5,034 matches
-
a lungul șoldurilor și simți că ea se înfiora sub mângâierile lui. Se supunea mâinilor sale, dar nu era unul din jocurile artificiale în care era de-acum expert și de care se săturase. Simți căldura pielii ei, din care emana un parfum de nard și miere, foarte feminin, irezistibil. Brațele ei, cu încheieturi subțiri ascunse de brățări, care i se întipăriseră în memorie, îl înlănțuiră din nou. El îi vedea doar ochii, îi simțea parfumul și buzele. De mii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
sprijinită de-o mașină. Luase un creion din cutia mea de culori și umbrea porțiuni ale corpului acesteia, încercuindu-i subsuorile și decolteul. Se uita cu ochi aproape orbi la fotografii, uitând de țigara de pe marginea unei scrumiere. Corpul îi emana un iz reavăn, un amalgam de mucus rectal și freon. Creionul brăzda șanțuri adânci pe suprafața fotografiei. Zonele umbrite începuseră să se perforeze sub crestăturile lui din ce în ce mai sălbatice, sub loviturile vârfului rupt al creionului care pătrundea prin suportul de carton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Conduci tu? Te simți bine, nu? Stăteam cu picioarele depărtate, cu mâinile la piept, inhalând aerul inundat de lumină. Îmi simțeam din nou rănile, simțeam cum mă taie la piept și genunchi. Mi-am căutat cicatricele, leziunile acelea fine care emanau acum o durere rafinată și mângâietoare. Corpul îmi strălucea în punctele acelea, ca un om ridicat din morți care se încălzea la rănile vindecate ce-i cauzaseră deja prima moarte. Am îngenuncheat lângă roata stângă din față a Lincolnului. Bara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
penis, anus și vulvă, sfârc și clitoris - nu erau pentru noi sursa vreunei excitații. În lumina tot mai slabă a după-amiezii, avioanele de pasageri zburau deasupra noastră de-a lungul pistelor est-vest ale aeroportului. În aer plutea plăcutul iz chirurgical emanat de corpul Gabriellei, dar și aroma imitației de piele. Comenzile cromate se retrăgeau între umbre precum capetele unor șerpi argintii, fauna unui vis de metal. Gabrielle îmi puse un strop de salivă pe sfârcul drept și-l mângâie mecanic, întreținând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
orientale în regenerarea spirituală a continentului. Comentînd vizita aristocratului german într-un articol publicat în revista Ideea europeană (martie 1927), Tudor Vianu nota: „...în lumea germană de după război, aristocratul reapare și năzuiește să ocupe acel centru ideal, de la care direcțiile emană și în care stilul cultural al epocii se regăsește”, acțiunea lui încetînd să se mai revendice (doar) de la radicalismul de dreapta al unor reacționari precum Joseph de Maistre sau contele Gobineau: „Propagandistul confederației spirituale a Europei, Karl Anton von Rohan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
rând mai sus, a simțit că s-a cam instalat răcoarea. Răcoarea zorilor, care nu erau tocmai departe. A închis ușa, a dat drumul zăvorașului de sub clanță, a pornit motorul autoturismului, ca să combine, puțin, răcoarea de afară cu dulcea căldură, emanată de mașină, și s-a așezat, cu aliura de șef suprem,în fotoliu. Criminal gest! Sinucigașă acțiune! I se atrăsese atenția, doar, că, un garaj nu trebuie să fie, niciodată,închis, etanș. El,însă, a ținut-o pe a sa
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
le-au rămas, îngrozite,înfipte, ca niște săgeți mortale,în poziția în care l-au găsit, pe cel căutat. Pe cel dispărut, mai bine-zis. Căci, Mațoschi zăcea, pe fotoliu, decedat, ca de când lumea.îi pusese capăt vieții, bioxidul de carbon, emanat de eșapamentul autoturismului de atât de rar lux! RAR, DAR BINE! Dacă vrei să mor de foame, mor de foame, bum! Azvârlemă printre dame, printre dame, bum! Dacă vrei să mor de sete, mor de sete, bum! Azvârle mă printre
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
zici că a murit, a intrat în viața noastră ca un fel de animal care provine din în crucișarea unui măgar cu o asiniță.îi am în vedere,în primul rând, caracterul. Dar, și practicile, și otrăvurile pe care le emana împrejur, otrăvuri care infestează generații și epoci. Mafiotismul era caracteristica sa de bază. În sensul, că, tot ce făcea, era la întuneric. La îmbrobodeală. Afaceri și iar afaceri. Unde se întorcea, afacerile curgeau, după el, ca niște pârâiașe otrăvite. Sub
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
