19,706 matches
-
-am putut să-mi dau seama, îl supravegheau îndeaproape, deși cred că nu i-au spus nimic, ca să n-o întindă. După cât se pare, preferă să-l țină sub control. Crezi că intenționează să facă un schimb? — Nu, dar îmi imaginez că le convine să aibă la îndemână pe cineva pe care să arunce vina în cazul când tuaregii hotărăsc să-i lichideze pe ostatici. Chiar crezi că or să-i omoare? Păreau să vorbească serios, și cu oameni așa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
prevăzută în zori. Din acel moment, totul deveni o forfoteală nebună de oameni și mașini, iar Nené Dupré nu-i înțelese imediat că trebuia să rezolve singur o problemă căreia nu știa cum să-i facă față. Încercă să-și imagineze ce gânduri le-ar fi trecut prin minte ostaticilor dacă ar fi știut că lumea nu se preocupa deloc să-i elibereze și că soarta lor depindea de hotărârile unui om a cărui minte părea că se golise complet. Răspunderea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
scrupule. — Câți? — Cincisprezece, poate douăzeci... În mod normal, sunt șapte sau opt, dar cum încă n-au intrat în acțiune, pentru că toate mașinile și piloții se află deja în Libia, îmi închipui că așteaptă întăriri. Cum au să vină? — Îmi imaginez că pe calea aerului. În elicopter sau mai degrabă parașutându-se în timpul nopții. — Vor veni direct aici? — Mă îndoiesc. Ei știu la fel de bine ca și mine că ostaticii se află pe undeva în munți și că aici n-au ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
cămilă proastă, pe care nici măcar nu era în stare să încalece. O privi cu atenție. Era un animal răpănos, respingător și aproape scheletic, cu ochi triști și buze băloase, atât de neprietenos și indiferent, că ai fi putut să-ți imaginezi că nu are creier sau că puținul pe l-a avut i se uscase cu ani în urmă. Un animal care nu era în stare nici măcar să sperie pe cineva, dar nici să trezească vreo simpatie. Trântită acolo, la mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
aminti de șarpe și simți că-l trec fiorii gândindu-se ce s-ar întâmpla dacă l-ar mușca unul sau dacă l-ar înțepa un scorpion. Ar suferi cea mai lungă și groaznică agonie din câte și-ar putea imagina cineva, și ar sfârși întins, cu fața spre cer, transformat într-o grămadă de oase calcinate de soare. Vulturii i-ar scoate ochii și măruntaiele. Cu câteva ore înainte, văzuse mulți vulturi și toți păreau să zboare înspre munții ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
la care zburau vulturii și hotărî că venise momentul să părăsească liniștitul său refugiu de la umbra unei stânci și să se cațere pe o mică înălțime de unde controla cea mai mare parte a versantului oriental al masivului stâncos. Așa cum își imagina, și dușmanii săi începură să se pună în mișcare, dar îl surprinse când văzu că nu se mai străduiau să strângă cercul, ci păreau că hotărâseră să schimbe tactica. Acum, jumătate dintre ei mergeau spre nord, iar ceilalți, spre sud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
o veselă serbare câmpenească. Rachetele roșii se înălțau scoțând un ușor șuierat, pentru ca apoi să facă explozie și să cadă foarte încet, risipind întunericul și conferind peisajului, care era, în sine, fantasmagoric, o înfățișare și mai tenebroasă, dacă se poate imagina așa ceva. Noaptea se făcu zi. Și tăcerea se umplu de larmă, deoarece, aproape în aceeași clipă, zeci de vulturi își înălțară zborul, agitându-și zgomotos aripile, în timp ce hienele, șacalii, fenecii, antilopele, caprele, până și șobolanii, șerpii și un sprinten ghepard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
sau avea febră consuma mai multă apă decât dacă ar fi murit. — Mizerabili! Când se lumină de ziuă, descoperiră, de asemenea, că stârvurile ce atrăseseră atenția vulturilor, hienelor și șacalilor nu erau ale prizonierilor în căutarea cărora veniseră, așa cum își imaginaseră, ci a patru capre prăpădite puse cu pricepere în locuri unde cu greu se putea ajunge, ceea ce le întări încă o dată ideea că erau victima unui diabolic plan perfect elaborat. Beduinii îi lăsaseră să le cucerească fortăreața, dar prețul li
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
