4,995 matches
-
de Kirovohrad (iulie - noiembrie 1998). Între anii 1994-1999 a studiat la Academia Teologică din Kiev, susținându-și lucrarea de diplomă cu titlul "“Ecumenismul la începutul secolului al ХХI-lea”". Lucrările sale au fost publicate în mai multe reviste ortodoxe și laice. Prin hotărârea Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Ucrainene din 5 noiembrie 1998, PS Pantelimon a fost numit numit în scaunul episcopal de Kirovohrad, cu titlul de Episcop de Kirovohrad și Oleksandriia. Prin redenumirea eparhiei, a purtat titulatura de episcop de
Pantelimon Romanovski () [Corola-website/Science/313658_a_314987]
-
în orașul Svitlovodsk. S-a inițiat publicarea de reviste bisericești. Unul dintre evenimentele importante ale vieții culturale a orașului Kirovohrad a fost Festivalul de muzică bisericească “Mă rog pentru tine, Ucraină”, la care au participat zeci de coruri bisericești și laice. Alte proiecte au fost realizate de administrația eparhială în colaborare cu Departamentul Cultural al Administrației Regionale de Stat - serile de muzică psaltică “Colinde de Crăciun” cu participarea Filarmonicii Regionale. De asemenea, el a inițiat o serie de conferințe științifice practice
Pantelimon Romanovski () [Corola-website/Science/313658_a_314987]
-
românești de graniță în 1851 a avut repercusiuni importante și pe plan școlar. Noile realități economico-sociale au generat dezinteresul față de învățământ care a fost lăsat la voia întâmplării. Situația a fost generală, ea reflectându-se atât în „ordinațiunile” organelor superioare laice sau bisericești care au luat măsuri în consecință, cât și în presa vremii. În acest sens este de menționat scrisoarea Protopopiatului greco-catolic al Sibiului din 4 mai 1852, care arăta următoarele: Tot cu referire la un decret gubernial din 22
Școala comunei Racovița () [Corola-website/Science/313676_a_315005]
-
încoronarea sa, William i-a înlăturat din scaunele episcopale pe toți prelații ostili, înlocuindu-i cu persoane devotate. A combătut simonia și nicolaismul, a pus capăt abuzurilor și a ridicat nivelul spiritual al clerului. A scos clerul de sub tutela aristocrației laice. Papalitatea l-a lăsat pe rege să procedeze după cuviință. Libertatea asumată de William în relațiile cu biserica a fost continuată și în timpul succesorilor săi, William Rufus, și Henric I. După moartea prematură a singurului său fiu, Henric I i-
Regatul Angliei () [Corola-website/Science/313693_a_315022]
-
puterea regală centrală, iar nobilimea și biserica au devenit influențe. Pentru a-și consolida poziția, Henric a încercat să uniformizeze sistemul juridic. Reformele au scăzut însă autoritatea tribunalelor ecleziastice. Henric I a refuzat să admită întâietatea legislației romane față de învestitura laică și intervențiile pontificale în afacerile interne ale clerului insular. Acesta a intrat în conflict cu Anselm, arhiepiscop de Canterbury și cu papalitatea, conflict ce a fost rezolvat în 1105 printr-un compromis. Neînțelegerile au reizbucnit în 1164, între regele Henric
Regatul Angliei () [Corola-website/Science/313693_a_315022]
-
1267, fiind un compromis ce menținea în vigoare Magna Charta și clauzele Prevederilor de la Oxford în schimbul conservării structurilor administrației monarhice. Statutul regalității era și mai precar, confruntându-se cu o nouă instituție apărută-Parlamentul. Era alcătuit la început din marii baroni laici și ecleziastici. S-a lărgit, incluzându-i, pe Eduard I și pe reprezentanții aleși ai clerului inferior, orașelor și cavalerilor rurali-proprietari funciari mijlocii. Cele patru camere s-au restrâns, în două: Camera Lorzilor-formată din marii seniori laici și ecleziastici, și
Regatul Angliei () [Corola-website/Science/313693_a_315022]
-