după care, au adormit. Pe când dormeau buștean, soldații braconieri au ajuns, cu trasul năvodului, tocmai prin dreptul lor. Era o noapte de basm. Lună plină. Liniște. Cald. O adiere, cu iz de iaz, înmiresmat cu toate parfumurile pe care le emana pădurea de alături, și, un cântec nepereche, al păsărilor de noapte, te legănau, miraculos, printre liniștile vieții. Năvodul - lung; o parte din el a trecut prin partea stângă a osteniților îndrăgostiți; o parte - prin direcția opusă. Când s-a ajuns
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
compușilor sau a legăturilor dintre ele așa era el, avea aversiune pentru tocit deși știa bine că la unele materii trebuia să învețe vrând, nevrând. Profesoara avea în jur de 30 de ani, statură mijlocie, de un calm interior ce emana și se transmitea elevilor fără să-și dea seama ochii căprui, blânzi, părul ondulat îi cădea în jurul feței sporindu-i frumusețea. Avea în colțul gurii o mică cicatrice ce le atribuia buzelor rotunde posibilitatea să spună: Nimic nu este perfect
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
Emoția poate însemna și putere, pe când frica nu-i decât renunțare.... Prețul unui adevăr este unul greu estimabil! Sunt adevăruri pentru care merită să trăiești; pentru altele merită să „dispari”.... Un gând sănătos te apără de multe nesăbuințe. Curiozitatea nu emană din zestrea genetică a lui „homo sapiens”, dar dintr-un „principiu” proclamat nu se știe de cine... (om și ăsta!...) Un om necăjit, copleșit de necazurile vieții e mereu în căutarea unui colț al lui de liniște de unde să nu
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
mă curăță nimeni! Toți își prepară mâncarea, dar niciunul nu mă curăță! Sunt murdar de grăsime și sunt casă pentru gândaci care m-au năpădit. M-am săturat, spuse aragazul. Rafturile mele sunt pline de vase cu mâncare alterată, care emană un miros neplăcut. Din când în când mai vine și câte un gândac, musafir nepoftit. Nu mai suport, se plângea frigiderul. În dulapuri, cănile și paharele jelesc, pentru că sunt îmbâcsite de aburul gras al mâncării. Gresia este casa firimiturilor și
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
prin îngheț?”. Din activitățile desfășurate, eu trag concluzia că niciodată nu v-ați gândit și la ceilalți, ci doar la binele propriu. Și care sunt acele activități negative pentru planetă? Tăierea milioanelor de arbori, construirea unei multitudini de fabrici care emană gaze extrem de dăunătoare mediului înconjurător, aruncarea tonelor de deșeuri în ape, pe lângă casele proprii sau pe drum, sau oriunde, și multe alte cauze care îi provoacă o mare suferință pământului, suferință pe care, din punctul meu de vedere, numai noi
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
de gunoaie. De exemplu: o persoană, care își face curățenie în curte, adună o anumită cantitate de frunze pe care le arde, degajând în atmosferă CO2, un gaz care cauzează efectul de seră, sau CO. În cazul în care este emanat CO2, e oarecum bine, pentru că acesta este folosit de către plante în procesul de fotosinteză, dar dacă în urma arderii rezultă CO, este destul de grav, fiindcă acesta nu mai este utilizat de nimeni, ci rămâne în atmosferă, distrugând stratul de ozon care
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
așteptai cel mai puțin, se anunța cu un sughiț înecăcios, urmat la scurtă vreme de darea ochilor peste cap și un sforăit vibratil și leneș, ca un tors de pisică. Cum de nu-și dăduse atâta vreme seama că mirosul emanat de hârtiile astea blestemate este același cu cel degajat de patul străbunicului?! Sunt cincizeci de ani de atunci, dar mirosul acela nu-l poate uita; amestecul acela de urină, săpun, de leșie, balsam și smirnă... și alte elixire cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
și atunci îl negăm. Cristina Cristina este în cărucior de șase ani. Vine la "Casa" de două ori pe an și petrece aici foarte mult timp, luni de zile. Este foarte tânără și sclipitoare. Tenul ei strălucește de sănătate și emană acea lumină albă, cețoasă, ce inundă întregul ținut al Abadianiei. Cristina are douăzeci și opt de ani și e într-un fel împăcată cu condiția ei. În cei cinci ani petrecuți cu întrerupere la "Casa" a câștigat niște drepturi ce i-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
