5,255 matches
-
de stat". De exemplu, ridicarea unei clădiri la rangul de "monument istoric" implică evaluarea ei, pe rând, după norme administrative, arhitecturale și științifice, în cadrul instanțelor specializate în consacrarea bunurilor (comisiile regionale și/sau naționale de înscriere și clasificare). În legătură cu puterea inerentă limbajului de autoritate, Bourdieu (1989) evocă eficacitatea proprie "magiei statului", aplicând pentru acesta din urmă teoria magiei a lui Hubert și Mauss (1985). Astfel, în toate domeniile culturale (artistice, patrimoniale, administrative, asociative), statul procedează la distribuirea de diplome (arhitectul este
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
de dezlegare a unei enigme etc.); context acțional (al actelor de limbaj ale discursului/vs/intențiile, credințele, dorințele, așteptările interlocutorilor). Este indispensabil deci să se depășească perspectiva gramaticală a naratologiei formale insistînd pe raporturile de forță simbolice, pe relația autoritate-credibilitate inerentă actului narării; Vizînd scopuri practice, legate de o situație: stabilirea unei relații, indicarea unui obiect sau exercitarea unei influențe, povestirea utilizează o retorică practică destinată învingerii eventualelor rezistențe, trezirii și menținerii atenției, captării bunăvoinței și dezarmării ostilității" (P. Bourdieu apud
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
sau spațială (textul scris), spre deosebire de un tablou care generează o percepție simultană-tabulară. Lessing în Laocoon stabilise deja distincția între artele simultaneității (pictura, sculptura) și cele ale succesivității (muzica, poezia). LITERARITATE Calc după termenul creat de formaliștii ruși literaturnost ca trăsătură inerentă literaturii (distinctă de nivelul lingvistic, proiectul ideatic, substratul socio-istoric). "Obiectul științei literaturii nu este literatura, ci literaritatea, altfel spus ceea ce face dintr-o operă dată o operă literară" (R. Jakobson 1921). Opera apare astfel ca un ansamblu de procedee de
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
registru al discursului am putea să afirmăm că, în cele din urmă, am încercat o împletire a demersului preponderent calitativ cu cel cantitativ pentru a surprinde reprezentările contemporane ale practicilor divinatorii în sensul unei vizibilități comprehensive. Credem că, dincolo de dificultățile inerente unei asemenea întreprinderi, am evidențiat importanța și utilitatea studiului diferitelor forme de manifestare a religiosului în societate. 5.3. Metodologia cercetării socioantropologice a divinației Nu ascundem faptul că a fost destul de dificil să gândim un model de cercetare în care
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
un anume subiectivism. El poate să selecteze doar unele perspective sau secvențe și nu altele. Totuși, faptul că perspectivele se schimbă succesiv și că ne sunt oferite pe rând punctele de vedere ale actorilor și beneficiarilor diminuează extrem de mult subiectivismul inerent oricărui act de observație filmică. Cel care va urmări imaginile unui rit are deci ocazia de "a accede la coordonarea multiplelor puncte de vedere"141. 5.2.5.3. Tehnici corporale Surprinderea tehnicilor corporale prin metode vizuale, de observație, este
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
o circulație mai restrânsă. În spațiul românesc regăsim o mare varietate de forme divinatorii, multe fiind importuri destul de recente. Concret, distingem trei tipuri de manifestări ale fenomenului: 1) formele populare, autentice, care, deși au suferit unele modificări (fenomene de aculturare) inerente trecerii timpului, mai păstrează ceva din vechile semnificații și simboluri ale practicilor; 2) practici divinatorii adaptate noilor condiții (creșterea consumului de cafea, accesul la internet etc.), care vin să întâmpine cerințele "pieței" și 3) o formă de divinație "savantă" care
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
din prefață este centrat pe tema creației asumate explicit, anticipând deschiderea imaginarului poetic spre planul declarativ definitoriu. Cuvântultitlu conferă temei valoarea unui fapt cotidian, poetul demitizând viziunea despre creație și, în același timp, propunândo ca soluție la frica de moarte, inerentă oricărei ființe umane. Întro manieră insolită, cu feroce îndrăzneală, Virgil Mazilescu își exprimă întregul crez despre artă, viață și moarte, propunând prefață drept cheia către înțelegerea tuturor poeziilor sale. SUBIECTUL al IIlea (30 de puncte) Rolul cunoașterii literaturii naționale în
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
de la teoria inteligențelor multiple a lui Gardner, dar s-a vulgarizat pentru că justifică relativismele hedonismului prezentului) inteligență emoțională (Goleman). În același timp, s-a regândit relația profesor-elev, prin introducerea unor elemente soft, care au pus în imposibilitate consolidarea unei relații inerente umanului relația de autoritate. Relația de autoritate a fost marginalizată și în familie, acolo unde părinții refuză să se maturizeze, asumându-și roluri care îi apropie ca vârstă de propriii copii: "În zilele noastre, autoritatea familială s-a diluat. Ea
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
