12,418 matches
-
afla, din nou, în poziția asta... decăzută. Tot exagerat, și el, mi-l citează iarăși pe Terențiu: Homo sum: humani nil a me alienum puto (sînt om: nimic din ce e omenesc nu-mi e străin). Și ne-afundăm în galerie. Preferînd să văd de-aproape "drama" jocului, mă strecor adesea înșelînd prin impertinență paza chiar pe gazon, în spatele porții. Nemaifăcînd-o de mult, o fac acum. Cu oarecare trac în păcălirea oamenilor de ordine. Plimbîndu-mă cam stingher pe fîșia de pe margine
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
gata să calce tușa, se zvîrcolea, țipa cu mîinile pîlnie, se lăsa pe vine, amenința pe unul de-ai lui, de la apărare: mă, te mănînc! Tribuna-l ținea în gingășii: bă, croncane, ține-ți pliscul! La care omu', întors către galerie, se înclina cu politețe de șambelan, reintrînd distins în cușcă. Și iar... mă, te mănînc! Dacă se-ntîmplă să mă nimeresc lîngă el, s-a dus dracului meciul. În schimb, mă aleg iarăși cu numărul lui de mare atracție. De care
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cerceluș în stînga, își roade șapca de draci. Stop! Printre rîndurile turbate se strecoară felin o roșcată. Ieșită parcă acum dintr-o paradă a modei. Muțenie generală. Unde să se-așeze? Barosanul sare ars și-i oferă galant locul. Atît. Galeria își reia clocotul. Cu Mihai Ursachi, la peluza pestriță. Debut absolut: n-a mai fost niciodată aici. Îmi spusese că acceptă, cu o condiție: să nu-l duc la... Oficială; vrea gregaritate pură. La peluză, deci, printre înrăiții obiectului. Îl
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Pactul schizoid. Această schizoidie, care, da, da, se manifestă chiar în forul aceluiași artist. Și nu e vorba de artistul de mîna a treia, ci de cel întrucîtva emblematic. Nevoit, datorită asprimii vieții de fiecare zi, să producă, o dată, pentru galerii cu vad pestriț, altă dată, pentru proiectul său inalienabil, cel care l-a și impus. (Sigur, la judecata de apoi a artelor, nimeni dintre jurați nu va fi clement cu această duplicitate.) Schizofrenia generală însă, cea care marchează acum ansamblul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
martiri ai perioadei, Valeri Cerkasov, a conceput, încă de la 18 ani, o lucrare ce înfățișează figuri autohtone din lemn niște matrioșka ordonîndu-le în așa manieră încît să formeze sintagma "vreau să mănînc". Și devenind, astfel (tragic), primul pictor rus conceptualist. Galeria Apollo din București își saltă, din cînd în cînd, firma peste nivelul simezelor improvizate, ale unor veleitari anonimi (centrali sau provinciali), oferind revelații. Una din acestea: personala de pictură a fostului ieșean Corneliu Vasilescu, de mulți ani naturalizat bucureștean. Pavel
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
care, pedepsit de însăși sora mea Cornelia, suplinind un timp pe veneratul învățător Lavric, eram trimis la colț, pe nuci, pentru rolul de felcer jucat în acea dimineață, vaccinîndu-mi colegii cu... penița tocului. Surpiză imensă! Pe străvechii pereți, adăpostind acum Galeria de Artă "Minerva", descopăr și cele două pînze ale mele, din seria care avea să-mi contureze oarecum făptura publică de-acum. (Se vede, nu îndeajuns de bine pusă la colț cînd trebuia...) Refac, pas cu pas, dorohoiana stradă Cuza-Vodă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
să iasă din severul tipar al băștii școlărești trase bine pe frunte de (recalcitrantele) fete dintr-a opta. Discotecile de-acum, în a căror veselă demență mă bag iscoditor, nu-mi pot anula plăcerea de a revedea, cînd intru la Galeria Națională, pînza lui Aman, "Petrecere cu lăutari". Pecete indelebilă a României cu care nu ne vom mai întîlni. E în această sublimă compoziție o defel didactică contrapunere a lumii vechi celei incipient-moderne. Societatea din somptuoasa casă a maestrului, sincronizată (și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
să reiau imensa pînză părăsită în ianuarie: durerea pe locul contuziei m-a făcut să urlu. Ahahaaa, a percutat, pe culoar, jubilația vecinului Aguridă; - și cîte încă... La care voi reveni cu nesațiu. 25 aprilie Nu numai pentru Iași, chestiunea galeriilor de artă e una problematică; Bucureștiul însuși se confruntă de foarte mulți ani cu ea, reușind doar simptomatic să o rezolve. Adevărat e că ingenioasa și intrepida Capitală a recurs la soluții cvasiprofesioniste, amenajînd spații de expunere acolo unde te
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
e că ingenioasa și intrepida Capitală a recurs la soluții cvasiprofesioniste, amenajînd spații de expunere acolo unde te aștepți mai puțin, oricum, finalmente, sustrase anonimatului, unele dintre acestea căpătînd cu timpul statute notorii. De e să judecăm casant, atunci chiar Galeria Națională și cea Universală nedestinîndu-li-se incinte special construite pentru acest scop au beneficiat de o adăpostire oarecum improvizată, și asta în urma consumării dramaticului act al abolirii monarhiei și amplasării celor două mari colecții în somptuosul palat regal părăsit. Impropriu, evident
