4,839 matches
-
idilei. Noțiunile care-l compun, exprimate prin substantive-singure sau în construcții specifice- se circumscriu unei geografii a ruralității semi-montane: cadrul de verdeață, izvoare, stânca, bolta cea senină, foi de mure, sat, vale, al porții prag. Sunt cuvinte care aparțin fondului lexical de bază al limbii române, de o mare concretețe, accentuată deseori prin determinări substantivale (ochiu de pădure, foi de mure, bolți de frunze) sau adjectivale (bolta cea senină, trestia cea lină), care devin epitete sugestive, ornate pentru a picta o
Floare albastră () [Corola-website/Science/306556_a_307885]
-
Amintiri din copilărie" o carte dificil de tradus în alte limbi. O comparație cu traducerile în limba engleză, realizată de profesoara Anca Mureșan, atenționează: „Limbajul popular și regional al lui Creangă pune probleme diverse și serioase unui translator. Printre problemele lexicale, trebuie menționați și numeroșii termeni utilizați de Creangă și legați de viața rurală, de practica bisericească, de superstiții și așa mai departe.” Retrospectiv, atenția criticilor s-a concentrat într-o măsură semnificativă asupra diferenței dintre originalitatea și subiectivitatea narațiunii lui
Amintiri din copilărie () [Corola-website/Science/307831_a_309160]
-
cu care ne-a obișnuit, de altfel, poetul, exigent și față de carte ca obiect, continuă un program poetic început cu Metanii, urmat de Vecernii, Cruci în deșert, Ziua canonului, În naosul râului, suită care-și circumscrie un univers nu doar lexical ci și tematic, fără echivoc, religiosul. Dar nici celelalte cărți ale sale, cu titluri „laice”, nu fac altceva decât să consacre un destin poetic care mărturisește prin credință. Nimic ostentativ și nici de paradă, oricât de susținută e recurența religiosului
Valentin Marica () [Corola-website/Science/307932_a_309261]
-
se trag dintr-un grup de paulicieni din nordul și nord-vestul Bulgariei (din împrejurimile Nicopole, Ciprovți, Sviștov). Bulgarii bănățeni locuiesc în această regiune din secolul XVII și vorbesc o limbă aparte, o formă codificată a dialectului bulgar oriental, cu influențe lexicale din germană, maghiară, română și sârbocroată.<br> Sunt singurii bulgari care utilizează alfabetul latin. Conform datelor statistice, în România sunt înregistrați 8.025 bulgari din care 6.422 bulgari locuiesc în Banat. Migrația paulicienilor bulgari în zona Banatului a început
Bulgari bănățeni () [Corola-website/Science/302221_a_303550]
-
selo" (sat). Un alt semn al originii bulgare orientale este pronunțarea moale a consoanelor finale, tipică pentru alte limbi slave, dar care se găsesc doar în bulgara dialectală (spre exemplu "tavan" sună ca "tavanj" în sârbă). Din punct de vedere lexical, limba bulgarilor din Banat a împrumutat multe cuvinte din limba germană ("drot" din germana "Draht" - fir, "gang" din "Gang" - coridor, gang) și din ungară ("perna" - pernă) datorită contactului strâns cu celelalte populații ale Banatului multietnic. Circa 20% din vocabularul bulgar
Bulgari bănățeni () [Corola-website/Science/302221_a_303550]
-
o șansă de salvare:<br> "” Dormea întors amorul meu de plumb<br> "Pe flori de plumb, și-am început să-l strig -<br> "Stam singur lângă mort... și era frig...<br> "Și-i atârnau aripile de plumb.”" La toate nivelurile (lexical, fonetic, morfosintactic), poetul exteriorizează ideea de alunecare spre neant. Verbele la imperfect (dormeau, dormea, stam) sugerează persistența atmosferei deprimante. Repetiția conjuncției “și” amplifică atmosfera macabră: “Și flori de plumb și funerar vestmânt - / ...si era vânt... / Și scârțâiau coroanele... și-am
Plumb (George Bacovia) () [Corola-website/Science/302262_a_303591]
-
