5,826 matches
-
călcase cu talpa piciorului ei Îngust cu degete lungi. Nu, nu eram englez. Ochii ei verzui păreau pistruiați, de parcă numeroșii ei pistrui ar fi debordat de pe fața cu trăsături ascuțite. Purta ceea ce azi s-ar putea numi un costum pentru joacă, compus dintr-un jerseu cu mânecile scurte și un șorț albastru croșetat. La Început am luat-o drept băiat, apoi m-a derutat brățara de la Încheietura mâinii ei subțiri și buclele castanii răsucite care fluturau pe sub bereta de marinar. Vorbea
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
În timp ce se Îmbrăca, un fluture colibri mort, pe care Îl găsise pisica. Dar când am cunoscut-o pe Colette, mi-am dat seama imediat că era iubirea adevărată. Colette mi se părea cu totul ciudată față de toți tovarășii mei de joacă ocazionali de la Biarritz. Aveam senzația că era mult mai puțin fericită și mai puțin iubită decât mine. O vânătaie de pe antebrațul ei delicat, acoperit cu puf, năștea tot felul de bănuieli Îngrozitoare. „M-a ciupit la fel de tare ca mama“ a
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
aventurilor lui nocturne pentru a ne Însoți În a doua călătorie la Biarritz. Și-a luat două zile libere pentru a vizita spăsit și cucernic Lourdes-ul, În compania frumușelei și ușuraticei fete irlandeze care era guvernanta Colettei, tovarășa mea de joacă preferată de pe plajă. Max ne-a părăsit În anul următor pentru un post la secția de radiologie a spitalului din St. Petersburg și, mai târziu, Între cele două războaie mondiale, am Înțeles că a ajuns un fel de celebritate medicală
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
poartă pantalonii mei albi sport și cravata cu dungi. În scurtul răstimp de o săptămână al șederii lui la noi În acel an, inventasem o ciudată distracție pe care n-am descris-o nicăieri. În mijlocul unui mic teren circular de joacă, În fundul grădinii, exista un leagăn Înconjurat de iasomie. Am ajustat frânghiile În așa fel Încât scândura verde a leagănului să poată trece cu câțiva centimetri pe deasupra frunții și nasului celui care stătea culcat pe spate pe nisipul de dedesubt. Unul
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
de care a fost Îndrăgostit În secret la doisprezece sau treisprezece ani și cu care a făcut dragoste doi ani mai târziu. Mă temeam că prin comparație ar fi părut lipsit de interes să-i povestesc despre tovarășele mele de joacă de la mare, dar nu mai țin minte ce substitut am inventat pe măsura idilei lui. Totuși cam În aceeași perioadă mi-a ieșit În cale o aventură romantică adevărată. Acum voi face un lucru foarte dificil, un fel de dublu
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
strecuram, probabil Împreună cu o bucățică din mica plantă, Într-o cutie de chibrituri și o duceam acasă pentru a produce În anul următor o splendidă surpriză, dar gândurile mele hoinăreau În altă parte: la Zina și Colette, tovarășele mele de joacă de la mare; la nărăvașa Louise; la toate fetițele cu obraji rumeni, cu eșarfe cu fundă pe șolduri, cu păr de mătase, de la petrecerile festive; la languroasa contesă G., doamna vărului meu; la Polenka zâmbind În agonia ultimelor mele vise - toate
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
satisfacție fizică, mai ales când piesele de șah Încep să-și joace rolurile În mod adecvat, Într-o penultimă repetiție, visul creatorului de probleme. Ai o senzație de confort (care te trimite Înapoi În copilărie, când Îți faci planuri de joacă și În cotloanele creierului se Îmbucă părți ale jucăriilor); te bucuri de modul În care se pândesc piesele unele În spatele celorlalte, În confortul și căldura unui pătrat izolat; și mai simți plăcerea mișcării line a unui mecanism bine lubrifiat și
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
cruzime nenecesară În excursiile noastre În Pirinei sau Alpi; de aceea, dacă am abătut atenția copilului nostru de la acea potențială Titania, nu am făcut-o din compasiune pentru fluturele ei, Red Admirable (zis și Amiralul, În vorbirea vulgară), ci pentru că joaca ei posacă avea un simbolism cam respingător. Poate mi-a amintit de fapt manevra simplă și răsuflată pe care a folosit-o un polițist francez - și fără Îndoială Încă o folosește - când ducând la Închisoare un muncitor cu nasul roșu
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
