4,858 matches
-
, cunoscută și ca Nigeria de Sud-Est, este casa indigenilor Igbo. Este o regiune culturală nonguvernantala și zona lingvistică comună în sudul Nigeriei. Geografic, este împărțit de fluviul Niger în două secțiuni inegale - un estic (care este cea mai mare dintre cele două) și o secțiune de vest. Acesta este caracterizat prin diversificata Cultură Igbo și diverificata limba Igbo<ref name="https://books.google.co.uk"></ref> Pe plan politic, este împărțit în mai multe
Igboland () [Corola-website/Science/336433_a_337762]
-
ceea ce înseamnă "tu" la plural, este încă folosit. "Red Ibo" (sau "eboe roșu") descrie o persoană de culoare cu pielea echitabil sau "gălbui". Acest termen a provenit de la prevalența raportată a acestor tonuri de piele în rândul Igbo dar influențe estice nigerian poate să nu fie strict Igbo. Cuvântul Bim, un termen colocvial pentru Barbados, a fost frecvent folosit printre Barbadians înrobite (bajans). Acest cuvânt se spune că a derivat din limba BEM Igbo însemnând "locul său poporul meu", dar pot
Igbo (popor) () [Corola-website/Science/336414_a_337743]
-
1967. </ref> Războiul rezultante, care a devenit cunoscut că nigerian Războiul civil sau Războiul nigerian-acestei provincii, a durat din 06 iulie 1967 până la 15 ianuarie 1970, după care guvernul federal de reabsorbit Biafra în Nigeria. Câteva de milioane de nigerieni estici au murit din pogromurile împotriva lor, cum ar fi 1966, unde între 10.000 și 30.000 de oameni igbo au fost uciși. În lupta lor pentru autodeterminare, oamenii din Biafra a câștigat respectul unei generații, si figure cum ar
Igbo (popor) () [Corola-website/Science/336414_a_337743]
-
unind rio delle Veste cu Canal Grande. Pe malul vestic, el scalda partea din spate a Palatului Marin și a Palatului Jubanico înainte de a trece pe sub "ponte de le Ostreghe". Apoi, canalul urmează "Fondamente de le Ostreghe" pe malul sau estic, trecând pe sub un mic pod privat, înainte de a se varsă în Canal Grande între Palatul Pisani Gritti și Palatul Ferro Fini. Canalul este traversat de două poduri de la nord la sud:
Rio de l'Alboro () [Corola-website/Science/333453_a_334782]
-
pe sub "Ponte del Lovo", conectând "callea" același nume cu "calle del Teatro", ultima referindu-se la Teatrul Carlo Goldoni, aflat în imediata apropiere. În cele din urmă, canalul curge de-a lungul "Scuola Grande di Sân Teodoro" de pe malul sau estic înainte de a se varsă pe sub "podul Ludovico Manin" în Canal Grande între Palatul Dolfin Manin (la est) și Palatul Bembo (la vest). Acest pod leagă "Riva del Ferro" și "Riva del Carbon".
