4,758 matches
-
cu ochiul liber. În secolul al XVII-lea au fost inventate instrumentele optice, luneta astronomică și telescopul: primul care a utilizat o lunetă pentru observarea cerului a fost italianul Galileo Galilei (1564-1642). Primul telescop a fost realizat, în 1671, de englezul Isaac Newton (1642-1727). Acum, astronomii profesioniști nu mai observă aștrii direct, ci analizează, cu ajutorul computerelor, diversele imagini și informații obținute cu ajutorul instrumentelor lor. Fotografia este utilizată în astronomie de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Față de ochi, are un mare avantaj
Instrument astronomic () [Corola-website/Science/333504_a_334833]
-
1734. Aceasta a fost pictată în 1732-1733. Papa Pius al V-lea (care a fost canonizat în 1712) a fost un adversar dedicat al protestantismului. El a fost cel care, în 1570, i-a eliberat de loialitatea lor pe supusșii englezi ai reginei Elisabeta I. Ricci îi dă un aer de bunăvoință, deși el a fost, de fapt, un dușman fără compromisuri al celor care se opuneau bisericii sale. El l-a respectat foarte mult pe Toma d'Aquino (1226-1274), care
I Gesuati () [Corola-website/Science/333513_a_334842]
-
Amlaíb Cuaran a preluat din nou Yorkul în 949 - 950, Malcolm a atacat Northumbria până în sud, "unde a mutilat oameni și a dărâmat mai multe castele". Analele Ulster din 952 au înregistrat o luptă între oamenii din Alba, Bretoni și englezi împotriva străinilor, adică a oamenilor din nord. Această luptă nu este raportată de Cronica anglo-saxonă și nu este clar faptul dacă acest lucru este legat de expulzarea lui Cuaran din York sau de reîntoarcerea lui Eric Bloodaxe. Analele Ulster raportează
Malcolm I al Scoției () [Corola-website/Science/331041_a_332370]
-
au condus până în anul 1042. După Harthacanute, a existat o scurtă restaurare a Saxonilor între 1042 și 1066, sub Eduard Confesorul și Harold Godwinson, care a fost membru al Casei Godwin. După Bătălia de la Hastings, un punct decisiv în istoria englezilor, William de Normandia a devenit rege al Angliei. Anglo-saxonii au încercat să restabilească domnia prin Edgar Atheling, un nepot al lui Edmund Braț-de-Fier, însă nu au avut succes și urmașii lui William și-au asigurat domnia. Nepoata lui Edgar, Matilda
Casa de Wessex () [Corola-website/Science/331034_a_332363]
-
-și revendică împărăția. Atunci când a inzbucnit un război civil în Anglia, între împărăteasa Matilda și vărul ei, Ștefan, David a condus o armată în Anglia. Cu toate acestea, Bruș nu l-a urmat pe regele sau ci s-a alăturat englezilor în Bătălia de la Standarda, în 1138, și-a luat că prizonier pe propriul său fiu, care era stăpânul terenurilor din Annandale. Robert Bruș, a murit pe 11 mai 1141 și a fost îngropat la Gysburn. În continuarea liniei masculine, un
Casa de Bruce () [Corola-website/Science/331046_a_332375]
-
în inima și ca rezultat, a fost excomunicat de către Papă Clement al V-lea. Robert Bruce a fost încoronat la Scone, Pertshire în 1306. Robert a condus armata scoțiana în bătălia de la Bannockburn din 1314, unde au fost învinși de englezi. În 1334, Thomas Bruce, care pretindea că este rudă cu casa regală a lui Bruce, a organizat o revoltă în Kyle, împreună cu Robert Stewart (mai tarziu Robert al II-lea al Scoției) împotriva englezilor. Fiul lui Robert Bruce, David al
Casa de Bruce () [Corola-website/Science/331046_a_332375]
-