a capacității pictorului de a se interesa activ de feluritele experiențe ce au loc în cadrul artelor figurative, dar și ca o dovadă a unui spirit critic, fin și receptiv, care, printr-o riguroasă selecție filologică, știe să-și însușească elementele lexicale - cum ar fi, de pildă, cele din arsenalul expresionist - apreciate ca potrivite propriei exprimări. Fiindcă, în ceea ce privește conținutul artei sale, Val Gheorghiu este și, sînt convins, va rămîne întotdeauna un moldovean, despre care critica a afirmat deja că se află printre
Val Gheorghiu by Valentin Ciuc? () [Corola-other/Science/83656_a_84981]
-
fost conceput în anul 6000 de la facerea lumii (492) și a stat la baza tuturor variantelor în diferite limbi, iar 6900 (1392) reprezintă anul la care a fost copiat textul aflat în Manuscrisul de la Ieud. Copiat sau tradus? O analiză lexicală, gramatică și de istorie a vocabularului lasă să se întrevadă o vechime mult mai mare a textului. Trebuie menționat de la început că, în acele vremuri, cei care scriau astfel de scrisori aveau predilecția de a le lansa la ani "rotunzi
De la Țara Luanei la Ieud () [Corola-website/Science/303331_a_304660]
-
decât cea din Codex.<br> Așadar cercetătorii au stabilit următoarea cronologie:<br> Copiiștii au păstrat forma arhaică a textului, schimbând rareori vreo formulare care li se părea nelalocul ei. Astfel putem constata că traducătorul legendei din Codex a păstrat elemente lexicale din originalul latin, într-o vreme în care slujba de cult se mai practica în latină: ""Tremeșu și a doao carte, iară nu-și vă încredzut cuvântului meu. Tremeș și a treia scriptură, multe lucrare și seamne lăsaiu pre voi
De la Țara Luanei la Ieud () [Corola-website/Science/303331_a_304660]
-
ae, citit e, pe post de și. <br> Această analiză a confirmat încă o dată concluzia anterioară, și anume că traducerea "Legendei sfintei dumineci" s-a făcut într-o perioadă foarte veche, atunci când limba vorbită pe meleagurile ardelene mai păstra forme lexicale și gramaticale comune cu latina arhaică din Lex XII Tabularum. La 399, patriarhul Ioan Chrysostomos (Ioan Gură de Aur) afirma într-o cuvântare că sciții, tracii, schiromații, maurii și indii au tradus scripturile în limba lor națională. "Constantin Kostenețchi", denumit
De la Țara Luanei la Ieud () [Corola-website/Science/303331_a_304660]
-
țară, inclusiv în București. Numele apare și în varianta maghiară "Hurgoj, Hurguj, Hurguly, Horguj, Horguly", în zona județului Bichiș din Ungaria. Alte nume sunt Hergye, Horga, Horgas. În Franța apare numele Hurgo, dar e posibil să fie doar o coincidență lexicala. Conform și cu toponimul, Dealul Hurgoi (642 metri altitudine), adăpostește Peșteră cu diaclaze din Dealul Hurgoi, situată la interfluviul Valea Porcului - Ronișoara, la vest de localitatea Rona de Sus, din județul Maramureș. Valea Hurgoi se varsă în râul Valea Ursului
Hurgoi () [Corola-website/Science/302415_a_303744]
-
ostrogoții" în est (în Imperiul Bizantin, apoi în Italia), situările lor geografice inițiale erau inversate, la începutul migrațiilor lor din secolul precedent, când cele două ramuri ale goților se aflau pe malurile Pontului Euxin. În realitate, studiul lingvistic al rădăcinilor lexicale dă o interpretare mai puțin prozaică celor doi termeni: cel de vizigot provine din "vizi" („înțelept”) și "got", respectiv termenul ostrogot provine din "ostro" („strălucitor”) și "got". În pofida acestor semnificații, semnificația tradițională, „goți din vest”, s-a răspândit, prin coruperea
Ostrogoți () [Corola-website/Science/302422_a_303751]
-
ostrogoții" în est (în Imperiul Bizantin, apoi în Italia), situările lor geografice inițiale erau inversate, la începutul migrațiilor lor din secolul precedent, când cele două ramuri ale goților se aflau pe malurile Pontului Euxin. În realitate, studiul lingvistic al rădăcinilor lexicale dă o interpretare mai puțin prozaică celor doi termeni: cel de vizigot provine din "vizi" („înțelept”) și "got", respectiv termenul ostrogot provine din "ostro" („strălucitor”) și "got". În pofida acestor semnificații, semnificația tradițională, „goți din vest”, s-a răspândit, prin coruperea
