5,860 matches
-
le interpretez. Probabil că acestea sunt doar sufletele eliberate ce rătăcesc în căutarea unui alt trup. Cadavru ambulant Nu mai am putere să rezist. Mă simt exact ca un cadavru ambulant: oricâte eforturi de a mă îngriji fac, nu mai izbutesc să mă mișc decât cu mare dificultate. Cine știe dacă Aia o să reușească să vină la timp. Adică înainte să mor de-a binelea. Roma Simt un parfum minunat; mi se pare că vine de la niște flori de glicină. Aia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
răspund. Antropomorfoză Eroul din miturile acestei culturi orale înaintează până la o limită de netrecut și ajunge în locuri simbolice care, în hermetismul numelor lor, antropomorfizează experiența individuală. E vorba de nume generice care pun stăpânire pe lumea fenomenală, dar nu izbutesc să opună o barieră solidă discontinuității timpului. În felul acesta, înăuntrul formelor naturale se constituie o fluiditate care le favorizează metamorfoza. Locuință subpământeană Am decis. Voi urma ritul instituit de Zalmoxis. Mă voi preface mort ca Pitagora și mă voi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
multe ori această experiență. Am întrebat-o dacă vede și mortul meu. A dat din cap că nu și apoi a șoptit: „Poate că a fost mai înainte!” Noi toți suntem destinați să murim de mai multe ori și nu izbutim să înțelegem când anume dimensiunea noastră de ființe vii reușește s-o întreacă pe aceea deja moartă sau invers, când ne copleșește mortul de pe umerii noștri. Trece chiar acum un om pe drum. Îi văd mortul ce-l cară-n
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
stranie tihnă. Aerul era călduț; totul părea suspendat în suflarea inefabilă a materiei, în ochii broaștelor, în fixitatea de oglindă a apei, în seninul neutru al luminii. Deodată am auzit niște murmure obscure, un suspin cathartic, poate; oricum, ceea ce simțeam izbutea să-mi dea un inconfundabil simțământ de mulțumire. Nu reușeam să înțeleg dacă era suspinul materiei, adică ecoul surdinizat a ceva care era împrejurul meu, sau mai degrabă venea din mine însumi. Poate că era chiar un freamăt interior, care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
acceptat ca să trec ultima probă. Avertisment Am învățat și să mă uit altfel la oameni. Îi avertizez din priviri că nu mă mai sperie nimic. O privire directă, crudă, lipsită de milă trebuie să aibă o replică tot atât de sinceră. Geții izbutesc să te citească în ochi: înțeleg imediat cu ce fel de persoană au de-a face. Nu tolerează viclenia grecilor și nici aroganța romanilor. Privirea lor e întotdeauna senină și dătătoare de siguranță; pare aproape un avertisment sever că trebuie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
-le esența... Mă gândesc că, iată, parfumul acela fin o să se-ntoarcă la viață, împreună cu gustul catifelat al mierii. Vrăjitoare O pisica neagră, cu privirea demonică, mă așteaptă mereu pe după același colț. Ochii ei mă scrutează, aparent indiferenți; și totuși, izbutesc să citesc în ei tortura atroce a unui suflet nobil, încătușat într-un trup de animal. Poate c-ar vrea să-mi spună povestea lui: să fie oare aceea a unui prinț, victimă a făcăturilor maligne ale unei vrăjitoare? Gol
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
unde să mă caute. Ia o pătură și vine pe plajă. Ea e cea care mă va duce acasă, după ce mă găsește aproape leșinat, târându-mi corpul inert pe bucata aceea de lână. Numai datorită oblojelilor, masajelor și ierburilor ei, izbutesc să mă mai pun pe picioare. După cum spune Aia, asfințitul soarelui dă drumul unui soi de magie rea pe care unele trupuri o captează în mod negativ. Zice că e și cazul meu; se neliniștește și mă avertizează să nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
fost de scurtă durată și voiam să continue. Nu-mi mai amintesc ce s-a întâmplat cu monstrul, căci pentru mine era important doar un lucru: reușiserăm să zburăm împreună. A trecut o grămadă de timp de când n-am mai izbutit să zbor în vis. Acum nu mai am acest soi de vise, care altădată îmi umpleau somnul. Amoniție Zalmoxis avertizează: „O, neamuri îngrozite de coșmarul friguroasei morți, de ce vă temeți de Styx și de bezne, de umbre lipsite de consistență
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
împinseseră pe femeia cea mai îndrăgostită din toate timpurile la reacții atât de dramatice și de nesocotite. Și tocmai atunci am simțit o intensă emoție. Mi s-a părut că mă dedublez și că intru în eul Medeei. Toate astea izbuteau să-mi inoculeze în vine o vigoare neașteptată prin torpoarea suavă ce pusese stăpânire pe sângele meu. Frig Nu este iarnă încă, dar frigul a pus stăpânire pe picioarele mele și acum lunecă încet de-a lungul trupului meu întreg
