5,270 matches
-
au dus la descoperirea în gropniță a 17 morminte distincte (dintre care doar 11 găsite in situ) și 7 zone cu aglomerări grupate de oseminte dislocate. Au fost recuperate 23 de cranii. Mormintele au fost jefuite, din cele șapte amenajări funerare cu zidărie existente în gropniță fiind distruse (parțial sau total) un număr de cinci.<ref name="Pușcașu 18/2005">Voica Maria Pușcașu - ""Mănăstirea Dobrovățului"", în „Monumentul”, vol. VI (Ed. Trinitas, Iași, 2005), p. 18.</ref> Mai multe pietre tombale se
Mănăstirea Dobrovăț () [Corola-website/Science/309112_a_310441]
-
Io Pavel Voievod, preaiubitul fiu al iubitorului de Hristos Io Simeon Moghilă Voievod, care s-a mutat la veșnicile locașuri în anul 7115 (=1607) luna ..."". Deși data decesului (24 mai) nu apare în inscripție, ea poate fi citită pe lespedea funerară. Inscripția de pe piatra de mormânt are următorul text: "„Această piatră a făcut-o Io Simeon Moghilă voievod și doamna sa Melania, fiului său iubit Pavel Voievod, care s-a mutat la veșnicile lăcașuri în anul 7115 (1607), luna mai, în
Mănăstirea Dobrovăț () [Corola-website/Science/309112_a_310441]
-
fost ornamentate. Interiorul său era compartimentat în trei încăperi: pronaos (gropniță), naos și altar. Pereții interiori au fost pictați în stil neoclasic, dar cu pigmenți de slabă calitate, ceea ce a dus la degradarea în timp a picturii. Se remarca portretul funerar al tânărului Pavel Movilă, pictat în veșmânt de ceremonie, încoronat și ținând o garoafă în mână. Lăcașul de cult avea o catapeteasmă din lemn de tisă, poleită cu aur, având dimensiuni mai mici. În incinta mănăstirii, la 70 de metri
Mănăstirea Dobrovăț () [Corola-website/Science/309112_a_310441]
-
cel Mare și în jurul lui s-a format școala moldovenească de pictură. În decursul timpului, în pronaosul bisericii au fost înmormântate mai multe persoane decedate în secolele al XVI-lea și al XVII-lea. Se mai păstrează doar trei pietre funerare, care au inscripții foarte șterse și parțial ilizibile. Pe una din pietre este o inscripție în limba slavonă în care se precizează că lespedea a fost pusă pe mormântul ""mamei ei iubite, doamnei Cristina Crisoaie din Suceava, care a repausat
Biserica Înălțarea Sfintei Cruci din Pătrăuți () [Corola-website/Science/309239_a_310568]
-
vede după cum se plimbă crengile copacilor. Dacă obloanele din clopotniță nu sunt fixate, se trântesc. Vântul desface norii și duce grindina departe, dincolo de sat”", a afirmat Ghiță Puiu, clopotarul satului Pătrăuți. În interiorul clopotniței se mai păstrează o colecție de pietre funerare, precum și cruci de lemn foarte vechi, cu simboluri celtice, folosite pentru îngropăciune în Pătrăuți din cele mai vechi timpuri. În curtea bisericii, la câțiva metri de peretele sudic, se mai află și o masă rotundă de piatră, pe care tradiția
Biserica Înălțarea Sfintei Cruci din Pătrăuți () [Corola-website/Science/309239_a_310568]
-
părți ("Dies irae, Tuba mirum, Rex tremendae, Recordare, Confutatis, Lacrimosa, Domine Jesu, Hostias, Andante, Sanctus, Benedictus, Agnus Dei"), având la bază șase strofe ale unui text poetic latin din veacul XIII și șase texte liturgice, ce fac parte din slujba funerară, partea denumită ""Lacrimosa"" fiind cea mai cunoscută. Recviemul este scris pentru patru voci soliste (soprano, alto, tenor, bas), cor mixt și orchestră. I. Introitus: "Requiem aeternam", adagio, re minor (cor, solo de soprană, cor). Urmată nemijlocit de: II. Kyrie, allegro