din ceramică pictată. Pe marele banc central, acoperit de o placă din marmură, zăceau câteva mojare de diferite dimensiuni, din piatră, din bronz și din lemn, și apoi o serie de plite pe care fierbeau ulcele și retorte din cupru, emanând un subțirel abur aromatic. Un cuptor dintr-un material refractar emitea, pe fundal, o blândă lucire roșiatică. Lângă banc, poetul văzu un bărbat ce părea să aibă aceeași vârstă ca și dânsul, care Îl privea curios, În timp ce se Îndeletnicea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Îndeletnicea cu pisatul unor ierburi uscate Într-un mojar. Era zvelt la trup, cu părul negru ca pana corbului și cu ochii Întunecați, ușor alungiți, precum orientalii. Privirea Îi era vie, inteligentă, cu ceva felin În mobilitatea sa. Pupilele Îi emanau o ușoară fosforescență, În lumina felinarului așezat pe banc. — Cu ce ți-aș putea fi de folos, messere? Întrebă, după ce Își plecase capul În semn de salut. Din mișcarea ei, lumina dezvăluise o țesătură deasă de brazde pe fruntea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
neregulate din bazalt, roase de vreme, iar pe mijloc se aduna Într-o baltă apa care picura de sus. Pe ultimele trepte cineva lăsase mai multe mucuri de lumânări. Luă unul: fusese fabricat nu demult: ceara era Încă moale și emana un parfum vag. Teama de necunoscut puse din nou stăpânire pe dânsul. Nu era cu putință ca cineva să fi fugit pe acolo. Ridică iarăși brațul, privind În jur cu mai multă atenție. Flacăra continua să tremure. Se Îndreptă precaut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Înfigă colții. Se pomeni dinaintea unui bărbat cu un chip larg și surâzător, care Îl fixa cu pumnii pe șolduri. Era Înveșmântat cu straie scumpe de călătorie, prea bătătoare la ochi și prea Împodobite pentru legile pe care Comuna le emanase Împotriva luxului neînfrânat. Totul Îl recomanda ca pe un străin, Începând cu ușoara inflexiune sieneză. — Au trecut mulți ani de când nu mi-ai mai văzut fața, dar iubirea m-a preschimbat oare atât de mult Încât să mă facă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
scânduri scârțâia sub greutatea lui. Nădăjdui că se afla În mai bune condiții decât ușa. Locul unde se afla era și el aproape pustiu. Nu exista decât un pat grosolan din lemn, ușor Înfrumusețat de o pânză de in care emana o mireasmă subtilă de curățenie, amestecată cu o aromă diferită, de carne femeiască. Pentru o clipă, imaginea trupului gol al Antiliei, Întins dinaintea lui, Îi umplu ochii În toată splendoarea sa, evocată de acel parfum. Așadar, acesta era ascunzătoarea ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Presiunea de pe umerii mei devenise tangibilă! Un alt firicel de transpirație mi-a alunecat pe coapsa dreaptă. — Claire Truman pentru Vivian Grant, i-am spus bodyguardului cu păr alb care se afla în spatele recepției din holul de la Mather-Hollinger. Speram să eman un aer de încredere în calitățile mele profesionale. Când a auzit numele lui Vivian, omul a ridicat imediat ochii și m-a privit atent, din cap până-n picioare. — Mult noroc, draga mea, mi-a urat el, clătinând din cap în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
pusesem pe mine prima cămașă pe care o înșfăcasem de pe fotoliu - aceeași cămașă neagră, cu nasturi până jos, pe care o purtasem și în vinerea precedentă. O zi care fusese deosebit de stresantă. Cămașa arăta ca un supraviețuitor dărâmat; de la subțioară emana un puternic miros alcalin. Când să mă îndrept către ușă, ochii mi-au căzut pe calendarul uriaș de pe perete. În sfârșit, ianuarie - a șaptea lună. Simbolul jumătății perioadei. Crăciunul venise și trecuse, cu biata mea mamă așezată pe canapea, lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
vedea nimeni, etica ei de muncă era absolut nebunească și, în anumite circumstanțe, până și egomania ei putea fi considerată un avantaj. Era frumoasă, sclipitoare. Totul era în favoarea ei... și totuși, eu nu mai întâlnisem o altă persoană care să emane atâta furie și amărăciune. și asta era marea problemă. Ce se întâmpla dacă o femeie, la fel de capabilă ca Vivian, avea să fie în stare să-și și trateze angajații cu respect și decență? Nimic n-ar mai fi putut sta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
cea mai pestriță adunătură pe care a născut-o vreodată o conjunctură, comuniști, naționaliști, țărăniști, liberali, același căcat care are aceeași origine și indiferent că ne este băgat pe gît cu etichete occidentale sau autohtone, se simte de la distanță că emană o putoare securistă de care nici de data asta n-o să scăpăm, în pofida acestor așa zise schimbări sau răsturnări de situație. — De parcă v-ar durea pe voi capul din cauza asta, zice cu tupeu Curistul, voi v-ați comportat întotdeauna ca
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]