18,328 matches
-
în natură”. Iar eu nu reținusem cu exactitate versurile poeziei. Din respect pentru autor și drept omagiu pentru prietenii dispăruți, o voi reproduce din acel volum, dăruit de Geta Stoica: „Mă întristez când bieții copaci/Plătesc toamnei sultane, haraci./ Frunzele galbene ca mahmudelele/Mi-aduc aminte giubelele,/Crengile goale ca niște furci/ Mi-aduc aminte de turci/ Și mă revolt când bieții copaci/Plătesc toamnei sultane, haraci”. Oo, Tempus fugitus! Mi-ai furat doi prieteni dragi, dar mai târziu mi-ai
POVESTIREA MAHMUDELE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1583 din 02 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/371300_a_372629]
-
tot e învesmântat, cu așa o haină unică, împărătească, o splendidă lucrare să înfăptuiască. Natura întreagă, cu drag s-a pregătit și copacii în mii de tonuri calde, s-au gătit. Pe munții semeți, covoare în felurite culori, frunzele veștede, galbene sau roșii ninsori . Un mozaic de plante uscate peste câmpii întinse, și în parcuri lungile aleei, cu mii de frunze ninse. În livezi rotunde sau lunguiețe poame coapte, păsări ce pleacă în zbor spre sud, noapte de noapte. Bruma care
AUTOMNALĂ de GABRIELA MARIA IONESCU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371371_a_372700]
-
pare sănătos. - Știam că rămăsesei fără servici ,dar chiar să dai atacul la comoară ?! - E o poveste lungă.... - O fi ,dar dacă stai câteva zile,avem timp. Ce zici o depănăm la o terasă ? - Hai.... Soarbe cu poftă din halba galbenă de bere la care eu mă uit cu jind. Parcă s-ar merita un pic să uit de interdicția pentru ficat,doar nu în fiecare zi am parte de povești adevărate.Însă rezist tentației și-mi văd de apa plată
CONTAMINAT DE SAN FRANCISCO de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1583 din 02 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/371312_a_372641]
-
Acasa > Poeme > Dragoste > SCAIEȚI Autor: Leonte Petre Publicat în: Ediția nr. 2100 din 30 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului SCAIEȚI Pe drumurile noastre se adună Prea multe frunze galbene, pierdute, De arborii cu brațele căzute, Printre ciulini, scaieți și mătrăgună. Când lama vijeliei se ascute, Ne șterge stelele, ne taie lună, Dispare tot din toamna-aceasta bună, Nici cerul, marea n-o s-o mai sărute. Tot mai ades vin
SCAIEŢI de LEONTE PETRE în ediţia nr. 2100 din 30 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371431_a_372760]
-
de veacuri prostănaci! Mai bine iar să dăm mână cu mână, Cum am făcut de- atâtea multe ori... Iar nația de daci, acum română Să ne- o cinstim pe veci în trei culori! Roșu- i jertfa seculară sub pământ, Spicul galben, este dincolo de Prut... Albastru- i cerul nostru drag și sfânt, Sub care ne- am trezit și ne- a durut! Cum poți să- mi spui să mă deștept!? În somn au murit străbunii mei? Ei n- au dormit și nu mai
EMILIAN ONICIUC [Corola-blog/BlogPost/371338_a_372667]
-
fii de veacuri prostănaci!Mai bine iar să dăm mână cu mână,Cum am făcut de- atâtea multe ori...Iar nația de daci, acum românăSă ne- o cinstim pe veci în trei culori! Roșu- i jertfa seculară sub pământ,Spicul galben, este dincolo de Prut...Albastru- i cerul nostru drag și sfânt,Sub care ne- am trezit și ne- a durut!Cum poți să- mi spui să mă deștept!?În somn au murit străbunii mei?Ei n- au dormit și nu mai
EMILIAN ONICIUC [Corola-blog/BlogPost/371338_a_372667]
-
Acasa > Poeme > Dragoste > CULORI Autor: Cora Dimitriu Publicat în: Ediția nr. 2171 din 10 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Zilele toate îmi sunt colorate... Sunt roșii zilele în care iubesc, verzi sunt zilele în care simt că trăiesc, galbene îmi sunt zilele în care râd și gri sunt zilele în care plâng. Violete sunt zilele în care sper, senine îmi sunt acele zile în care privesc spre cer. Și când toate gândurile- păsări măiestre- îmi zboară spre Tine... zilele