dar sensibilă și receptivă a omului. Tu și cu mine ne-am străduit să răspundem cu o tandrețe vigilentă tandreții Încrezătoare a copilului nostru, dar ne-am confruntat inevitabil cu realitatea că murdăria lăsată de derbedei pe solariile terenurilor de joacă era cea mai puțin gravă din ultrajele posibile și că grozăviile pe care generațiile trecute le-au alungat din minte ca fiind anacronice sau ca pe niște lucruri care se petrec doar În hanate și mandarinate Îndepărtate, erau prezente pretutindeni
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Măria ta... spune Voichița și risipește flori. Îl mângâie pe Chiribuță cu o margaretă, oferindu-i-o. Chiribuță, vrăjit, a uitat să mai închidă gura. E numai ochi. Chiribuță, "Slujba Domnului" s-a sfârșit, îl expediază Ștefan. Întinde-o la joacă! Chiribuță nu s-ar da dus. Cu mare regret se ridică și, amărât, cu ochii tot la Voichița, pleacă cu floarea, fără ploconeală drept răzbunare. Voichița își scutură pletele stropind în jur și povestește cu însuflețire: M-am sculat cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
turmentat de audio-vizual și de calculatoare, fără timp de lectură. „Ni s-a tot spus că cititorul trebuie scos din inerție, obligat să colaboreze cu autorul, pus pe treabă? Păi atunci haideți să-l punem, de-adevăratelea, nu așa, în joacă; mai mult: să-l lăsăm să facă, de fapt, el mai toată treaba noastră (a creatorilor n.n. V.Cr.), noi dându-i doar ideea, așezându-l pe direcția de zbor; oferindu-i fraza de început sau un scurt rezumat; chiar nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
cumva că în aceste texte nu e vorba propriu-zis de cultură? E vorba de suflet, e vorba de conștiință, care în lipsa culturii pier. Dar cultura nu poate exista decât în totalitatea manifestărilor ei, care unora le par un lux, o joacă, ceva frivol și superfluu, chiar o sustragere de la treburile serioase, productive. Aceștia nu știu și trebuie să li se spună, chiar dacă nu sunt în stare sau nu vor să înțeleagă, câtă muncă, ce fel de muncă, temeinică, neîntreruptă, cere neapărat
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
luminoase, dar fără sobe pentru încălzire. Iarna, pentru încălzire, se instala în mijlocul sălii de clasă o sobă de fier, un „godin” în jurul căruia ne adunam în recreație și ne încălzeam la mâini. Curtea școlii era mare și aveam loc de joacă. Alături era o grădină mare pentru „practică agricolă” unde lucrau vara, „de clacă”, mamele noastre. „Domnul” adică învățătorul Paraschiv Baștiurea, directorul, altoia în fiecare primăvară pomi tineri, în această grădină, unde am văzut pentru prima dată, sfeclă roșie. Satul Boarca
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
îi era foame, a închis uliul în chiler, legat de un picior cu o sfoară, și sfoara legată de un țăruș, și s-a dus să mănânce. Până s-a săturat, a uitat de uliu și a ieșit afară la joacă. Seara când a venit bunica de la prășit a găsit cloștile nervoase la gura de intrare a puilor pentru mâncare, iar când a intrat în casă, prin chiler, și-a pus mâinile pe cap uluită. Uliul legat de picior ajungea până la
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
poate să facă timpul să stea cât o clipită, trăind într-un fel de netimp, intens ca iubirea. Am visat că alunecam pe gheață cu Andrei (Bart)! Era plin de zăpadă în jurul nostru, eram mai tineri amândoi și puși pe joacă. E ziua în care am remarcat în curtea Bisericii „Adolf Fredrik”, care e de fapt un cimitir vechi, printre teii mari și liliecii tufoși, că primii ghiocei au scos capul din pământ cu acel curaj de invidiat, în frigul lunii
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
instrumente. Inspirația dirijorului Alexandru Lăscae de a alege pentru concert această minunată operă a genului buff a însemnat un mare succes în fața unui numeros public ieșean deja format pentru operă, care a aplaudat, cu sinceră încântare, la scenă deschisă aparenta joacă de-a spectacolul, arătând că a înțeles pe deplin travaliul artistic. Reușitul și sugestivul afiș (mențiune în plus pentru organizatori) s-a constituit într-o elegantă invitație adresată spiritului meloman al ieșenilor. Alexandru Lăscae dovedește, încă o dată, că a face
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
o urmăreai (aproape cu respirația tăiată). Nu simțeai pe chipul ei nici un fel de efort în emiterea celor mai neașteptate coloraturi cu intervenții uimitoare, în registrul înalt. Pentru interpretă, în timpul repetițiilor (datorită siguranței câștigate în repetări intense), cântul părea o joacă. Totul era ca și cum ar fi vorbit relaxat. Cea mai mare atenție o acorda în repetiții jocului actoricesc despre care nu știa nimic Era prima dată când juca într-o operă. Personajul trebuia să capete credibilitate. Și lucrul acesta, printr-o
