5,973 matches
-
ASC24 medie ( CV ) este de 8, 87 µg . h/ ml ( 21 % ) . 15 Distribuție Studii cu abacavir și lamivudină administrate intravenos au arătat că volumul aparent mediu de distribuție este de 0, 8 și respectiv 1, 3 l/ kg . Studiile privind legarea de proteinele plasmatice in vitro indică faptul că legarea abacavirului de proteinele plasmatice umane , la concentrații terapeutice , este mică spre moderată ( ~49 % ) . Lamivudina are o farmacocinetică liniară la dozele terapeutice și , in vitro , prezintă o legare redusă de proteinele plasmatice
Ro_569 () [Corola-website/Science/291328_a_292657]
-
ml ( 21 % ) . 15 Distribuție Studii cu abacavir și lamivudină administrate intravenos au arătat că volumul aparent mediu de distribuție este de 0, 8 și respectiv 1, 3 l/ kg . Studiile privind legarea de proteinele plasmatice in vitro indică faptul că legarea abacavirului de proteinele plasmatice umane , la concentrații terapeutice , este mică spre moderată ( ~49 % ) . Lamivudina are o farmacocinetică liniară la dozele terapeutice și , in vitro , prezintă o legare redusă de proteinele plasmatice ( < 36 % ) . Aceste date sugerează că interacțiunile cu alte
Ro_569 () [Corola-website/Science/291328_a_292657]
-
l/ kg . Studiile privind legarea de proteinele plasmatice in vitro indică faptul că legarea abacavirului de proteinele plasmatice umane , la concentrații terapeutice , este mică spre moderată ( ~49 % ) . Lamivudina are o farmacocinetică liniară la dozele terapeutice și , in vitro , prezintă o legare redusă de proteinele plasmatice ( < 36 % ) . Aceste date sugerează că interacțiunile cu alte medicamente , prin deplasarea de pe proteinele plasmatice , sunt puțin probabile . Datele sugerează că abacavirul și lamivudina traversează bariera hemato - encefalică și pătrund în lichidul cefalorahidian ( LCR ) . Studiile cu
Ro_569 () [Corola-website/Science/291328_a_292657]
-
creatininei . 5 . 5. 1 Proprietăți farmacodinamice Mecanism de acțiune Telmisartanul este un antagonist activ și specific al receptorilor angiotensinei II ( de tip AT1 ) , eficace după administrare pe cale orală . Telmisartanul deplasează angiotensina II , cu afinitate foarte mare , de pe locul său de legare la nivelul subtipului de receptor AT1 , responsabil de acțiunile cunoscute ale angiotensinei II . Telmisartanul nu are activitate agonistă parțială la nivelul receptorului AT1 . Telmisartanul se leagă selectiv de receptorul AT1 . Legarea este de lungă durată . Telmisartanul nu prezintă afinitate pentru
Ro_563 () [Corola-website/Science/291322_a_292651]
-
II , cu afinitate foarte mare , de pe locul său de legare la nivelul subtipului de receptor AT1 , responsabil de acțiunile cunoscute ale angiotensinei II . Telmisartanul nu are activitate agonistă parțială la nivelul receptorului AT1 . Telmisartanul se leagă selectiv de receptorul AT1 . Legarea este de lungă durată . Telmisartanul nu prezintă afinitate pentru alți receptori , inclusiv receptorii AT2 sau alți receptori AT mai puțin caracterizați . Rolul funcțional al acestor receptori nu este cunoscut , nici efectul posibilei lor suprastimulări de către angiotensina II , a cărei concentrație
Ro_563 () [Corola-website/Science/291322_a_292651]
-
19 5 . 5. 1 Proprietăți farmacodinamice Mecanism de acțiune : Telmisartanul este un antagonist activ și specific al receptorilor angiotensinei II ( de tip AT1 ) , eficace după administrare pe cale orală . Telmisartanul deplasează angiotensina II , cu afinitate foarte mare , de pe locul său de legare la nivelul subtipului de receptor AT1 , responsabil de acțiunile cunoscute ale angiotensinei II . Telmisartanul nu are activitate agonistă parțială la nivelul receptorului AT1 . Telmisartanul se leagă selectiv de receptorul AT1 . Legarea este de lungă durată . Telmisartanul nu prezintă afinitate pentru
Ro_563 () [Corola-website/Science/291322_a_292651]
-