1314, unde au fost învinși de englezi. În 1334, Thomas Bruce, care pretindea că este rudă cu casa regală a lui Bruce, a organizat o revoltă în Kyle, împreună cu Robert Stewart (mai tarziu Robert al II-lea al Scoției) împotriva englezilor. Fiul lui Robert Bruce, David al II-lea al Scoției, a devenit rege la moartea tatălui său, în 1329. În 1346, în conformitate cu termenii alianței Auld, David a mărșăluit spre sud în Anglia, în interesul Franței, dar a fost învins în
Casa de Bruce () [Corola-website/Science/331046_a_332375]
-
Amlaíb Cuaran a preluat din nou Yorkul în 949 - 950, Malcolm a atacat Northumbria până în sud, "unde a mutilat oameni și a dărâmat mai multe castele". Analele Ulster din 952 au înregistrat o luptă între oamenii din Alba, Bretoni și englezi împotriva străinilor, adică a oamenilor din nord. Această luptă nu este raportată de Cronica anglo-saxonă și nu este clar faptul dacă acest lucru este legat de expulzarea lui Cuaran din York sau de reîntoarcerea lui Eric Bloodaxe. John de Fordun
Casa de Alpin () [Corola-website/Science/331044_a_332373]
-
a fost rege mai târziu. În 973, Cronica Melrose raportează că Kenneth împreună cu Mael Coluim I, regele Strathclyde, cu Maccus, regele mai multor insule, precum și cu alți regi din Țara Galilor și Norse, au venit la Chester să recunoască suzeranitatea regelui englez Edgar cel Pașnic. Se poate ca Edgar să-și fi reglementat atunci frontiera dintre ținuturile sudice ale regatului Alba și terenurile din nord ale regatului său englez. Cumbria era engleză, la frontiera de vest era Solway. În est, frontiera era
Casa de Alpin () [Corola-website/Science/331044_a_332373]
-
pe fii Margaretei și a lui Malcolm în Anglia, la curtea sa. Andrei Wyntoun susține că Donald a devenit rege și și-a alungat nepoții. Cronica anglo-saxonă înregistrează că Donald a fost ales rege și că i-a expulzat pe englezi de la curtea sa. În luna mai 1094, nepotul lui Donald, Duncan, fiul lui Malcolm și a primei sale soții, Ingibiorg Finnsdottir, a invadat regatul în fruntea unei armate de anglo-normanzi și northumbrieni, ajutat de fratele său vitreg Edmund și de
Donald al III-lea al Scoției () [Corola-website/Science/331093_a_332422]
-
manifeste în limba arabă care au fost aruncate din avion pe linia frontului. Amintirile din Germania au fost descrise în poezia „Amintiri din Berlin”, tipărită în revista Sebil-ül Reșad. După reîntoarcere, a fost trimis în Arabia să facă propagandă împotriva englezilor. M. Akif a urmărit cu atenție Bătălia de la Gallipoli, pentru care a scris „Epopeea Canakkale”. A mai rămas două luni și în Liban, iar la reîntoarcere a scris poezia „Din deșertul Najaf la Medina”. În anul 1918 este invitat în
Mehmet Akif Ersoy () [Corola-website/Science/331068_a_332397]
-
pe fii Margaretei și a lui Malcolm în Anglia, la curtea sa. Andrei Wyntoun susține că Donald a devenit rege și și-a alungat nepoții. Cronica anglo-saxonă înregistrează că Donald a fost ales rege și că i-a expulzat pe englezi de la curtea sa. În luna mai 1094, nepotul lui Donald, Duncan, fiul lui Malcolm și a primei sale soții, Ingibiorg Finnsdottir, a invadat regatul în fruntea unei armate de anglo-normanzi și northumbrieni, ajutat de fratele său vitreg Edmund și de
Casa de Dunkeld () [Corola-website/Science/331098_a_332427]
-
acesta din urmă și-a exprimat intenția să folosească [[Einsatzgruppen|forțelor speciale]] ale [[Sicherheitsdienst|SS]] pentru eliminarea fizică a aproximativ 80% din populația Franței și Angliei după victoria finală germană. Există marturii conform cărora, Hitler i-ar fi numit pe englezii din clasa muncitoare indivizi „rasiali inferiori” Order of battle - Unternehmen Seelöwe (Sealion) [[Categorie:Al Doilea Război Mondial - Teatrul de război european|L]] [[Categorie:Al doilea război mondial - Frontul european de vest|L]] [[Categorie:1940 în Europa|L]] [[Categorie:Invazii|L
