5,421 matches
-
profesor de română la Borșa și la Satu Mare (1956-1967), metodist cultural la Satu Mare, Baia Mare și București, iar din 1972, ca redactor la Editura Eminescu. Din 1974 este redactor la revista „Viața românească”. Debutează în 1966, cu versuri, la „Familia”, iar editorial în 1969, cu volumul Cer înfrunzit. Colaborează la „Familia”, „Steaua”, „Contemporanul”, „Luceafărul”, „România literară”, „Tribuna”, „Viața românească”, „Literatura și arta” (Chișinău) ș.a. Volumul Cer înfrunzit evocă, într-o dicțiune simplă, stilizată, rădăcinile maramureșene ale lui G., anunțând un poet al
GOT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287321_a_288650]
-
și mai diversă. Apar mici portrete ale unor scriitori apropiați de tradițiile populare (Ion Creangă, O. Goga, Al. Vlahuță), articole despre anumite obiceiuri și datini (la rubrica „Din viața satelor”) și articole cu subiect religios (la rubrica „Cuvinte creștinești”), iar editorialele, foarte combative, dezbat stăruitor problemele satului românesc. Mai colaborează G. Nicolescu, N. Dimitriu Fotin, S. Irimescu, Marin C.A. Tudoran ș.a. I.M.
GRAIUL SATULUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287334_a_288663]
-
literară, fără a fi un punct forte, e ilustrată de câteva contribuții meritorii: un comentariu mai vechi, din 1916, al lui Pamfil Șeicaru despre poezia lui G. Tutoveanu, o serie de însemnări comemorative despre Jókai Mór, scrise de Carol Szöcs, editorialele lui Paul I. Papadopol, în care se stăruie asupra ideii de valoare și necesității unei critici obiective, ca și numeroasele recenzii semnate G. Rosetti, M. S. Negură, Const. R. Crișan, Liana Luncă, D. Valentin. De menționat că aici sunt inserate
GRAIUL NOSTRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287332_a_288661]
-
Școala Militară de Infanterie din București, făcând apoi carieră ca ofițer, mai întâi la Iași, unde va urma și cursurile Facultății de Drept. Colaborează la „Curier ieșean”, „Însemnări ieșene”, „Cetatea Moldovei” și la „Jurnalul literar” al lui G. Călinescu. Debutează editorial în 1936, cu un volum de versuri, Licurici, urmat în 1939 de un altul, Cântece din Maramureș, și de o culegere de nuvele, Cocorii de atunci (1943). În calitate de căpitan, a făcut războiul pe frontul din est, ca și pe cel
GOVORA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287322_a_288651]
-
Fălticeni; mai târziu va fi procuror la Râmnicu Sărat, prefect al județului Suceava (1905), inspector agricol (1909-1911). În gimnaziu scoate o revistă literară, „Ecoul Carpaților”, și alta satirică, „Țânțarul”. Debutează semnificativ în 1884, cu cimilituri publicate în „Revista populară”, iar editorial, cu volumul Cimiliturile românilor (1898). A fost membru corespondent (1915) și membru de onoare (1940) al Academiei Române. Conduce revistele „Șezătoarea” (1892-1929), „Răvașul poporului” (1907-1909, împreună cu Mihail Sadoveanu) și „Revista populară” (apărută în patru numere la Paris). Mai colaborează la „Adevărul
GOROVEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287318_a_288647]
-
Filosofie a Universității din București, specialitatea limba română, unde în 1926 își susține examenul de licență, primind mențiunea magna cum laude. Debutează în revista „Scena” (1918), sub semnătura Agatha Gr., cu poemul în proză Când n-oi mai fi, și editorial, cu volumul de versuri Armonii crepusculare (1923). Desfășoară o îndelungată carieră didactică (1927-1950), printre instituțiile de învățământ la care a predat numărându-se Școala Normală „Elena Doamna”, liceele „Carmen Sylva”, „Regina Maria”, „Gheorghe Șincai”, toate din București. Colaborează la revistele
GRIGORESCU-BACOVIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287358_a_288687]
-
din Cluj-Napoca (1987). Și-a luat, în 1999, doctoratul la Universitatea din București. A funcționat ca profesor de limba română și franceză la Baia Mare (1976-1985) și apoi la București. A debutat cu un articol despre Ion Creangă în „Steaua” (1982), editorial fiind prezent în volumul Patru povestiri (1984), pe care îl împarte, potrivit practicii editoriale pentru debutanți în epocă, cu un prozator de o cu totul altă factură, Vasile Caia. În povestirile din 1984, „un debut remarcabil” (Valeriu Cristea), și în
GRADINARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287324_a_288653]
-
funcționat ca profesor de limba română și franceză la Baia Mare (1976-1985) și apoi la București. A debutat cu un articol despre Ion Creangă în „Steaua” (1982), editorial fiind prezent în volumul Patru povestiri (1984), pe care îl împarte, potrivit practicii editoriale pentru debutanți în epocă, cu un prozator de o cu totul altă factură, Vasile Caia. În povestirile din 1984, „un debut remarcabil” (Valeriu Cristea), și în cele care i-au urmat, Povestiri cu oameni și sălbăticiuni (1991), G. propune formula
GRADINARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287324_a_288653]
-
de ofițer (ajunge la gradul de colonel), calitate în care inițiază și conduce Pro Patria, cenaclul literar al scriitorilor militari. Debutează în 1956 la „Gazeta literară”, unde publică o serie de schițe și povestiri sub îndrumarea lui Eusebiu Camilar, iar editorial în același an, cu romanul Răzbunarea. Colaborează la „Viața militară”, „Pentru patrie”, „Gazeta literară”, „Luceafărul” ș.a. Romanul Bogăția unui sărac (1961) reprezintă un fel de panoramă (a deșertăciunilor) societății românești, asamblată prin prisma clișeelor din controversații ani ai dogmatismului ideologic
GRECEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287345_a_288674]
-
Este fiul Constanței (n. Vasilescu) și al lui Ioan Grigore. După studii liceale la Pitești, terminate în 1957, urmează Facultatea de Limba și Literatura Română a Universității din București, absolvită în 1965. A debutat cu versuri în „Luceafărul” (1968) și editorial, cu volumul Tăgade, apărut în 1970. A colaborat la „Viața românească”, „Luceafărul”, „România literară” ș.a. A tradus în periodice din Ana Ahmatova, Aleksandr Blok, Valeri Briusov, Evgheni Evtușenko. În versurile din prima sa carte, poetul, bântuit de angoase, proiectează un
GRIGORE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287355_a_288684]
-
Radiodifuziunea Română, unde între 1990 și 1996 este redactor-șef al departamentului Literatură, iar din 1996, redactor-șef adjunct. Începe să semneze pagini de critică în „Ateneu” (1970), colaborează la „Convorbiri literare”, „Luceafărul”, „Orizont”, „Steaua”, „Tomis”, „Tribuna”, „Viața românească” ș.a. Editorial debutează în 1977, cu volumul Poezia lui Vasile Voiculescu. Cartea dedicată lui V. Voiculescu dezvoltă o pledoarie pasională și polemică pentru cunoașterea și mai dreapta prețuire a liricii voiculesciene, „citită” atât în tabloul liricii românești moderne, cât și în interiorul creației
GRASOIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287343_a_288672]
-
o bună cunoaștere a întregii opere și luând în calcul factori diverși, uneori imponderabili, care au dus la fenomenul atât de spectaculos-contradictoriu al receptării scriitorului: spiritul lui nonconformist, violent rebel, impactul negativ al biografiei asupra (lecturii) operei, activitatea pamfletarului, debutul editorial tardiv al poetului, discrepanțele dintre receptarea de către poeți și receptarea de către critici, relația cerere-ofertă, evoluția gustului/modei literare, conflictul dintre generații. Mihail Sebastian sau Ironia unui destin (1986) este, deopotrivă, o carte despre un autor, despre o operă și despre
GRASOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287344_a_288673]
-
înființarea noii serii a revistei, la „Literatorul”, unde timp de doi ani îndeplinește și funcția de secretar general de redacție. Din 1998 este conferențiar la Universitatea „Dunărea de Jos” din Galați. A debutat cu proză scurtă în „Vatra” (1983), iar editorial, în volumul colectiv Debut ’86. Prima carte personală de proză este Cazarma cu ficțiuni, apărută în 1993. Colaborează la revistele „Vatra”, „Interval”, „Adevărul literar și artistic”, „Caiete critice”, „Contrapunct”, „Literatorul”, „Fețele culturii” (supliment literar-artistic al ziarului „Azi”), „Antares”, „Porto-Franco”. Se
GRIGOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287353_a_288682]
-
Române (1966-1970), este corespondent special în Franța (1970-1971), reporter la „Almanahul «Scânteia»” (1970-1980), vicepreședinte al Asociației Cineaștilor (1974-1990), ambasador extraordinar și plenipotențiar al României la Varșovia (1993-1999). Debutează la „Flamura Prahovei” (1948), cu un grupaj de schițe și povestiri, iar editorial, cu volumul de reportaje Scrisoare din Moscova (1954). Este distins cu Premiul Asociației Scriitorilor din București (1973), cu Premiul Uniunii Scriitorilor (1981, 1983). I se acordă Premiul „Italia” (1968), Premiul de Excelență al Asociației Profesioniștilor din Teatru și Radioteleviziune (2000
GRIGORESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287357_a_288686]
-
astfel o satiră înverșunată, intens-acidă și nu de puține ori răutăcioasă, în care umorul negru și violența expresiei se împletesc cu talentul caricatural al autorului pentru a converti situațiile reale în „scene” și gesturile semnificative în „tablouri”. Scriitorul a debutat editorial în 1968 cu un volum neconvingător de proză scurtă, intitulat Camera de alături, singurul care avea să-i apară în țară înainte de 1989. Scrisese însă, încă din 1966, romanul Ostinato, care va fi, în versiunea lui în limba germană, rampă
GOMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287312_a_288641]
-
În portofoliul unei edituri, atunci acesteia i se permite, de către editura unde apar originalele, să traducă ultima carte a autorului Înainte ca originalul să apară pe piață - ca o dovadă supremă de prestigiu al autorului și de calitate a serviciului editorial. Valoarea autorului este confirmată așadar de viteza circulației propriilor producții. Dar cartea nu mai presupune, astăzi, Autorul. Cartea este astăzi tot mai mult o vitrină de ornamente, pentru că vorbim despre albume, ghiduri, hărți și enciclopedii care acoperă mai bine de
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
noutăți ale literaturii franceze contemporane, poate singurele. Din punct de vedre etic avem de-a face cu un nou scepticism, uneori colorat cu autoironie, la Jean Echenoz, alteori compact, ca atitudine În fața absurdului, la Marie Redonnet. Reprezentanții acestui curent, gestionat editorial de Minuit, sunt calificați de Jérôme Lindon, regretatul editor, de “impasibili”. Cel mai apropiat gen proxim al acestei literaturi ar fi desenul animat, unul adresat adulților. În primul rînd În modalitatea de abordare diegetică: evenimentele “serioase”, grave, sînt prezentate În
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
A colaborat la „Steaua”, „România literară”, „Contemporanul”,„Viața românească”, precum și la câteva publicații din străinătate, unde și-a pus în evidență disponibilitățile atât pentru critica și istoria literară, estetică și sociologică, cât și pentru poetică, stilistică sau literatură comparată. Debutul editorial din 1969, Literatura română în lume (în colaborare cu Victor Crăciun), nu lăsa să se întrevadă nimic din preocupările ulterioare ale lui C. Riguros, aproape statistic, se inventariau aici autori români și titluri de opere intrate, prin traduceri, în circuitul
CRISAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286497_a_287826]
-
județul Cluj (1976-1977), ca librar și funcționar la Centrul de Librării din Cluj-Napoca (până în 1987), apoi ca redactor la revista „Tribuna”. Debutează cu o poezie în revista „Familia” (1968), la rubrica „ Poșta redacției”, girată atunci de Ștefan Aug. Doinaș, iar editorial, cu volumul În odăile fulgerului (1982), prefațat de Petru Poantă. Colaborează frecvent cu comentarii critice, recenzii de cărți de poezie, traduceri și interviuri în revistele „Steaua”, „Ramuri”, „România literară”, „Cultura creștină”, „Vatra”, „Familia” „Cetatea literară” ș.a. A beneficiat de burse
CRISTOFOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286512_a_287841]
-
izbutind să termine cele opt clase în numai cinci ani (1919-1924). A urmat Facultatea de Litere și Filosofie la Universitatea din București în condiții precare, întreținându-se din diferite servicii. Începe să publice epigrame (gen în care va debuta și editorial, în 1930), apoi articole și recenzii la „Viața literară” (din 1926), unde va fi o vreme și secretar de redacție. Același post i se încredințează la „Calendarul” (din 1932), „Gândirea” (din 1932), „Porunca vremii” (din 1935), „Sfarmă-Piatră” (din 1935). Cu
CREVEDIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286492_a_287821]
-
studii la Oxford, citise la postul de radio Europa Liberă o scrisoare de demascare a crimelor împotriva umanității și a culturii sub regimul Ceaușescu. A debutat în presă în 1947, în „Națiunea”, cu un articol despre Sensul morții la Poe. Editorial a debutat abia în 1979, cu Norii, pentru care a fost distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor. I se vor mai acorda Premiul Uniunii Scriitorilor, în 1993, pentru traducerea volumului Povestiri orientale de Marguerite Yourcenar, și Premiul „Timotei Cipariu” al Academiei Române
CREŢIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286486_a_287815]
-
CUGETAREA, revista literară care a apărut la Botoșani, lunar, între 15 aprilie 1899 și 21 martie 1900. Proprietar, director, redactor și secretar de redacție era poetul A. Lecu, pseudonim sub care se ascunde Alexandru Șmelț, farmacistul urbei. Editorialul din fruntea primului număr, Gândul nostru, susține ideea ridicării provinciei din punct de vedere intelectual prin literatura și știință. Interesante și noi sunt ideile dintr-un articol semnat C. Ghe-n (C. Gheorghian), Teatrul la noi, în care se cere înființarea
CUGETAREA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286555_a_287884]
-
obțină colaborarea unor publiciști redutabili. Printre ei, în afară de C. A. Rosetti, se disting Iacob Negruzzi și P. P. Carp, ambii trimițându-și articolele de la Iași, precum și I. A. Geanoglu și V. Boerescu. În paginile C., Pantazi Ghica redactează, în afară de lungi editoriale, o „Revistă interioară”, „Cronica săptămânii” și foiletonul Un tânăr care a pătimit multe, nuvelă picarescă, surprinzând cu ascuțime peisajul social al epocii. La rubrica de varietăți, în numărul 3, se insera o scrisoare deschisă adresată lui B. P. Hasdeu de
CUGETAREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286557_a_287886]
-
județului Caraș-Severin, editor. A colaborat la revistele „Orizont”, „Contemporanul”, „Luceafărul”, „România literară”, „Familia”, „Tribuna”, „Steaua”, „Convorbiri literare”, „Cronica”, „Viața românească” ș.a. Este distinsă cu Premiul Filialei Timișoara a Uniunii Scriitorilor din România (1992). A debutat publicistic în „Cibinium” (1967) și editorial cu volumul Contribuții la presa românească din Banat (1979, în colaborare cu Gheorghe Jurma). Radu Stanca - dramaturgul (1992) este primul studiu dedicat în exclusivitate omului de teatru complet care a aspirat a fi acest reprezentant de marcă al Cercului Literar
CRUCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286538_a_287867]
-
Sebastian sau Șerban Cioculescu). O lectură degajată de prejudecăți constată, de altfel, grija ca publicația să se prezinte nedependentă ideologic, deschisă pluralismului de păreri, ambiționând o „sinteză nouă și exemplară”. În deschiderea primului număr este așezat, dobândind implicit conotație programatică, editorialul lui Petru Comarnescu, Dezacordul dintre adevărurile spirituale și fenomenele prezentului, o profesiune de credință patetic antitotalitară și umanist universalistă. Descriind psihologia socială tulbure și profund manipulată de mituri a momentului, el deplânge conflictul, de o „tristă grandoare” pentru intelectualul responsabil
CRITERION-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286515_a_287844]