CULORI de CORA DIMITRIU în ediţia nr. 2171 din 10 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371482_a_372811]
-
semințelor. Suflă peste semințe ca acestea să-și ia zborul.) A fost un fir de păpădie ce s-a grăbit să aducă rod. Mai bine. Sunt atât de rare anul acesta. (Din loc în loc, pe câmp se pot vedea florile galbene ale păpădiei.) Vântul o să-i poarte semința și o să crească anul următor mai multe plante. Cu cât sunt mai multe plante, cu atât sunt mai multe semințe și șansa vindecării societății bolnave, roasă de cancer e mai mare. De ce s-
RĂDĂCINI DE PĂPĂDIE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371444_a_372773]
-
mănânce. N-au ei idee câte piedici au învins în organismul lor cu aceste fabrici de minerale și vitamine. Oligoelemente? Da, doar acestea ajută. Fără ele rodul ar apune. (Se așează pe iarbă și culege o altă păpădie. Mângâie floarea galbenă.) Anul trecut am făcut sirop din florile acestea ce-ți răpesc privirea cu frumusețea lor. L-am amestecat cu miere. Mai am o sticluță cu sirop. L-am adus cu mine. E în colibă. Doriți sirop de păpădie? Nu pot
RĂDĂCINI DE PĂPĂDIE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371444_a_372773]
-
ce-ți răpesc privirea cu frumusețea lor. L-am amestecat cu miere. Mai am o sticluță cu sirop. L-am adus cu mine. E în colibă. Doriți sirop de păpădie? Nu pot să vă dau. Trebuie să descoperiți singuri gustul galben al sănătății. Veniți cu mine pe câmp primăvara și doar așa îl veți culege și înțelege. Veți deveni asemenea albinelor care cercetează firea naturii. (Pe câmp își face apariția un alt om.) Trifoi: Ce faci, Păpădie? Vorbești singur? Păpădie: Vorbesc
RĂDĂCINI DE PĂPĂDIE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371444_a_372773]
-
Veți deveni asemenea albinelor care cercetează firea naturii. (Pe câmp își face apariția un alt om.) Trifoi: Ce faci, Păpădie? Vorbești singur? Păpădie: Vorbesc cu voi, cu voi oamenii ce nu înțelegeți nimic, nu înțelegeți taina rădăcinilor, nu cunoașteți gustul galben al vieții. Trifoi: Eu nu mai văd pe nimeni aici! Se uită în jur.) Păpădie: Și noi cine suntem? Trifoi: Doi nebuni, unul ce aleargă după ierburi de leac și altul după trifoi. Păpădie: Mai ai mulți iepuri, Trifoi? Trifoi
RĂDĂCINI DE PĂPĂDIE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371444_a_372773]
-
Acasa > Poeme > Emotie > SĂ FIU MLĂDIȚĂ IAR Autor: Flori Bungete Publicat în: Ediția nr. 2063 din 24 august 2016 Toate Articolele Autorului Un covor de flori am așternut În calea ta, copilărie, Să fiu mlădiță în pădure iar, Nu frunză galbenă în vie. Să merg de-a bușelea-n țărână, De câte-o floare să m-apuc, Să-mi cânte greierii în iarbă, Nu graurii în vârf de nuc. Să mă ridic iar copăcel, Să trec sfioasă-al casei prag, Ținând pe
SĂ FIU MLĂDIȚĂ IAR de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2063 din 24 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/371493_a_372822]
-
din 28 august 2014 Toate Articolele Autorului Anotimpul foșnește-n sărbătoare! Spirală de toamnă tandru dansând pe vânt, Râs auriu și roșu pe frunzare În clipe-ndrăgite miracolul crescând. Ard culorile vremii-mpodobind lumina Prin metafore ce-mbracă totu-n vis Vocalele galbene hohotesc grădina Sclipind spre zări de-argint ca în paradis. O, gândurile vâslesc spre neuitare Și-n frumusețe lacrima lunecând, Tandru, va colora cu un cristal de sare Un arc, pe cerul de-alabastru, irizând ... Se dospesc iluzii în fiecare
RÂS AURIU de LIA RUSE în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371564_a_372893]
-
