14,427 matches
-
de securitate au fost criticate începând din 1954, în repetate rânduri, combătându-se cu tărie ideea, a cărei acreditare s-a încercat într-un timp, cum că acestea - și nu masele, conduse de partid - au dus de fapt lupta cu dușmanul. În aprilie 1956, conducerea partidului a analizat activitatea organelor de securitate, aducând critici severe conducerii M.A.I. pentru abuzurile săvârșite de aceste organe, pentru practicile de încălcare a legilor, pentru sustragerea lor de sub controlul de partid. Așa cum a constatat Plenara
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
Franța va da ajutor victimei unei agresiuni“. După încheierea celor două tratate, Titulescu considera necesar semnarea și a unui tratat de asistență mutuală sovieto-român arătând că: “nu are nici un sens să declarăm că suntem amicii Franței și Cehoslovaciei dacă rămânem dușmanii URSS”. România nu putea rămâne indiferentă, arăta Titulescu, deoarece această poziție ar fi împiedicat “luarea unor hotărâri din timp asupra acțiunilor care trebuie întreprinse pentru cazul când colosul vecin ar intra în război”. La 21 iulie 1936, la Montreaux, Titulescu
Demiterea ministrului român de externe Nicolae Titulescu (29 august 1936) by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1605_a_3118]
-
am răcit de Polonia contrar obligațiunilor firești ale aceleiași predestinări geografice; am întors spatele Germaniei prin continue provocațiuni iritante și, în sfârșit, am ajuns acum în postura ciudată de cvasiamică a Rusiei bolșevice căreia i se cere să încheie cu dușmanul ei străvechi un pact de alianță militară”. Gheorghe I. Brătianu declara la 26 iulie 1936: „Noi ne-am înhămat orbește la carul securității colective și la alte formule de influență mondială. Am ajuns la un conflict inutil și dăunător cu
Demiterea ministrului român de externe Nicolae Titulescu (29 august 1936) by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1605_a_3118]
-
nivelul STRUCTURII DE SUPRAFAȚĂ a narațiunii, un singur actant poate fi reprezentat de mai mulți ACTORI diferiți, iar mai mulți actanți pot fi reprezentați de unul și același actor. Astfel, într-o poveste de aventuri Subiectul poate avea mai mulți dușmani, ei toți funcționînd ca Opozanți; iar într-o simplă poveste de dragoste, tînărul poate funcționa, fie ca Subiect, fie ca Destinatar, în timp ce tînăra poate fi atît Obiect, cît și Remitent. În fine, nu doar actorii umani, ci și animalele, lucrurile
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
REZUMAT sau din rezumat în scenă constituie o anizocronie. ¶Genette 1980. Vezi și IZOCRONIE. antagonist [antagonist]. Principalul adversar al PROTAGONISTULUI. O narațiune articulată în funcție de un CONFLICT interpersonal implică două personaje principale cu scopuri opuse: protagonistul (sau EROUL) și antagonistul sau dușmanul. ¶Frye 1957 [1972]. Vezi și ANTISUBIECT, CONTRAINTRIGĂ. anticipare [anticipation]. O PROLEPSĂ, o PROIECȚIE ÎN VIITOR, o ACRONIE îndreptîndu-se către viitor în raport cu momentul "prezent" (sau cu momentul cînd se întrerupe relatarea cronologică a unei secțiuni de evenimente, pentru a face loc
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
cum stau lucrurile (iscodirea). V) Răufăcătorul obține informații asupra victimei sale (divulgarea). VI) Răufăcătorul încearcă să-și înșele victima pentru a pune stăpînire pe ea, sau pe averea ei (vicleșugul). VII) Victima se lasă înșelată ajutîndu-și astfel fără să vrea dușmanul (complicitatea). VIII) Răufăcătorul face un rău sau aduce o pagubă unuia din membrii familiei (prejudicierea). VIII.a) Unuia din membrii familiei îi lipsește ceva, dorește să aibă un lucru oarecare (lipsa). IX) Nenorocirea sau lipsa sînt comunicate eroului; i se
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
întrebări, acțiunea complicantă este acel constituent al său care răspunde la întrebarea " Ce s-a întîmplat apoi?". Pratt 1977. punere sub tensiune. Vezi PUNERE ÎN INTRIGĂ. R răsturnare de situație [reversal]. Vezi PERIPEȚIE. răufăcător [villain]. 1. Un ANTAGONIST rău; un dușman al eroului, capabil sau vinovat de fapte rele. 2. Unul din cele șapte ROLURI fundamentale pe care și le poate asuma un personaj (într-un basm), potrivit lui Propp. Răufăcătorul (analog OPOZANTULUI la Greimas și lui MARTE la Souriau) se opune
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
la o tehnică a elaborării și negocierii planurilor de rapturi și divizări teritoriale în virtutea echilibrului de forțe. Marile puteri uzează și de arma ideologică într-o gamă relativ restrânsă, pe primul loc situându-se, în zona ortodoxiei balcanice, religia pentru că dușmanul este unic, „păgân” și neconvertibil. Aceasta a fost, ce-i drept, o puternică armă ideologică, nu însă hotărâtoare, de vreme ce în spatele ei se ascundeau țeluri pământene ușor detectabile. Ludovic al XIV-lea, de pildă, persecuta protestanții din Franța, dar sprijinea pe
