KorAP: Find »[drukola/base=fuma & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...185 186 187 ...281 >

7,001 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810

șontâcăind pe piciorul său de invalid de război către Nicanor, cumnatu-său, care-l privea urât și întrebător, se umili cu ipocrizie și cu prefăcută amiciție: Hai, bre, cumnate, scoate, de la Rezervele de stat, o țigară de tutun! Că, după ce o fumez, ți-o-i da-o înapoi... Nicanor Galan nu-și mai aminti de țigara oferită lui Iuga, nici de bejenirea în lume a lui Petrea Păun și nici de sâmburii de pepene verde. Vânturi tari răvășeau crângurile din jurul Baisei și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
adevăruri ale doctrinei proletare, după ce îi strângeau degetele în ușă, ca să constate fermitatea puterii poporului, descătușat din lanțurile vetuste, ale burgheziei, un pluton din masa mare a poznașilor muncitori petroliști ieșea în curte. Se așezau la ușa latrinelor de scândură, fumând, chicotind, hârjonindu-se, procedând, în munca lor de luminare a țăranilor, încredințată de Partidul clasei muncitoare, cu o răbdare atât de statornică, încât îți venea să-i pupi de entuziasm. Rareori, bărbatul ascuns în disconfortul fetid din hasnaua dedesubt a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
cu disperare în ea, deși voia, cu orice preț, să se trezească-odată, expulzat, irumpt și instalat în zona comercială a orașului, printre lume încălțată cu pantofi văcsuiți, printre bărbați și femei, care se plimbă, intră și iese din magazine, care fumează, glumește, vorbește fără temeri anume, conturate și evidențiate pe figurile lor ... Se dădu, îndărăt, în marche-arrière, cu câțiva metri, încercând să se desprindă, ca dintr-o placentă vâscoasă și nesuferită, din neputința lui acaparatoare, din cuprinsul acesta de ziduri schimonosite

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220

să fac Însă ceva să mă simt bine. Pedalam deja cu putere, Îmi simțeam inima zvâcnind greoi, Împingând sângele ce mă clătea pe dinăuntru. Respiram adânc palele de aer răcoros și nu prea curat, dar plămânii Îi simțeam oricum mizerabili. Fumasem mult cu o seară Înainte, cam peste puterile mele, ca să zic așa. Dar ăsta sunt eu: fumător cu scrupule, primul care strâmbă din nas la hainele Îmbâcsite și tot primul care golește scrumiera, deschide geamul. * Spiritul ăsta igienist mă mânase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
vreme În Piața Mică, un loc de joacă ruinat de lângă un stadion muncitoresc, cu câteva balansoare ruginite și iarba uscată plină de rahați de câine. Îngrețoșat, am ascultat o vreme toaca gospodinelor care băteau feliile de carne, am Încercat să fumez, nu mi-au ieșit mai mult de două-trei fumuri. Încălecând din nou, m-am hotărât să ajung la marginea orașului. Trebuia să fac un ocol destul de mare, fiindcă voiam să ajung la marginea mai Îndepărtată, cea Împădurită. Aveam de străbătut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
toate amintirile penibile care ne legau de literatură. Să intrăm proaspeți, curăței, gata de orice porcărie. A ieșit mult mai bine. Cu Leac și Cătălin protagoniști. Merită fiecare, dacă nu o transcriere, măcar o repovestire. Mai Întâi Cătă: Stă și fumează În fața librăriei. Privește În gol, oarecum spre vitrina cu manechine a croitoriei de vizavi. Crede că era după-amiază, primăvară și că aștepta marfă de la Humanitas. Probabil obosit, excedat de clienții care Întrebau de piuneze, agende, foi de xerox și alte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
Își dă seama ce tâmpenii spune, Cătă simte că se sfârșește pe picioare. Pe frunte i se adună broboane de sudoare, simte că În stomac i se zbate un bolovan. E normal, Își spune, nu mănânc nimic, beau Pepsi și fumez. Bolovanul se umflă, Îi umple pântecele. Cătă simte că explodează. Și chiar o face. Trage un pârț răsunător, de se oprește pendula-n perete. Ori, mai degrabă, orologiul catedralei catolice. Dar totuși mai bine pendula, ca să fie ca-n Svejk

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
literatură. Un văr mai mare, licean la Năsăud. Ăla avea o vârstă, citea Decameronul. Și i-l povestea lui Leac, care aproape că avea și el o vârstă și saliva. Stăteau amândoi pe câmp, cu pălării de pai pe cap, fumau pozderii, cânepă rulată În ziar. Iar vărul din Năsăud povestea. Din Decameron, din Rebreanu - scena violului, din Patul lui Procust, În fine, mizeriile adolescenței, de-abia după - marea literatură. La care Leac n-a avut acces vreme de doi ani