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
atât de rustic, cu această seninătate care sălășluiește acum în cugetul meu și alături de o femeie getă ce reușește să interpreteze savant fiecare nuanță a lui Platon. Inalterabilitate În realitate, mă schimb doar în aparență. Totul e înșelător. Trebuie să izbutesc să ating înaltele profunzimi în care se manifestă inalterabilul sufletesc. Să acced la fibra intangibilă a eului meu celui mai ascuns. Să am acces la esența ființei. Decheneus Se spune că Decheneus a distrus vița de vie pentru a-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
am dori să nu ne fi născut niciodată, să nu fi fost niciodată creați. Religia locală exorcizează existența cu ajutorul unor ritualuri caracterizate de o violență fundamentală. Violență împotriva vieții sau a morții? Mut Sunt pe cale să devin mut. Nu mai izbutesc să rostesc nici un cuvânt de săptămâni întregi; nu mă mai deschid nici către Aia. Ascult glasul pescărușilor și pe cel al insectelor și simt cum o seninătate atotputernică pune stăpânire pe mine. Mă bucur de această plinătate a vieții. Ce-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
avere. Le folosește lâna ca să țeasă haine din ea, laptele ca să facă brânzeturi și uneori, la date ritualice, mai sacrifică câte un miel. Oile acelea sunt păzite de un lup. Aia a reușit să-l îmblânzească; îl găsise rănit, a izbutit să-l vindece, iar el i-a devenit credincios - întocmai ca un câine. În fiecare zi însoțește fratern oile la păscut. Și totuși, lupul ăsta nu și-a pierdut deloc trăsăturile native: tot mai provoacă teamă. Numai Aia se poate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
pe jos. Ninsese. Zăpada imaculată, în lumina dimineții, așternea asupra priveliștii un văl magic. Nu era simplu să înaintăm, și adesea am alunecat și am căzut, înșelați de stratul gros și pufos care ascundea gropile. Însă toată candoarea aceea strălucitoare izbutise să elibereze în noi un extaz adânc, dându-ne o fericire neobișnuită; nu puteam nici măcar comunica, într-atât eram de pierduți în puritatea aceea. Deodată am auzit lupii care urlau. Cuprinși de spaimă, ne-am privit în ochi și-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
latin, sunt încă mult prea legat de plăcerea epicureică a lui carpe diem. Mă simt istovit și neputincios. Nu reușesc să-mi conciliez identitatea mea culturală cu aceste terapii esoterice, care totuși sunt așa de binefăcătoare pentru spiritul celui ce izbutește să le facă cu adevărat ale sale. Când am să ajung la Sarmisegetuza, am să-l întreb pe Marele Preot despre tâlcul acestei povești, dacă mi se va înlesni o confruntare cu acesta, așa cum mi-a promis Cotys. Medeea sunt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
de omucidere: autoritățile sunt foarte tolerante în ce privește riturile acestea. Călușarii au până și puterea de a vindeca unele boli mintale; mai ales isteriile femeilor nubile: e un fel de absorbire a energiilor sexuale în exces. Datorită extazului dionisiac pe care izbutește să-l declanșeze, călușul le permite indivizilor, ce iau parte la el o totală integrare cosmică. Limfă Cerința de a evada din Roma s-a născut în mine atunci când am început să povestesc faptele mitologice. Simțeam nevoia să recuperez locurile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
fără deosebiri calitative. Chiar preferabilă. Fragilitate Pot decide numai în legătură cu ceea ce-mi aparține, adică numai cu fragilul meu trup. De puțin timp, acesta s-a îndrăgostit însă de sufletul meu. Nu bănuiam că voi ajunge și la această slăbiciune. Izbuteam să fiu mulțumit și nu mă gândeam câtuși de puțin la clipa sfârșitului. În realitate, mă comportam ca și cum aș fi fost nemuritor. Numai aici am înțeles că moartea este un lucru absolut natural pe care trebuie să ți-l asumi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
singura cale de a ne despărți. Dar ea a rămas întreagă în mine. Pare că aerul pe-aici, prin jur, e încă modelat de fantasmele cuvintelor ei. Am încetat să mai vorbesc, pentru ca acestea să nu dispară prea repede. Așa izbutesc să mai ascult, măcar în memorie, fiece silabă rostită de vocea-i gravă. Numai acum îmi dau seama de tonul tragic ce-i domina cuvintele; reușesc să disting solemnitatea vorbirii ei și disperarea agonică pe care o ascundea. Aia vorbea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