Rio de San Salvador () [Corola-website/Science/333469_a_334798]
-
s-a deplasat spre sud-est, spre Vlissingen, în vreme ce forța principală a ataca spre nord-est pentru curățare de forțe inamice a jumătății nordice a insulei Walcheren și pentru realizarea joncțiunii cu militarii canadieni care cuceriseră un cap de pod pe partea estică a insulei. Luptele au continuat până pe 7 noiembrie. În cele din urmă, luptele s-au încheiat pe 8 noiembrie, când vehiculele amfibii blindate au intrat în Middelburg, capitala insulei Walcheren. În acest timp, Divizia a 4-a blindată canadiană a
Campania Liniei Siegfried () [Corola-website/Science/333475_a_334804]
-
a fost amânată cu două săptămâni după ce germanii au distrus digurile și au inundat zonele joase de câmpie. În timpul în care valea Rurului a fost inundată, Hitler nu i-a permis feldmareșalului Gerd von Rundstedt să se retragă pe malul estic al Rinului, afirmând că o asemenea mișcare nu ar fi făcut decât să amâne o luptă care devenise inevitabilă. Hitler a ordonat ca trupele germane să lupte pe pozițiile pe care le ocupau la momentul distrugerii digurilor. După ce apele s-
Campania Liniei Siegfried () [Corola-website/Science/333475_a_334804]
-
instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 283 hectare. Situl reprezintă o zonă de câmpie aflată pe malul estic al Mureșului (râuri, lacuri, pajiști, pășuni, păduri de foioase și terenuri arabile cultivate) încadrată în bioregiune continentală; ce conservă habitate naturale de tip: "Pajiști stepice subpanonice" care adăpostesc plante xerofile cu specii de colilie ("Stipa stenophyla") și păiuș ("Festuca valesiaca
Râpa Lechința () [Corola-website/Science/330493_a_331822]
-
care l-a cedat sistemului misiunilor iezuite prin intemediul instituției iezuite "Rectorado de San Francisco de Borja," alături de locuitori nativi cunoscuți sub numele de "Pónida y Bacanora." Arivechi a devenit municipalitate în 1932. Localitatea Arivechi se găsește în partea central estică a statului Sonoră la coordonatele 28°55' "N și 109°11'"V, la o altitudine de 556 de metri. Se învecinează la nord, est și sud cu municipalitatea Sahuaripa, iar la vest cu municipalitatea Bacanora. Întreaga suprafață a unității administrative
Municipalitatea Arivechi, Sonora () [Corola-website/Science/331048_a_332377]
-
stare de conservare favorabilă a florei spontane și faunei sălbatice, precum și a habitatelor naturale de interes comunitar aflate în arealul zonei protejate. Acesta este situat în partea nordică a Munteniei, pe teritoriul județului Buzău. Aria naturală se află în partea estică a județului Buzău (aproape de limita teritorială cu județul Vrancea), pe teritoriile administrative ale comunelor Bisoca și Mânzălești și este străbătută de drumul județean DJ204C, care leagă localitatea Jitia de Sărulești. Zona a fost declarată sit de importanță comunitară (desemnat în
Bisoca (sit SCI) () [Corola-website/Science/331036_a_332365]
-
întemeiată în 1505. Mozambicul ramâne sub autoritate lusitană până în anul 1975 când își dobândește independența și devine "Republica Populară Mozambic". Inițial, călătoriile lui Vasco da Gama, Francisco de Almeida și Alfonso de Albuquerque au cartografiat mare parte din coasta sud estică a continentului. Portugalia a creat câteva porturi și avanposturi militare, în dorința de a controla rutele comerciale spre India. În anii 1530, expediții de prospecțiune au penetrat regiuni interioare în căutarea aurului. Așa au fost întemeiate așezările "Sena" și "Tete
Africa Orientală Portugheză () [Corola-website/Science/331062_a_332391]
-
faptul că țara este localizată într-o fâșie tropical-deșertică din nordul Africii. Un deficit extrem de apă afectează peisajul. Vegetația și agricultura sunt posibile numai în imediata apropiere a rarelor zone umede. Cairo, amplasat la 30° latitudine nordică și 31° longitudine estică, are o climă deșertică, cu valori tipice nordului Egiptului, extrem de uscată, cu precipitații rare numai în semestrul de iarnă și doar pentru câteva zile. Condițiile climatice ale acestor zone, în fapt, au determinat includerea unor tehnici pasive, specifice, de control