II , cu afinitate foarte mare , de pe locul său de legare la nivelul subtipului de receptor AT1 , responsabil de acțiunile cunoscute ale angiotensinei II . Telmisartanul nu are activitate agonistă parțială la nivelul receptorului AT1 . Telmisartanul se leagă selectiv de receptorul AT1 . Legarea este de lungă durată . Telmisartanul nu prezintă afinitate pentru alți receptori , inclusiv receptorii AT2 sau alți receptori AT mai puțin caracterizați . Rolul funcțional al acestor receptori nu este cunoscut , nici efectul posibilei lor suprastimulări de către angiotensina II , a cărei concentrație
Ro_563 () [Corola-website/Science/291322_a_292651]
-
creatininei . 5 . 5. 1 Proprietăți farmacodinamice Mecanism de acțiune : Telmisartanul este un antagonist activ și specific al receptorilor angiotensinei II ( de tip AT1 ) , eficace după administrare pe cale orală . Telmisartanul deplasează angiotensina II , cu afinitate foarte mare , de pe locul său de legare la nivelul subtipului de receptor AT1 , responsabil de acțiunile cunoscute ale angiotensinei II . Telmisartanul nu are activitate agonistă parțială la nivelul receptorului AT1 . Telmisartanul se leagă selectiv de receptorul AT1 . Legarea este de lungă durată . Telmisartanul nu prezintă afinitate pentru
Ro_563 () [Corola-website/Science/291322_a_292651]
-
II , cu afinitate foarte mare , de pe locul său de legare la nivelul subtipului de receptor AT1 , responsabil de acțiunile cunoscute ale angiotensinei II . Telmisartanul nu are activitate agonistă parțială la nivelul receptorului AT1 . Telmisartanul se leagă selectiv de receptorul AT1 . Legarea este de lungă durată . Telmisartanul nu prezintă afinitate pentru alți receptori , inclusiv receptorii AT2 sau alți receptori AT mai puțin caracterizați . Rolul funcțional al acestor receptori nu este cunoscut , nici efectul posibilei lor suprastimulări de către angiotensina II , a cărei concentrație
Ro_563 () [Corola-website/Science/291322_a_292651]
-
con tien ei , pentru a preveni rec derile este recomandat administrarea oral de carbohidra i . PROPRIET I FARMACOLOGICE 5. 1 Propriet i farmacodinamice Efectul insulinei de sc dere a glicemiei se datoreaz facilit rii p trunderii glucozei în celule prin legarea insulinei de receptorii de pe celulele musculare i adipoase , precum i inhib rii simultane a form rii glucozei în ficat . Insulatard este o insulin cu ac iune prelungit . Debutul ac iunii apare în ½ or , atinge un efect maxim în 4- 12
Ro_473 () [Corola-website/Science/291232_a_292561]
-
con tien ei , pentru a preveni rec derile este recomandat administrarea oral de carbohidra i . PROPRIET I FARMACOLOGICE 5. 1 Propriet i farmacodinamice Efectul insulinei de sc dere a glicemiei se datoreaz facilit rii p trunderii glucozei în celule prin legarea insulinei de receptorii de pe celulele musculare i adipoase , precum i inhib rii simultane a form rii glucozei în ficat . Insulatard este o insulin cu ac iune prelungit . Debutul ac iunii apare în ½ or , atinge un efect maxim în 4- 12
Ro_473 () [Corola-website/Science/291232_a_292561]
-
con tien ei , pentru a preveni rec derile este recomandat administrarea oral de carbohidra i . PROPRIET I FARMACOLOGICE 5. 1 Propriet i farmacodinamice Efectul insulinei de sc dere a glicemiei se datoreaz facilit rii p trunderii glucozei în celule prin legarea insulinei de receptorii de pe celulele musculare i adipoase , precum i inhib rii simultane a form rii glucozei în ficat . Insulatard este o insulin cu ac iune prelungit . Debutul ac iunii apare în ½ or , atinge un efect maxim în 4- 12
Ro_473 () [Corola-website/Science/291232_a_292561]
-
con tien ei , pentru a preveni rec derile este recomandat administrarea oral de carbohidra i . PROPRIET I FARMACOLOGICE 5. 1 Propriet i farmacodinamice Efectul insulinei de sc dere a glicemiei se datoreaz facilit rii p trunderii glucozei în celule prin legarea insulinei de receptorii de pe celulele musculare i adipoase , precum i inhib rii simultane a form rii glucozei în ficat . Insulatard este o insulin cu ac iune prelungit . Debutul ac iunii apare în ½ or , atinge un efect maxim în 4- 12
