5,981 matches
-
, Dumitru (19.X.1957, Sângătin, j. Sibiu), poet și eseist. Este fiul Mariei și al lui Dumitru Chioar, țărani. A absolvit Facultatea de Filologie din Cluj-Napoca în anul 1980, devenind doctor în filologie în 1999. Debutează în 1976, în revista „Transilvania”, cu un grupaj de poeme. Prima carte, Seară adolescentină, îi apare în 1982, autorul ei fiind distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor pentru debut
CHIOARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286199_a_287528]
-
, Dumitru (19.X.1957, Sângătin, j. Sibiu), poet și eseist. Este fiul Mariei și al lui Dumitru Chioar, țărani. A absolvit Facultatea de Filologie din Cluj-Napoca în anul 1980, devenind doctor în filologie în 1999. Debutează în 1976, în revista „Transilvania”, cu un grupaj de poeme. Prima carte, Seară adolescentină, îi apare în 1982, autorul ei fiind distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor pentru debut în poezie. Colaborează la „Steaua”, „Tribuna”, „Vatra”, „Convorbiri literare
CHIOARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286199_a_287528]
-
traducător. Este fiul Anei (n. Hosu) și al lui Ion Chinezu, țărani. Urmează școala primară în satul natal, liceul la Târgu Mureș, Facultatea de Teologie la Blaj și cea de Litere la Budapesta și la București, luându-și licența în filologie în 1920. Funcționează ca profesor de limba română în Târgu Mureș (1920-1925) și în Cluj (1925-1940). A fost colaboratorul lui Sextil Pușcariu la proiectele Muzeului Limbii Române. În 1930 a devenit doctor în litere al Universității din Cluj, cu teza
CHINEZU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286198_a_287527]
-
comunistă. Activitatea Centrului a fost structurată pe zece secțiuni: de la filosofie, filosofia istoriei și a culturii până la etnologie, istorie a religiilor, arheologie și morfologie a culturilor, de la literatură (poetică și critică) până la teologie, probleme religioase și probleme ecumenice, de la lingvistică, filologie indo-europeană și orientală până la drept, economie politică și probleme sociale, de la istorie, geografie și probleme demografice până la științe exacte și științe aplicate. Mai înainte însă ca aceste secțiuni să-și înscrie în programele lor de cercetare temele de bază ale
CENTRUL ROMAN DE CERCETARI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286164_a_287493]
-
11.XII.1996, București), traducător și prozator. Este fiul Sevastiei și al lui Ștefan Chirițescu. Studiile liceale le-a făcut la Colegiul Național „Carol I” din Craiova, pe care l-a absolvit în 1949, după care a urmat Facultatea de Filologie din cadrul Universității bucureștene, secția italiană, între anii 1950 și 1955 (cu un an de întrerupere în care, fiind dat afară din motive politice, a practicat meseria de strungar). După încheierea studiilor a fost angajat redactor la Editura de Stat pentru
CHIRIŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286211_a_287540]
-
școala primară la Bandul de Câmpie, Gimnaziul evanghelic german din Mediaș (1883-1884) și Liceul german „Episcopul Teutsch” din Sighișoara (1884-1891). Între 1891 și 1894 este student al Seminarului Teologic „Andrei Șaguna” din Sibiu, absolvind apoi cursurile Facultății de Filosofie și Filologie a Universității din Budapesta (1894-1897). Aici înființează, împreună cu Traian Vuia, Victor Braniște, Aurel Ciato și alții, Societatea de lectură „Petru Maior”, fiind și președintele ei. În 1898 se angajează ca redactor la „Tribuna poporului” din Arad, și în același an
CHENDI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286191_a_287520]
-
