5,019 matches
-
fi fost... — Ba erau sticle, se împotrivi bărbatul. Erau multe, cu navetele... Pavel Avădanei căuta cu mintea, poate că intrase din nou într-un dialog interior. Rada socoti nimerit să-l lase să-și răspundă singur și începu să adune farfuriile. Îi turnă un pahar de apă pe care bărbatul îl bău pe nerăsuflate. Se pare însă că nu reușise să ajungă la un răspuns, căci o întrebă : — Și dacă nu erau droguri, atuncea ăia cu ce se drogau ? — Care ăia
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
bărbatul îl bău pe nerăsuflate. Se pare însă că nu reușise să ajungă la un răspuns, căci o întrebă : — Și dacă nu erau droguri, atuncea ăia cu ce se drogau ? — Care ăia ? întrebă Rada, fără să se oprească din aranjarea farfuriilor sub firul de apă de la robinet. — ăia din Piața Universității... Ea se întoarse, ștergându-și mâinile de șorț. Îl privi cu neînduplecare, el fu atât de surprins de căutătura ei, că uită să-și coboare ochii. Privirile lor îi făcură
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
mâinile în căutarea unui perete imaginar, timp în care Magdalena trecu prin fața celorlalți cu castronul de tablă. Fiecare aruncă în el te miri ce, pietricele, bucățele culese de pe jos la întâmplare, orbul încuviința când pietricelele pocneau ori Magdalena își zornăia farfuria. Iadeș nu știu cum să facă, în dreptul lui castronul nu zornăi. Orbul îl privi cu găvanele goale, albul lor îl săgetă. Întinse arătătorul și-l împunse în piept, apoi îl ciocăni pe chelie cu arătătorul mâinii drepte. — Ai să mori ! șuieră. Iadeș
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
în față, cu prapurii, Calu și Pârnaie, mai vânjoși, luară în spate pendulul, după ce Isaia se convinsese că alegerea fusese cât se poate de nimerită, dat fiind că limbile înțepenite ale cadranului arătau ceasurile nouă. Apoi venea Iadeș, ținând o farfurie de tablă pe care fumegau doi tăciuni stropiți cu țuică, ai căror aburi răspândeau o mireasmă îmbietoare. Urmau Isaia și, în spate, restul credincioșilor. Marchiza își trase fusta cât putu peste genunchi și găsi un petic de dantelă îngălbenită pe
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
bătrânul, trecând după tejghea. Mâine e zi de leafă la depou și la siloz, n-o să ai unde să arunci un ac. Vând bere la butoi de-a rostogolita. Care vrei niște fasole cu cârnați ? Tili și Maca își primiră farfuriile aburinde. Jenică rămase deoparte. M-așteaptă mama cu masa. Tot un fel de fasole avem, că e miercuri. Se bucură când vin acasă flămând... — Eu, de pildă, îi tăie vorba Tili, m-aș bucura de niște murături... Auzi, continuă, privind
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Ce dacă nu puteai să cumperi cu el nici măcar o corcodușă. Nu era puțin lucru să așezi banul pe șină și să fugi la vreme. Și pe urmă să-l găsești printre brusturii de pe taluz. Bătrânul se ridică să adune farfuriile. Îl ajutară, el veni cu o cârpă să șteargă mușamaua, apoi le puse câte o bere în față. Ciocniră și băură, ultimul fu Maca, lovi halba goală de tăblia mesei și se stropși. Bătrânul îi privea cu bunătate. Era cu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
aer de căpătuială, trăsnind a naftalină, își agață pe nas niște ochelari groși, ca două sifoane, tremură de parcă ar dârdâi lângă o plită stinsă și-și târșâie galoșii ca Moș Coprol. Și să-l vezi, pe urmă, când răscolește prin farfuria cu lozuri ori prin castronul cu numerele de loto. Degetele nu-i mai tremură, părul i se adună smocuri și se încrețește, ochii nu-i mai fug într-o parte. Iar eu zac, aruncat la întâmplare, ca o moluscă, pe
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
matematica. Facultatea de Filosofie s-a desființat tocmai când să dau eu examen. Ca să nu învețe oamenii să gândească prea mult. Am vrut atunci să dau la Automatică, acolo trebuia multă matematică. Știi, pe atunci vedeam anul două mii înțesat cu farfurii zburătoare. Dar noi eram patru prieteni și voiam să rămânem împreună și la facultate. Unul dintre noi, mai slab la matematici, voia să facă afaceri, căuta o altfel de lume și era obsedat să fugă în Occident, unde credea că
