5,886 matches
-
s-a dat numele de Trilby, ca de exemplu pantofi, perii de cămine sau ustensile de bucătărie? Fără nici un fel de permisiune, bineînțeles. Nu știam de ustensilele de bucătărie, spuse Henry, dar aud că există un cârnat Trilby. — Dumnezeule bun! exclamă Du Maurier. Ăsta e ceva nou. Mai bine nu-mi spuneai. Mă tem că e un tip de vulgaritate foarte american. Una dintre urmările mai puțin plăcute ale entuziasmului nostru față de democrație și capitalism. — Primesc fără Întrerupere invitații de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
cititorii americani - cel puțin cei care Îmi scriu - manifestă un interes neobișnuit față de pozatul lui Trilby. Un domn de la Chicago mi-a oferit zece mii de dolari pentru un desen semnat reprezentând-o pe Trilby “În costumul Evei“. — Zece mii de dolari?! exclamă Henry. Și i-ai făcut pe plac? — Bineînțeles că nu, spuse Du Maurier. — Îți admir principiile, zise Henry. În locul tău, mărturisesc că aș fi fost tentat. — Nu e vorba numai de principii, râse Du Maurier. Ar fi trebuit să angajez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
bună la audiție, dar acum Du Maurier resimțea povara responsabilității pentru această alegere și aștepta cu teamă verdictul publicului. — Exact așa m-am simțit și eu când am distribuit-o pe Elizabeth Robins În rolul lui Claire Cintré din Americanul, exclamă Henry. Ai văzut-o la repetiții? — Nu, nu mă duc, spuse Du Maurier. Dar Gerald susține că e foarte bună. Știi că el Îl interpretează pe Dodor, ofițerul de dragoni, un personaj bazat pe propriul lui unchi, de-aia rolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
editurile cele mai mari din lume, și dacă lași la o parte tirajele pirat apărute la Început, pentru care oricum nu are nimeni cifre... e posibil ca Trilby să fie cel mai bine vândut roman al tuturor timpurilor. — Dumnezeule mare! exclamă Henry. — Un fapt care te pune pe gânduri, nu-i așa? Să-ți mai aduc un pahar de sherry? — Nu, mulțumesc. Am nevoie de puțin aer. În practică, Îi mai luă o jumătate de oră până să poată pleca. În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
știi, eu sunt scriitor de meserie... Da, mi-a spus doamna Smith. — De aceea, cer ca În casă și În grădină să fie cât mai multă liniște În timp ce lucrez sau citesc. Tu ești liniștit, Noakes? — E ca un șoricel, domnule! exclamă dna Noakes. — Te rog să-l lași să răspundă singur, doamnă Noakes, zise Henry și se uită drept În ochii copilului. De pildă, Îți place să fluieri? Băiatul medită o clipă asupra Întrebării, apoi răspunse: — Păi, mai fluier... când și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Întoarcere până În America, deteriorarea bruscă a stării lui William și moartea În casa atât de dragă din New Hampshire. Henry Își prelungise șederea după Înmormântare pentru a-i ține companie, deci... — Henry trebuie să fi primit scrisoarea asta la Chocorus! exclamă ea. Ce lucru extraordinar! Îi trece scrisoarea lui Peggy. — Da, Îmi amintesc că unchiul Henry a pomenit de moartea Sylviei, spune aceasta, după ce parcurge textul. Tu nu-ți aduci aminte? — Nu. Și dacă a pomenit, probabil că nu i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
micul dejun pentru dl James, observă. — Ce s-a-ntâmplat, Burgess? Burgess se uită la plicul care stă pe masa din lemn de brad ca la o bombă nedetonată. Minnie se apropie și vede despre ce este vorba. — Ah, Burgess! exclamă ea. E ordinul de demobilizare! Deschide-l! — Poate e, poate nu e, spune el. Joan, care stă lângă rafturile cu ustensile de bucătărie, vine să se uite. Deschide-l și-o să vezi. — Ți-l deschid eu, dacă vrei, se oferă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
voiam să mă fac asta, el voia să se facă aia. Eu spuneam că există mai multe adevăruri. El spunea că nu există decât unul, acela. Eu spuneam că nu mai cred în nimic. El stivuia dogmă peste dogmă. Eu exclamam: Joseph, dar tu vrei să te faci Mare Inchizitor sau chiar mai rău. El dădea de fiecare dată cu câteva puncte mai mult și cita, în timp ce arunca zarurile, din Sfântul Augustin, ca și când ar fi avut în față confesiunile aceluia în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
s-a speriat. Stăteau acolo, îmbrăcați sărăcăcios în paltoane care le rămăseseră mari. Mama jigărită. Tatăl își salvase pălăria de velur până la sfârșitul războiului. Sora, fără codițe, nu mai era un copil. Se pare că eu aș fi salutat-o exclamând „Daddau, dar te-ai făcut ditamai domnișoara“. Iar ea care, în situații aflate sub semnul îndoielii, își amintește lucrurile întotdeauna altfel decât fratele, „mai aproape de adevăr“, afirmă și astăzi că ghicitoarea a existat. „Pe cuvânt, ne-a spus dinainte...“ De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
