5,031 matches
-
prezente în mod normal < 3 pe câmp microscopic de înaltă rezoluție. Forma hematiilor dă indicii asupra originii, cele glomerulare fiind deformate (dismorfice). Leucocitele se elimină în mod normal < 5 pe câmp microscopic de înaltă rezoluție. Prezența în număr crescut semnifică inflamația/infecția tractului urinar, dar și afectare tubulointerstițială, mai rar glomerulară. Notă! Examinarea necesită urină proaspătă. Celulele epiteliale provin din tubii renali, pot fi prezenți în urina normală. Numărul mare sugerează lezarea epiteliului tubular (nefrita tubulo-interstițială sau necroza tubulară acută). Celulele
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
hematici, hialini și granuloși. Alte explorări Biochimice: - retenție azotată cu progresie rapidă și evoluție spre IRC terminală în absența tratamentului. GN rapid progresivă este definită prin dublarea creatininei serice într-un interval mai mic de 3 luni. - sindrom biologic de inflamație nespecific produși de degradare ai fibrinei crescuți. Imunologice care permit precizarea tipului de GN (Ac anti-MBG, complexe imune circulante sau Ac ANCA) Puncția biopsie renală este frecvent necesară pentru diagnostic și prognostic. Evoluție, complicații Evoluția este nefavorabilă și ireversibilă spre
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
produsă pe cale hematogenă și este secundară infecției dintr-un alt focar. Cel mai frecvent sunt implicați bacili gram negativi și stafilococi - funcția renală: poate apărea retenția azotată (semn de gravitate), evoluția se poate complica cu IRA oligo-anurică - sindrom biologic de inflamație - imagistic:ecografia renală, uneori CT renal sunt necesare pentru excluderea unui reper anatomic care a determinat infecția înaltă sau evidențierea unei complicații - cistografia retrogradă sau alte metode cu substanță de contrast în situații particulare. Diagnosticul diferențial se impune mai ales
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
date generale Nefropatiile tubulo-interstițiale (NTI) reprezintă afecțiunile caracterizate prin afectarea predominantă a țesutului interstițial și a tubilor renali subiacenți. Sunt clasificate în acute și cronice, fiecare dintre entități putând fi primară sau secundară unei afecțiuni sistemice. Anatomopatologic se caracterizează prin inflamație în interstițiu sau atrofie tubulară sau dilatație sau fibroză extinsă, însoțită de un grad de glomeruloscleroză. Etiopatogenie Este variată, reprezentată de:malformații (ex. reflux vezico-ureteral)infecții - pielonefritele care pot fi bacteriene dar și determinate de leptospire, viruși, paraziți - toxice: medicamentoase
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
Epstein-Bar)droguri: prototipul este nefropatia prin abuz de analgezice, expunerea la litiu, ierburi chinezești, metale grele, chimioterapie etcmetabolice, afecțiuni hematologice, boli imune, genetice (vezi NTI acute) - nefropatia de reflux - neclasificate: nefropatia endemică balcanică, nefrita de iradiere. Morfopatologie Caracteristicile histologice sunt: inflamație cronică, atrofie tubulară, fibroză interstițială (Fig. 50, Planșa II). În evoluție poate apărea afectare glomerulară. Consecințe fiziopatologice Anomaliile structurale determină consecințe funcționale în relație cu segmentul de tub afectat predominant. De exemplu afectarea tubului distal determină acidoză și hiperkaliemie, afectarea
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
relație cu segmentul de tub afectat predominant. De exemplu afectarea tubului distal determină acidoză și hiperkaliemie, afectarea medularei se însoțește de scăderea capacității de concentrare a urinii etc. Forme etiologice de NTI cronice 1. Pielonefrita cronică Definție, etiopatogenie Este o inflamație cronică a interstițiului renal și a sistemului pielocaliceal determinată de infecțiile persistente sau recidivante ale tractului urinar. Majoritatea cazurilor se asociază cu reflux vezico-ureteral, în acest caz termenul utilizat este de nefropatie de reflux. Afectarea renală poate fi unilaterală sau
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
