12,690 matches
-
și cenaclul Uniunii Scriitorilor. Cartea sa de debut, Cinste specială (1967), este recomandată de prefața generoasă a lui Miron Radu Paraschivescu. În 1971 s-a stabilit la Viena, unde a publicat proză în limba germană și, după o experiență de editor, s-a consacrat regiei de teatru. Considerat un reprezentant al „neoavangardei românești” sau al unui al treilea val, integrat grupului de onirici (Leonid Dimov, D. Țepeneag, Virgil Mazilescu ș.a.) publicați în revista „Amfiteatru”, I. este un nonconformist atras de absurd
IVANCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287647_a_288976]
-
despre decorul actului, deși a avut la îndemână, din câte mărturisește în descrierea arheografică, o fotocopie de la Arhivele Naționale București. În 1982, o dată cu studiul Marinei Sabados, a apărut la Chișinău volumul III din colecția Moldova în epoca feudalismului, acolo unde editorii au scris: „iscălitura domnului și litera majusculă sunt zugrăvite în culori galbene, albastre și aurii. La mijloc sus • semiluna în auriu. În colțul din dreapta e portretul domnului ținând în mână o biserică. Tot acolo inscripția «Miron Barnovschi Moghila voievod»“19
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
la mănăstirea Vatoped de la Muntele Athos). Tot de la Ștefăniță Lupu s-a mai păstrat un act asemănător, din 11 mai 1660, prin care domnul întărește mănăstirii Hlincea, metoh la Arghirocastro, stăpânirea asupra satului Hlincea și a 15 poslușnici, numai că editorul a omis sau actul, într-adevăr, nu are portretul votiv al domnului 22. Portretul lui Miron vodă Barnovschi a fost așezat, pe actul din 12 decembrie 1627, în colțul din dreapta sus. Domnul este reprezentat în picioare, semiprofil, ținând în mâna
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
cerc) și îmbrăcat în auriu, este intercesorul, pentru că hramul la care este închinată ctitoria este Învierea Domnului. Hramul marii Biserici de la Ierusalim este pictat în centrul părții de sus a hrisovului în acel semicerc auriu, care li s-a părut editorilor de la Chișinău o semilună. La redarea portretului voievodului, miniaturistul a surprins o serie de trăsături care este posibil să-i fi aparținut domnului, în ciuda schematismului desenului. Chipul domnului ne apare, astfel, hotărât și senin, cu barbă, mustață și sprâncene negre
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
ceea ce credem că nu a fost doar reflexul unei convenții iconografice, chiar dacă nu s-au păstrat prea multe știri • Paul Mihailovici, Documente moldovenești găsite la Constantinopol (1462-1755), în CI, Iași, X-XIII, 1934-1936, nr. 2, p. 51-54, nr. 32 (după descrierea editorului actul are un decor asemănător, cu excepția portretului votiv); o nouă ediție a acestui act, după facsimilul dat de Paul Mihailovici, în Documente privitoare la istoria orașului Iași, vol. I, Acte interne (1408-1660), ed. de Ioan Caproșu și Petronel Zahariuc, Iași
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
populația totală și cea activă a țării, din totalul meseriașilor, am aminti: croitorii (43,4% din numărul total al acestora, adică 9.215 din totalul de 21.511); pantofarii (15,72% din numărul lor total); boiangii (9,8%); ceasornicarii (65%); editorii și tipografii (10%); legătorii de cărți (75%); zidarii (6,24%); lemnarii, rotarii, arămarii, constructorii de acoperișuri (25%) etc.34. Potrivit anchetei industriale din anii 1901-1902, din totalul de 22.517 meseriași patroni care aveau atelierele în orașe, aproape un sfert