atât de dezastruos precum Köln, Hanovra, Hildesheim - din cauza maselor de zăpadă ori a lipsei curentului electric nu circula nici un tramvai -, dulapul sumbru de la marginea orașului vechi era, ce-i drept, deschis, dar în loja portarului nu exista nimeni care fi exclamat bucuros „Bine ai venit!“ sau „Pe tine te așteptam!“. La început am bătut la uși, am apăsat pe clanțe, apoi am rătăcit prin dreptul atelierelor încuiate pe coridoare, urcând și coborând scări. Încă mai îmi aud pașii, văd cum, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
la orele 10, vesela caravană automobilistică pleacă de la cenotaful gol al lui Rivadavia spre Moncha, beată de orizonturile nemărginite ale libertății. Cu un gest hotărât, Gervasio Montenegro și-a cercetat ceasul de aur Vacheron et Constantin. — Timpul e aur, a exclamat. Am făgăduit să le fac o vizită colonelului Harrap și părintelui Brown, cei doi confrères de reședință penală ai domniei voastre. Nu de mult i-am făcut o vizită, În strada San Juan, doamnei baronne Puffendorf-Duvernois, née Pratolongo. Demnitatea domniei sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
va Încheia romanu. Numitul a lămurit, Îmbujorându-se: — Trudesc ca robu, da Pumita zice că să nu dau bătaie. — Io aș pune caietele În saltar și n-aș umbla la iele vro nouă ani, a spus Pumita. — Nouă ani?, a exclamat domnul Commendatore, de parcă l-ar fi lovit apoplexia. Nouă ani? Sunt d-acu cinci sute de când Dante a publicat Divina Comedie! Cu nobilă grăbire, Bonfanti l-a sprijinit pe domnul Commendatore. — Bravo, bravo. Șovăiala e cu totul hamletiană, boreală. Romanii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Gervasio Montenegro - clac Houdin, monoclu Chamberlain, mustață neagră și sentimentală, parpalac cu manșete și guler de nutrie, plastron cu o singură perlă Mendax, picior Încălțat de Nombo și mână de Bulpington. — Mă bucur să vă Întâlnesc, iubite domnule Parodi, a exclamat elegant. Scuzați, rogu-vă, această fadaise a secretarului meu. Să nu ne lăsăm orbiți de sofismele din Ciudadela și San Fernando: orice spirit cumpătat acceptă că Avellaneda stă, prin propriul său drept, la loc de cinste. Îi repet neostoit lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
luminile ei se puseseră pe locul unde stătea pitit furul, dar magul nu-i aflase nici casa, nici chipul. Dar el Își urmărea fără răgaz țelul neostoit. — Înveteratul client de la Salon Doré nu se dă bătut și chiar stăruie, a exclamat pe nepusă masă Montenegro, care Îi spionase stând cocârjat, cu ochiul pus la gaura cheii și bastonul din os de balenă Între dinți, iar acum - costum de haine alb și canotier moale - dăduse buzna Înăuntru. De la mesure avant toute chose
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
mă refer, cela va sans dire, la vremurile dinaintea incendiului - e căminul familiei, un at home inviolabil al mostrei de Extrem Orient aduse În Capitala Federală cu toate harurile și primejdiile presupuse de un transplant. — Elevii Încearcă Încălțările maestrului, a exclamat doctorul Shu T’ung. După triumful privighetorii, urechile acceptă și primesc butucănosul cântec al raței. Domnul Montenegro a zugrăvit casa; limba mea nedibace și greoaie va schița personajele. Fotoliul de onoare Îl rezerv pentru Madame Hsin. — M-ați invitat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Cum? Dumneata mai crezi În microbiști și idoli? Pe ce lume trăiești, don Domecq? Chiar atunci a intrat o ordonanță care părea pompier și a șușotit că Ferrabás voia să-i vorbească domnului. — Ferrabás, crainicul cu voce de catifea? am exclamat. Promotorul cordialei după-amieze de la treisprezece și cincisprezece și al săpunului Profumo? Propriii mei ochi Îl vor vedea, oare, În carne și oase? Îl cheamă cu adevărat Ferrabás? — Să aștepte, a poruncit domnul Savastano. — Să aștepte? N-ar fi mai prudent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