Recviem (Mozart) () [Corola-website/Science/309252_a_310581]
-
Bălosu salcâmul nu surprinde pe nimeni. Dar salcâmul lui Moromete mai poate avea un înțeles: este un semn de hotar și, o dată ce va fi tăiat, se poate ajunge la pierderea întregului pământ. Scena tăierii salcâmului este precedată de un bocet funerar, prevestind decăderea viitoare a protagonistului. Tăierea salcâmului constituie prima fisură a spațiului rural. Și coincide cu venirea acelui timp ce nu mai are răbdare și cu deruta ce îl cuprinde și îl înstrăinează treptat pe Moromete. Mitul care începe este
Moromeții (roman) () [Corola-website/Science/309271_a_310600]
-
efectuate aici în anul 1933 și apoi, cu întreruperi, între anii 1965-1979 au descoperit urme de ruguri, obiecte de lut,oasele a treisprezece oameni și oase de animale, care au dovedit că peșteră a slujit drept locuința și drept loc funerar. Scheletele omenești au fost datate ca fiind de acum 85,000-100,000 ani,și ele aparținuseră atât unor oameni de Neanderthal cât și unor Homo sapiens moderni, care ar fi conviețuit. Urme de ocru pe oase și în numeroase locuri
Nazaret () [Corola-website/Science/310509_a_311838]
-
de Neanderthal cât și unor Homo sapiens moderni, care ar fi conviețuit. Urme de ocru pe oase și în numeroase locuri din peșteră, precum și un mormânt dublu al unei femei și a unui copil, sunt considerate dovadă a unor ritualuri funerare de acum 100,000 ani. Nazaretul nu e pomenit în Vechiul Testament sau în scrierile istoricului evreu Iosephus Flavius și nici în Talmud. Nu există dovezi că așezarea a fost locuită înainte de perioada celui de al Doilea Templu. În acea perioadă
Nazaret () [Corola-website/Science/310509_a_311838]
-
strada Bisericii din satul Adunații-Copăceni; (1873) din fostul sat Pâslari; (începutul secolului al XX-lea); (1873) ultimele trei în satul Dărăști-Vlașca; (începutul secolului al XX-lea); și (1823-1825), ultimele din satul Mogoșești. Celelalte două sunt clasificate ca monumente memoriale sau funerare: (a doua jumătate a secolului al XIX-lea) din curtea bisericii din fostul sat Pâslari (actualmente parte din Dărăști-Vlașca); și crucile de piatră din curtea bisericii din Mogoșești.
Comuna Adunații-Copăceni, Giurgiu () [Corola-website/Science/310491_a_311820]
-
a separat de comuna Albești și a format o comună de sine stătătoare. Singurul obiectiv din comuna Albești inclus în lista monumentelor istorice din județul Ialomița este crucea de piatră a Jugănăriței, datând din 1868. Ea este clasificată ca monument funerar sau memorial.
Comuna Albești, Ialomița () [Corola-website/Science/310564_a_311893]
-
episcopii Meletie Lefter al Romanului și Sofronie Miclescu al Hușilor, în prezența domnitorului Mihail Sturdza și a marilor dregători ai Moldovei. Fostul domnitor a fost îngropat apoi într-o criptă din Biserica Bărboi. Mormântul său este acoperit de o lespede funerară de marmură albă. În partea de sus a pietrei de mormânt se află sculptată într-un cerc stema Moldovei cu zimbrul și leul familiei Sturdza; cercul cu stema este flancat la cele patru colțuri de cuvintele ""IOAN SANDU STURZA V.
Biserica Bărboi () [Corola-website/Science/310582_a_311911]
-
satul Baba Ana: (începutul secolului al XX-lea); (sfârșitul secolului al XIX-lea); (1901); și (începutul secolului al XX-lea). Un alt obiectiv, crucea de pomenire din piatră (1732) din grădina lui Constantin Panait, este clasificat ca monument memorial sau funerar.