Ro_473 () [Corola-website/Science/291232_a_292561]
-
con tien ei , pentru a preveni rec derile este recomandat administrarea oral de carbohidra i . PROPRIET I FARMACOLOGICE 5. 1 Propriet i farmacodinamice Efectul insulinei de sc dere a glicemiei se datoreaz facilit rii p trunderii glucozei în celule prin legarea insulinei de receptorii de pe celulele musculare i adipoase , precum i inhib rii simultane a form rii glucozei în ficat . Insulatard este o insulin cu ac iune prelungit . Debutul ac iunii apare în ½ or , atinge un efect maxim în 4- 12
Ro_473 () [Corola-website/Science/291232_a_292561]
-
con tien ei , pentru a preveni rec derile este recomandat administrarea oral de carbohidra i . PROPRIET I FARMACOLOGICE 5. 1 Propriet i farmacodinamice Efectul insulinei de sc dere a glicemiei se datoreaz facilit rii p trunderii glucozei în celule prin legarea insulinei de receptorii de pe celulele musculare i adipoase , precum i inhib rii simultane a form rii glucozei în ficat . Insulatard este o insulin cu ac iune prelungit . Debutul ac iunii apare în ½ or , atinge un efect maxim în 4- 12
Ro_473 () [Corola-website/Science/291232_a_292561]
-
determină scăderi eficace și regulate ale tensiunii arteriale în cadrul dozei terapeutice . Telmisartanul este un antagonist specific al receptorilor angiotensinei II , subtipul 1 ( AT1 ) , activ după administare pe cale orală . Telmisartanul deplasează angiotensina II , având afinitate foarte mare pentru situsul său de legare de receptor la nivelul subtipului AT1 , responsabil de acțiunile cunoscute ale angitensinei II . Telmisartan nu are activitate agonistă parțială la nivelul receptorului AT1 . Telmisartanul se leagă selectiv de receptorul AT1 . Legarea este de lungă durată . Telmisartan nu prezintă afinitate pentru
Ro_560 () [Corola-website/Science/291319_a_292648]
-
II , având afinitate foarte mare pentru situsul său de legare de receptor la nivelul subtipului AT1 , responsabil de acțiunile cunoscute ale angitensinei II . Telmisartan nu are activitate agonistă parțială la nivelul receptorului AT1 . Telmisartanul se leagă selectiv de receptorul AT1 . Legarea este de lungă durată . Telmisartan nu prezintă afinitate pentru alți receptori , inclusiv receptorii AT2 și alți receptori AT mai puțin caracterizați . Rolul funcțional al acestor receptori nu este cunoscut , nici efectul posibil de suprastimulare a acestora de către angiotensina II , a
Ro_560 () [Corola-website/Science/291319_a_292648]
-
determină scăderi eficace și regulate ale tensiunii arteriale în cadrul dozei terapeutice . Telmisartanul este un antagonist specific al receptorilor angiotensinei II , subtipul 1 ( AT1 ) , activ după administare pe cale orală . Telmisartanul deplasează angiotensina II , având afinitate foarte mare pentru situsul său de legare de receptor la nivelul subtipului AT1 , responsabil de acțiunile cunoscute ale angitensinei II . Telmisartan nu are activitate agonistă parțială la nivelul receptorului AT1 . Telmisartanul se leagă selectiv de receptorul AT1 . Legarea este de lungă durată . Telmisartan nu prezintă afinitate pentru
Ro_560 () [Corola-website/Science/291319_a_292648]
-
II , având afinitate foarte mare pentru situsul său de legare de receptor la nivelul subtipului AT1 , responsabil de acțiunile cunoscute ale angitensinei II . Telmisartan nu are activitate agonistă parțială la nivelul receptorului AT1 . Telmisartanul se leagă selectiv de receptorul AT1 . Legarea este de lungă durată . Telmisartan nu prezintă afinitate pentru alți receptori , inclusiv receptorii AT2 și alți receptori AT mai puțin caracterizați . Rolul funcțional al acestor receptori nu este cunoscut , nici efectul posibil de suprastimulare a acestora de către angiotensina II , a