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Cernăuți și Storojineț, iar în districtul Sadagura din stânga Prutului ponderea românilor și rutenilor era aproximativ egală 16. Primele date statistice oficiale despre etniile din provinciile Monarhiei austriece au fost publicate la mijlocul secolului XIX. Potrivit datelor statistice ale lui K. Czoernig, editor al Direcției statistice administrative din Viena, în anul 1850 locuiau în Bucovina 380.826 de persoane, dintre care 184.718 (48,5%) români și 142.682 (37,5%) ruteni 17. Analizând descrierile detaliate ale • A. Ficker, Hundert Jahre (1775-1875), în
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
9). • Monica Grigore, op. cit., p. 101 (doc. de la ACNSAS, fond „Penal“, dosar 6910, vol. 9, f. 50). • ASRI, fond „D“, dosar 2168, f. 436-437. Vezi și Florica Dobre (coordonator), Florian Banu, Camelia Duică, Silviu B. Moldovan, Elis Neagoe, Liviu Țăranu (editori), „Bande, bandiți și eroi“. Grupurile de rezistență și Securitatea (1948-1968). Documente, Studiu introductiv de Formațiunea de sub conducerea lui Gheorghe Pele era organizată conform modelului legionar al cuiburilor. Existau șase grupe: prima era condusă de Ion Martin și era compusă din
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
en el Mediterráneo occidental. Colloque international tenu à Barcelone, Centre européen pour le Patrimoine Culturel du 16 au 18 mai 1988, édité par T. Hackens et M. Miró, Strasbourg-PACT Belgium, 1990, p. 223-227, fig. 2-3; Petra and the Caravan Cities, editor F. Zayadine, Amman, 1990; Rome and India. The Ancient Sea Trade, edited by V. Begley and R.D. De Puma, The University of Wisconsin Press, 1991; Trade, Transport and Society in the Ancient World. A Sourcebook, F. Meijer and O. van
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
publicat mai multe articole în presa rusă47 și chiar a încercat să editeze manuscrisul din 182848. Influența politicului asupra studiilor istorice devine și mai evidentă la sfârșitul vieții lui I. Liprandi, atunci când autorul nu mai este luat în seamă de către editori. În Arhiva Centrală Istorică de Stat a Rusiei se află un document mai puțin cunoscut 49, care demonstrează că, până în ultimele zile, I. Liprandi urmărea evoluția evenimentelor din Basarabia și România. Documentul prezintă un fragment dintr-un articol din 30
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
, Nicolae (14.III.1927, Sibiu), editor, bibliograf și poet. Este fiul Mariei Liu (n. Poplăceanu), nepoată a lui Octavian Goga, și al lui Anastasie Liu, aromân de origine, funcționar vamal. Face primele clase de liceu la „Emil Gojdu” din Oradea, iar după 1940 învață la „Frații
LIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287838_a_289167]
-
organizează expoziții pe teme culturale, este cofondator al Cenaclului „G. Călinescu”. Versurile din Călătorie într-un cosmos interior (1988) aparțin unui spirit sensibil, rafinat, erudit, ce căutându-se pe sine își descoperă eul liric pendulând între oniric și real. Ca editor, L. se remarcă prin edițiile din scrierile lui Liviu Rebreanu: Opere alese (I-V, 1959-1961), o primă imagine de ansamblu a operei, ce include pe lângă retipăriri și un bogat material publicistic identificat și ales din toate compartimentele ziaristicii marelui prozator
LIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287838_a_289167]
-
1944, 85-114; Cioculescu-Streinu-Vianu, Ist. lit., 50-53; Gh. I. Georgescu-Buzău, Mihail Kogălniceanu înnoitorul, București, 1947; Popovici, Romant. rom., 377-406; Dan Simonescu, Contribuția lui M. Kogălniceanu la dezvoltarea și îmbogățirea limbii literare, CIL, I, 67-87; Dan Simonescu, Mihail Kogălniceanu ca tipograf și editor la Iași, SCB, 1957; Dumitru Hâncu, Kogălniceanu, București, 1960; Virgil Ionescu, Mihail Kogălniceanu, București, 1963; Al. Zub, Reflecțiile unui pașoptist, CRC, 1968, 38; Al. Zub, Scrieri ale lui Mihail Koglniceanu din vremea mișcării revoluționare de la 1848, „Studii și articole de
KOGALNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287719_a_289048]
-
mesagerii sutelor dintre cele mai talentate voci ale culturii noastre, șia Îndreptat atenția și către talentul meu. Îi sînt profund recunoscătoare pentru Încurajările, Înțelepciunea și spiritul revoluționar de care a dat dovadă. Sara Carder de la Tarcher/Penguin este un excepțional editor. Răposatul Jeffrey Harris, M.D., a reprezentat pentru mine o sursă minunată de inspirație și un ajutor de nădejde pe tot timpul redactării acestei cărți. Fiecare persoană care s-a implicat În comunitatea noastră de medicină energetică aflată În continuă expansiune
-Medicina energetica pentru femei. In: Medicina energetica pentru femei by Donna Eden, David Feinstein () [Corola-publishinghouse/Science/2365_a_3690]
-
, revistă apărută la București, săptămânal, între 22 ianuarie 1922 și aprilie 1927, apoi în martie 1939. Editor, director și proprietar este G. Filip; desenator - A. Murnu. După un an de apariție neîntreruptă, G. Filip constată că a izbutit să atingă, punând în vânzare cincizeci și două de numere, incredibilul tiraj de 2 627 000 de exemplare. În
LUMEA COPIILOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287880_a_289209]
-
, Alexandru, (18.XII.1797, Oradea-23.X.1884, Arad), editor și autor dramatic. După studii liceale și de drept la Oradea, G. este asesor judecătoresc la cancelaria județului Bihor, apoi, în urma unui examen susținut în fața unei comisii, va fi numit profesor. În 1821 obține Catedra de aritmetică și geografie la
GAVRA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287177_a_288506]
-
iluministe ale Școlii Ardelene. Dintre manuscrisele care i-au fost încredințate, G. a reușit să publice doar primul volum al cronicii lui Gheorghe Șincai, în 1844. O prea lungă perioadă de demersuri, reclama gălăgioasă, nepunctualitatea, precum și unele speculații bănești ale editorului i-au îndepărtat pe abonați, iar încercarea din 1853 de a relua tipărirea cronicii rămâne fără ecou. G. însoțește cronica lui Șincai de un lung Preambul hronico-istoricesc și de o „mare” dramă „mitho-literară”, Monumentul Șincai-Klainian. Curioasa piesă, concepută ca o
GAVRA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287177_a_288506]
-
GAZETA DE DUMINICĂ, publicație apărută la Șimleu Silvaniei de la 3 ianuarie 1904 până la 18 ianuarie 1911, cu subtitlul „Organ politic și cultural independent”. Proprietar editor era Ioan P. Lazăr, iar redactori responsabili au fost pe rând Ion Pop-Reteganul, Victor Deleu, Dionisie Stoica. În perioada 1906-1907, subtitlul devine „Organ național politic și cultural independent”. Revistă sămănătoristă, G. de d. se autodefinește printr-un articol-program, intitulat Cuvântul
GAZETA DE DUMINICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287188_a_288517]
-
GAZETA ILUSTRATĂ, periodic de cultură, apărut la Cluj, lunar, între octombrie 1932 și aprilie 1940, și la Sibiu în iulie-august 1941. Editor și director era Petru Borteș. Publicație eclectică, G.i. servea animării vieții culturale din capitala Transilvaniei, în condițiile presiunilor antiromânești din epocă. Articolul-program, intitulat Către cititori!, semnat cu numele revistei, dezvăluie intenția de a fi prezentate „în nenumărate imagini bogăția
GAZETA ILUSTRATA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287198_a_288527]
-