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
de plătit o taxă de 9.000 de lei.O sumă de la care se poate începe Apocalipsa. Se apropia ziua plecării și îmi părea tot mai rău după calul care mă ducea și mă aducea de la păscut, după prieteni și joacă, după sora Constanța. În fine, acoperit de un cufăr cu de toate, urcam în vagonul de clasa a III-a. De aici eram răsturnat în clasa I-a A, a celor deștepți, așezat în bancă cu Lupu Manolache, băiat din
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
preotul Molai. În schimb pe mine mă supăra groapa din spatele școlii, o groapă în care încăpeau pe ușor două-trei case și pe care o visam cu teamă aproape noapte de noapte, intuind primejdia la care erau expuși copiii ajunși cu joaca pe acolo. Oameni buni, le-am spus sătenilor, gata. Aparatul de radio nu mai merge. Mi s-a spus de la capitală, de la specialiști, că groapa aia mare trage toate undele spre ea de nu mai ajung la aparat. Îmi pare
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
boli interne și pediatrie. A chemat-o pe domni 149 șoara Stratula și fiecare cu câte o carte în mână ne citeau simptomele bolilor. Fie de la lectură, fie de la medicamentele aduse de la Ismail, foarte repede copii s-au întors la joacă. Destul de des mergeam la nașii Vernescu, la Ismail. Le mai îmblânzeam suferința pierderii unicei fete, Gina. Petrică Tănase, cel care dăduse foc școlii, era la patru kilometri de Sofian. Au rămas după el o școală nouă și frumoasă la Necrasovca
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
copleșit. O mie de bocete adunate din toată nenorocirea lumii ropoteau în grinda creștetului. Le-o fi spus, că Petrișor știa bine rusește, le-o fi spus că-i născut pe meleaguri basarabene, că are prieteni acolo și ăia, în joacă nejoacă l-au ĂDoamne ferește! În starea asta abia perecepeam mișcarea bărbaților. Care cum apuca luase un par, o coadă de furcă sau ce găsise și, poteră de nenorocire se pregăteau să deschidă un nou front antisovietic. Dar n-a
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
nici câini maidanezi, nici bufnițe noaptea, nici pisici, numai bulgări de pământ calcaros, uscat și, între pietre, o tufă de bostan care înflorește galben. Odată, pe câmpia aceasta, a fost un foc mare, poate din uscăciunea secetei, poate dintr-o joacă de copii care, când fug de la școală; rătăcesc prin acest pustiu, fumând. Focul a transformat peisajul într-o imagine suprarealistă, interesantă, care ar putea inspira un artist; dar pe aici nu trece nici un artist suprarealist. Numai vântul, viguros și tăios
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
bombelor atomice ne-am speriat; ne-am dat seama că adăposturile noastre nu servesc la nimic. I-am întrebat speriați pe părinți dacă și noi suntem în pericol. Am fost asigurați că nu, iar noi ne-am văzut apoi de joacă. Atunci am auzit pentru prima dată cuvântul apocalipsă. Nu știam ce înseamnă dar prin apocalipsă am înțeles tragedia Japoniei. Se pare că de atunci a început apocalipsa. În septembrie am devenit elev în clasa a I-a. Am prins încă
75 - V?RSTA M?RTURISIRII by Gheorghe Musta?? () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83092_a_84417]
-
înțeleaptă, mereu preocupat să-i cheme să participe la slujbele religioase, la evitarea răului și la mântuirea sufletului. Se făcuse simpatic tuturor. Surâsul său melancolic revela suferințele pătimite care l-au maturizat înainte de vreme. Un tovarăș de-al lui de joacă spunea: «Simțeam în tânărul Calabria ceva aparte, sugestiv, ceva ce nu întâlneam în ceilalți dintre bunii și bravii noștri tovarăși. Se arăta simpatic față de noi. La instruirea religioasă, printr-o metodă inteligentă, cu gluma și cu exemplul grăitor ne capta
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
l-a expus parohului. «Cât timp aceste cheltuieli nu revin parohiei - a conclus parohul - poți să o realizezi». Don Calabria s-a dus imediat la prietenul său contele Perez care, constatând utilitatea de a face totdeauna posibilă singurul loc de joacă pentru copiii zonei, s-a angajat să procure materialul necesar. Pentru construcție s-au oferit câțiva muncitori din parohie. Don Giovanni va folosi mereu această tactică particulară pentru a implica cât mai multe persoane în proiectele sale de caracter social
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]