Vizigoți () [Corola-website/Science/302423_a_303752]
-
dace de plante sunt destul de numeroase, dar au o valoare lingvistică redusă, deoarece: Totuși Russu consideră că ele provin de la populația dacă din nordul Dunării, și anume din Dacia Romană și include cel puțin 10-15 dintre aceste denumiri în repertoriul lexical etimologic traco-dac (respectiv explicabile „total sau în parte, cu siguranță sau cu oarecare probabilitate, prin etimologii ce prezintă trăsături fonetice 'satem' traco-dace și un oarecare sens” ("L. t.-d.", ed. a II-a, 1967, p. 47)) din lucrarea "Limba traco-dacilor
Denumiri dacice de plante medicinale () [Corola-website/Science/302479_a_303808]
-
lansat într-un prospect din 1806, ca urmând să apară la tipografia Universității din Buda. Dar autorul a murit în același an și tipărirea s-a sistat. La scurtă vreme după moartea lui Micu, tipografiei îi parvine un alt material lexical, pentru un dicționar în patru limbi: româno-latino-maghiaro-german, al cărui autor era protopopul unit Vasile Coloși din Săcărâmb. El se adaugă la materialul lui Samuil Micu și constituie de pe acum o serioasă premisă pentru redimensionarea dicționarului. Necesitatea unui dicționar tezaur al
Lexiconul de la Buda () [Corola-website/Science/303490_a_304819]
-
între 1809 și 1815. Dar moartea îl surprinde și pe Petru Maior cu lucrul neterminat. "Lexiconul colossian" a fost dus la bun sfârșit de către frații Ioan Teodorovici și Alexandru Teodori, care au adus la un numitor comun ortografia întregului material lexical, conform regulilor din "Orthographia Română". Astfel lucrarea a apărut în 1825, cu titlul ""Lesicon românescu-latinescu-ungurescu-nemțescu, care de mai mulți autori în cursul a treizeci și mai multor ani s-au lucrat"". În cele aproape 1.000 de pagini, lucrarea cuprinde
Lexiconul de la Buda () [Corola-website/Science/303490_a_304819]
-
cu „făclie”, de ex.), pentru greci, cea care măsoară timpul (intră în același câmp semantic cu „clepsidră”). Pornind de la asemenea exemple și folosind un mare registru de limbi, Humboldt demonstrează sistematic această teză a relativității lingvistice. În ce privește cuvintele individuale/conținuturile lexicale și chiar regulile de construcție și de îmbinare a acestor cuvinte în interiorul unei limbi, limbajul constituie un mecanism specific de articulare a unui conținut experiențial prin mijloacele unei limbi particulare. Aceste conținuturi diferă, în principiu, pentru fiecare limbă în parte
Wilhelm von Humboldt () [Corola-website/Science/303504_a_304833]
-
diferite limbi și culturi, dar nu în toate. Exemple: • În multe culturi, albul este asociat cu puritatea, iar negrul cu doliul. Există, însă, culturi în care albul se asociază nu cu puritatea, ci cu doliul. (3) (a) Producerea de combinații lexicale se face de-a lungul acelorași linii și prin utilizarea sintaxei în același fel în anumite limbi, dar diferit în altele. Avem în acest caz de a face cu expresiile, sintagmele fixe pe care le întâlnim în diferite limbi și
Wilhelm von Humboldt () [Corola-website/Science/303504_a_304833]
-
să scrie în 1926 în ziarul "Plugarul Roș": Pornind de la asemenea concepții, L. A. Madan și susținătorii lui au încercat să găsească sau să creeze echivalente „mai pă înțăles” pentru neologisme sau pentru cuvinte prea românești, reușind astfel să „îmbogățească” fondul lexical al „limbii moldovenești” cu arhaisme, traduceri din rusă sau pur și simplu cu invenții lexicale precum: "lăbiuți" (ghilimele), "vărguliță" (virgulă), "nasnic" (nazal), "dentar" (dintic), "aeronăscător" (oxigen), "aeromăsurător" (barometru), "sîngurzburător" (avion), "mîncătorie" (sufragerie) și altele asemenea. Ca urmare, textele științifice, de