să mă atingă și are grijă de mine cu gesturi grave și detașate. Trupul meu nu mai există pentru ea decât ca un obiect sacru ce trebuie respectat. Sunt dezamăgit de această schimbare bruscă și sufăr în tăcere, fără să izbutesc să-i vorbesc de aceste lucruri. Privirea ei mă împiedică să abordez un astfel de subiect. Poate că e vorba de o interdicție de care nu am cunoștință pe deplin; de aceea, trebuie să mă port cu băgare de seamă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
mea să fie chiar puțin luată în derâdere și mărturia mea să fie considerată o minciună nefericită a unui poet banal. Medeea Medeea a devenit o obsesie pentru mine, într-atâta că, gândind în permanență la destinul ei, nu mai izbutesc nici să mă reculeg. Grecii au dat numele reginei nefericite din Colchida unei limbi de pământ din prejma Tomisului, care cu colții săi de stânci se strecoară trufaș între talazurile mării. Navigatorii se tem de ea, mai ales în nopțile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
care viața unui individ e iremediabil programată, chiar și în manifestările ei cele mai obișnuite. Nu puteam să mai tolerez să fiu condiționat de o transcendență impusă de regulile de fier ale orașului lui Augustus. Acea uriașă curgere de luxurie izbutea să mă dezechilibreze, să-mi devasteze dimensiunea interioară. Am fugit ca să mă salvez. Ca să mă pot regăsi. Simțeam nevoia să mă sustrag opresiunilor mondenității și sterilității. Roma mă constrângea la o micșorare continuă a puterilor eului, consumându-mi toate energiile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
extremă încetineală. După ce-a aruncat o ultimă privire în urmă, s-a oprit șovăielnică dinaintea porții. Acum trebuia să plece definitiv. Am înțeles c-ar fi vrut să mai întârzie în locul acesta, unde trăise împreună cu mine, și totuși nu izbutea să facă asta. Ceva o împiedica. Cuprins de emoție, aș fi vrut s-o îmbrățișez, dar ea îmi scăpa din brațe, fluidă, și se îndepărta tot mai mult. M-am trezit cu un simțământ de mare spaimă: ideea plecării ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
din chingile politicii și ale puterii, Ovidiu, în interpretarea lui Mincu, n-ar fi fost îndepărtat de al său Mecena, Cezar Augustus, ci și-ar fi ales voluntar, ascetic, exilul: „Acea uriașă curgere - observă în roman eul narativ al poetului - izbutea să mă răscolească, să-mi distrugă dimensiunea mea interioară. Am fugit ca să mă salvez, ca să pot să ma regăsesc: simțeam nevoia să mă sustrag opresiunilor mondenității.” Imposibil să nu surprindem, în aceste cuvinte, precise reliefări autobiografice, de data aceasta din partea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
oricărei scriituri diaristice, în care fiecare are de a face cu un inconștient dificil de localizat: Mincu - Ovidiu se scufundă „în tăcerea nopții ca un pește ce se lasă în abisurile cele mai adânci” și Rougemont: „Ceasul nocturn, când nu izbutești s-adormi, nu-i oare ceasul nostalgiilor răuvoitoare?” În felul acesta suprarealismul tragic, despre care am vorbit, devine aproape un alibi pentru a face să treacă, drept mărturii cotidiene ale veghii, acele lucruri care sunt vertijuri onirice poetice, și ca să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
care vizează cunoașterea educației și societății", și a fost considerată o "operă ce va deveni un fundament major pentru întemeierea psihologiei culturale", fiind primită cu entuziasm deopotrivă de mediul academic și de mediul intelectual mai larg. Astfel, sinteza citată a izbutit o performanță rară pentru un volum al unui psiholog: să-și apropie totodată universitatea, opinia publică și presa. Abordarea lui M. Cole pledează pentru recuperarea celeilalte psihologii, configurate de întemeietorul științei despre viața lăuntrică a omului, W. Wundt. Cercetătorul german
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
autorii au studiat anumite fenomene preculturale, pe care atît cimpanzeii, cît și oamenii le activau similar. Premisa de la care au pornit era aceea că, în fond, partajăm cu maimuțele 99% din baza genetică. Astfel, unii cimpanzei crescuți în captivitate au izbutit chiar să învețe un vocabular de cîteva simboluri și le-au putut combina, desemnînd noi obiecte (Harris, 1993; Greenfield et al., 1997; Beran, Klein, Evans, Chan, Flemming, Harris et al., 2008). Alții au reușit să folosească unelte, pe care le
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]