Operațiunea Leul de Mare () [Corola-website/Science/331120_a_332449]
-
în Bătălia de la Fýrisvellir. Sven I devine rege în Danemarca în anul 985 iar în 1000 deja cucerise Norvegia. Înfuriat de uciderea rudelor sale el atacă Anglia și cere bani ca și compensație. Timp de câțiva ani, el cere bani englezilor pentru a nu-i ataca iar cu toate acestea, Sven îl izgonește pe regele englez în anul 1013 și se proclamă rege până la moartea sa, din 1014. Fiul său, Canute, fuge în Danemarca, de frica răzbunării lui Ethelred. În plus
Casa de Knýtlinga () [Corola-website/Science/331251_a_332580]
-
regele englez în anul 1013 și se proclamă rege până la moartea sa, din 1014. Fiul său, Canute, fuge în Danemarca, de frica răzbunării lui Ethelred. În plus, Norvegia devine independentă în 1015. Ethelred moare în 1016 și o parte dintre englezi este dispusă să-l accepte ca rege pe Canute, iar ceilalți îl aleg pe Edmund Ironside. Între cei doi au loc lupte pentru coroană. Edmund este învins dar Canute îi permite să conducă o parte din Anglia, până la moartea sa
Casa de Knýtlinga () [Corola-website/Science/331251_a_332580]
-
serviciul lor cu suma de 21.000 de lire, o sumă de bani care l-a făcut nepopular, cu toate că a fost doar un sfet din suma pe care tatăl său a oferit-o în circumstanțe similare în anii 1017 - 1018. Englezii s-au obișnuit cu guvernarea regelui în consiliu, cu sfatul oamenilor săi cei mai de seamă, dar Hardeknud a condus autocratic în Danemarca și nu a fost dispus să schimbe nimic, mai ales că el nu avea încredere în totalitate
Casa de Knýtlinga () [Corola-website/Science/331251_a_332580]
-
stabilit monedele la Ribe, Viborg, Lund, și Schleswig. El a instituit utilizarea publică a pădurilor roiale. Harald a încercat să schimbe obiceiurile legale daneze. Harald a deplâns vechile obiceiuri de încercare în luptă și a introdus un sistem folosit de englezi pentru a apela la oamenii onorabili să depună jurăminte în numele părților în procese. Knut s-a dovedit a fi un rege foarte ambițios și devotat. El a sprijinit autoritatea bisericii și a cerut observare austeră a sărbătorilor bisericești. A oferit
Casa de Estridsen () [Corola-website/Science/331281_a_332610]
-
său, Contele Cristian Ernst de Stolberg-Wernigerode care avea să ia parte la aproape totul, de la concedierea bucătarilor reginei până la politicile de alianță. El l-a susținut pe rege cât de mult a fost posibil pentru a menține o alianță cu englezii, care a condus la căsătoria dintre fiica lui George al II-lea al Marii Britanii cu fiul cel mare a regelui. Actul principal national al lui Cristian a fost introducerea unei legi care îi forța pe tărani să rămână la casele
Casa de Oldenburg () [Corola-website/Science/331283_a_332612]
-
VI-lea al Franței în 1361, la începutul al Războiului de 100 de Ani. Lucrările de fundații s-au lansat în perioada 1336-1340. Ioan al II-lea le-a reluat după ce s-a întors din captivitate. În timpul ce era prizonier englezilor, starostele neguțătorilor ai Parisului, Étienne Marcel, s-a revoltat împotriva regentului, viitorul rege Carol al V-lea, iar s-a declanșat marea răzvrătire a țăranilor, Jacqueria. Astfel Ioan al II-lea s-a convins de necesitatea unei rezidente regale fortificate
Castelul Vincennes () [Corola-website/Science/334144_a_335473]
-