Comuna Baba Ana, Prahova () [Corola-website/Science/310697_a_312026]
-
lui Antonie-Vodă (1669-1672, reconstruită pe ruine în 1997), ruinele Bisericii Albe (1570) și ruinele Bisericii Roșii a lui Mihnea Turcitul (sfârșitul secolului al XVI-lea), toate trei aflate în situl arheologic Târgșoru Vechi. Celălalt obiectiv, clasificat ca monument memorial sau funerar, îl constituie cele două pisanii ale bisericii vechi din Stăncești (secolul al XVI-lea, 1720).
Comuna Târgșoru Vechi, Prahova () [Corola-website/Science/310701_a_312030]
-
Îngrijorată de salvarea sufletului ei, după a patra căsătorie cu nobili transilvani care nu erau de religie ortodoxă, ea a înzestrat lăcașul cu odoare scumpe și moaște. Dintre ele, pe cât se pare, doar o icoană a ajuns până astăzi. Piatra funerară a Zamfirei, sfărâmată în mai multe bucăți, se găsește la Prislop. Ea conținea inscripții latine și chirilice. Doi egumeni, Ioan și Teofil, sunt pomeniți în documente. Nu se cunoaște absolut nimic despre rolul lor în administrarea mănăstirii. Probabil că în
Mănăstirea Prislop () [Corola-website/Science/308823_a_310152]
-
Congress of Prehistoric Sciences. Forli-Italia, 8-14 September 1996, Abstracts, 1, Ed. ABACO, Forli, 1996, p. 286. 9.În legătură cu localizarea stăpânirii lui Dromichaites, în Lucrările Simpozionului de Arheologie, Târgoviște, 23-25 noiembrie 1995, Târgoviște, 1996, p. 86-87. 10.Unele date privind ritul funerar la începutul Hallstattului în nordul Moldovei, în lumina descoperirilor de la Prajeni (jud. Botoșani), în: Funeral Practices aș forms of Cultural Identity (Bronze and Iron Ages). 4th Internațional Colloquium of Funeral Archaeology, Tulcea, 22-28 May 2000, p. 71-73. 11.La valeur
Nicolae Ursulescu () [Corola-website/Science/308821_a_310150]
-
neo-eneoliticului din Moldova, în Suceava, XIII-XIV, 1986-1987, p. 69-74. 29.Contribuții la cunoașterea așezărilor de pe teritoriul Șiretului înainte de constituirea orașului medieval, în Suceava, XIII-XIV, 1986-1987, p. 85-101 (în colaborare cu M. Andronic și Fl. Hau). 30.Contribuții la cunoașterea ritului funerar din Bronzul mijlociu în Nordul Moldovei, în SCIVA, 38, 1, 1987, p. 72-76 (în colaborare cu Dr. Popovici). 3 1.Unele observații privind locuințele culturii Starcevo-Cris din Moldova, în Hierasus, VII-VIII, 1988, p. 7-15. 32.Date istorico-arheologice privind dinamică locuirii
Nicolae Ursulescu () [Corola-website/Science/308821_a_310150]
-
la 11:20 pm la spitalul american din Neuilly-sur-Seine, la vârsta de 81 de ani. A fost îngropată în Forest Lawn - Cimitirul Hollywood Hills din Los Angeles, California, alături de mama sa, de sora sa Ruthie și fratele Bobby. Pe piatra funerară este scris: „She did it the hard way”, un epitaf menționat de ea în "Mother Goddam", fiindu-i sugerat de Joseph L. Mankiewicz la scurt timp după ce au terminat de filmat " Totul despre Eva". În 1997, executorii ei testamentari, Michael
Bette Davis () [Corola-website/Science/308844_a_310173]
-
la Bănești cu trăsura, probabil pentru a-și vedea rudele, trăsura s-a prăbușit pe ghețușul podului cu cai cu tot, iar Paraschiva Iurașcu și-a pierdut viața în acest accident. De altfel în biserica de lemn există o piatră funerară pe care este inscripționat un text în stil popular redactat probabil de Vasile Iurașcu, text care eternizează acest sfârșit. Paraschiva Iurașcu a fost înmormântată în timpul în care aici păstorea preotul Teodor Teodoreanu (1800-1845). Piatra de pe mormântul bunicii lui Mihai Eminescu
Biserica de lemn din Bănești () [Corola-website/Science/308961_a_310290]
-