Arhitectura Egiptului antic () [Corola-website/Science/331107_a_332436]
-
la nord. Așa și arama de la Timna, care își găsește replica în cea de la Funun, la 110 km mai la nord pe teritoriul Iordaniei. În zilele noastre se măsoară o deplasare constantă de circa 1 centimetru pe an a părții estice în raport cu partea vestică. Pe parcursul erelor geologice mai multe portiuni ale depresiunii au fost umplute cu bazine acvatice. În sedimentele unor lacuri din Pleistocen s-au descoperit fosile preistorice de moluște. La finele Paleocenului o limbă de mare a pătruns dinspre
Depresiunea tectonică a Iordanului () [Corola-website/Science/331162_a_332491]
-
și chiar mai puțin; 2. una superioară - "Kikar Hayarden" (ar."Ghor"), unde se află așezările populate și terenurile agricole, și prin care trece șoseaua Depresiunii (Șoseaua 90). Aceasta structură există de ambele părți ale Iordanului, cu precizarea că în partea estică, iordaniană, aria depresiunii este, în general, mai întinsă, deoarece afluenții din răsărit sunt mai mari și aduc spre Iordan o cantitate mai mare de aluviuni. Între Ghor și Zor se află pante abrupte de 13-25 metri în partea de nord
Depresiunea tectonică a Iordanului () [Corola-website/Science/331162_a_332491]
-
fâșiim după diferențele în structura solului, climat, factorul uman și relief. În general, cu cât se înaintează spre est, crește prezența elementelor de vegetație deșertică arabo-saharienă și scade cea a elementelor de floră mediteraneană Sectoarele florei din depresiune: Pe versantele estice ale Munților Samariei, unde trece Șoseaua Allon și în așezările Mekhora, Gittit și Maale Efraim - la o altitudine de 300-400 metri, de asemenea mai la sud, la o înălțime mai mare, de 660 metri, în așezările Kokhav Hashahar și Rimonim
Depresiunea tectonică a Iordanului () [Corola-website/Science/331162_a_332491]
-
fertile din depresiunea Iordanului sunt menționate în Vechiul Testament. În epoca canaanită a existat aici un număr mare de așezări, care au lăsat până azi urme sub forma unor coline numite Tell. În epoca israelită erau mai mult localități în partea estică a văii. La vest este menționată de pildă, localitatea Tzortan. Vestul Depresiunii Iordanului fusese inclus, conform tradiției biblice, în ținuturile aparținând triburilor ebraice Efraim, Binyamin și Menashe. Agricultura s-a putut dezvolta în aceste ținuturi datorită folosirii în irigații a
Depresiunea tectonică a Iordanului () [Corola-website/Science/331162_a_332491]
-
cinci zile și a identificat o serie de premise obligatorii: În decembrie 1939, comandamentul Forțelor armate terestre germane au conceput propriul studiu și au solicitat punctele de vedere ale "Kriegsmarine" și "Luftwaffe". Planul forțelor terestre prevedea un atac pe țărmul estic al Angliei între The Wash și Tamisa al trupelor plecate din porturile Țarilor de Jos, care traversaseră Marea Nordului. "Reichsmarschall" Hermann Göring, comandantul "Luftwaffe", a răspuns cu o scrisoare de o singură pagină în care declara că o acțiune combinată având
Operațiunea Leul de Mare () [Corola-website/Science/331120_a_332449]
-
șaptezeci și două de 10 cm. Cel puțin o treime dintre acestea trebuiau debarcate în Anglia pânăla sfârșitul primei săptămâni a invaziei. Aceste baterii trebuiau să reducă la maxim amenințarea distrugătoarelor britanice asupra vaselor de transport de pe ruta cea mai estică. Bateriile trebuiau să acopere principalele rute de transport de la Dover la Calais și de la Hastings la Boulogne. Ele nu puteau proteja rutele cele mai vestice, dar zone întinse ale zonelor de invazie urmau să fie totuși sub acoperirea lor. Comandanții
Operațiunea Leul de Mare () [Corola-website/Science/331120_a_332449]
-