Ro_560 () [Corola-website/Science/291319_a_292648]
-
determină scăderi eficace și regulate ale tensiunii arteriale în cadrul dozei terapeutice . Telmisartanul este un antagonist specific al receptorilor angiotensinei II , subtipul 1 ( AT1 ) , activ după administare pe cale orală . Telmisartanul deplasează angiotensina II , având afinitate foarte mare pentru situsul său de legare de receptor la nivelul subtipului AT1 , responsabil de acțiunile cunoscute ale angitensinei II . Telmisartan nu are activitate agonistă parțială la nivelul receptorului AT1 . Telmisartanul se leagă selectiv de receptorul AT1 . Legarea este de lungă durată . Telmisartan nu prezintă afinitate pentru
Ro_560 () [Corola-website/Science/291319_a_292648]
-
II , având afinitate foarte mare pentru situsul său de legare de receptor la nivelul subtipului AT1 , responsabil de acțiunile cunoscute ale angitensinei II . Telmisartan nu are activitate agonistă parțială la nivelul receptorului AT1 . Telmisartanul se leagă selectiv de receptorul AT1 . Legarea este de lungă durată . Telmisartan nu prezintă afinitate pentru alți receptori , inclusiv receptorii AT2 și alți receptori AT mai puțin caracterizați . Rolul funcțional al acestor receptori nu este cunoscut , nici efectul posibil de suprastimulare a acestora de către angiotensina II , a
Ro_560 () [Corola-website/Science/291319_a_292648]
-
Insulina NPH 46 * Aria de sub curba concentrației plasmatice în funcție de timp < 0, 001 pentru toate comparațiile cu insulina detemir ) Acțiunea prelungită a insulinei detemir este determinată de puternica auto- asociere a moleculelor de insulină detemir la locul injectării și de legarea de albumine prin intermediul catenei laterale de acid gras . Insulina detemir este distribuită mai lent spre țesuturile țintă periferice comparativ cu insulina NPH . Aceste mecanisme combinate de prelungire a acțiunii asigură o absorbție și un profil de acțiune mai reproductibile , comparativ
Ro_584 () [Corola-website/Science/291343_a_292672]
-
țintă periferice comparativ cu insulina NPH . Aceste mecanisme combinate de prelungire a acțiunii asigură o absorbție și un profil de acțiune mai reproductibile , comparativ cu insulina NPH . Efectul insulinei detemir de scădere a glicemiei este datorat facilitării captării glucozei , consecutivă legării insulinei de receptorii musculari și ai celulelor adipoase , precum și inhibării simultane a eliberării glucozei din ficat . 7 Parametrii farmacodinamici ai Levemir și NPH Rata de perfuzie a glucozei ( mg/ kg/ min ) Durata de acțiune ( ore ) RIGmax ( mg/ kg/ min ) Valoare
Ro_584 () [Corola-website/Science/291343_a_292672]
-
Biodisponibilitatea absolută a insulinei detemir administrată subcutanat este de aproximativ 60 % . Distribuție : Volumul aparent de distribuție pentru insulina detemir ( aproximativ 0, 1 l/ kg ) indică faptul că o mare fracțiune din insulina detemir circulă în sânge . Metabolizare : Rezultatele studiilor de legare de proteine efectuate in vitro și in vivo sugerează că nu există o interacțiune relevantă clinic între insulina detemir și acizii grași sau alte proteine care leagă medicamente . Eliminare : Timpul terminal de înjumătățire plasmatică după administrare subcutanată este determinat de
Ro_584 () [Corola-website/Science/291343_a_292672]
-
23 ( % ) 68 46 * Aria de sub curba concentrației plasmatice în funcție de timp < 0, 001 pentru toate comparațiile cu insulina detemir ) Acțiunea prelungită a insulinei detemir este determinată de puternica auto- asociere a moleculelor de insulină detemir la locul injectării și de legarea de albumine prin intermediul catenei laterale de acid gras . Insulina detemir este distribuită mai lent spre țesuturile țintă periferice comparativ cu insulina NPH . Aceste mecanisme combinate de prelungire a acțiunii asigură o absorbție și un profil de acțiune mai reproductibile , comparativ
Ro_584 () [Corola-website/Science/291343_a_292672]