modificat: proteinurie tubulară, rar de tip nefrotic (când se asociază leziuni glomerulare), sediment activ/inactiv, de obicei urina este sterilă, uneori se evidențiază bacteriurie (de obicei stafilococ auriu sau E. coli), densitate urinară scăzută precoce - examenul sângelui: sindrom biologic de inflamație în perioadele de acutizare a bolii, anemie normocromă - funcție renală: normală sau apare retenție azotată, hiperkaliemie și acidoză, uneori hiponatramie prin pierdere de sare - imagistic: - ecografic: rinichi de dimensiuni reduse dacă PN este bilaterală sau există asimetrie renală (mic rinichi
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
Denumirea seriei provine de la conținutul unor granulații specifice în citoplasmă. Rolul neutrofilelor este de a distruge molecule "țintă" diverse prin procesul de fagocitare (înglobarea moleculei și distrugerea sa prin eliberarea unui material enzimatic). Eozinofilele și bazofilele participă în procesele de inflamație și reacții de hipersensibilizare. 2. seria limfocitară este reprezentată de limfocitele T (auxiliare, citotoxice, supresoare) și B, celule cu activitate complexă, care prezintă markeri de suprafață specifici și intervin în procesele imune de tip umoral (limfocitul B) și celular (limfocitul
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
Există mai multe criterii: morfologic, funcțional, etiopatogenic. 1. Clasificarea morfologică se bazează pe indicii eritrocitari (Tabelul 4). Morfologie Tipul anemiei Mecanism producere Anemie normocitară, normocromă (VEM, HEM, CHEM au valori normale) Anemia aplastică Anemia posthemoragică acută Anemia hemolitică Anemia din inflamații cronice (majoritatea cazurilor) Eritropieză insuficientă Hemoragii acute Distrugerea prematură a eritrocitelor Infecții cronice, afecțiuni inflamatorii, maligne Anemie macrocitară, hipercromă (VEM, HEM, CHEM au valori crescute) Anemia prin carență de vitamina B12 Anemia prin carență de acid folic Carența de vitamină
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
Alte teste: - hiperuricemie, creșterea nivelului de vitamina B12, hipokaliemie (!refractară la tratament), hiposideremie - cariotip și culturi spontane de megakariocite (în cazurile incerte) - explorări imagistice pentru investigarea cauzei unei trombocitoze reactive. Diagnostic diferențial Necesită excluderea oricărei alte cauze de trombocitoză reactivă (inflamații cronice și infecții, posthemoragie, postpartum, carență marțială, neoplazii, poliglobulie, mielodisplazie) și diferențierea de celelalte entități ale sindromului mieloproliferativ cronic. Evoluție, complicații Durata de evoluție a bolii este dificil de apreciat din cauza riscului determinat de hemoragii și accidentele trombotice predominant arteriale
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
neoplazică exprimă markeri specifici. b. diagnostic de extensie: - examene imagistice: radiografie toracică, ecografie abdominopelvină, de părți moi și de organ (testicul, glandă mamară etc), CT, PET, scintigrafie osoasă sau RMN, biopsie din sediile extraganglionare c. alte teste - sindrom biologic de inflamație hemoleucograma: anemie + leucocitoză moderată cu neutrofilie și limfopenie, uneori eozinofilie + trombocitoză - teste funcționale hepatice și renale - afectate în cazul infiltrației tumorale - hipo-/hiperglicemie, hipercalcemie (în caz de infiltrație pancreatică) - obligatorie determinarea HIV - citokine inflamatorii cu nivel crescut. Principii de tratament
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
variază în funcție de localizarea ganglionară sau extraganglionară a limfomului. Limfoamele ganglionare nu au particularități. Limfoamele extraganglionare prezintă manifestări legate de aparatul afectat: dureri osoase, tulburări digestive nespecifice, neurologice, pleurezie, pericardită etc. Paraclinic Este necesar un bilanț complet (hemoleucogramă, sindrom biologic de inflamație, teste funcționale hepatice și renale, teste imagistice pentru stadializare). Testele de certitudine sunt anatomo-patologic din biopsie osteo-medulară și imunofenotipare pentru precizarea exactă a tipului de limfom. Stadializare și clasificare Stadializarea este similară cu boala Hodgkin. Clasificarea internațională (REAL) stabilește 3
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
