5,875 matches
-
mai cu seamă, ce-ar mai râde de naivii care i-au luat în serios una ori alta dintre zeflemelile sale cele mai subtile! Căci nu-ncape îndoială că nu făcea decât o glumă - ba încă una foarte serioasă - când imita stilul cărților cavalerești, iar treaba cu „nici nu apucase bine rubicondul Apolo“etc., pe care unii cervantiști naivi o prezintă drept model de stil, nu-i altceva decât o caricatură plină de haz a barochismului literar. Ca să nu mai vorbim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
uită la ce se uită. E ca și cum pentru el ar exista o altă lume. E limpede că, dacă există o altă lume, nu asta e. Și-apoi vorbește, sau latră într-un mod complicat. Noi urlam și doar ca să-l imităm am învățat să lătrăm, dar nici așa nu ne înțelegem cu el. Îl înțelegem cu adevărat numai când urlă și el. Când urlă, strigă sau amenință, noi, celelalte animale, îl înțelegem foarte bine pe om. Ca și cum atunci n-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
bune în the promise land și tot ceea ce ne fusese dat să vedem era un codru superb, o mănăstire de maici, colegii americani care își puneau dimineața caseta video cu exercițiile de aerobic și se căzneau pe covoraș să le imite, câteva mașini de-ți rupeau fața, o seră, camerele care nu se încuiau, că de, era transparență de mănăstire, două căprioare, un nene care păzea codrul învecinat și m-a amenințat că trage: „No mam’am, this is private property
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
șoseaua națională. Nu avem autostrăzi, ci ulițe pentru turme. Nu suntem înstrăinați de natură, ci încociniți cu ea, care va să zică, porcul e un model de conviețuire. Dar cum semenii noștri sunt toți în democrația românească a biosferei, ne purtăm nediscreționar și imităm toate modelele. Schisma natură-cultură aproape nu există. Ce spanac de excese raționaliste să critici? De ce ai organiza oaze de educație ecologică life în București, unde Ferentariul și Pantelimonul sunt oaze de case în care trăiesc în simbioză oamenii cu patrupedele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
de minute în șir. Andrei mi-a răspuns: - Eu îi cin lui lând la ulei, el îmi cine mie lând la zahăl. Era în 1980. Ei nu au mai avut noțiunea de marfă de bază fără coadă. M-au terminat. Imitau în joacă viața adulților. Pe la patru ani, Andrei a venit acasă de la grădiniță și mi-a zis: - Mamă, eu te iubesc foarte mult pe tine, fiindcă m-ai născut. Da’ cel mai mult și mai mult o iubesc pe tovarășa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Codruț în câte o parcare), nu au dat semne de plictiseală sau supărare. Am început cu un fel de muzeu al satului, mult mai mic, dar mai bine structurat. Eu încerc mereu să înțeleg de ce ei au progresat fără să imite pe nimeni, și noi nici imitând nu am dus-o prea breaz. Primul lucru care m-a frapat la muzeu este că el nu e de lucruri moarte și încremenite. La fierărie era un fierar care făcea unelte, folosind foalele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
au dat semne de plictiseală sau supărare. Am început cu un fel de muzeu al satului, mult mai mic, dar mai bine structurat. Eu încerc mereu să înțeleg de ce ei au progresat fără să imite pe nimeni, și noi nici imitând nu am dus-o prea breaz. Primul lucru care m-a frapat la muzeu este că el nu e de lucruri moarte și încremenite. La fierărie era un fierar care făcea unelte, folosind foalele. Puteai să și cumperi obiecte făcute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
cu ei și o solistă. Semăna leit cu Ilinca Dobrescu, avea o rochie cu straturi de franjuri și paiete, plus un șal lung de pene negre. Minunată. La un moment dat a cântat și din Janis Joplins, fără să o imite, dar foarte frumos. Cred însă tot mai mult că a fi Jeff e o profesie. Și nu îi prezic o bătrânețe prea lungă. E atât de dăruit oricărui lucru pe care îl face, așa intră până în gât în tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
dar marile imperii foloseau și armate din afara lor. Calculele normale de risc nu merg în aceste noi ecuații. 2. SUA sunt un model dezirabil. Nu, ne spune el foarte răspicat, SUA nu pot fi model și nu pot să fie imitate, fiindcă acest model actual se bazează pe parazitarea celorlalte economii, SUA având deficite foarte mari pe care nici un alt stat nu și le-ar putea permite. Este un stat bogat fiindcă îl înavuțesc alții, din cauză că dolarul este monedă de referință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