așa, i-aș fi împiedicat, dar am fost luat prin surprindere. — Mi-am dat seama. Șeful tău a făcut-o? - În fața aprobării tacite, imohagul insistă: Este cel căruia i se spune Mecanicul ? — De unde știi? Știu mai multe decât îți poți imagina... - zâmbi pe sub văl, așa încât celălalt nu-și dădu seama. Mulțumită acestui lucru, încerci să închei „o pace onorabilă“ cu o zi înainte de a te vedea obligat să accepți o capitulare necondiționată. — N-am capitula niciodată fără luptă. Gacel Sayah întârzie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
Vorbele lui nu lăsau loc nici unei îndoieli: Nimeni dintre voi n-ar fi supraviețuit unei adevărate furtuni de nisip! — Am auzit vorbindu-se despre ele și cred că sunt cu adevărat teribile - trebui să recunoască sud-africanul. — Nici nu-ți poți imagina... Vremea a fost excepțional de bună în ultima lună, dar roagă-te ca harmatanul să nu vină înainte de sosirea avionului vostru, pentru că ar fi imposibil să aterizeze, iar în cazul ăsta puteți să vă considerați morți. — Bine - exclamă Sam Muller
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
vor să-și lase pielea. — O să te omor pentru asta! - îl amenință armeanul, scos din fire. — Fără „asta“ mâine o să fim cu toții morți. Și ai idee ce înseamnă să mori de sete? Eu nu, dar nici nu vreau să-mi imaginez. Mi-a ajuns prin ce-am trecut aici. — Am să te urmăresc până și-n iad! - insistă celălalt. — Haide...! Lasă-te de copilării...! - răspunse sud-africanul cu obișnuitul său calm. Nu suntem în curtea școlii. E vorba să încercăm să ieșim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
baltă de sânge. — Să nu continuăm povestea asta cu atacuri personale...! - interveni încă o dată Sam Muller, care făcuse un efort deosebit ca să-și recapete calmul obișnuit. Nu mă încântă ideea de a preda un camarad și niciodată nu mi-am imaginat că va trebui s-o fac, dar bănuiesc că încep să fiu prea bătrân pentru meseria asta. Din păcate, uneori nu-ți rămâne altceva de făcut decât să înghiți gălușca și să taci din gură. — Gălușca...? repetă cineva. Cămile ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
ce urmară au fost liniștite. Cu apă și mâncare din belșug, se refugiau în peșteră în orele de mare zăduf, iar serile stăteau și priveau stelele și făceau planuri cu privire la un viitor pe care fiecare membru al familiei și-l imagina în chip diferit. La un moment dat, chiar Laila a fost cea care a definit situația cu o expresie foarte potrivită: — A fi bogat te obligă să gândești prea mult... - spuse. A fi sărac nu cere atâta efort. Cu toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
un sângeros „război sfânt“ i-ar determina să lupte cot la cot, dar el nu se vedea capabil să înceapă una din acele nedrepte și crude bătălii fundamentaliste, ce nu aduceau decât moarte, distrugere și suferință. Căută alte visuri. Își imagină alte locuri. Asta făcea în dimineața când îl surprinse un zgomot ce creștea și, când zări în depărtare silueta inconfundabilă a unui elicopter ce nu semăna deloc cu cel al lui Nené Dupré, se grăbi să-și încarce pușca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
impuls instinctiv de a se îndepărta cât mai repede de o dovadă atât de fizică și palpabilă a lașității sale necontrolate. În realitate... ce mai conta? Nu căuta decât un loc unde să poată muri; și în acea întindere de neimaginat orice loc era bun pentru asta. Înainta ca un robot, fără să se gândească la nimic, fugind de amintiri și, mai ales, de posibilitatea de a i se face milă de el însuși. La ce i-ar sluji să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
la salcîmii chirciți ca jnepenii, la iasomia pipernicită care nu dă miros nici după ploaie, la frunza de nalbă, lată cît palma crăpată cu porii astupați de o acnee malignă pe care o absoarbe cu lăcomia Înecatului după aer. Îmi imaginez canalele secrete ale plantelor, nările, gurile lor și le ghicesc suferința În tulpinile răsucite convulsiv, În frunzele subțiate și sfărîmicioase. Mă gîndesc la plămînii copiilor. Fiecare oraș, fiecare cartier, orice așezare umană are un semnalment particular care o distinge confirmîndu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
nevoie de mine“. Procedam absolut moral. Și totuși gîndirea mea comună dezvăluia o ipocrizie perfectă. Noaptea după douăsprezece e atîta liniște În casă Încît Îți amuțesc gîndurile de cîte blestemății porți În tine. Poți să spui cîte crime perfecte ai imaginat, nu o dată, seriale Întregi, pînă În cele mai mici amănunte și victima era imperturbabil aceeași, foarte blondă, foarte Îngrijită, foarte distinsă. Avea un paltonaș de lutru și o căciuliță de hermină, o aducea ordonanța la școală, lua premiul Întîi - tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