în urmă. Își află salvarea în Lina, care-l ogoi în ograda ei săracă, omenindu-l cu o strachină de lapte și-un colț de turtoi. Milogul sorbi cu plăcere printre plescăituri picul de lapte, pitind, însă, boțul uscat și galben în sânu-i trențăros. La căderea serii, Muica Lina îl îndeamnă la adăpost în grajdul dărăpănat unde-și găsea fereală și capra-i roșie, singura avere... Din ziua aceea, omul și-a hotărât loc de pază la poarta bătrânei. Sta acolo
ŞARPELE CASEI de ANGELA DINA în ediţia nr. 1402 din 02 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371544_a_372873]
-
adăpost în grajdul dărăpănat unde-și găsea fereală și capra-i roșie, singura avere... Din ziua aceea, omul și-a hotărât loc de pază la poarta bătrânei. Sta acolo de dinaintea răsăritului și până se întuneca, plimbându-și ochii ciudat de galbeni în lungul și-n latul uliței, nefăcând nimic, doar sâsâind ușurel vaietul suferinței sale alinate de Muica Lina. Timpul trece după tipicul satului. Vara s-a dus... Muica se grijește de capră și de milog. Oftează într-una. Nici nopțile
ŞARPELE CASEI de ANGELA DINA în ediţia nr. 1402 din 02 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371544_a_372873]
-
necruțând nici o picătură, iar cu boțul de mălai fuge încurcat, îndemnând către ușa grajdului. Muica Lina îl vede. Nu-i zice ni’ca, lăsându-l în treaba lui. Iar când dau față-n față, o țintuiește cu ochii straniu de galbeni. Parc-ar vrea să-i spună oarece. Și într-o dimineață, când biata curăța grajdul, năvăli și el fâșâind și dând ocol unei lădițe în care femeia punea la fereală mălaiul. Capacul și preajma cutiei aveau urme de mămăligă uscată
ŞARPELE CASEI de ANGELA DINA în ediţia nr. 1402 din 02 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371544_a_372873]
-
îndoiala, speranța și reușita. Un cal murg scăpat din lanț nechează a singurătate și nestăpânire. Nu e nimic de păscut și nici de băut, chenarele grădinilor s-au dizolvat într-o noapte, rămânând doar cuiele ruginite undeva într-un mâl galben că boala. Fereastra casei în albastru e singura rămasă cu vopseaua roșie, veche și acuma fără praf. Are stropi de șuvoaie groase, pline cu atâtea. Înăuntru e pustiu, doar ușa e strâmbă cu loc de intrare pentru orice apă. Caut
UNDEVA, BAT CLOPOTE DE BISERICĂ de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1316 din 08 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371566_a_372895]
-
-Știi ce, zice Ioniță, Frida, deși s-a făcut frumoasă, nu mă mai interesează! Noaptea pe lângă cimitir îmi era tare urât și locul cu pricina era așezat răzor cu morții. Luna strălucea ca fața unei fecioare și arunca razele ei galbene pe pământ. O javră de câine lătra în sat și fântâna încă mai scârțâia din cauza, probabil, a unei femei rătăcite. Mirosea a fum de paie în aerul rece al nopții. - De ce? - îl descos eu bucuros. - Pentru că-i știu trecutul, îi
PRINŢESA ŞI PATEFONUL- PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371555_a_372884]
-
-n brațe printre raze Gustă-mi fraga buzelor flămânde Să-ți fiu râu, tu să plutești pe unde Lacrimă pe-o salbă de turcoaze. Lasă-mi inima să-ți fie liră Degetele-ți tandru mă mângâie Să-ți fiu toamnă, galbenă gutuie Când pe boltă stelele se miră Și, geloasă, luna se-nfioară Răsfirându-și trena în pustiu. Vreau romanță veșnică să-ți fiu Tu-mi fii cântec plin de primăvară! --------------------------------------------- Georgeta RESTEMAN Săcuieu, Cluj 11 ianuarie 2015 Referință Bibliografică: Georgeta RESTEMAN
POEMELE AMURGULUI (3) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374897_a_376226]
-
smeriți și să aștepte. Să aștepte până la începerea slujbei Sfântului Maslu, la ceas de Vecernie, într-o zi de vineri seara. Oricât de îngândurate sau încărcate le-ar fi frunțile, nu poți să nu le remarci chipurile îmblânzite în lumina galbenă a lumânărilor. Ochii lucesc intens și se îndreaptă toți, ca la comandă, spre Părintele Nicolae Bordașiu. Este primit cu mare drag în mijlocul lor, îi sorb fiecare cuvânt și îi sărută dreapta când trece prin dreptul lor. Părintele Nicolae Bordașiu le