era oricum mai bine decât deloc, lucrurile se vor rezolva până la urmă, se gândi. Supus, se adresă subșefului recepției, Puteți să-mi spuneți de ce-au scăzut așa de mult vânzările, Cred că din cauza apariției unor vase de plastic care imită ceramica, o imită așa de bine încât par autentice, cu avantajul că au o greutate mai mică și sunt și mult mai ieftine, Nu e un motiv să nu mai fie cumpărate ale mele, argila e totuși argilă, e autentică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
bine decât deloc, lucrurile se vor rezolva până la urmă, se gândi. Supus, se adresă subșefului recepției, Puteți să-mi spuneți de ce-au scăzut așa de mult vânzările, Cred că din cauza apariției unor vase de plastic care imită ceramica, o imită așa de bine încât par autentice, cu avantajul că au o greutate mai mică și sunt și mult mai ieftine, Nu e un motiv să nu mai fie cumpărate ale mele, argila e totuși argilă, e autentică, e naturală, Spuneți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
mână paharul, dintr-o înghițitură bău restul vinului, și răspunse repede, cuvintele parcă îi ardeau limba, N-au oprit decât jumătate din încărcătură, spun că s-au împuținat cumpărătorii de vase de argilă, cică au apărut niște plastice care le imită și sunt preferate de clienți, Era de așteptat, mai devreme sau mai târziu trebuia să se întâmple, argila crapă, se ciobește, se sparge la cea mai mică lovitură, în timp ce plasticul rezistă la tot și nu se plânge, Deosebirea e că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
înger, îmbrăcat la fel, pentru a-i ușura și a face să dispară propriile dureri și necazuri. Nici eschimosul nu prezintă mari dificultăți, blănurile care îl îmbracă pot fi vopsite jumătate bej jumătate gri, întretăiate de câteva pete albicioase, totul imitând pielea de urs întoarsă pe dos, important e ca eschimosul chiar să aibă față de eschimos, de aia a venit pe lume. În ce-l privește pe măscărici, problemele vor fi mult mai serioase, și asta numai pentru că e un măscărici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
nostru, spune el. Bate din palme. — Să ni se aducă oarece pentru drum! Căci Îi stă În obicei să-și ia cu sine niște stafide, pe care să le ciugulească pe drum, obicei pe care apropiații și oaspeții săi Îl imită. De unde imensul platou de aramă care i se aduce, având pe el un munte din acele zaharicale de un galben-deschis, dincare fiecare ia cât să-și umple buzunarele. Când Îi vine rândul, Studentul-cu-Cicatrice ia câteva cu vârful degetelor, Întinzându-le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
ar fi dat acolo drumul unei păsări de pradă Îmblânzite. Răpitoarea, după ce s-a rotit pe cer, se duse să se așeze pe stânca aceea. Stăpânul Înțelese că nici un alt loc n-ar fi mai potrivit. Hasan Sabbah l-a imitat pe vultur. A străbătut Persia În căutarea unui loc În care să-și poată strânge laolaltă credincioșii, să-i instruiască, să-i organizeze. Din pățania de la Samarkand, a Învățat că ar fi iluzoriu să vrea să cucerească un mare oraș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
persana.” Odată sosit la Trapezunt, m-am instalat la Hôtel d’Italie, singurul din oraș, confortabil, dacă te resemnai să uiți de droaia de muște care transforma fiecare masă Într-o gesticulație neîntreruptă, exasperantă. M-am hotărât, așadar, să-i imit pe ceilalți vizitatori, angajând, pe câțiva bănuți, un adolescent care se Îndeletnicea să-mi facă vânt cu evantaiul și să alunge insectele. Cel mai greu a fost să-l conving să le gonească de la masa mea fără să caute să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
treizeci, de cincizeci de lovituri ca să apară prima urmă de sânge, un șiroi care se Împrăștie În firicele fascinante. Teatru al suferinței, joc milenar al pătimirii. Flagelarea devine mai viguroasă, e Însoțită de o răsuflare zgomotoasă pe care mulțimea o imită, loviturile se repetă, povestitorul ridică vocea ca să acopere ecoul sacadat. Atunci se ivește un actor, amenință asistența cu sabia, Își atrage, prin schimonoseli, ocările ei. Apoi, câteva salve de pietre. Nu rămâne multă vreme pe scenă, de Îndată apare victima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