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
În casă. Dar Leac avea deja o anume vârstă, iar vărul terminase liceul, făcuse armata și se mutase la oraș. Nu mai venea prin sat să-i povestească. Doar de vreo două ori mai trecuse prin sat, ieșiseră tot la fumat pozderii, iar vărul Îi povestise din filmele porno văzute În alte permisii. Era vremea primelor videocasetofoane și a vizionărilor la comun. În minte cu poveștile vărului, Leac simțea chinul unei duble abstinențe. Așa că, Însetat de literatură și sex, Leac a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
urmă, Întors acasă, În Arad adică, a Început să le povestească dragilor săi concetățeni despre propriul oraș. Zicându-le că: undeva În arad un cal alb paște-n boul roșu În micălaca În subsolul unui bloc un pitic stă și fumează În gai yin e cu 20% mai mare decât yang și invers la MORTU din micălaca vin și femei cu diabet În cartierul evreiesc un croitor execută la comandă Pentru arădeni, locurile erau deja mai familiare, mesajul destul de obscur. Speram

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
chestie sănătoasă, Îmi revenise umorul, chiar dacă penisul meu nu-și revenise. Dar Îl băgasem la cură. Deși eram aproape sigur că pricina nu era fiziologică. Căpătam semnale nocturne că nu. Dar, oricum, nu strica să mă ocup și de asta. Fumam mai puțin. Uneori, Înainte de vreo Întâlnire aranjată de Leac, mă păstram. Luam Magnebeșase, speram să-și facă efectul la momentul oportun. Eram la chimioterapie, băgam În mine orice, de ce? Dar stăruiam. Fără să-mi bat capul prea tare. Sau fără

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-te la altceva! Adică: mută-ți gândul! Cristina n-a oprit În poiană, ci pe malul apei. Pe malul apei se-mpletesc... Împleti-m-aș! Lângă terasa cu mici și cu bere! Mai aștept, poate, poate. Măcar de n-aș fuma atât! Dar nu pot, aprind țigară de la țigară, beau două beri până să vină micii. O să mă doară capul de la bere, micii or să-mi facă greață. Mi-e deja greață, de emoție. Totuși Înghit cinci mici. Cristina vrea și-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
Într-a opta: după ce terminăm, Îl prindem pe Pârvu și-l facem salată. N-am făcut nimic. Ba, mai mult, după revoluție, liceeni fiind, l-am ajutat să prospere, ne cheltuiam banii În birtul lui. Opream pe-acolo, după școală, fumam și beam bere. Pârvu se privatizase printre primii, adusese chiar și aparate de pocher, cred că-i mergea excelent, după un an a deschis și o alimentară pe centru. A stat acolo până a reușit să cumpere spațiul, l-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-i priește. Nu mai spun nimic, nu mai aud ce spun ceilalți. Îl las pe Sorin să asculte sfaturile Andreei, eu cer ceva mai tare de băut, ortodoxul nu are decât țuică, bună și aia, ies cu ea pe balcon. Fumez, scuip de la etaj, Îmi vine să plâng, acum chiar că-mi vine să plâng. Mă pregătisem atât de bine, totul se dusese de râpă. Dă-o-n mă-sa! CAPITOLUL X. ÎN CARE CELEBRUL ANIMAL JOACĂ ÎN SFÎRȘIT TEATRU Se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
n-am stat să le găsesc circumstanțe atenuante taximetriștilor. Și de n-ar fi fost vinovați de acest presupus furtișag și tot ar fi meritat răzbunarea Celebrului animal. Cu toții fuseserăm șicanați la un moment dat, ba de un șofer care fuma, Înjura și asculta manele, ba de unul care refuza o cursă prea scurtă. Nu m-am prezentat la Întrunire cu asemenea argumente. Ele au fost oricum folosite mai târziu de prietenii mei ca motivații suplimentare. Eu le oferisem un alt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
povestit apoi că pe drum n-a schimbat nici o vorbă cu garda lui personală. Asta nu-l Împiedica pe prietenul nostru să-l studieze cu atenție, ăla părea un individ fioros, probabil de la țară, mândru că lucrează În Poliția Română. Fuma mult, a reușit să sugă trei țigări până la Arad, când Leac și-a aprins și el una, a mârâit. Catastrofa s-a produs la coborâre. Aplecându-se ca să nu se izbească cu țeasta de tavanul mașinii, Leac a văzut că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
am văzut În viața mea ceva mai sângeros și sper să nu-mi mai fie dat să văd. Unul Îl pocnea cu bâta, Îl lovea numai În burtă, celălalt, cu un box, Îi țintea fața. Eu eram pe balcon și fumam, ar fi trebuit să-l chem și pe Leac să asiste. N-am Însă curajul să scot nici un sunet. De-abia după ce Pârvu n-a mai mișcat, făcut terci și Întins pe șosea, mi-am chemat prietenii. Ei au chemat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812

