5,962 matches
-
valorii sale avea să câștige în cursul aceluiași an un premiu de 1.200 de lei. Cuprinzând informații inedite despre satul și locuitorii Zalnocului, lucrarea amintită surprinde evoluția istorică a bisericii de lemn din localitate precum și o descriere detaliată a edificiului de cult, a dotării și a picturii sale interioare. ”Românilor în iobăgie nu le era slobod a-și zidi biserică numai afară ori la un capăt de sat. Știm, că biserica a fost clenodiul cel mai scump al românului în
Biserica de lemn din Zalnoc () [Corola-website/Science/309788_a_311117]
-
terminată spre răsărit cu un timpan, sunt zugraviți Sfinți Părinți iar pe peretele de nord este prezentată scena răstignirii. Trecerea din naos în absida altarului se face pe două uși, una destinată preotului iar cea de-a doua pentru diacon. Edificiul este protejat de un acoperiș de șindrilă unitar, cu pante repezi și cu streașină prelungită. În partea vestică a acoperișului este amplasat, deasupra pronaosului turnul bisericii, nu prea înalt, terminat cu foișor și fleșă. Ușa bisericii, este făcută dintr-o
Biserica de lemn din Măgura () [Corola-website/Science/309789_a_311118]
-
tălpile, a fost refăcut acoperișul, a fost înălțată biserica în urma realizării postamentului de piatră iar geometria fleșei turnului a fost ușor modificată. Dincolo de acestea a fost înlăturat și un anumit stâlp de lemn ce nu avea vreo funcție în rezistența edificiului. Acesta se afla poziționat vertical pe peretele absidei altarului spre exterior și, potrivit tradiției avea o funcție socială. Se spune că de acest stâlp erau legați pentru a fi supuși rușinii publice cei găsiți vinovați de diferite delicte. Obiceiul, fără
Biserica de lemn din Măgura () [Corola-website/Science/309789_a_311118]
-
O prima imagine de ansamblu a bisericii este dată de un inventar de la anul 1916: "„Zidul bisericei de lemn cioplit, cumpărată la anul 1863 din Șeredeiu și așezată întreaga pe fundament de peatră pe spesele comunei bis. Lungimea totală a edificiului 10 m, lățimea 4 m, înălțimea păreților până sub cerime 2m, iară a turnului 8 m. Acoperișul de șindili, biserica are 2 uși și 6 ferești, padimentată cu scânduri, închinata S Arhangheli Michail și Gavriil, numai binecuvântata. Boltitura de scânduri
Biserica de lemn din Tusa () [Corola-website/Science/309823_a_311152]
-
se termină spre răsărit cu absida altarului, decroșată cu cinci laturi. Intrarea în biserică, fără decorațiuni sculptate, se face pe latura de sud. Tot pe latura de sud întâlnim un pridvor care se continuă și pe latura de vest. Interiorul edificiului este compartimentat conform canoanelor bisericești, pronaosul fiind separat de naos printr-un perete de lemn. Acest perete este continuu doar în partea inferioară, partea superioară fiind înlocuită cu mici stâlpi de lemn, spațiile astfel create dând posibilitatea urmăririi slujbei. Naosul
Biserica de lemn din Fodora () [Corola-website/Science/309843_a_311172]
-
Domițian Cupșia și cantor fiind Gabriel Șinca. După primul război mondial, mai exact în anul 1919, situația parohiei și a bisericii se prezenta astfel: biserica, de lemn, în stare bună, avea acoperișul făcut din șindrilă, și acesta în stare bună. Edificiul avea boltitură și era padimentată cu scânduri, fiind asigurată contra focului la Reuniunea de Asigurare Diecezană Gherla. Preotul avea șapte rânduri de veșminte bisericești, toate în stare bună. Potirul și discul erau din argint. Din același material era făcut și
Biserica de lemn din Porț () [Corola-website/Science/309819_a_311148]
-