din marii baroni laici și ecleziastici. S-a lărgit, incluzându-i, pe Eduard I și pe reprezentanții aleși ai clerului inferior, orașelor și cavalerilor rurali-proprietari funciari mijlocii. Cele patru camere s-au restrâns, în două: Camera Lorzilor-formată din marii seniori laici și ecleziastici, și Camera Comunelor-constituită prin combinarea cavalerilor cu orășenii, dar fără clerul mărunt, retras din acest organism, având propriile adunări anuale. Extensiuunea compoziției parlamentului și la alte categorii decât cele privilegiate nu a fost deliberată, ci s-a impus
Regatul Angliei () [Corola-website/Science/313693_a_315022]
-
multe state europene care își aveau ambasadele în acesta. Deși politică oficială a Piemontului și a Italiei a fost anticlericală, forță clericală nu era neglijată. S-a adoptat Legea Copino în 1877 a învățământului prin care devenea public, obligatoriu și laic. Însă Italia nu-și permitea să construiască școli, să instruiască personal în timp util. Nu se făcea religie în școlile publice. Depretis a lărgit dreptul de vot care fusese cenzitar, astfel de la 500 000 de alegători, în 1882 erau 2
Istoria Italiei () [Corola-website/Science/314059_a_315388]
-
este cupola care lasă impresia de ușurime. Alt exemplu este Iglesia de San Martin de Aervalo în Ávila, ce se remarcă prin cele două turnuri din cărămidă, susținute și decorate de arcade oarbe ce devin goale în partea superioară. Ahitectura laică mudejár prezintă caracteristici similare cu cea religioasă, deși recurge mai mult la arcurile în formă de potcoavă și la cele rotunde. Ies în evidență palatele regale din secolele al XIV-lea și al XV-lea, precum cel din Sevilia și
Stil maur () [Corola-website/Science/314143_a_315472]
-
și munca sfințită de bucuria pecetluirii pâinii” (Ion Iuga, 1993); partea superioară se grupează în două tipuri distincte: „cele cu motive ornamentale și forme legate de ritul creștin” - troițe sau ideea răstignirii stilizată, pecetare cruciforme - și „cele cu pronunțat caracter laic”. Aceste obiecte de cult au tendințe puternice de abstractizare. Aproape fiecare piesă este unicat. Unele au forma unor stâlpi de marmură, altele au forme brâncușiene sau asemănătoare sculpturilor lui Henri Moor (v. Victor Pop, Sabin Șainelic, 2002). În ciuda miniaturizării, colecțiile
Pecetar () [Corola-website/Science/314168_a_315497]
-
să imprime o anumită stare de spirit, generată de melos și mesajul cuvintelor care îl alcătuiesc. Se realizează astfel o anumită „psihoză a cuvintelor” transformate în incantații (mai degrabă magice decât religioase), prin care se face saltul de la universul profan, laic, la cel sacru (mistic). Astfel, identificăm în refrenele unor cântece (propriu-zise, de leagăn, dar în special în colinde), o relație cu sacralitatea. Se presupune că incantațiile și melosul îndeplineau și o funcție curativă, profilactică în tratarea unor maladii (de regulă
Arta interpretativă vocală () [Corola-website/Science/314170_a_315499]
-
C. Brăiloiu, absența elementelor mistic-creștine, „absență care, în unele variante, merge până la respingerea fățișă a însoțirii ceremonialului de înmormântare cu obiecte de cult sau procedee creștine”. Mircea Eliade (1970), în schimb, respinge argumentele lui C. Brăiloiu referitoare la caracterul profund laic al Mioriței, dar își cantonează propria teorie în același segment istoric, pe care îl definește „creștinism cosmic”, premergător creștinismului occidental, mistic și dogmatic. Or, acest aspect e întărit de fondul colindelor transilvănene . În final concluzionează: „E posibil că unele texte
Momentul genezei Mioriței () [Corola-website/Science/314191_a_315520]
-