rău general, posibil sindrom confuzional. Foarte rar, mai ales la copii, pot apărea convulsii, comă, neuropatii periferice sau afectarea organelor genitale. Explorări de laborator Testul garoului (Rumpell-Leed) este alterat în mod specific. Testele de hemostază sunt normale. Sindromul biologic de inflamație este nespecific, în schimb se decelează creșterea IgA și prezența complexelor imune circulante în ser. Explorarea funcției renale confirmă hematuria, proteinuria în 25% din cazuri, eventual retenție azotată. Poate fi necesară biopsia renală în cazul evoluției nefavorabile a funcției renale
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
B și determină producere în exces de autoAc. - autoAc sunt în special antiADN, histone, alte proteine nucleare - depunerea complexelor Ag-Ac la nivelul endoteliului vascular urmată de afectare în diferite organe și țesuturi. Morfopatologie Consecința proceselor autoimune este apariția și întreținerea inflamației cronice în diverse organe și țesuturi. Leziunile caracteristice sunt corpii hematoxilinici și fibrinoidul. Corpii hematoxilinici reprezintă resturi nucleare provenite din procesul de apoptoză. Sunt considerați echivalentul in vivo al fenomenului LE. Fibrinoidul este un material eozinofilic amorf care se depune
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
de dezechilibrul energetic cronic dintre aportul caloric crescut și/sau consum energetic scăzut. Acest lucru va duce, în timp, la o balanță energetică pozitivă, cu acumularea de țesut adipos în exces și alterarea structurii și funcției secretorii a țesutului adipos (inflamația și secreția de adipocitokine). Principalii factori implicați în etiopatogenia obezității sunt factorii genetici, pe de o parte, și factorii de mediu, pe de altă parte (stilul de viață nesănătos cu favorizarea alimentației hipercalorice, a sedentarismului, consumul excesiv de alcool, stresul psihosocial
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
sau chiar consecințe psihologice și sociale (reducerea respectului de sine, stigmatizare, depresie și anxietate, discriminare în diverse situații). Riscul major al obezității este cel metabolic, datorat insulinorezistenței care se află în centrul etiopatogenezei sindromului metabolic și care va conduce la inflamație subclinică, disglicemie, dislipidemie aterogenă, hiperuricemie. Toate aceste modificări metabolice, alături de disfuncția endotelială, vor sta la baza apariției și evoluției bolii cardiovasculare aterosclerotice cu toate manifestările clinice ale acesteia: hipertensiunea arterială, boala coronariană, insuficiența cardiacă, accidentul vascular cerebral. Obezitatea este asociată
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
ca substanțele nutritive să penetreze accelerat în interstiții. Chiar, dacă nu toate aceste elemente aparțin malignității, ele reprezintă în mod cert stigmatul unei patologii agresive si stau la baza diagnosticului imagistic al naturii tumorale [2]. Spre deosebire de patul circulator neoplazic, în inflamații vasele se multiplică doar în condiții cronice fără a avea însă elemente de șuntare sau anomalii morfologice arteriolare. Chiar dacă la nivel molecular și subcelular evenimentele sunt extrem de rafinate și permit discriminarea dintre cele două procese, la nivel „grosier” o discriminarea
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Radu Badea, Simona Ioanițescu () [Corola-publishinghouse/Science/92136_a_92631]
-
vârstă diferită, în care cheagurile recente se află către centru formațiunii. După îndepărtarea cheagurilor se constată prezența unui strat extern neregulat, uneori cu plăci calcare, ce constituie de fapt peretele anevrismului. Creșterea progresivă și continuă a anevrismului determină fenomene de inflamație cronică și compresiune care explică simptomatologia clinică. Fiziopatologie: Sângele pătrunde în anevrism la fiecare sistolă și iese în diastolă, ceea ce explică simptomatologia clinică: pulsațiile, expansiunea și suflul. Pătrunderea sângelui în punga anevrismală menține o presiune ridicată egală cu cea din
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Costel Pleşa () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1208]
-
astfel încât să reprezinte 4-25% din totalul acizilor grași (385-1540 mg/kgc/zi) [18,20,68,104,105]. C Argumentare Acizii grași esențiali sunt precursori ai LC-PUFA, la rândul lor precursori pentru eicosanoide și docosanoide, care sunt mediatori ai sistemului imun, inflamației și cascadei coagulării [17]. IV Recomandare Se recomandă ca medicul să prescrie pentru nou-născutul prematur formule speciale cu un conținut de acid linoleic care să furnizeze minim 4,5% din aportul energetic total [18,70]. C Argumentare Acidul linoleic este