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
pasager în conflictele dintre Orient și Occident, iar mai târziu acestea s-au stins cu totul. Ce-i drept, marile puteri au uzat în chestiunea orientală și de factorul religios, în sud-estul Europei ortodoxia fiind invocată ca o armă împotriva dușmanului „păgân” și neconvertibil. Religia, am adăuga noi, a fost, este adevărat, o puternică armă ideologică, nu însă determinantă, atâta vreme cât în spatele ei se ascundeau țeluri materiale, pământene. De exemplu, Ludovic al XIV-lea persecuta protestanții din Franța, dar îi sprijinea pe
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
înfiați mai toți pământenii cu nădejdile cele deșerte”. Neculce, după cum am văzut, este de aceeași opinie, exprimată în alte cuvinte. Un raport din Moscova, din 23 august 1711, al lui Keiserling, consemnează că țarul n-a găsit la început nici un dușman în Moldova și Valahia, iar domnitorii erau gata să i se submittiren, că el se gândea nu numai să facă din cele două principate un stat puternic, ci să dispute la pace și Transilvania și chiar întregul regat maghiar. Un
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
locuitori ai țării, sașii și românii, întradins îi sfătuiesc să nu ia nici o parte la această luptă, ci să rămână în odihnă, că eu nu poftesc ajutor de la ei spre alungarea unitului vrăjmaș muscalo-austriac”; iar cine s-ar uni cu dușmanii, va fi lovit „cu cea mai strașnică și fără milă pedeapsă în viață și în avere”. În acel moment, așadar, Bem nu cerea altceva românilor decât neutralitate, ceea ce însemna o recunoaștere a poziției lor particulare în raport cu statul maghiar. Dealtfel, cum
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Cred acest neam - scria Iorga - în stare să aibă avânturi de vulturi și nu târâri de viclenie și lăcomie de șacali...”. România nu trebuie să fie văzută niciodată „în calea principiului național care înaintează - fie și la cei mai răi dușmani”. Desăvârșirea unității naționale explică poziția lui N. Iorga ca om politic și istoric și față de războaiele balcanice, și față de războiul prim mondial. Dar, în vreme ce el a respins participarea României la întâiul război balcanic, a aprobat și a luptat pentru intrarea
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
al eliberării popoarelor subjugate și cel al unirii benevole, efectiv pozitiv, cu Rusia, al popoarelor aflate într-un stadiu mai înapoiat al dezvoltării social-economice. Engels trăgea însă concluzia, verificată istoricește, că după 1789, diplomația țaristă a fost confruntată cu un dușman care a dus-o la pieire: burghezia, revoluția, mișcarea popoarelor pentru emancipare socială și națională. În mai 1853, referindu-se la expansiunea țaristă prin intermediul protectoratului exclusiv, Marx scria că „omenirea n-a uitat că Rusia a fost protectoarea Poloniei, protectoarea
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
a Transilvaniei, 60.000 vor debușa în Galiția, 40.000 rămâneau ca rezervă în Principate. Ultimul bastion al revoluției cădea sub lovitura țarului. Nu intră în obiectul expunerii noastre cauzele acestei căderi, dar nu este lipsit de interes modul cum dușmanii revoluției au exploatat greșelile păturii conducătoare maghiare. F. I. Tiutcev scria că trebuie făcută o deosebire între Ungaria și Ungaria ungurilor; în poporul maghiar - sublinia el - s-au unit pasiunea revoluționară cu brutalitatea unei hoarde asiatice, și despre maghiari se
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Or Napoleon nu dorea să abată atenția maselor de la problemele interne, dorea să-și călească armata și s-o ridice la nivelul gărzii. Apoi, țarul dobândise greșita convingere că Napoleon al III-lea nu va încheia niciodată o alianță cu dușmanii unchiului său și că contradicțiile coloniale franco-engleze erau ireductibile. A treia greșeală, și cea mai mare, a fost cea relativă la Austria, Țarul se socotea salvatorul Imperiului Habsburgic și aștepta din partea sa o recunoștință neîngrădită de nici un fel de calcule
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
slavilor” și nu-și dădeau seama că Nicolae I era tot atât de preocupat de eliberarea lor pe cât erau de preocupați Napoleon al III-lea și Palmerston de independența Turciei. Unii slavofili însă (Coșelev, Axacova) considerau regimul lui Nicolae I ca un dușman al Rusiei, mult mai mare decât inamicul din afară. Liberalii și „occidentaliștii” erau și mai porniți împotriva regimului. Ivan Chirievski declara că, dacă n-ar fi fost înfrângerea din Crimeea, Rusia „ar fi putrezit și s-ar fi înăbușit”, în vreme ce
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