Tipologie, Circulație, Geneză, Texte" (1964) într-o manieră aproape justițiară, ignorând prezumția unui alt deznodământ. Premisele sale sunt evidente: izolarea testamentului, minimalizarea „cadrului epic inițial”, preluarea tezei Mușlea - Brăiloiu, ritul morții nelumiților. A. Fochi respinge tezele creștin-ortodoxe în favoarea caracterului profund laic al baladei și a tendințelor antiecleziastice. Alegoria morții devine un simplu ritual al consacrării nupțiale post-mortem. În concluzie, în Miorița asistăm la o tradițională nuntă postumă a tinerilor morți celibatari. Pentru A. Fochi, în textul mioritic moartea „reprezintă o întrerupere
Fatalismul mioritic () [Corola-website/Science/314189_a_315518]
-
-lea, arhivele din Țările Române erau păstrate de către Cancelaria domnească, autoritățile ecleziastice și de către demnitarii de diferite ranguri în cadrul ierarhiei boierești. Cele mai vechi locuri de conservare a documentelor erau mănăstirile, care, fiind locuri considerate ca sigure, păstrau și documente laice. Spre exemplu, se știe că în 1775 Mitropolia Bucureștilor avea în păstrare o arhivă generală ce cuprindea documente private de tipul hotărniciilor. Arhivele din Țara Românească au luat ființă la 1 mai 1831, iar cele din Moldova la 1 ianuarie
Arhivele Naționale ale României () [Corola-website/Science/314304_a_315633]
-
papa Ioan al XXIII-lea, care pregătea deschiderea celui de al doilea Conciliu Vatican. După s-a observat o creștere a numărului de convertiți în catolicism, au fost restructurate unele ordine monahale. S-a impus o implicarea mai intensă a laicilor în misiuni de binefacere. Conciliul a stimulat Mișcarea Liturgică care a înflorit sub papa Pius al X-lea. Una din doctrinele adoptate la Primul Conciliu Vatican a fost infailibilitatea Papei de la Roma. Infailibilitatea pontificului se extindea și asupra învățăturii Bisericii
Conciliul Vatican I () [Corola-website/Science/314306_a_315635]
-
Sforza, iar reprezentantul ei, Ludovico Sforza, ca regent al ducelui de Milano, a atras la curtea sa artiști ca Leonardo da Vinci. Influența Renașterii s-a manifestat în artă și știință, arhitectură și sculptură. Ideile au devenit realiste, umane și laice. Picturile și statuile reprezentau mai fidel realitatea, muzica explora senzații noi, iar cărțile puneau întrebări legate de viața obișnuită. Familiile bogate italiene ca Medici sau Borgia, și negustorii din burgurile olandeze, au devenit patroni ai artelor și științelor. Cărțile tipărite
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
de practici pentru Biserica de Apus. Legea canonică prescrie preoților recitarea integrală a Liturgiei Orelor în fiecare zi, iar diaconilor numai dimineața și seara. Practicile comunităților religioase diferă în dependență de reguli și constituții. Conciliul Vatican II a propus și laicilor să recite liturgia orelor. Practica romano-catolică curentă se axează pe trei ore majore și de la două la patru ore minore: Orele majore sunt Oficiul Lecturilor, Laudele și Vesperele. Oficiul Lecturilor constă din: Caracterul Rugăciunii de dimineață este cel de laudă
Liturgia orelor () [Corola-website/Science/314358_a_315687]
-
al părinților săi, industriașul Michael Appelfeld, și soția sa, Bonya (Batya) născută Sternberg. Limba vorbită în casa părintească era germana, care devenise limba unei bune părți din evreii bucovineni din vremea stăpânirii austriece. Familia Appelfeld era o familie de evrei laici, care nu mai observa prescripțiile religioase. Însă, în casa bunicilor materni, din munți, într-o comunitate de hasidim adepți ai țadicului din Sadagura, Appelfeld a cunoscut limba idiș și tradiția religioasă și l-a însoțit pe bunicul său la sinagogă
Aharon Appelfeld () [Corola-website/Science/313288_a_314617]
-
fiscală a împăratului față de biserică ci se pare că și aspirațiile lui cezarice au jucat un rol însemnat în desfășurarea evenimentelor. După separarea de Roma, Celularios încearca să așeze pe o bază nouă, de egalitate raporturile dintre acesta și puterea laică a suveranului. Invocând presupuse prerogative acordate de Constantin cel Mare-așa numita "Donatio Constantini"- patriarhul a amenințat pe împărat cu depunerea din tron și a arborat însemnele imperiale: încălțămintea de culoare roșie. La 8 noiembrie 1058, Mihail Celularios a fost