istoric literar. Este fiul Mariei și al lui Simion Cibotaru. A absolvit Universitatea de Stat din Chișinău (1954) și a făcut stagiul de doctorat la Institutul de Literatură Universală „Maxim Gorki” al Academiei de Științe din URSS (1954-1957). Doctor în filologie din 1973, a devenit membru al Academiei de Științe a Republicii Moldova (1981). A lucrat în calitate de colaborator științific, șef de secție, apoi director al Institutului de Limbă și Literatură al Academiei de Științe a Republicii Moldova, între 1969 și 1984. Tributar cu
CIBOTARU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286223_a_287552]
-
de absolvire în 1954. Vine la București hotărât să urmeze medicina. Nu izbutește, și va fi angajat de Zaharia Stancu ca figurant la Teatrul Național și, totodată, ca documentarist la Muzeul Teatrului. Între 1959 și 1964 urmează cursurile Facultății de Filologie. După absolvire va fi profesor la școlile generale din comunele Beciu, Uda-Clocociov (în județul Teleorman) și la Azuga. Revine în București pentru a-și publica primele volume de versuri. Este angajat corector la Editura pentru Literatură în 1968, apoi la
CHIVU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286219_a_287548]
-
CHIȘU, Lucian (21.III.1952, Constanța), critic și istoric literar. Este fiul Mariei (n. Duminică), funcționară, și al lui Tarfin A. Chișu, colonel. Își face studiile liceale la Brăila (1968-1972) și pe cele superioare la Facultatea de Filologie, secția română-latină, a Universității „Al. I. Cuza” din Iași (1972-1976). Este, succesiv, secretar de redacție al revistei studențești „Alma Mater” (1972), redactor și ulterior secretar de redacție la „Opinia studențească”, profesor la Azuga (1976-1977) și Gheorghieni (1977-1980), muzeograf la Muzeul Brăilei
CHISU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286214_a_287543]
-
Gheorghieni (1977-1980), muzeograf la Muzeul Brăilei (1980-1989), muzeograf și apoi cercetător științific (1990-1996) la Muzeul Literaturii Române, profesor (din 1996) la Universitatea „Spiru Haret” din București și la Facultatea de Teologie-Litere a Universității „Valahia” din Târgoviște. Își ia doctoratul în filologie cu teza Activitatea lingvistică a lui D. Caracostea. Debutează, în 1972, cu versuri în „România literară” și cu critică literară în „Alma Mater”. Colaborează la „Caiete critice”, „Contemporanul”, „Convorbiri literare”, „Dacia literară”, „Luceafărul”, „Manuscriptum”, „Noua revistă română”, „Opinia studențească”, „Paralela 45
CHISU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286214_a_287543]
-
CIOCANU, Vasile (1.I.1942, Tabani, j. Edineț - 23.IX.2003, Chișinău), istoric literar. A absolvit la Chișinău Facultatea de Filologie a Universității de Stat (1961-1966). Între anii 1966 și 1969 lucrează la Muzeul Republican de Literatură. În 1973, după stagiul de doctorat, devine cercetător științific la Institutul de Limbă și Literatură al Academiei de Științe a Moldovei, al cărui director
CIOCANU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286248_a_287577]
-
CIOCANU, Ion (18.I.1940, Tabani, j. Edineț), critic literar, prozator și poet. Este fiul Ecaterinei și al lui Mihail Ciocanu. A studiat la Facultatea de Filologie a Universității de Stat din Chișinău (1957-1962), obținând titlul de doctor în filologie (1965). A fost lector la aceeași instituție, redactor la editurile Literatura Artistică și Hyperion (un timp a exercitat funcția de director al acesteia), director general al Departamentului
CIOCANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286247_a_287576]
-
CIOCANU, Ion (18.I.1940, Tabani, j. Edineț), critic literar, prozator și poet. Este fiul Ecaterinei și al lui Mihail Ciocanu. A studiat la Facultatea de Filologie a Universității de Stat din Chișinău (1957-1962), obținând titlul de doctor în filologie (1965). A fost lector la aceeași instituție, redactor la editurile Literatura Artistică și Hyperion (un timp a exercitat funcția de director al acesteia), director general al Departamentului pentru limbi, redactor la săptămânalul „Glasul națiunii”. În nuvele, C. cultivă un realism
CIOCANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286247_a_287576]
-
Valericăi (n. Bazăverde) și al lui Nicolae Ciachir, istorici, cadre didactice la Facultatea de Istorie din București. Elev al liceelor „M. Sadoveanu”, „Gh. Șincai” și „G. Călinescu” din București, își ia bacalaureatul în 1970. Urmează, din 1971, cursurile Facultății de Filologie din București, secția română-italiană, absolvite în 1975. Repartizat la Școala generală din comuna Crișan (județul Tulcea), predă timp de trei luni limbile română și franceză. Din toamna anului 1975 trăiește ca liber-profesionist. Debutează cu versuri în revista „Luceafărul” în 1968
CIACHIR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286221_a_287550]
-
CIOCULESCU, Simona (17.IV.1944, Dobreni, j. Giurgiu), editoare și traducătoare. Este fiica Elenei (n. Popescu) și a lui Aurel Popescu, funcționar. Urmează, la București, Liceul „Gh. Șincai” și Facultatea de Filologie (1961-1966), unde s-a specializat în limba și literatura cehă și în limba și literatura română. Este, din 1966, cercetător la Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu”, iar din 1975 cercetător la Muzeul Literaturii Române din capitală. Colaborează
CIOCULESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286257_a_287586]
-
Este fiul Dorinei (n. Demian) și al lui Silviu Ciobanu, avocat. Frecventează cursurile Liceului „Constantin Diaconovici-Loga” din Timișoara (1950-1954). După bacalaureat devine student al Facultății de Agronomie din Timișoara (1954-1958), abandonată în anul al IV-lea, apoi al Facultății de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj (1959-1964). Mai întâi profesor la Hunedoara și, din 1978, la Deva, lucrează, în continuare, ca metodist cultural în același oraș. Debutează cu proză (schița Băiatu), în revista „Scrisul bănățean” (1958). Editorial, debutează cu volumul de
CIOBANU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286239_a_287568]
-
București), critic, istoric literar și editor. Părinții, Ana (n. Sava) și Constantin Ciobanu, țărani, îl îndrumă spre o activitate practică. Drept urmare, fiul lor va urma Școala Medie Silvică din Pucioasa, devenind tehnician silvic. Totuși, în 1952 intră la Facultatea de Filologie din București. După absolvire, în 1957, lucrează în redacția revistei „Scrisul bănățean” din Timișoara. Peste doi ani părăsește Timișoara, dezamăgit că nu putuse ocupa un post în învățământul superior pe motive de „dosar”: în ultimul an de facultate, fusese exclus
CIOBANU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286237_a_287566]
-
stabilește în București, angajându-se mai întâi la Televiziunea Română, apoi, din 1971, ca redactor (mai târziu șef al secției de critică literară) la revista „Luceafărul”. Din 1985 este director al Muzeului Literaturii Române. În 1971 obținuse titlul de doctor în filologie al Universității din București. Debutează încă din vremea studenției în „Gazeta literară” (1956). Colaborează la mai toate revistele Uniunii Scriitorilor, îndeosebi la revistele unde a funcționat ca redactor, susținând rubricile „Cronica literară”, „Retrospective”, „Cartea de debut”. Publică și foiletoane în
CIOBANU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286237_a_287566]
-
, Victor (15.II.1940, Drăgănești, j. Bălți), folclorist. Este fiul lui Alexandru Cirimpei, țăran. A urmat Facultatea de Filologie la Chișinău (1958-1964) și doctorantura la Moscova (1965-1967). Din 1964 a lucrat, în cadrul Academiei de Științe din Chișinău, ca laborant delegat la doctorantură și cercetător științific. În 1968 devine doctor în filologie, cu teza Procese contemporane în folclor. C. a
CIRIMPEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286276_a_287605]
-
lui Alexandru Cirimpei, țăran. A urmat Facultatea de Filologie la Chișinău (1958-1964) și doctorantura la Moscova (1965-1967). Din 1964 a lucrat, în cadrul Academiei de Științe din Chișinău, ca laborant delegat la doctorantură și cercetător științific. În 1968 devine doctor în filologie, cu teza Procese contemporane în folclor. C. a cules folclor de la românii din Basarabia, Ucraina, Rusia, Georgia, publicând textele în numeroase culegeri colective. Cu studii de mitologie, folcloristică și analiză literară a fost prezent, din 1964, în publicații de profil
CIRIMPEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286276_a_287605]
-
CIOCÂRLIE, Corina (13.X.1963, Timișoara), critic literar. Este fiica Constanței Ciocârlie (n. Bălan), profesor universitar, și a lui Livius Ciocârlie, scriitor. Urmează Liceul „C. Diaconovici-Loga” în Timișoara, apoi Facultatea de Filologie, secția română-franceză, la București, pe care o încheie în anul 1986. Funcționează mai întâi ca profesoară la Slobozia și Timișoara, apoi ca redactor la Editura Eminescu. Din 1991 este jurnalist independent în Luxemburg, unde s-a stabilit prin căsătorie. Și-
CIOCARLIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286253_a_287582]
-
lovinescian. Ca o mișcare studențească insubordonată ierarhiilor literare oficiale ale epocii comuniste, pe care le-a și răsturnat în scurt timp, și contestatară la adresa generațiilor anterioare au apărut, în plină dictatură ceaușistă, c.l. optzeciste: cenaclul Junimea al Facultății de Filologie a Universității din București coordonat de Ov. S. Crohmălniceanu, cenaclu activ între 1971 și 1989 (când se autodizolvă) și devenit pepiniera unor valoroși prozatori; Cercul de critică literară condus de Eugen Simion, cu o activitate neîntreruptă între 1974 și 1990
CENACLU LITERAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286162_a_287491]
-
, Gheorghe (3.IV.1932, Meteleu, j. Buzău), istoric literar. Este fiul Zinei (n. Sandu) și al lui Gheorghe Ciompec, țărani. După studii elementare în comuna natală, face, la Buzău, Școala Normală (absolvită în 1952), iar la București, Facultatea de Filologie (1953-1957), la a cărei Catedră de istoria literaturii române va fi asistent urmând, în timp, treptele carierei universitare. Debutează în 1960, în „Revista de folclor”, cu un studiu care va fi dezvoltat ca teză de doctorat și publicat în 1979
CIOMPEC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286264_a_287593]
-
CIUBOTARU, Silvia (28.XII.1947, Botoșani), etnolog. Este fiica Alexandrinei (n. Enescu) și a lui Constantin Ionescu, profesori. După studii gimnaziale și liceale la Botoșani și Suceava și studii universitare la Facultatea de Filologie, secția română-italiană, a Universității din Iași, este angajată (1971) cercetător științific la Institutul de Lingvistică, Istorie Literară și Folclor din același oraș. Obține titlul de doctor în filologie (1995) cu teza Ceremonialul nupțial în spațiul etnofolcloric moldovenesc, susținută la Universitatea
CIUBOTARU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286281_a_287610]
-
și liceale la Botoșani și Suceava și studii universitare la Facultatea de Filologie, secția română-italiană, a Universității din Iași, este angajată (1971) cercetător științific la Institutul de Lingvistică, Istorie Literară și Folclor din același oraș. Obține titlul de doctor în filologie (1995) cu teza Ceremonialul nupțial în spațiul etnofolcloric moldovenesc, susținută la Universitatea din Cluj-Napoca. Etnologia a dat, în secolul al XIX-lea, prin Elena Sevastos (Nunta la români, 1889) și S. Fl. Marian (Nunta la români, 1890), iar peste un
CIUBOTARU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286281_a_287610]