Din punctul nostru de vedere, educația informală reprezintă sursa și mediul majorității contraculturilor, având o puternică tentă subversivă în raport cu educația (cultura) oficială; de notat că nici măcar un regim totalitar de anvergura regimului comunist din România nu a putut contracara caracterul inerent subversiv al educației străzii; prin aceste afirmații nu vrem să negăm posibilitatea și realitatea apariției unor contraculturi la nivelul educației validate social (de pildă, pedagogiile alternative), după cum nu negăm posibilitatea absorbirii și rafinării unor idei ale străzii la nivelul unor
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
și întorcându-și capul în momentele în care subordonații îl privesc cu atenție. Nu este repezit, nu are ticuri, nu se foiește și nu șovăie". (Morris, 2010, pp. 60-6) Desmond Morris ne oferă un repertoriu al elementelor asociate în mod inerent cu poziția de autoritate, ceea ce înseamnă că el ar trebui regăsit și în cazul în care purtătorul autorității este profesorul; acesta are catalogul în care consemnează prezența sau absența copiilor și validează sau invalidează prin note (din poziția sa de
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
omul are o parte instinctuală pe care rațiunea nu o poate ține sub control întotdeauna; de altfel, raportul rațiune- instincte este paradigmatic nu doar pentru scopul educației, ci și pentru orice raport de dominație care își face loc în mod inerent în viața omului; în acest sens, Michel Onfray nota: "În această relație de dominație și servitute (dintre rațiune și pasiuni n.a.) regăsim cuplurile clasice ale opresiunii, dominatorul și dominatul: soțul și soția, tatăl și copilul, adultul și minorul, învățătorul și
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
vedere nici conștient, nici ușor de formulat. Cu toate acestea, ținînd cont de propriul ei bine esențial, această "datorie" nu mai este nici informă, ci de o natură radical opusă oricărei funcții conștiente. Sensul care trebuie realizat, țelul evolutiv fiind inerent vieții, viața tinzînd spre el, iar acest țel fiind inerent vieții psihice a omului (în măsura în care aceasta nu este estompată subconștient sau în curs de regresie spre inconștient) sub forma unei tensiuni esențiale, a unei DORINȚE ESENȚIALE, a unui presentiment orientativ
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
ținînd cont de propriul ei bine esențial, această "datorie" nu mai este nici informă, ci de o natură radical opusă oricărei funcții conștiente. Sensul care trebuie realizat, țelul evolutiv fiind inerent vieții, viața tinzînd spre el, iar acest țel fiind inerent vieții psihice a omului (în măsura în care aceasta nu este estompată subconștient sau în curs de regresie spre inconștient) sub forma unei tensiuni esențiale, a unei DORINȚE ESENȚIALE, a unui presentiment orientativ, este desemnat cel mai bine de termenul supraconștient. SUPRACONȘTIENTUL, sub
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
nici o îndoială să pară șocantă pentru spiritul unei epoci atît de mîndre de descoperirile ei. Dar, dimpotrivă, nu s-ar ajunge la o valorificare a spiritului și mai elevat dacă s-ar putea demonstra că adevărul este de la bun început inerent sufletului omenesc și că doar formularea lui, care se schimbă în timp pe măsură ce spiritul devine mai conștient exprimă adevărul esențial într-un mod tot mai conștient, mai logic și mai exact? O asemenea perspectivă poate părea seducătoare pentru unele spirite
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
și aparență. Responsabilitatea constituie demnitatea lui periculoasă. Miturile exprimă simbolistica esențială a ființei umane, a spiritului uman, a umanității: desprinderea sa din repaosul instinctiv și orientarea spre spiritul preconștient al animalității (paradisul) constituie țelul său ideal, reunirea supraconștientă cu spiritul inerent vieții, cu sensul legal și misterios evident al acesteia: bucuria opusă spaimei (Cerul). Miturile relatează și toate suferințele derivate din spaimă (la modul simbolic, pedeapsa dată de "spirit") din cauza rătăcirilor, a greșelilor comise de om, de umanitate, pe durata traversării
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
sursa în emoția încercată în fața pericolului mortal. Apariția acestuia produsă deja la nivel animalier provoacă pierderea panicată a mijloacelor de apărare. Spaima metafizică a omului nu se mai declanșează în fața accidentului .ambiental, ci a pericolului mortal permanent, în mod misterios inerent vieții. Spaima metafizică este o frică emotivă în stare să anuleze beneficiul evoluției vieții devenite conștiente și să paralizeze sistemul de apărare adaptativ, care este intelectul, prin mijloacele ei utilitare. Mutația conștientului în conștiință constituie replica evolutivă a acestui pericol
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
poetică a erei mitice. Ca să poată deveni instrumentul preștiinței mitici relativ la intenții, ea trebuie să depășească stadiul proiecției animiste, care face din personificare o realitate magică. Tendința de a considera personificarea poetică, magică sau simbolică drept realitate constituie o trăsătură inerentă nu numi psihicului primitiv, ci și psihicului infantil sau celui bolnav.) Evoluția realismului formulei magice spre simbolismul imaginii mitice începe să se manifeste deja spre sfîrșitul epocii animiste. În perioadele cele mai îndepărtate ale epocii animiste, ființa abia devenită conștientă