stare de conservare favorabilă a florei spontane și faunei sălbatice, precum și a habitatelor naturale de interes comunitar aflate în arealul zonei protejate. Acesta este situat în nord-estul României, pe teritoriul administrativ al județului Bistrița-Năsăud. Aria naturală se află în extremitatea estică a județului Bistrița-Năsăud (la limita de granița cu județele Suceava și Mureș), pe teritoriile administrative ale comunelor Bistrița Bârgăului, Dumitrița, Josenii Bârgăului, Cetate, Livezile, Prundu Bârgăului și Tiha Bârgăului), în imediata apropiere a drumului european E576. Zona a fost declarată
Cușma (sit SCI) () [Corola-website/Science/331203_a_332532]
-
comunitar aflate în arealul zonei protejate. Acesta este situat în partea central-estică a României, pe teritoriile județelor Bacău și Covasna. Aria naturală se întinde în extremitatea vestică a județului Bacău (la limita de graniță cu județul Harghita) și cea nord estică a județului Covasna, pe teritoriile administrative ale orașelor Slănic-Moldova și Dărmănești și pe cele ale comunelor Dofteana; respectiv Lemnia și Poian. Situl este străbătut de drumul național DN11, care leagă orașul Onești de Târgu Secuiesc. Zona a fost declarată sit
Creasta Nemirei () [Corola-website/Science/331228_a_332557]
-
indică spre o linie imaginară ce marchează pericolul; în timp ce navigatorii trec pe deasupra pericolului, săgețile de pe balize par să devină benzi verticale, schimbându-se ulterior înapoi în săgeți care indică direcția opusă. Un exemplu poate fi găsit în RU pe țărmul estic al Southamptonului, pe partea opusă rafinăriei petroliere Fawley (). Balize cu moar similare pot fi folosite pentru ghidarea marinarilor către punctul central al unui pod; atunci când vasul este aliniat cu linia centrală, sunt vizibile linii verticale. Efectul de moar poate fi
Moar (efect) () [Corola-website/Science/331232_a_332561]
-
nobili norvegieni. În 1332, regele Christopher al II-lea al Danemarcei a murit fără moștenitori după ce el și fratele mai mare și prodecesorul său au amanetat Danemarca bucată cu bucată. Regele Magnus a profitat de primejdia vecinilor, răscumpărând pionul provinciilor estice daneze în schimbul unei mari cantități de argint și devenind astfel, conducător în Skåneland. La data de 21 iulie 1336, Magnus a fost încoronat rege atât în Norvegia cât și în Suedia, la Stockholm. Acest lucru a provocat resentimente în continuare
Magnus al IV-lea al Suediei () [Corola-website/Science/331296_a_332625]
-
Talaborului (1.242 m). Suprafață ariei protejate (ce include și rezervatia naturală Lacul Dracului) este brăzdata de o rețea hidrografica bogată în cursuri de apă; astfel: partea vestică este străbătuta de afluenții râului Târnava Mare (Chiuveș, Șicasău, Desag), iar cea estică de afluenții Mureșului și de cei ai Oltului (Mădăraș, Mădărașul Mare, Mădărașul Mic). Arealul „Harghita - Mădăraș” a fost desemnat că sit Natură 2000, în scopul protejării biodiversității și menținerii într-o stare de conservare favorabilă a florei și faunei sălbatice
Harghita - Mădăraș (sit SCI) () [Corola-website/Science/331298_a_332627]
-
a declarat, de asemenea, război Suediei. În doar câteva luni după aceea, aproape toată Finlanda a fost pierdută și preluată de Rusia. Ca urmare a războiului, la 17 septembrie 1809, în Tratatul de la Hamina, Suedia a predat o treime din partea estică în Rusia. La 29 martie, pentru a salva coroana de fiul său, Gustav a abdicat în mod voluntar, însă pe 10 mai, Parlamentul suedez, dominat de armată, a declarat că nu numai Gustav pierdea tronul ci toată familia, probabil fiind
Casa Holstein-Gottorp () [Corola-website/Science/331304_a_332633]
-
Tatăl său a fost un cercetător al hadith-ului și un jurist, iar educația sa timpurie pare să fi fost foarte ortodoxă. A fost crescut ca un cercetător de "hadith" și "" (lege), în școala islamică juridică ce era dominantă în teritoriile estice ale Islamului. Educația lui Tirmidhi nu a inclus științe non-islamice, așa cum ar fi stiințele naturale sau filosofia, ambele de influență grecească. Deși a învățat să utilizeze astrolabul, aceasta implicând cunoștințe de astronomie și matematică, scrierile sale nu prezintă influențe ale
Muhammad ibn `Ali al-Ḥakīm at-Tirmidhi () [Corola-website/Science/334100_a_335429]