desfășurarea slujbelor religioase. Biserica, de dimensiuni modeste, păstrează planul tradițional dreptunghular (lung de aprox. 8,3 m și lat de aprox. 5 m) la care se adaugă spre răsărit, absida altarului decroșată, poligonală, lungă de aprox. 3,25 m. Întreg edificiul bisericii este înconjurat de un pridvor, ceva mai îngust în partea din spate (latura de nord a bisericii) față de latura de sud a bisericii, unde acesta are o lățime de aprox. 1 m. Diferența este explicabilă, întrucât latura sudică adăpostește
Biserica de lemn din Porț () [Corola-website/Science/309819_a_311148]
-
doar două uși, una pentru preot iar alta pentru diacon. Altarul este acoperit de o boltă semicilindrică ce se termină în partea de est prin intermediul a trei fâșii curbe. Pronaosul bisericii, înalt de aprox. 2,2 m este tăvănit. Întreg edificiul este protejat de un acoperiș cu două secțiuni: prima - ce acoperă pronaosul și naosul ajunge la înălțimea de 6,55 m, iar cea de-a doua, mai scundă, adăpostește absida altarului. Deasupra pronaosului se află turnul clopotniță. Acesta este relativ
Biserica de lemn din Porț () [Corola-website/Science/309819_a_311148]
-
urmă de la î(n)ceputul anului 1810 pînă î(n) anul de acum curgătoriu 1836, din mila lui Dumnezău de 26 de ani pe al 27-le (un cuvînt indescifrabil n. n.) perțeptoriaște". Nu se cunoaște meșterul constructor ai acestui splendid edificiu, el nu și-a dăltuit numele nicăieri. Prin tradiția orală ni s-a transmis amintirea unui singur cioplitor - Lupu Dolha - pe atunci cârstnic și clopotar. Dar răstocenii au fost întotdeauna buni lemnari; mulți trebuie să fi cioplit aici stejarii care
Biserica de lemn din Răstoci () [Corola-website/Science/309844_a_311173]
-
construcției într-un interval atât de scurt. Biserica a fost amplasată în mijlocul satului, pe o ridicătură din imediata apropiere a drumului principal. Împrejmuită cu un gard solid de piatră, asemenea unei fortărețe, a putut fi apărată de devastări și incendii. Edificiul poartă caracteristici arhitectonice originale, fiind conceput în stilul tradițional românesc din Nordul Transilvaniei, pe un plan simplu, cu încăperile dispuse în lungime. Pronaosul a avut în tavanul drept intrarea la turnul cu clopote și la loja corului, dar ulterior aceasta
Biserica de lemn din Răstoci () [Corola-website/Science/309844_a_311173]
-
eforturile comunității de înnoire. „"Biserica e de lemn are boltitură de scânduri. Are 6 feresti. Ușile bisericei au țîțîni bune zar și cheie. Biserica peste tot e podită pre jos și acoperișul e bun și în stare bună preste tot edificiul. Lungimea edificiului e de 12 metri; ér lățimea de 6 metri. În altariu se află mésa altariului de lemn învelită cu 2 învelitóre. Pre altariu se află tabernaclul în care se păstréză S. Cuminecătură în ciboriu de aramă. Pre altariu
Biserica de lemn din Valea Loznei () [Corola-website/Science/309846_a_311175]
-
de înnoire. „"Biserica e de lemn are boltitură de scânduri. Are 6 feresti. Ușile bisericei au țîțîni bune zar și cheie. Biserica peste tot e podită pre jos și acoperișul e bun și în stare bună preste tot edificiul. Lungimea edificiului e de 12 metri; ér lățimea de 6 metri. În altariu se află mésa altariului de lemn învelită cu 2 învelitóre. Pre altariu se află tabernaclul în care se păstréză S. Cuminecătură în ciboriu de aramă. Pre altariu stă o
Biserica de lemn din Valea Loznei () [Corola-website/Science/309846_a_311175]
-
sfințească biserica în data de 27 Octombrie a aceluiași an, ca urmare a lucrărilor aduse bisericii: un padiment nou și repararea ferestrelor. Cât privește informațiile păstrate în arhiva parohială, acestea sunt relativ puține dar importante pentru a înțelege evoluția acestui edificiu de cult. Începutul anilor '70 aduce, în conformitate cu instrucțiunile Departamentului Cultelor acțiunea de cercetare și catalogare a bunurilor cu valoare istorică și documentară existente la nivelul fiecărei parohii sau filii din țară. Inventarele întocmite cu această ocazie erau însoțite de un