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
somptuosul palat regal părăsit. Impropriu, evident, unui astfel de proiect, oricum fericit în ultimă instanță, pentru a-l feri astfel de alte destinări, la îndemîna discreționarei administrații comuniste. Dacă ceva a contribuit decisiv la proliferarea corespunzătoare a celor două consistente galerii, asta s-a datorat recentei regîndiri a vastelor încăperi, în sensul unei distribuiri și amenajări pe criterii muzeale, în așa măsură încît vechiul și nobilul palat să cîștige în grandoare, dar să și înnobileze, la rîndu-i, capodoperele. Privind Iașul, datele
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
un aer de nemeritată sordidă patină. Ceva însă se arată din ce în ce mai pregnant probator pentru relieful în continuă primenire al artelor ieșene. De vreo treizeci de ani, într-un spațiu destinat cu totul altor activități, a fost improvizată (iarăși improvizație) o galerie de artă care, împotriva vicisitudinilor municipale, și-a păstrat statutul inaugural, rămînînd și astăzi incinta-creuzet în care se consumă consecvent o inefabilă alchimie a artei practicate în acest oraș între orașele țării. La parterul impozantului Braunstein se află pe cale de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
municipale, și-a păstrat statutul inaugural, rămînînd și astăzi incinta-creuzet în care se consumă consecvent o inefabilă alchimie a artei practicate în acest oraș între orașele țării. La parterul impozantului Braunstein se află pe cale de a deveni și ea impozantă Galeria Cupola. Un scurt interludiu anecdotic, și asta doar din dorința de a pigmenta un pic așa cum îi și priește unei voioase rememorări momentul care trebuia să decidă denumirea noii galerii. Fiind pe atunci redactor pentru arte la Cronica și pregătindu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Braunstein se află pe cale de a deveni și ea impozantă Galeria Cupola. Un scurt interludiu anecdotic, și asta doar din dorința de a pigmenta un pic așa cum îi și priește unei voioase rememorări momentul care trebuia să decidă denumirea noii galerii. Fiind pe atunci redactor pentru arte la Cronica și pregătindu-mi textul care urma să puncteze inaugurarea sălii, mi-am permis îndrăzneala de a și numi noua galerie: Cupola (plecînd de la forma boltită a părții superioare a clădirii). Fostul meu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
și priește unei voioase rememorări momentul care trebuia să decidă denumirea noii galerii. Fiind pe atunci redactor pentru arte la Cronica și pregătindu-mi textul care urma să puncteze inaugurarea sălii, mi-am permis îndrăzneala de a și numi noua galerie: Cupola (plecînd de la forma boltită a părții superioare a clădirii). Fostul meu venerat profesor Constantin Ciopraga, onorific pe atunci al colegiului redacțional, cu binecunoscuta-i precauție semantică, m-a întrebat: "Cupola? Sună cumva a circ, nu crezi?" Dar cum numele
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de neocolit în privința înregistrării pulsului actual al artei locale. Care cunoaște o ebuliție pe măsura strălucitei sale tradiții. Micile derapaje de repartizare a spațiului unor expuneri cu pronunțat caracter comercial, apoi marile pretenții nu de puține ori găunoase ocolind emfatic galeria, nu pot minimaliza rolul ei de creuzet al creativității locale a momentului. Dispunîndu-se contrapunctic, soluțiile deja notorii ale celor cîțiva maeștri autentici neîncremenite în formule osificate acceptă seniorial replica, chiar dacă insurgentă adesea, a junilor iconoclaști. Unii din ei încă studenți
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
uităm de mici. Uităm că mai există mici. Trei mici, vă rog! Cu muștar. 4 iulie Mă sunase de undeva, de prin R., era la volan și voia să-mi viziteze atelierul. Îmi văzuse, cu o săptămînă în urmă, la Galeria din Lăpușneanu, un tablou, îi plăcuse, dar ar fi dorit să vadă și altele, altceva: dacă eram dispus să-l primesc. Sigur, i-am răspuns, vă aștept. Într-o oră, își parca Volkswagen-ul nou-nouț în curtea atelierelor din Armeană. Un
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
frumusețea femeii, cît caracterul ei teribil de puțin conturat. Părea, întărește Wilde, că nu avea personalitate deloc, ci doar posibilitatea de a încarna mai multe tipuri. Se dăruia artei, își schimba salonul în studio și două-trei zile le petrecea prin galerii de artă și prin muzee. Apoi trecea la cursele de cai, după care la religie și la politică. Era un Proteus și tot atît de puțin reușite îi erau transformările. Într-o zi, descoperind un roman foileton, în care eroina
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