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Am ieșit azi, chiar de două ori... — Cum era ? nu se lăsă maică-sa. — Catifea... răspunse el, încercând să-și alunge din minte mâzga prunelor zbârcite, umflate de apă. — Bravo, se bucură maică-sa, e cel mai important. Veni cu farfuria plină și i-o puse cu mândrie în față, așteptându-i reacția. El privi speriat să nu greșească. Așa că răscoli cu lingura până ce câțiva dintre miejii fierturii ieșiră la iveală. Parcă avusese o presimțire. — Ei ? întrebă femeia, aplecându-se ca
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
promptitudine ceea ce credea, când și când, necesar, adică sarea, încă o felie de pâine, paharul cu apă mai aproape și castravetele murat, tăiat în castronel. — Șterge bine, spuse la sfârșit și Jenică luă o bucată de pâine și lustrui fundul farfuriei, pe care o împinse apoi către mijlocul mesei, sugerând astfel că, din punctul lui de vedere, cina se încheiase. Dar argumentul nu se dovedi suficient. — Mai vrei ? întrebă maică-sa. Jenică refuză, mai împinse farfuria câțiva centimetri, jinduind după fasolea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de pâine și lustrui fundul farfuriei, pe care o împinse apoi către mijlocul mesei, sugerând astfel că, din punctul lui de vedere, cina se încheiase. Dar argumentul nu se dovedi suficient. — Mai vrei ? întrebă maică-sa. Jenică refuză, mai împinse farfuria câțiva centimetri, jinduind după fasolea cu ciolan de la bătrânul Coropciuc. — Nu-i nimic, acceptă maică-sa. Mai rămâne și pentru mâine. Tot ultima zi, gândi Jenică, resemnat. — Adică ce vrei să zici ? începu maică-sa încă unul dintre dialogurile ei
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
astea ! Să văd ce zic și băieții... încercă Jenică, privind pieziș la oala cu ciorbă de linte de pe aragaz. Mai stăm de vorbă și noi... Mâine chiar avem de vorbit... — M-ai înnebunit cu băieții ăștia ! bodogăni maică-sa, zdrăngănind farfuriile în chiuvetă. Una-două, băieții ! Niște țafandaci fără căpătâi. Se întoarse către fiu-său, care ședea cu capul strâns între umeri și, de aceea, gușa i se revărsa peste gulerul cămășii, ca o bavețică. În ciuda tăcerii lui, spuse apăsat : — Să taci
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
în jur, neștiind ce să mai zică. — Și eu, repetă, care credeam că s-a întors... — Într-un fel, spuse Jenică, fără să se clintească, s-a întors... Femeia își mai făcu de lucru câteva clipe, curăță aragazul și puse farfuriile la uscat, apoi își șterse mâinile ude de capot și hotărî : — Mergem în sufragerie, începe serialul. Ce-am mai plâns data trecută, nu ? Atunci când fata îi dă un ban la colț de stradă, fără să știe că e taică-su
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
spui, bodogăni Maca, nu și-i asumă, din păcate, nimeni. Ușa se deschise iarăși, cu o opinteală care aproape că o scoase din balamale. Namila râdea ca de o mare izbândă. Ținea în mâini și pe brațele cât niște burlane farfuriile cu mâncare. Le lăsă pe masă cu aceeași îndemânare cu care adusese și berea. — Atât de greu e să numeri până la trei ? îl întrebă Maca. Namila râse din nou, semn că nu înțelesese nimic. Îl bătu pe umeri cu prietenie
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
care adusese și berea. — Atât de greu e să numeri până la trei ? îl întrebă Maca. Namila râse din nou, semn că nu înțelesese nimic. Îl bătu pe umeri cu prietenie, zguduindu-l : — Om bun, hârâi. Privi cu satisfacție masa cu farfuriile grămadă și mușamaua umedă și le făcu semn spre halbele de bere. Tili încuviință și namila râse din nou. Erau cu toții oameni buni. Înainte de a ieși, se opri o clipă pentru a domoli clătinarea becului pe care îl lovise cu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
i-o întinseră și și-o puse după ureche. Se apăsă cu degetul pe creștet, acolo unde se lovise de bec. — Lumina, spuse. Arde. Mai bună lumânarea. Sau deloc. Dădu ocol becului și ieși hohotind. Maca se trase mai aproape de farfuria cu cârnați. Jenică se simți iarăși stingher. — Moartea nu e așa de rea, spuse. Mai rău e când încep să moară amintirile celorlalți despre tine. Atunci e ca și cum nici nu te-ai fi născut. De-aia mă gândesc că trebuie
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
mai mult pe Luca, spuse Tili. — Are vreo importanță ? Vreau să spun, ordinea asta în care l-am iubit pe Luca ? — Nu totul trebuie să fie important ca să conteze, spuse Tili, ștergând cu un miez de pâine unsoarea de pe fundul farfuriei. Uite, adăugă, ți-am lăsat o bucățică de cârnat, dacă te încumeți, măcar de poftă... Jenică înghiți în sec și-și trase mâinile de pe masă, adunându-le în poală. — E păcat, spuse, să trăiești și pe urmă să uiți. Ca și cum