Biserica de lemn din Valea Loznei () [Corola-website/Science/309846_a_311175]
-
fost construită. Deși pereții exteriori au fost tencuiți după moda vremii, cu spații delimitate de pilaștrii ușor scoși în afara planului pereților la fel ca și la biserica de lemn din Cuciulat, biserica și-a păstrat proporțiile frumoase. Sub aspect planimetric edificiul se caracterizează printr-un plan dreptunghiular terminat în partea de răsărit cu o absidă decroșată cu cinci laturi. Spre vest se află pridvorul care adăpostește intrarea. Stâlpii groși, profilați, câte doi de fiecare parte a intrării, specifici zonei, susțin cosoroaba
Biserica de lemn din Valea Loznei () [Corola-website/Science/309846_a_311175]
-
fiecărui meșter întrucât biserica de lemn din Valea Loznei are o anume particularitate: este cea mai recentă biserică contruită din lemn cu doar două intrări în absida altarului, caracteristică considerată de specialiști la un moment dat a fi expresia vechimii edificiului. Această ipoteză, ulterior infirmată tocmai de cunoașterea tuturor bisericilor de lemn din Sălaj dovedește prin intermediul bisericii de lemn din Valea Loznei că această veche tradiție este continuată pe Valea Someșului sălăjean până în a doua jumătate a secolului XIX. La data
Biserica de lemn din Valea Loznei () [Corola-website/Science/309846_a_311175]
-
în Ciureni. Biserica este construită din bârne de lemn și este așezată pe o temelie de piatră. Are lungimea de 12 m și este lată de 5 m, având o suprafață totală de 60 m și este acoperită cu tablă. Edificiul are un plan dreptunghiular terminat spre răsărit cu absida altarului, decroșată, cu cinci laturi. Intrarea în biserică se face prin latura de vest, intrare ce a fost adăpostită de un pridvor închis, adăugat ulterior. Pereții bisericii sunt tencuiți atât în
Biserica de lemn din Elciu () [Corola-website/Science/309945_a_311274]
-
de nord-vest al incintei mănăstirești se află clisiarnița care face corp comun cu turnul-clopotniță. Clisiarnița datează din 1530, fiind construită în aceeași perioadă cu biserica. Această clădire a fost considerată multă vreme a fi Casa domnească, deși înglobarea în același edificiu cu cel al clopotniței ar fi trebuit să indice o altă destinație. Clisiarnița are două niveluri, la fiecare etaj aflându-se câte două încăperi. La etajul de sus se ajunge pe o scară în formă de spirală. Ușile și ferestrele
Mănăstirea Probota () [Corola-website/Science/309291_a_310620]
-
veșminte bisericești, vase liturgice, candele de argint, cruci în filigran, cărți de cult vechi, precum și artefacte (monede, bijuterii, vase de ceramică, cahle decorate etc.) descoperite în urma cercetărilor arheologice. În partea de sud a incintei au fost construite Casa Domnească și edificiile mănăstirești: trapeza, chiliile, cuhnea. Modul de organizare a incintei a fost astfel gândit încât funcțiunile strict sacre (ale bisericii, clopotniței și clisiarniței) să fie separate de viața curentă dintr-o mănăstire domnească din Moldova: locuință temporară pentru Domn, clădirile necesare
Mănăstirea Probota () [Corola-website/Science/309291_a_310620]
-
încă tratată în literatura de specialitate. Conform unei prime analize efectuate de către Dirk Schumann corul și sacristia ar aparține unor faze diferite de edificare. Sacristia este datată de către Schumann într-o perioadă anterioară bisericii actuale și este atribuită parțial unui edificiu pe ale cărui fundamente s-a înălțat începând cu anii 1370-1380 o nouă biserică. Din perioada edificării construcției actuale datează probabil atât zidurile perimetrale ale sacristiei cât și pictura murală. Picturile din îi înfâțișează pe cei patru părinți latini ai