, periodic social și literar apărut la Timișoara, săptămânal, între 22 decembrie 1885 și 13 decembrie 1892. G.p. continuă, fără deosebiri de program, de conținut sau de componență redacțională, gazeta „Timișana”, condusă tot de Teodor V. Păcățian, editor, director și redactor responsabil. Este o publicație care se adresează în primul rând intelectualilor de la sate, învățători și preoți, evitând o angajare fermă în luptele politice, fapt care i-a atras reproșurile redactorilor de la „Tribuna” din Sibiu. Din anul 1888
GAZETA POPORULUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287205_a_288534]
-
Deoarece nu se obține aprobarea administrației imperiale, gazeta este suspendată după două numere. La începutul anului următor se publică în locul ei, și cu toate aprobările necesare, G. de T., avându-i pe Barițiu ca redactor și pe J. Gött ca editor. Din 9 septembrie 1850 redactor va fi Iacob Mureșianu, Barițiu fiind obligat de împrejurări să renunțe la conducerea gazetei. Spre sfârșitul anului 1876 I. Mureșianu îmbolnăvindu-se, gazeta este din nou redactată de Barițiu, în colaborare cu Aurel Mureșianu, fiul
GAZETA DE TRANSILVANIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287192_a_288521]
-
1931, publicația are subtitlul „Organ de afirmare națională”, la care, de la numărul 1414/1935, se adăuga mențiunea „Apare sub conducerea Casei Naționale”. De la 1 aprilie 1936 își schimbă titlul, devenind „Nouă gazeta de Vest”. Articolul-program, Pășim cu încredere!, mărturisește intenția editorilor de a face din G. de V. o tribuna de afirmare a romanismului la granița de Apus a țarii. Direcția culturală se manifestă cu precădere în interiorul rubricilor specializate, care se diversifica treptat, de la „Gazeta de Vest culturală” la „Cronicar”, unde
GAZETA DE VEST. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287193_a_288522]
-
Flacăra” ș.a. Debutează editorial cu volumul A doua viață a lui Eminescu (1994), urmat de Cercul strâmt. Arta de a trăi pe vremea lui Eminescu (1995). A susținut doctoratul în 1997, cu o teză care, amplificată sub titlul Eminescu și editorii săi (I-II), va apărea în anul 2000. La începutul anilor ’90 a rămas șomer un timp, apoi a intrat ca redactor la „Viața Capitalei”. În 1990 este printre cei care editează revista „Academica”. În prezent este cadru didactic la
GEORGESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287222_a_288551]
-
este o operațiune ingenioasă și tentantă, dar oricând atacabilă, în absența documentelor probatorii ori a mărturiilor clare. SCRIERI: A doua viață a lui Eminescu, București, 1994; Cercul strâmt. Arta de a trăi pe vremea lui Eminescu, București, 1995; Eminescu și editorii săi, I-II, București, 2000. Ediții: Mircea Eliade, România în eternitate, București, 1991; Mihai Eminescu, Luceafărul, București, 1999, Opere, vol. XVII: Bibliografie. Viața-Opera, București, 1999 (în colaborare), Poezii, vol. I: Satire, București, 2002; I. E. Torouțiu, Exegeza eminesciană, București, 2002 (în
GEORGESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287222_a_288551]
-
Eminescu în perspectivă critică, Oradea, 1997, 20-25; Gh. Bulgăr, „Luceafărul” lui Eminescu. O nouă ediție comentată, L, 1999, 34; „Mă topesc în flăcări.” Dialoguri cu eminescologi din lume realizate de Mihai Cimpoi, VIII, Chișinău, 1999, 110-118; Constantin Stan, Eminescu și editorii săi, „Ziarul de duminică”, 2000, 24 noiembrie; Z. Ornea, Edițiile Eminescu, RL, 2001, 12; Interim, Eminescu este „nuiaua noastră”, ALA, 2001, 561; Iulian Neacșu, Cartea adevărurilor simple, „Ecart”, 2001, 12-13 ianuarie; Aureliu Goci, Editarea operei eminesciene, „Tribuna învățământului”, 2001, 15-21
GEORGESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287222_a_288551]