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Călăul e mai greu să-l găsești. Victimele îți stau la îndemână, pentru că nu se ascund. — Eu zic să-l întrebăm și pe bătrânul Coropciuc, insistă Jenică. Ușa trosni și namila se ivi iar în prag. Văzând halbele pline și farfuriile încă negolite, îi privi întrebător. — Nu pe tine te-am chemat, spuse Maca. Unde e bătrânul ? Spune-i că avem o vorbă cu el. Poate că a pus-o pe fetiță dinadins să ne citească povestea aia, spuse Jenică, după ce
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
scăpa de prințul Kung, continuă Fann Sora cea Mare. Într-o zi, stăpâna mea i-a invitat pe cei doi frați la prânz. Felul principal fu pește la aburi. Împărăteasa i-a ordonat Caisei, menajera ei, să pună otravă în farfuria lui Kung. Ei bine, după mine, cu siguranță Cerul a vrut să oprească această faptă. Chiar înainte ca prințul Kung să-și ridice bețișoarele, pisica împărătesei sări pe masă. Până să poată face servitorii ceva, pisica mâncă peștele prințului Kung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
de mare... Sunt feluri de mâncare pe care nu le-am văzut niciodată sau de care nici măcar n-am auzit. Parada continuă. Expresia de pe fețele servitorilor mei îmi spune că asta e ceva obișnuit. Încerc să-mi ascund uimirea. După ce farfuriile sunt așezate, îmi flutur mâna. Servitorii se retrag și stau în picioare, în tăcere, lângă pereți. Mă simt ciudat să privesc masa asta monstruoasă. — Vă dorim poftă bună! cântă servitorii într-un singur glas. Îmi ridic bețișoarele. Nu încă, doamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
în miniatură, majoritatea zeități budiste în toiul împerecherii. Acțiunea este înfățișată măestrit, iar pozele sunt elegante. Femeile stau deasupra bărbaților în poziții de meditație. Ochii amanților sunt fie doar pe jumătate deschiși, fie închiși. Între membrii fiecărui cuplu sunt așezate farfurii cu câte un bujor roz și vinete: Bujorii au pistiluri întunecate, asemănătoare cu părul, iar vinetele au vârfuri vopsite în purpuriu deschis. — Totul se reduce la a ațâța mintea, comentează patroana în timp ce servește ceaiul. Când fetele vin pentru prima oară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
de la roba mamei sale. Un eunuc îi dă o pereche de bețișoare, care prind între ele un ghemotoc de bumbac ud: prințul Kung șterge cu delicatețe pleoapele mamei sale. Oaspeții aduc înăuntru cutii cu chifle aburinde, decorate cu diverse modele. Farfuriile din fața altarelor trebuie să fie schimbate la fiecare câteva minute pentru a se primi alte cutii. Sunt aduse, de asemenea, sute de pergamente, care dau impresia unuio festival de caligrafie. Distihuri rimate și poeme atârnă pe toți pereții, fiind chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
către infinit. La cină ni se servește supă fierbinte din rădăcină de ghimbir cu pâinici din boabe de soia și grâu. Tung Chih își îngroapă fața în bol. Și mie îmi este o foame de lup. Mănânc toată mâncarea din farfurie și mai cer. Nuharoo nu se grăbește. Își verifică fiecare nasture de la robă, asigurându-se că nu a pierdut vreunul, și își îndreaptă florile ofilite din păr. Ia din supă cu linguri fără vârf, până când foamea ei nu mai poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
câteva luni și apoi dispar, dar toată lumea e de acord că Bungalow 8 are potențial să reziste. Cred că ieșirile mele la Black Door nu contribuie la Îmbunătățirea vieții mele sociale, am spus eu și am dat la o parte farfuria. Vă supărați dacă mă retrag mai devreme În seara asta? Penelope voia să ajung acolo Înaintea hoardelor de prieteni ai lui Avery sau a rudelor ei. Fugi, Bette, fugi! Nu te opri decât ca să-ți refaci rujul și apoi ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
p.m.). Penelope m-a urmat până la boxa mea și s-a instalat pe scaunul care teoretic era pentru invitați și clienți, deși eu nu avusesem parte până acum de așa ceva. Deci am fixat data, spuse ea pe nerăsuflate, scormonind În farfuria aromată pe care o ținea În echilibru În poală. —A, da? Când? —De săptămâna viitoare fix Într-un an. Pe 10 august, la Martha’s Vineyard, ceea ce mi se pare potrivit, din moment ce acolo a Început totul. Suntem logodiți de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]