Istoria limbii române în Republica Moldova () [Corola-website/Science/303624_a_304953]
-
susținătorii lui au încercat să găsească sau să creeze echivalente „mai pă înțăles” pentru neologisme sau pentru cuvinte prea românești, reușind astfel să „îmbogățească” fondul lexical al „limbii moldovenești” cu arhaisme, traduceri din rusă sau pur și simplu cu invenții lexicale precum: "lăbiuți" (ghilimele), "vărguliță" (virgulă), "nasnic" (nazal), "dentar" (dintic), "aeronăscător" (oxigen), "aeromăsurător" (barometru), "sîngurzburător" (avion), "mîncătorie" (sufragerie) și altele asemenea. Ca urmare, textele științifice, de exemplu din botanică sau fizică, au devenit de neînțeles pentru neinițiați. În februarie 1932, comuniștii
Istoria limbii române în Republica Moldova () [Corola-website/Science/303624_a_304953]
-
triunghiular străpuns de o fereastră elipsoidală și introdus prin două volute. Cu un registru mai jos, fațada este prevăzută cu o altă cornișă, la fel de proeminentă, care se sprijină pe alte două perechi de capiteluri ionice ale pilaștrilor monumentali. O funcție lexicală caracteristică este dată de frontoanele situate deasupra celor trei ferestre verticale din partea centrală a fațadei: cele laterale sunt triunghiulare și se situează simetric în raport cu frontonul ferestrei centrale, care este în segment de arc terminat în câte două volute suprapuse. Sub
Biserica Piariștilor din Cluj () [Corola-website/Science/303672_a_305001]
-
putem vorbi de habitatul predecesorilor propriu-ziși ai ungurilor, pe care cercetătorii l-au plasat de-alungul cursului mijlociu al Volgăi "Magna Hungaria". Protomaghiarii aici au intrat în contact cu iranienii din stepă, în special cu alanii, după cum o dovedesc câteva împrumuturi lexicale. Apoi, s-au aflat vreme îndelungată în relații cu triburi turanice. Maghiarilor li s-au alăturat onogurii, de unde și numele de unguri sub care acest popor a fost cunoscut de lumea creștină. De la alți turanici, vecini ai ciuvașilor, maghiarii au
Istoria Ungariei () [Corola-website/Science/303690_a_305019]
-
personale neaccentuate, formele neaccentuate ale verbelor auxiliare și particula "li", a doua fiind constituită din proclitice, adică prepozițiile, conjuncțiile și particula negativă "ne". Ambele categorii de clitice formează din punct de vedere prozodic un singur cuvânt cu cuvântul cu sens lexical din grupul lor, purtând un singur accent: în cazul unui enclitic, accentul cade pe cuvântul cu sens lexical, în cazul unui proclitic, acesta este cel accentuat, dacă cuvântul cu sens lexical are accent descendent. Exemple: Printre conjuncții sunt și unele
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
conjuncțiile și particula negativă "ne". Ambele categorii de clitice formează din punct de vedere prozodic un singur cuvânt cu cuvântul cu sens lexical din grupul lor, purtând un singur accent: în cazul unui enclitic, accentul cade pe cuvântul cu sens lexical, în cazul unui proclitic, acesta este cel accentuat, dacă cuvântul cu sens lexical are accent descendent. Exemple: Printre conjuncții sunt și unele care nu se pot accentua, "a" „iar”, "da" „că, să” și "i" „și”, dar și acestea se accentueză
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
vedere prozodic un singur cuvânt cu cuvântul cu sens lexical din grupul lor, purtând un singur accent: în cazul unui enclitic, accentul cade pe cuvântul cu sens lexical, în cazul unui proclitic, acesta este cel accentuat, dacă cuvântul cu sens lexical are accent descendent. Exemple: Printre conjuncții sunt și unele care nu se pot accentua, "a" „iar”, "da" „că, să” și "i" „și”, dar și acestea se accentueză înaintea unei pauze: "životinje î, što je važno, ljudi" „animalele și, ceea ce este
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]