să căutăm o formă de viață, aproape cu siguranță ostilă, după examenele făcute de către experți în transmisiuni și s-o aducem îa Companie pentru a fi observată și evaluată în privința aplicațiilor comerciale potențiale. Totul ― cu discreție, desigur. ― Desigur! repetă Ripley imitând tonul impersonal al robotului. Iată cum se explică faptul că am fost aleși noi în locul unei veritabile expediții de explorare, evident, prea anevoioasă. (Îi făcea o deosebită plăcere să citească printre rânduri în cuvintele lui Ash.) Importarea provenind dintr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
fantoma lui tatuată de nisipuri. N-ar trebui totuși să mă mir. Din deșert nu putea ieși un sfinx care să pună Întrebări, ci numai unul cu fălcile Încleștate Într-un surîs metafizic. Probabil de aceea nici nu poate fi imitat. Sfincșii copiați În Europa sînt niște lei decorativi, fără mister, placizi și sterpi, degenerați parcă prin grădini zoologice. Cel desenat pe vasele antice grecești pentru ars mirodenii pare și el un monstru epigonic, o corcitură arbitrară. Are figura unei femei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
-i da ascultare lui Baudelaire care pretindea că natura nu ne Învață nimic decît să dormim, să bem, să mîncăm și să ne ferim ( Deși Arcadia a fost devastată de sensuri de către „păstorii” și „păstorițele” care au vrut s-o imite la Roma În Settecento.) Nu voi crede niciodată, exclama el, că sufletul zeilor locuiește În plante. Dar raporturile noastre cu natura n-au nevoie de zei, ci de un Împărat. Iar acest Împărat este omul. Nu vreau să Înalț aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
să creadă În aripile sale, zburînd cu fața strălucitoare, turmentat de lumina ce-i pregătea mormîntul. Căderea lui e jertfa unui poet, a unui artist, nu moartea unui zburător. De aceea, poate, idealul de a birui gravitația și de a imita păsările și-a luat drept simbol victima, nu performeurul Întîiului zbor. Cum ar spune Hegel, mitologia ca și istoria greacă veche au devenit teritoriul unor foarte mari confuzii. Am ajuns astfel Într-un punct unde avem multe motive să bănuim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
pictate de Gaugain În Tahiti, cu trupurile vegetale parcă, de liane calde, răsucite În soare și unse cu mirodenii, uitînd că pe buzele zeului se lățește un surîs străin de orice pasiune. Și uitînd că sînt inutile eforturile de a imita un suflet olimpian. Cum inutil am Încerca să amestecăm cele mai curate nuanțe de albastru pentru a obține culoarea cerurilor lui Fra Angelico, frumoase ca un descîntec Împotriva morții. Mi-ar trebui sufletul care a Îndemnat mîna să obțină aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
surîsul de care mă tem și care, totodată, mă atrage, astfel Încît va trebui, probabil, mereu să mă dezic de el și să mă Întreb apoi dacă cred aceasta cu adevărat. Undeva În adîncul sufletului meu sper să-l pot imita pe Ulise. Să ascult cîntecul sirenelor fără să-l las să mă piardă. Mă leg de catarg, dar e suficient să mă uit la stîncile albite de lumină pentru a-mi reaminti că libertatea interioară stă În adevărurile rostite fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
Înapoi” și nici „Înainte”. Pentru ei totul e egal și se mișcă pe un cerc. De aceea l-a și pedepsit Apolo pe Marsyas Într-un fel atît de crud, pentru că fluierul lui suna ca o voce omenească În loc să-i imite pe zei...) Brutalitatea Învingătorului n-are de ce să ne surprindă. Nu mai putem privi antichitatea cu ochii Renașterii, care o vedeau exclusiv amicală. Și cu atît mai puțin cu ochii lui Leconte de Lisle, acest mistic al Frumosului care considera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
altul. MÎngîind statuia, degetele sale așteaptă Înfiorate ca piatra sa Înceapă să palpite și să devină carne omenească. El ne declară astfel cu pasiune că Încrederea grecilor În sculptură mergea pînă acolo Încît o socoteau capabilă mai mult decît să imite viața; s-o Înlocuiască. Desigur, e greu să credem că lumea a Învățat melancolia de la Hamlet sau că secolul al nouăsprezecelea, așa cum Îl cunoaștem, ar fi În bună măsură o născocire a lui Balzac, cum pretinde Oscar Wilde argumentînd că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]