Isaac I Comnenul () [Corola-website/Science/313287_a_314616]
-
tradiționaliști din Ierusalim. Tatăl scriitorului, în schimb, se vedea legat trup și suflet, de patrimoniul cultural al acestora din urmă. Totuși, el devenise mai puțin religios, frecventa sinagoga numai sâmbetele și de sărbători și și-a înscris fiul la școli laice. A.B.Yehoshua a primit, în cele din urmă, o educație laică sionistă cu o orientare socialistă. El a învățat la Gimnaziul ebraic din cartierul elitei intelectuale a Ierusalimului - Rehavia. Ulterior el s-a înrolat în armata israeliană. În cadrul unității
A. B. Yehoshua () [Corola-website/Science/313303_a_314632]
-
suflet, de patrimoniul cultural al acestora din urmă. Totuși, el devenise mai puțin religios, frecventa sinagoga numai sâmbetele și de sărbători și și-a înscris fiul la școli laice. A.B.Yehoshua a primit, în cele din urmă, o educație laică sionistă cu o orientare socialistă. El a învățat la Gimnaziul ebraic din cartierul elitei intelectuale a Ierusalimului - Rehavia. Ulterior el s-a înrolat în armata israeliană. În cadrul unității de parașutiști a Nahal (Tineretul agricol combatant) a luat parte la operații
A. B. Yehoshua () [Corola-website/Science/313303_a_314632]
-
cruciații, căci era ușor de înțeles că cine avea fortăreața, era stăpânul orașului. În compensație, Godefroy se lipsea de un titlu care nu-i era indispensabil pentru a-și exercita puterea. Noul stat creat de cruciați era, incontestabil, un stat laic feudal, nu ecleziastic. În el au fost cuprinse, prin sistemul ierarhico-vasalic, posesiunile deja intrate în stăpânirea feudalilor apuseni și cele ce aveau să fie cucerite în viitor. De altfel, succesorilorlui Godefroy nu li s-a mai infirmat titlul de rege
Alexie I Comnenul () [Corola-website/Science/313291_a_314620]
-
pe care predecesorul lui, Inocențiu I, a pronunțat-o împotriva lui Pelagius și Caelestius, până ce aceștia nu își vor fi mărturisit crezul în necesitatea unei slave interioare pentru toate gândurile, vorbele și faptele bune. Între timp, îndemnată de africani, puterea laică s-a amestecat și ea în dispută, împăratul Honorius, printr-o ordonanță din 30 aprilie, 418, din Ravenna, alungând toți pelagienii din orașele Italiei. Dacă Caelestius evadase la cele auzite din fața lui Zosim, de care era acum legat, "fugind din
Caelestius () [Corola-website/Science/313490_a_314819]
-
Din 1453 scaunul Tălmaciului și cel al Săliștei au fost încorporate scaunului Sibiului, ca filiale ale acestuia, până la desființarea Universității Săsești după instaurarea dualismului austro-ungar. Organele de conducere ale scaunelor aveau următoarele atribuții principale: Înainte de a-și forma o organizare laică, administrativă, sașii aveau o organizare ecleziastică care încorpora prin decanate și capituli aproape toată populația săsească. Administrația săsească laică s-a născut ulterior și nu cuprindea toate regiunile locuite de sași, cunoscându-se faptul că în zonele în care s-
Șapte Scaune () [Corola-website/Science/313803_a_315132]
-
Universității Săsești după instaurarea dualismului austro-ungar. Organele de conducere ale scaunelor aveau următoarele atribuții principale: Înainte de a-și forma o organizare laică, administrativă, sașii aveau o organizare ecleziastică care încorpora prin decanate și capituli aproape toată populația săsească. Administrația săsească laică s-a născut ulterior și nu cuprindea toate regiunile locuite de sași, cunoscându-se faptul că în zonele în care s-au așezat existau și sate locuite de secui, maghiari și mai ales români. Din inițiativă regală, Prepozituria Sibiului îngloba
Șapte Scaune () [Corola-website/Science/313803_a_315132]