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
prin termenii "încarnare, filiație, divinizare", care constituie aspectul metafizic și simbolic, "grația". Toate simbolurile acestea și-au găsit explicația. Este important să lărgim gama traducerii lor, studiind viața aceasta unică sub aspectul ei real, cel al meritului. Dacă justiția este inerentă vieții, este limpede că meritul trebuie să constituie salvarea și că aceasta nu poate fi decît satisfacția esențială a vieții: bucuria. Semnificația aceasta încă prea cuprinzătoare totuși a mitului salvării rezultă deja din analizele anterioare. Rămîne să vedem în ce
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
ceea ce arată ca idealul apărat de el este greșit. Idealul evident este învingerea agresivității dușmănoase. Dar el necesită de asemenea să nu fie pierdut printr-o viziune falsă a sublimării, curajul aflat la baza agresivității instinctive, reziduu al animalității. Pericolul inerent vieții umane nu provine din acest fond inconștient, ci din deformarea lui subconștientă sub cele două forme ambivalente și exaltante ale sale: violența intimidantă și suavitatea, blîndețea ipocrită, care nu sînt decît forme ale angoasei vitale, ale lașității. Salvarea constă
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
simtă acceptați pentru ceea ce sunt și nu pentru reușitele lor. Acești copii vor fi fragili și sensibili ca plantele din seră care nu suportă clima uneori neprielnică, din afara mediului în care au crescut. Când vor trebui să facă față dificultăților inerente vieții în afara familiei, vor constata că nu vor reuși să se adapteze pentru că nu au fost lăsați să se confrunte cu realitatea care nu rareori este dură. Aceștia vor fi deprimați, vor plânge, se vor simți respinși și nu vor
Arta de a fi părinte by Otilia Todică () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1407]
-
sunt aduse față în față argumentele lui Gregory Stock sau ale lui Nick Bostrom și, respectiv, contraargumentele lui Francisc Fukuyama sau Bill McKibben. Raportarea transumanismului la umanism este făcută în mod constant, pe de o parte pentru a demonstra contradicțiile inerente noului curent de gândire, iar pe de altă parte pentru a sugera o cale de mijloc: postumanismul moderat-critic, realist-pragmatic. Atât identitatea avatarică, cyborgică, cât și cea transgenică (ilustrată prin arta transgenică a lui Eduardo Kacă exemplifică un imaginar tehnocultural postuman
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
pericolele depășesc beneficiile, la nivel atât ontologic-cognitiv, cât și social-politic. Considerând homo sapiens drept vârful dezvoltării speciilor inteligente, nu fără aroganța care plasează umanul în centrul universului, acești critici doresc oprirea evoluției biologic-cognitive în punctul actual, în scopul evitării riscurilor inerente proceselor evolutive. Criticii își pun speranța în continuarea existenței umane în limitele biologiei, fără intervenția tehnoștiințelor, fără upgradare și fără modificarea genetică. Spre exemplu, McKibben (2003Ă, raportând din zona minată a cercetărilor ingineriei genetice, a nanotehnologiei și a roboticii, consideră
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
ca album, ceea ce stimulează dialogul dintre generațiile anterioare, cu transcendența operei lor, cu atât mai mult cu cât azi unii percep acest dialog ca un sentiment care-i separă de generațiile trecute, în loc de a cerceta transcendența operei lor în confruntarea inerentă cu timpul și spațiul dat. Ceea ce răzbate în lucrare este efortul acestor înaintași de a purifica prin medicină acest colț din univers care este asigurarea sanogenezei omului. Modul cum acești înaintași au purtat istoria medicinii pe umerii lor și nu
DE LA SPITALUL LUI DRAGHICI by MIHAI CIOBANU, VALERIU LUPU, NICOLAE BARLADEANU () [Corola-publishinghouse/Science/790_a_1489]
-
care am răspuns exigențelor impuse de calitatea de cercetător, într-un domeniu teoretic generos și intim, apropiat profesiei mele, mi se pare a fi unul dintre cîștigurile cele mai prețioase. Fără a avea pretenția unei depline originalități, asumîndu-mi riscul unor inerente suprapuneri, voi sublinia cîteva aspecte prin care se remarcă studiul actual și propunerile prezentate: valorificarea unei cantități importante de informații asimilate în anii de facultate și pe parcursul exercitării profesiei mele, un vast material bibliografic, lucrări și articole de specialitate, de
by IULIAN-DALIN IONEL TOMA [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]
-
o reaccepte, atitudine alimentată în primul rând de iubire, apoi de încredere și voință; p. 55, r. 17 18 : „acum a făcut și nunta și cumătria totodată” recuperarea momentelor pierdute și trecerea peste prejudecățile matrimoniale populare; exprimare cu un umor inerent. POVESTEA LUI STAN PĂȚITUL p. 56, r. 15 16 : „Și peatra prinde mușchi dacă șede mult într-un loc”atașamentul omului față de locul unde se statornicește prin muncă; nevoia de a schimba locația, pentru a nu deveni „vegetativi” peste măsură
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]