care eternizează acest sfârșit. Paraschiva Iurașcu a fost înmormântată în timpul în care aici păstorea preotul Teodor Teodoreanu (1800-1845). Piatra de pe mormântul bunicii lui Mihai Eminescu a fost luată de Muzeul Județean din Botoșani. În urma unei plângeri făcute de săteni, lespedea funerară a fost restituită satului de către muzeu și se află în prezent în biserică. Biserica de lemn din Bănești este construită din bârne de stejar orizontale, cioplite în patru canturi și încheiate în „coadă de rândunică”. Ea se sprijină pe un
Biserica de lemn din Bănești () [Corola-website/Science/308961_a_310290]
-
fiecare dimineață în trup, după o călătorie făcută noaptea în lumea morților. Pentru a trăi veșnic trupul era îmbălsămat și adăpostit în "casele pentru enternitate" în care se aflau și statuile defuncților. Arta egipteană are un profund caracter religios și funerar, acesta regăsindu-se în arhitectură, sculptură și pictură. Arta egipteană este o „artă de curte”, prin care faraonul își arată puterea și bogăția. Astfel, se pot întâlni construcțiile uriașe ridicate și statuile faraonilor și ale zeilor supradimensionate. Datorită conservatorismului artei
Artă antică () [Corola-website/Science/309714_a_311043]
-
puterea și bogăția. Astfel, se pot întâlni construcțiile uriașe ridicate și statuile faraonilor și ale zeilor supradimensionate. Datorită conservatorismului artei egiptene, fiind respectate anumite reguli ce limitează libertatea de creație a artiștilor, aceasta are o evoluție lentă. Arhitectura religioasă și funerară reprezintă cea mai importantă secție din arta Egiptului antic. Aceasta cuprinde morminte, temple de cult și temple funerare. Templele de cult există în fiecare oraș, fiind închinate unui singur zeu(sau faraon). În templu se găsea statuia zeului, și tot
Artă antică () [Corola-website/Science/309714_a_311043]
-
conservatorismului artei egiptene, fiind respectate anumite reguli ce limitează libertatea de creație a artiștilor, aceasta are o evoluție lentă. Arhitectura religioasă și funerară reprezintă cea mai importantă secție din arta Egiptului antic. Aceasta cuprinde morminte, temple de cult și temple funerare. Templele de cult există în fiecare oraș, fiind închinate unui singur zeu(sau faraon). În templu se găsea statuia zeului, și tot aici era locul pentru oficierea ritualurilor de cult, făcute de preoți și Marele Preot. Templele sunt construite în
Artă antică () [Corola-website/Science/309714_a_311043]
-
mortuare separate la care se ajunge greu. Piramidele erau construite încă din timpul vieții defuncților. Prima piramidă construită a fost în trepte și a aparținut faraonului Djoser de la Sakkarah, urmând apoi forma romboidală, și apoi forma de piramidă propriu-zisă. Templul funerar este o construcție de mari dimensiuni și foarte complexă. Acesta are rol de templu de cult(dar și de mormânt în subteran). Templele sunt construite pentru faraoni și familiile lor, ele putând fi săpate fie parțial în stâncă și se
Artă antică () [Corola-website/Science/309714_a_311043]
-
stricte cum ar fi: hieratismul, frontalismul și supradimensionarea. "Egiptenii considerau că în pragul morții, sufletul este judecat de zei după faptele bune sau rele din timpul vieții de pe pământ și în funcție de acestea, acesta poate să ajungă în lumea veșnică. Ceremonialul funerar are 3 momente importante: momentul de așteptare a judecății când corpul este încremenit cu privirea fix înnainte; al doilea este momentul deschiderii gurii pentru ieșirea sufletului și captarea energiei sacre folosită în vederea trecerii în viața veșnică; al treilea moment fiind
Artă antică () [Corola-website/Science/309714_a_311043]