mă clasifica critic dă sustanță, am dat naștere la abordarea centrată și personală a cărții La Bambina și Catârca dă Luis María Jordán. Aia a fost luată dă continuare consolidată a ălei dânainte despre același torent. — Te captez, domne, am exclamat bătându-mă cu pumnii În pept. Contează pă mine. Mă voi dărui cu totu la munca dă scundac care cere adevăru. Vom pune chestiile În țâțânii lor! Mi-a părut obosit pă veridic. Și iera să cad dă stupefiație când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Bule de aer ieșiră din aparatul de respirație al scafandrului. Acum suntem sub apă, anunță pilotul. Ajustară valvele de deasupra capului și auziră surprinzător de puternic șuieratul aerului și apoi bolboroseala apei. Prin hublou pătrundea o minunată lumină albastră. — Încântător, exclamă Ted. — Acum părăsim sania, anunță pilotul. Motoarele uruiră și submarinul avansă, scafandrul dispărând din câmpul vizual. Nu se mai vedea nimic prin hublou, În afară de apa albastră și uniformă. — Luați loc, domnilor, Îi invită pilotul. Coborâm cu o viteză de douăzeci și patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
de metri. Prin hublou văzură scafandrii care lucrau la structura de rezistență a grilei. Aceștia făcură semne cu mâna către submarin. Pilotul le răspunse acționând un miniclaxon. Pot auzi asta? — Firește. Apa e un foarte bun conducător pentru sunete. — Dumnezeule! exclamă Ted. Drept În fața lor, gigantica aripă de titan se ridica zveltă deasupra fundului oceanului. Norman nu se așteptase deloc la asemenea dimensiuni; În timp ce submarinul cârmi la stânga, aripa le acoperi În Întregime câmpul vizual timp de aproape un minut. Metalul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
dar nu-i așa. Iar acum, Încheie Beth ridicând din umeri, cine știe ce vom găsi? Vom afla cât de curând, spuse Ted. Se auzi declicul intercomului. — Căpitane Barnes, scafandrii au montat sasul. Robotul este pregătit să intre În astronavă. — Ce robot? exclamă Ted. UȘA — Eu nu cred că așa trebuia procedat, spuse Ted indignat. Noi toți am venit aici pentru ca primul pas pe o navă extraterestră să fie făcut de către un om. Și tocmai asta cred că ar trebui să facem. Nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
formă ce părea a fi a unui om. — Ce chestie... — E un om acolo? Să aruncăm o privire, spuse Beth, apăsând pe butoanele de pe cotieră. Fotoliul zumzăi, se deplasă Înapoi și se desfăcu. — Dumnezeule, după, toți acești ani... perfect conservat, exclamă Ted. — Era și normal, remarcă Harry, având În vedere că e un manechin. — Dar pare viu... — Nu trebuie să ne surprindă progresele Înregistrate de descendenții noștri, zise Harry. Sunt atât de avansați față de noi. Împinse manechinul Înainte, lăsând să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
nișe de depozitare de dimensiuni uriașe. Deschiseră o nișă și o găsiră plină cu containere grele din plastic, ce semănau mai degrabă cu containerele aviatice contemporane, dar de câteva ori mai mari. Desfăcură un astfel de container. — Nu se poate! exclamă Barnes, holbându-se Înăuntru. — Ce poate să fie asta? — Hrană. Hrana era Învelită În straturi de folii de plumb și material plastic, În stilul rațiilor alimentare de la NASA. Ted luă o astfel de porție: — Hrană din viitor! exclamă el, plescăind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
se poate! exclamă Barnes, holbându-se Înăuntru. — Ce poate să fie asta? — Hrană. Hrana era Învelită În straturi de folii de plumb și material plastic, În stilul rațiilor alimentare de la NASA. Ted luă o astfel de porție: — Hrană din viitor! exclamă el, plescăind din buze. — Ai de gând să mănânci chestia asta? Îl Întrebă Harry. — Bineînțeles! Știi, odată am avut o sticlă de Dom Perignon 1897, dar acum ar fi prima oară când aș mânca ceva din viitor, din anul 2043
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
costume spațiale. — Gata, În sfârșit m-am lămurit, spuse Ted. Această navă trebuia să zboare către stele. Ceilalți murmurară, incitați de ipoteza enunțată. Brusc, totul căpăta sens: dimensiunile mari, Întinderea navei, complexitatea consolelor de zbor... Ah, pentru numele lui Dumnezeu! exclamă Harry. Nu putea fi făcută să călătorească spre stele. Asta este În mod evident o navă spațială convențională, deși foarte mare. Iar la viteze convenționale, cea mai apropiată stea se află la o depărtare de două sute cincizeci de ani. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Barnes, puteți vedea că unele dintre aceste dispozitive par a fi niște arme supradimensionate. Altele, precum acest braț extensibil, ar putea fi feluritele accesorii necesare pentru apucarea obiectelor, făcând din această navă un gigantic robot. — Un robot... Nu mai spune! exclamă Beth. — În cazul ăsta, cred că era mai adecvat pentru operațiunea asta un robot, spuse Ted Îngândurat. Poate chiar s-ar fi potrivit. — O potrivire agreabilă, spuse Beth. — O potrivire de țevi, zise Norman. — Ca de la robot la robot, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]