Beeskow () [Corola-website/Science/309361_a_310690]
-
reprezentat una dintre clădirile emblemă ale Constanței. În zona în care se află astăzi mai fusese, între 1880-1902, o construcție de lemn, o cazină, cum se numea - loc pentru spectacole de teatru, baluri, loc de recreare pentru turiști. Construcția unui edificiu cu funcții asemănătoare marilor cazinouri europene a început prin anul 1904. Inițial, planurile sunt întocmite de către arhitectul Petre Antonescu, care proiectează o clădire al cărei stil arhitectonic se inspira din tradițiile artei românești. După terminarea fundațiilor, însă, planurile sunt schimbate
Cazinoul din Constanța () [Corola-website/Science/309354_a_310683]
-
arhitect de origine franceză (sau elvețiană), Daniel Renard - care renunță la principiile stilului românesc, în favoarea unui melanj de motive decorative ce încarcă și mai mult greoiul ansamblu. Construit (din 1908) în stil Art Nouveau sub influența cosmopolitană a cazinourilor epocii, edificiul constănțean este terminat în 1910, când este și inaugurat (în 1912 se fac ultimele retușuri). La momentul inaugurării, presa locală a criticat atât durata mare a lucrărilor, cât și aspectul rezultatului final, pe care ziarul Conservatorul îl descria ca o
Cazinoul din Constanța () [Corola-website/Science/309354_a_310683]
-
ateliere renaniene și datează montarea lor în jurul anului 1300, deși această ipoteză contravenea datării corului în al doilea sfert al secolului al XIV-lea de către Georg Dehio. Wentzel explică discrepanța dintre datarea vitraliilor și cea a arhitecturii cu existența unui edificiu premergător corului actual. Presupunerile lui Wentzel au fost contrazise din motive stilistice de către Peter Anstett, care a susținut o datare a vitraliilor pe la 1330. Odată cu aprofundarea cercetărilor privind producția de vitraliu din regiune în timpul fazei de înflorire a goticului german
Vitraliile Bisericii Sf. Dionisiu din Esslingen () [Corola-website/Science/309399_a_310728]
-
Zhu Yuanzhang a ales Hongwu sau „Vastul Marțial”, ca numele de eră/domnie. Împăratul Hongwu făcut un efort imediat pentru a reconstrui infrastructura statului. El a construit un zid lung de 48 km în jurul orașului Nanjing, precum și noi palate și edificii guvernamentale. „Istoria Mingului” afirmă că, încă din 1364, Zhu Yuanzhang a început elaborarea unui nou cod de legi confucianiste, Da Ming Lü, care a fost completat în 1397 și repetată anumite clauze găsite în vechiul „Cod Tang” din 653. Împăratul
Dinastia Ming () [Corola-website/Science/309369_a_310698]
-
din Vâlcele a devenit din ce în ce mai cunoscut. Un aport deosebit la acest lucru l-a avut contele Nemes, care în anul 1770 a ridicat o construcție modernă în stil elvețian, având două nivele, cu destinație de cazare și un restaurant. Acest edificiu a atras nobilimea din zonă, fapt ce a condus la creșterea resurselor financiare și implicit la amenajarea stațiunii. Din statisticile vremii rezultă că în perioada 1865-1874, media pacienților a fost de 1477 persoane, iar între anii 1930-1938 a depășit 2500
Comuna Vâlcele, Covasna () [Corola-website/Science/310390_a_311719]
-
1866 se naște primul lor copil, Auguste Eugene Beuret. În 1870 pleacă cu Carrier-Belleus la Bruxelles și va colabora cu acestă până în 1872, cănd Rodin se asociază prin contract cu sculptorul belgian Antoine-Joseph Van Rasbourgh, cu care realizează decorarea unor edificii publice din Bruxelles (clădirea Bursei, palatul Academiei) și case particulare. Pictează singur o serie de peisaje din pădurea Soignes și trimite litografii destinate jurnalului satiric "Le Petit Comique". Urmează o perioadă de călătorii de studii în Italia (1875-1876), la Florența
Auguste Rodin () [Corola-website/Science/304966_a_306295]