beat care a fost reînviat de o baie fierbinte). Collyer a consemnat succesul povestirii în Boston: „Relatarea de către dvs. a cazului dlui. Valdemar a fost reprodusă peste tot în acest oraș și a creat o foarte mare senzație”. Un alt englez, Thomas South, a folosit povestirea ca un studiu de caz în cartea sa "Early Magnetism in its Higher Relations to Humanity", publicată în 1846. Un student la medicină, George C. Eveleth, i-a scris lui Poe: „Am crezut cu tărie
Faptele în cazul domnului Valdemar () [Corola-website/Science/334319_a_335648]
-
să o părăsească și să se întoarcă în Anglia. Veraswami și Flory sunt prieteni buni, iar Flory îl vizitează des pe doctor pentru, ceea ce el declară cu plăcere, 'conversații culturale'. Flory critică de fiecare dată acest Imperiu Britanic, spunând că "englezii sunt aici pentru a-i jefui pe frații noștri negri, nu pentru a-i ajuta." Cu toate că el găsește scăparea cu ajutorul amantei sale birmaneze, Ma Hla May, Flory rămâne nesatisfăcut emoțional. Odată cu venirea lui Elizabeth Lackersteen, nepoata orfană a dl. Lackersteen
Zile birmaneze () [Corola-website/Science/334385_a_335714]
-
care scapă de sub control" Jeffrey Meyers a scris, în anul 1975, că "Zile birmaneze" a fost puternic influențat de romanul "A Passage to India", publicat în 1924, când Orwell servea în Birmania. Amândouă romane se concentrează pe prietenia dintre un englez și un indian, și o fată care pleacă în colonii, se logodește, după care rupe relația. Amândouă folosesc Cluburi pentru a arăta interacțiunile societății, și amândouă arată personalitatea unui personaj în funcție de preferințele rasiale. Orwell însuși a scris în eseul "Why
Zile birmaneze () [Corola-website/Science/334385_a_335714]
-
pe conducătorii lor. Sugestia lui Westfield, aceea că britanicii ar trebui, pur și simplu, să părăsească țara, este primită cu succes de membrii Clubului, inclusiv de Flory. Pe tot parcursul romanului, domină un sentiment de rasism, un sentiment care caracterizează englezii ca fiind o rasă superioară, iar birmanezii niște „porci negri și mirositori”. Cel mai primitor dintre englezi este Flory, care este prieten bun cu un doctor indian, Veraswami, și care este împotriva conaționalilor săi, atunci când este vorba de inferioritatea birmanezilor
Zile birmaneze () [Corola-website/Science/334385_a_335714]
-
este primită cu succes de membrii Clubului, inclusiv de Flory. Pe tot parcursul romanului, domină un sentiment de rasism, un sentiment care caracterizează englezii ca fiind o rasă superioară, iar birmanezii niște „porci negri și mirositori”. Cel mai primitor dintre englezi este Flory, care este prieten bun cu un doctor indian, Veraswami, și care este împotriva conaționalilor săi, atunci când este vorba de inferioritatea birmanezilor. Cu toate că este prezent un vast spectru de rasism al englezilor în Birmania, acel spectru este caracteristic în
Zile birmaneze () [Corola-website/Science/334385_a_335714]
-
negri și mirositori”. Cel mai primitor dintre englezi este Flory, care este prieten bun cu un doctor indian, Veraswami, și care este împotriva conaționalilor săi, atunci când este vorba de inferioritatea birmanezilor. Cu toate că este prezent un vast spectru de rasism al englezilor în Birmania, acel spectru este caracteristic în toată India colonială. Pe parcursul nuvelei, conceptul identității este reflectat de către personajele principale. Flory este cel mai bun exemplu de caracter care trece printr-o criză de identitate, dorind să-și satisfacă atât pasiunea
Zile birmaneze () [Corola-website/Science/334385_a_335714]