EUR-Lex () [Corola-website/Law/235896_a_237225]
-
este principalul determinant extern al cancerului de col, susceptibilitatea genetică este elementul major ce ține de gazdă. Polimorfismul genetic, identificat de antigenele de histocompatibilitate, controlează expresia unor gene care intervin în arhitectura tisulară și în reactivitatea biologică în situații ca inflamația, alterarea ciclului celular, susceptibilitatea la transformarea malignă. Receptorul pentru vitamian D (vDr) este un marker asociat funcțiilor de barieră ale epidermului sau mucoaselor dar și răspunsului inflamator sau răspunsului la carcinogeni (Quigley DA. și colab., 2009). Stimularea antigen-specifică a receptorilor
Vaccinarea în cancerul de col uterin by Costin Cernescu () [Corola-publishinghouse/Science/92273_a_92768]
-
la antigen (ca în cazul antigenelor tumorale) care ar putea induce toleranță sau epuizarea limfocitelor T helper. Imunogenitatea VLP chiar în lipsa adjuvantului este promițătoare pentru vaccinurile terapeutice care ar necesita rapeluri numeroase și precauții în privința inducției unor reacții adverse datorate inflamației sau autoimunității (Stanley M., 2003). MEMORIA IMUNOLOGICĂ ÎN INFECȚIA HPV Postinfecție, memoria imunologică ajută subiecții vindecați să controleze eficient reinfecțiile cu același tip HPV. Memoria este menținută de limfocite sensibilizate, CD4 sau CD8, cu semiviață lungă. Aceste limfocite de memorie
Vaccinarea în cancerul de col uterin by Costin Cernescu () [Corola-publishinghouse/Science/92273_a_92768]
-
induse de vaccinuri. Recunoașerea modelului molecular asociat virusurilor patogene de către TLR inițiază o cascadă de semnale celulare care conduc la activarea unei importante căi nucleare de reglare a expresiei genelor: calea factorului nuclear kappa B. Genele controlate sunt implicate în inflamație, necroză și reparare celulară etc. RĂSPUNSUL IMUN DUPĂ INFECȚIA NATURALĂ Papilomavirusurile inițiază infecția în stratul bazal al epiteliului cervical iar replicarea este activă mai ales în keratinocitele în curs de diferențiere. Răspunsul imun după infecția naturală HPV este moderat sau
Vaccinarea în cancerul de col uterin by Costin Cernescu () [Corola-publishinghouse/Science/92273_a_92768]
-
de 14 zile după vaccinare. În paralel, cu aceiași metodologie, au fost examinate persoane care au primit placebo (în jur de 4000). REACȚII ADVERSE LOCALE Reacțiile adverse locale, observate cel mai frecvent, în primele 5 zile postvaccinare au fost: durere, inflamație, eritem. Aceste reacții au avut o frecvență cu cel puțin 10% mai mare decât la grupul care a primit placebo. Figura 30 indică prezența durerii la locul inoculării vaccinului la peste 83% dintre primitori; eritemul și inflamația au survenit la
Vaccinarea în cancerul de col uterin by Costin Cernescu () [Corola-publishinghouse/Science/92273_a_92768]
-
au fost: durere, inflamație, eritem. Aceste reacții au avut o frecvență cu cel puțin 10% mai mare decât la grupul care a primit placebo. Figura 30 indică prezența durerii la locul inoculării vaccinului la peste 83% dintre primitori; eritemul și inflamația au survenit la un sfert dintre cei vaccinați. Majoritatea reacțiilor locale au fost moderate ca intensitate, numai 2,8%, 2,0%, și, respectiv, 0,9% dintre vaccinate acuzând dureri severe sau inflamație, respectiv, eritem sever (peste 5 cm în diametru
Vaccinarea în cancerul de col uterin by Costin Cernescu () [Corola-publishinghouse/Science/92273_a_92768]
-
vaccinului la peste 83% dintre primitori; eritemul și inflamația au survenit la un sfert dintre cei vaccinați. Majoritatea reacțiilor locale au fost moderate ca intensitate, numai 2,8%, 2,0%, și, respectiv, 0,9% dintre vaccinate acuzând dureri severe sau inflamație, respectiv, eritem sever (peste 5 cm în diametru). Opinia multor pediatrii este că vaccinul Gardasil™ este dintre cele mai reactogene vaccinuri, iar spectrul reacțiilor locale poate fi completat cu informații aflate pe EPAR-ul produsului - European Public Assessment Report - www
Vaccinarea în cancerul de col uterin by Costin Cernescu () [Corola-publishinghouse/Science/92273_a_92768]