relațiilor de producție capitaliste, în temeiul cărora „a luat naștere - spune Engels - o opinie publică, care, deși încă foarte slabă, se impune în tot mai mare măsură și putea fi tot mai puțin ignorată. Astfel diplomația rusă a văzut apărînd dușmanul care avea s-o ducă la pieire, căci acest gen de diplomație este posibil doar atâta timp cât poporul rămâne absolut pasiv, nu are altă voință în afară de cea a guvernului și altă menire decât să furnizeze soldați și să plătească impozite pentru
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
ca formă de mișcare umană, a constituit un atribut esențial al adaptării omului la viață. Încă din cele mai vechi timpuri, reperele istorice ne dezvăluie omul alergând pentru a-și asigura hrana (vânătoare), pentru a se apăra sau feri de dușmani (animale sau alți oameni) sau pentru a anunța anumite vești către populația din care face parte (exemplu soldatului care a alergat de la Marathon la Atena pentru a anunța victoria armatei sale). Ulterior, datorită dezvoltării societății și a cercetării științifice, datorită
JOGGING De la A la Z by Alexe Dan Iulian () [Corola-publishinghouse/Science/1593_a_3043]
-
pescuiască ordinea în natură. Nu pescuia peștii, ci oasele. Noua raționalitate, permițînd conceperea organizării și existenței, ar permite perceperea și a peștilor, și a mării, adică și ceea ce nu poate fi pescuit"50. "Cel care raționează are nevoie de un dușman irațional" spune Edgar Morin în convorbirea pe care am avut-o în jurul operei lui Lupasco, "ei își dau seama că tot mai multe concepții științifice nu corespund deloc standardului lor, sunt total neinteligibile în modul lor de raționalizare prea închis
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
experimentală a materiei biologice postulate în Cele trei materii și contemplă în ea "acea feerie stranie a dinamismelor tumultului și a arborescențelor carnagiului". Lupasco scrie: "Appel este pictor al infra-vitalului, al infra-carnalului, iar tușele sale atît de vii sunt ca dușmanul, principiu al însăși existenței sale, pe care îl pretinde zămislirea tenebroasă a vieții". Appel ne-a lăsat un frumos portret al lui Lupasco, ce poate fi văzut pe Internet 37. De asemenea, tabloul lui Appel "Portret al lui Michel Tapié
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
moderne (Gîndirea, revista raționalismului modern). Pentru ei, era irațional tot ceea ce contrazicea marxismul lor strîmt, care el însuși era, fără ca ei să o știe, complet irațional, adică fără legătură între construcția intelectuală și lumea empirică. Raționalistul are nevoie de un dușman irațional. Mulți l-au găsit în astrologie, ca și cum lumea modernă ar fi amenințată de astrologi sau de renașterea sectei. Ei aveau nevoie să întrețină ideea că erau marii preoți ai rațiunii și că rațiunea era amenințată. Recent, și-au dat
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
trebuie să fie indiferent la considerentele morale și trebuie să evite mai multe lucruri, printre care tendința de a afirma că majoritatea morală nu are niciun drept să-l displacă, să-l respingă sau să-l trateze ca pe un dușman sau tendința de a gândi despre sine că este un caracter cu totul extraordinar. Niciun gând despre vreo justificare a sa nu trebuie să-i fie propriu, deoarece, chiar dacă asemenea gânduri nu duc direct la considerente de ordin moral, ele
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
a populației de iepuri este exemplul cel mai concludent: în condiții ideale, iepurii se înmulțesc fără probleme, iar creșterea acestei populații se poate încadra numeric în șirul crescător al lui Fibonacci. În situația reală, însă, apar obstacole naturale, printre care dușmanii iepurilor, ca vulpile. Acestea, hrănindu-se cu iepuri, isi sporesc numărul (cu întîrziere de cîteva generații), dar astfel reduc numărul de iepuri, care astfel ajung aproape de extincție. Cînd se întîmplă acest lucru, vulpile rămîn fără hrană, și populația lor începe
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
pentru Executarea Nelegiuiților.340 Cîtă vreme vătăma-vei pe cel aflat în suferință, Nu vei avea în sînu-ți pace niciodată.341 ¶ Religia Creștină te învață că Nici un Om nu este Indiferent față de tine, dar că toți sînt Fie prietenul, fie dușmanul tău; aceștia trebuie cu necesitate să fie ori unul, ori celălalt, Si ca toti îți vor aduce deopotrivă folos dacă îi tratezi așa cum merită.342 ¶ Inocentă Neorganizata: O Imposibilitate. Inocentă se sălășluiește cu Înțelepciunea, dar niciodată cu Ignoranța.343 [SFÎRȘITUL
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Ierusalim. Arvino intra și le spune că a auzit zgomote suspecte în palat și că se duce să facă cercetări. Giselda intonează rugăciunea către Dumnezeu, precum îi ceruse mama ei. Rezumat : Giselda, fiica lui Arvino, a căzut prizoniera în mâinile dușmanului tatălui său, Acciano. Oronte o vede și se îndrăgostește de ea. El își mărturisește dragostea în prima parte a ariei La mia letizia infondere. După ce află de la mama lui că nu se va putea căsători cu Giselda pentru că ea este
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]