îndemână toate ustensilele necesare gătitului. În centrul camerei, o masă obișnuită, lungă și dreptunghiulară, este încadrată de scaune unde pot sta lejer până într-o duzină de oameni. Pe unul dintre ele, un bărbat trecut binișor peste cincizeci de ani fumează în tihnă o țigară urmărind fumul care se ridică spre plafonul din lemn. Nu tocmai înalt, ușor corpolent, cu față roșie și netedă, poartă o pereche de pantaloni maro, cămașă albă și vestă cafenie, care-i acoperă pântecele rotund. În fața

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
se strânge într-o mimică enervată. Își saltă agresiv poalele halatului si dispare, închizând ușa în urma ei. Peste drum, sprijinind peretele unui hotel cu aspect sordid dinspre care vine un iz puturos de varză murată și bere trezită, câteva "fetițe" fumează cu gesturi plictisite în așteptarea clienților. Una dintre ele, nu pare să aibă mai mult de nouăsprezece ani, trimite din vârful buzelor rujate excesiv un țocăit sonor la adresa lui Marius. Sub pardesiul subțire, ros la poale, purtat descheiat, se vede o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
brațele pe piept și încercase apoi să-i închidă pleoapele, dar acestea rezistaseră încăpățânate, dorind parcă să ofere în continuare retinei imaginile unui cer incredibil de albastru și senin pe care Emil nu îl mai vedea. Strivește țigara pe jumătate fumată de fundul scrumierei și aprinde imediat alta. Ce pot să-ți spun? Un haos sanguin unde văzând de ce este capabilă ființa umană ajungi să te întrebi dacă nu cumva omul este greșeala și nu floarea creației. Toate regulile civilizației dispar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
generalul Boian a reușit să obțină întâlnirea cu domnul general Rosetti? Colonelul se așează în fotoliul din fața adjunctului său, așa cum face de fiecare dată când au de discutat câte ceva. Scoate o cutie de "Regale" și o întinde maiorului. Încep să fumeze aproape simultan. Da. În cele din urmă. Știi că între ei există o veche prietenie și cum Mareșalul se sfătuiește des cu el, poate cumva documentația noastră va evita astfel ierarhia obișnuită. Probabil că discuția o să dureze până seara târziu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
de conservare aproape că dispare pentru că nu ai de ales decât între luptă și moarte. Dar aici, într-o aparentă stare de acalmie, mult mai înnebunitoare decât cea mai intensă canonadă, fiecare zi o trăiește cu impresia condamnatului care-și fumează crispat ultima țigară în fața plutonului de execuție. Cu toată uluirea și disperarea aduse de raidurile aeriene, bucureștenii încearcă să limiteze pe cât posibil pagubele. Iar unii, cu toate măsurile dure ale Mareșalului, o fac într-un mod atât de evident încât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
insistențele celorlalți ofițeri germani și-a prezentat scuzele, deși, după mărturiile celor prezenți, ar fi preferat mai degrabă să înghită sârmă ghimpată decât să fie supus acestui exercițiu de minimă politețe verbală. La câteva zile după incident, Marius și Felix fumează comod așezați pe marginea unui șanț aflat în imediata apropiere a poligonului de tragere. E un cald atât de nesuferit, încât îți lasă impresia că te afli într-o saună uriașă. Înșirați pe marginea taluzului, soldații din cele două plutoane

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
aude cum maiorul Moga se adresează cu glas ușor încordat comandantului: "Momentul mult așteptat se apropie." La ce anume se referă oare? Când ajung pe drumul unde sunt parcate mașinile, amândoi observă un tânăr și destul de chipeș ofițer german ce fumează rezemat nonșalant de aripa vehiculului. Nu pare să aibă mai mult de treizeci de ani. Uniforma elegantă, bine croită, scoate în relief trupul înalt și suplu. La apariția lor, strivește țigara sub talpa cizmei apoi se prezintă cu multă politețe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
între el și tinerii arhangheli, care culminaseră cu amenințarea aproape materializată că va fi dat afară din școală, lucruri de care nu era străin Iorgu. Marius nu-l învrednicește cu nici o privire pe fostul său coleg de studenție. Continuă să fumeze calm, dar pentru o fracțiune de secundă ochii îi sticlesc periculos. Cu acel instinct specific al femeilor Smaranda simte tensiunea bărbatului, perfect camuflată de altfel sub o atitudine deferentă. Mai ușor cu băutura Iorgule! Deja e mai multă decât poți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]