o lume atît de asemănătoare cu cea visată de tine, le ești recunoscător, Îi simți de-ai tăi și totuși dialogul decurge mereu ca și cînd unul care a văzut Spania ți-ar descrie Alhambra și tu ascultîndu-l te-ai imagina În grădina leilor, deși ești sigur că nu vei ajunge niciodată acolo. Și atunci apare muțenia, o stinghereală Îți paralizează mintea și-ți Încleștează fălcile, ai impresia că judecata ta șchioapătă, Îți formulezi propozițiunile În minte, le cumpănești cu grijă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
cine?... nu se poate, o să fie o bombă... nu bănuiește nimic... unde? La atelier?... a, la Wanda... atentat la... cum? da ești un Îngeraș, știu... Ce face? În chiloței de damă și cu peruca ei blondă?!... da, da, mi-l imaginez slăbănog și păros cum e... Domnul D. stă În continuare aplecat atent asupra caietului cu cifre. Nu mai scrie. Vede atelierul fotografului, tapetul roșu, canapeaua Îmbrăcată În piele, scîrțîind de cîte ori te așezi pe ea, sticlele de vodcă În jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
oamenilor, doar cu o cruzime mai perfidă la cei din urmă. Dar, de fapt, voiam să vorbesc despre cu totul altceva. „Toleranța“ era cuvîntul care Îmi dădea ghes. Ca un nume de fată, ca „Importanța“ sau „Chitanța“ sau „Transhumanța“ Îmi imaginez un microroman cu aceste personaje - „altădată carnea mea visa“, spunea atît de frumos un tînăr poet. Un tratat despre toleranță, o toleranță religioasă, o casă de toleranță - și iată că aici apare handicapul. Ce este de fapt toleranța? Citesc: Îngăduință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
R. a murit - am fost la vernisajul unei expoziții a pictorilor amatori. Trebuia să scriu un articol pentru revistă. Un tînăr frumos, blond, Îmbrăcat foarte Îngrijit, m-a urmărit pas cu pas pînă la sediul asociației. Mă simțeam ușoară, Îmi imaginam silueta mea sveltă, văzută din spate, Îmi accentuam mișcarea șoldurilor. Se trezise din nou În mine femeia aceea cochetă pe care o uitasem. După o oră, cînd am ieșit, era tot acolo. Mă aștepta. M-a Însoțit spre casă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
cel puțin a făcut o afirmație mai omenească mi-a plăcut chiar foarte mult Încerca să ne convingă că artistul este Îndrăgostit de lume și se contopește cu lumea prin scris Într-un act erotic total cînd spunea asta Îmi imaginam o formă de onanie cerebrală care să includă În ea tot universul cum te-ai gîndi de pildă că faci amor cu cearșaful cu clanța ușii cu locomotiva cu turnul de televiziune În sfîrșit cu tot ce există) Vizitiul i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
fi Îngrozitor de sterilă. „să exiști În oglinzi paralele, șansa de-a răsplăti două patrii deodată“ - toată ziua m-a urmărit acest vers. L-am găsit azi dimineață pe masa la care scrie Nino noaptea, Într-o totală singurătate. Mi-l imaginez cum se aruncă ațîțat și lacom asupra hîrtiei albe eliberînd lent și chinuitor doar cîteva dîre de poezie, cum le Întinde neîndemînatec cu mîna stîngă Într-o dezordine ce se lasă cu greu descifrată, apoi Își scoate din ascunzătoare țigările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ideea salvatoare. Naratorul a expediat capitolele care reprezintă scene din viața doamnei E. și a domnului D., precum și a prietenilor acestora, la trei persoane provenind din medii diverse și avînd ocupații diferite, cu rugămintea de a-i răspunde cum Își imaginează ei, În urma lecturii textului trimis, personajul Marcel Albu, dacă acesta ar exista În realitate, ar avea o fizionomie, un caracter, niște principii, o biografie mai mult sau mai puțin istoricește determinată. Adresanții selectați sînt S.G. maistru frezor din Lugoj, R.T.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
În text expresia „plozii“. 5. În textele trimise nu ni se indică profesia exactă - personajul Doamna E. spune În reflecțiile sale, În timpul lecturii unor pagini din Ulisse de Joyce, că M. A. ar fi redactor de editură. Eu mi-l imaginam profesor, influențat probabil de comparația cu Emil Jannings din Îngerul albastru după romanul Profesorul Unrat de Heinrich Mann. 6. Complexat. Timid. Umil. Ascunzîndu-și cu obstinație orice trăsătură care l-ar putea distinge. Este insul banal și corect prin excelență. Punctual
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]