PĂRINTELE PROFESOR NICOLAE BORDAŞIU – BLÂNDUL NOSTRU PĂSTOR NONAGENAR… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1602 din 21 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/374846_a_376175]
-
estetică. Iată! „Îmi plac salcâmii în floare, ca un vis al zăpezilor pure, salcâmii fulgerați de secera lunii, salcâmii înfiorați de adierea târzie, salcâmii aceia abia răsărind”...(Salcâmii) Al doilea volum lecturat, Pasărea nopții, 2007, este prefațat de criticul Cornel Galben și dedicat copiilor poetei. Aici poezia devine esențializată, simbolistica este folosită în tonuri confesive, liniștea capătă sonor delicat iar singurătatea, argumentare. Spațiile, timpul se restrâng în încercarea de a se pune de acord cu structura fragilă, delicată dar mereu luminoasă
SERI LITERARE-BACĂU de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1858 din 01 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374992_a_376321]
-
Versuri > Omagiu > OMAGIU SOȚIEI MELE ( II ) Autor: Ilie Popescu Publicat în: Ediția nr. 1918 din 01 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Stau pe prispa casei mele, Și mă uit cu drag la stele, Privesc luna cum răsare, Cu a ei galbenă culoare. Privesc carul mic și mare, Rostogolesc roțile celui care, Îmi arată steaua strălucitoare, Ce-mi luminează a mea cale. Eu în ea mă tot oglindesc, Îmi adun gândurile și gândesc, La viața mea, care a avut un rost, Alături de
OMAGIU SOȚIEI MELE ( II ) de ILIE POPESCU în ediţia nr. 1918 din 01 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375012_a_376341]
-
s worth is cheerful sounds; What’s not is time measured by the pounds. NEMIȘCARE Nemișcata Privesc Peisajul plăcut Oceanul infinit de nuanțe verzi și albastre Care delicat atinge și țărmul gândurilor. La nesfârșit, Admir Cerul albastru Labirintul de nisip galben și fin Care mi se scurge cu repeziciune din mână. MOTIONLESS Motionless I gaze Pleasant landscape Infinite ocean of green, blue tints Delicately touching the shore of hints. Hourless, I admire Blue sky Maze of fine, yellow sand Swiftly moving
VISE NEÎMPLINITE (POEME)2 de ADRIANA ORR în ediţia nr. 1826 din 31 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375030_a_376359]
-
în: Ediția nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Albastrul este cea mai rece dintre culori, în timp ce galbenul este cea mai caldă culoare. În opera scriitorului Mihai Eminescu aceste culori se completează, se atrag. „Lacul codrilor albastru / Nuferi galbeni îl încarcă;“ spune scriitorul în poezia „Lacul“ fixând decorul unde ar putea avea loc povestea de iubire, un lac, o apă albastră, simbolul infinitului, al eternității, o apă încărcată cu flori de nufăr, oglindă a frumuseții, a dragostei, a spiritualității
ALBASTRU ŞI GALBEN ÎN OPERA SCRIITORULUI MIHAI EMINESCU de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375067_a_376396]
-
ar putea avea loc povestea de iubire, un lac, o apă albastră, simbolul infinitului, al eternității, o apă încărcată cu flori de nufăr, oglindă a frumuseții, a dragostei, a spiritualității, a geniului după credințele antice, iar florile de pe apă sunt galbene, sunt lumină. Lumina, căldura dragostei, își găsește desăvârșirea în infinitul albastru al apei, un element indispensabil vieții. Se pare că scriitorul pregătește elementele cele mai pure pentru o iubire eternă și unică, apa albastră și focul nuferilor. Luna și stelele
ALBASTRU ŞI GALBEN ÎN OPERA SCRIITORULUI MIHAI EMINESCU de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375067_a_376396]