mulțimea umezită de stimă și recunoștință. Mînă rigidă, inexpresivă, neputînd trece de la anchiloza fostului activist în tunică la nu mai puțin anchiloza conducătorului adulat asiatic. Mînă minimă, traducînd, în înțepenirea ei, minima gîndire a întîrziatului stalinist. Mînă plasîndu-se în lugubra galerie inaugurată de Stalin și Mao. Același gest țeapăn, adus, peste Urali, în plină Europă, bumăcită încă de conflagrație. Nu mai da din mîini! suna, radical, în decembrie '89, apostrofarea mulțimii, în fața părăsitului Comitet Central, adresată celui care avea să preia
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
frumoasele orașe ale Franței, gazdă (nevisată) pentru o lună, provocatoare și tandră ca o veritabilă curtezană de rasă. Da, dar să fac Avenue Grammont cu mocasinii de Lăpușneanu e, parcă... Așa că nu pot rezista tentației de a intra în briantele Galerii Lafayette și a-mi cumpăra mocasini pe măsură (o să-i vedeți pe... Lăpușneanu). Cu o zi înainte, admirînd vitrinele Galeriilor (cu cele mai frumoase manechine întîlnite vreodată), mă fixasem deja pe una din elegantele perechi, ideale, mi-am zis, deambulărilor
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
să fac Avenue Grammont cu mocasinii de Lăpușneanu e, parcă... Așa că nu pot rezista tentației de a intra în briantele Galerii Lafayette și a-mi cumpăra mocasini pe măsură (o să-i vedeți pe... Lăpușneanu). Cu o zi înainte, admirînd vitrinele Galeriilor (cu cele mai frumoase manechine întîlnite vreodată), mă fixasem deja pe una din elegantele perechi, ideale, mi-am zis, deambulărilor. Simplu: intru, probez, achit (pipărat!) și, încălțat cu noutatea, îmi încep... meseria. Evident, mă așteaptă și altceva: castelele de pe Loara
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cu cele mai frumoase manechine întîlnite vreodată), mă fixasem deja pe una din elegantele perechi, ideale, mi-am zis, deambulărilor. Simplu: intru, probez, achit (pipărat!) și, încălțat cu noutatea, îmi încep... meseria. Evident, mă așteaptă și altceva: castelele de pe Loara, galeriile, vizitele, mesele, revenirea în Parisul muzeelor, dar de ce aș renunța, nu?, la pasiunea veche de cînd e trotuarul... O minimă precizare: transcriu bruioanele, fără cosmetizări, subite, calde. Cruditatea clipei. Ireproșabilă în sine. Și încă una (pentru care cer deja scuze
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
aici, de pe sacra... movilă!!! La Moulin Rouge (nici măcar nocturnă), o simplă fotografie. Compensatoriu, magistral compensatoriu. Nu îl văzusem acum 15 ani, îl văd acum: Musée d'Orsay. Fosta fabuloasă gară, acum fabulos muzeu. Cu deprimarea că doar alerg prin ea, galeria năucește, finalmente, prin senzația comprimării, aici, a secolului Renașterii Moderne (imprudență nominativă asumată, vai, în aceeași irațională fugă). Să extrag însă din mult prea solicitanta alergare ceva esențial: distanța de la contemplația de grad secund (barbiană?) a reproducerii (fie ea și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ceea ce literele românești meritau cu prisosință. Să revenim însă la proză. La... bătălia pentru roman. Ascultîndu-l, zilele trecute, la radio, pe Breban (cîndva distinsul musafir al atelierului meu din Armeană și, mai recent, invitatul vernisajului ce mi-l consumam la galeria Orizont din București), ascultîndu-l, așadar, pigmentînd acid dispariția vocației naratoare la generațiile ce-l succed, am apreciat, înainte de toate, justificarea celui ce a produs cîteva romane de greutate, atmosfera irespirabilă în care și-a mișcat personajele neputîndu-le anula anvergura epică
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
acestora insolite emulații. Sala care cu minime sincope (rațiuni comerciale!) își menține rolul de creuzet al artei ieșene actuale rămîne Cupola, cu dinamica ei incitantă, într-o continuă alternanță stilistică. De recunoscut Uniunii Artiștilor Plastici rolul de manager profesionist al galeriei! Nu singura, evident, la discreția acestei efervescențe fără contenire, existînd și alte spații, unele cu ștaif subțire, altele de o frustă provocare, dar unica în stare a lua pulsul unui oraș de anvergura Iașilor. Fără a cădea în caraghios patriotism
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
designul. Toate acestea (și încă multe altele) asigură sălii un regim perpetuu incitant. Moment... nostalgic. Răscolind, în una din zile, o pestriță arhivă (oarecum și sentimentală) a primilor ani ai revistei "Cronica", am tresărit la momentul în care nou înființata galerie din agora orașului trebuia să poarte și un nume. Cupola a fost cel ce-mi venise, dadaist, în minte, și apărut pe loc în revistă. Motivat, întrucîtva, de structura emblematică a vechiului Braunstein, palat numit interbelic, a cărui... cupolă (procopsită
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]