4,919 matches
-
i-a acordat rangul de arhiepiscop. Din cauza neacordării vizei, nu a putut lua în primire conducerea efectivă a Episcopiei Ortodoxe Române din Statele Unite ale Americii și Canada. De asemenea, în perioada decembrie 1969-decembrie 1970, arhiepiscopul Teoctist a îndeplinit funcția de locțiitor de episcop al Oradiei. La 28 ianuarie 1973 a fost ales în rangul de arhiepiscop al Craiovei și mitropolit al Olteniei, fiind înscăunat la 25 februarie 1973 de către patriarhul Justinian în Catedrala Mitropolitană din Craiova. La 25 septembrie 1977 a
Teoctist Arăpașu () [Corola-website/Science/298933_a_300262]
-
recunoaștere în funcție, după care, la 9 octombrie 1977, a fost înscăunat în Catedrala Mitropolitană din Iași. În perioada iulie 1980-ianuarie 1982, de la pensionarea forțată a mitropolitului Nicolae Mladin și până la alegerea lui Antonie Plămădeală, a îndeplinit și funcția de locțiitor de mitropolit al Ardealului. După moartea Patriarhului Iustin Moisescu la 31 iulie 1986, IPS Mitropolit Teoctist a devenit locțiitor de patriarh. La 9 noiembrie 1986 este ales în urma votului Colegiului Electoral Bisericesc ca arhiepiscop al Bucureștilor, mitropolit al Ungrovlahiei și
Teoctist Arăpașu () [Corola-website/Science/298933_a_300262]
-
iulie 1980-ianuarie 1982, de la pensionarea forțată a mitropolitului Nicolae Mladin și până la alegerea lui Antonie Plămădeală, a îndeplinit și funcția de locțiitor de mitropolit al Ardealului. După moartea Patriarhului Iustin Moisescu la 31 iulie 1986, IPS Mitropolit Teoctist a devenit locțiitor de patriarh. La 9 noiembrie 1986 este ales în urma votului Colegiului Electoral Bisericesc ca arhiepiscop al Bucureștilor, mitropolit al Ungrovlahiei și patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, fiind întronizat la 16 noiembrie 1986 în Catedrala Patriarhală din București de către mitropoliții țării
Teoctist Arăpașu () [Corola-website/Science/298933_a_300262]
-
a patriarhilor Ierusalimului și Bulgariei, a reprezentanților tuturor Bisericilor Ortodoxe, ai Bisericii Romano-Catolice, ai Bisericilor Protestante și a reprezentanților forurilor de Stat. În perioada noiembrie 1986-iunie 1990, PF Teoctist a suplinit postul vacant de mitropolit al Moldovei și Sucevei, ca locțiitor de mitropolit, întrucât nu se obținuse aprobarea de ocupare a scaunului rămas vacant. În cei 45 de ani de activitate ca ierarh, s-a preocupat nu numai de probleme administrative și economice, ci și de restaurarea unor monumente de artă
Teoctist Arăpașu () [Corola-website/Science/298933_a_300262]
-
a devenit rector al Institutului Teologic din Timișoara. În luna noiembrie 1948 a fost numit Episcop titular de Ressiana, fiind consacrat în clandestinitate la 12 decembrie 1948 în Capela Nunțiaturii Apostolice din București de către arhiepiscopul Gerald Patrick Aloysius O'Hara, locțiitor al nunțiului apostolic în România. A fost arestat de către Securitate la 10 martie 1951. Alături de episcopul Augustin Pacha, de episcopul Joseph Schubert și de alți membri ai Capitului Catedralei , într-un proces înscenat a fost învinuit de "spionaj în favoarea Vaticanului
Adalbert Boroș () [Corola-website/Science/304571_a_305900]
-
muncă. În munca sa din MAI a adus multe servicii cauzei partidului”". La 1 septembrie 1948, a doua zi după înființarea Direcției Generale a Securității Poporului, Alexandru Nicolschi a fost avansat în gradul de general-maior de Securitate, devenind subdirector general (locțiitor al directorului general) al DGSP. A contribuit la îndepărtarea grupului Anei Pauker de la conducerea PMR cu acordul Moscovei și a ordonat arestarea și anchetarea lui Vasile Luca și a fostului -ministru de interne, Teohari Georgescu. A fost printre cei care
Alexandru Nicolschi () [Corola-website/Science/304574_a_305903]
-
de binefacere, în 1879 în Cernăuți se înființase Școala catolică episcopală “Isahachian” pen-tru orfanii din Bucovina, Basarabia și Galiția. Cînd, în 1895-1896, sultanul Abdul Hamid a declanșat masacrarea armenilor din Imperiul Otoman, cavalerul Varteres von Pruncu, conducătorul coloniei din Cernăuți, locțiitor de primar și membru în Consiliul orășenesc, s-a adresat împăratului Austro-Ungariei, rugîndu-l să expedieze ajutoare pentru supraviețuitori. Alte personalități armene care au devenit funcționari înalți în administrația locală au fost Petrovici, cel dintîi primar din Cernăuți, al cărui nume
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
1943, fiind hirotonit ca ieromonah armean și ridicat la rangul de arhimandrit (Vardapet). După decesul arhiepiscopului Husik Zohrabian (23 octombrie 1942), Consiliul Eparhial al Eparhiei Armene îl numește, în ședința din noiembrie 1942 pe preotul Mampré Biberian în funcția de locțiitor de prelat al Eparhiei Armene din România. Acesta va gira interimatul funcției până la 28 noiembrie 1943, când postul va fi ocupat de arhimandritul . Levon-Garabet Balgian, profesor la școala armeană din București, a fost propus de către Consiliul Eparhial să fie pregătit
Vazken Balgian () [Corola-website/Science/304666_a_305995]
-
octombrie și noiembrie), arhimandritul Vazken Balgian (viitor catolicos de Ecimiadzin și patriarh suprem al tuturor armenilor) a petrecut la Mănăstirea Hagigadar o perioadă de pregătire canonică, fiind instruit de către preotul stavrofor Mampré Biberian (care gira din noiembrie 1942 funcția de locțiitor de prelat al Eparhiei Armene din România), care a stat cu el la Suceava și l-a ajutat la învățarea și aprofundarea Liturghiei și a regulilor Bisericii Armene. Ca urmare a acestei pregătiri teologice, la 28 noiembrie 1943, arhimandritul Vazken
Vazken Balgian () [Corola-website/Science/304666_a_305995]
-
care a stat cu el la Suceava și l-a ajutat la învățarea și aprofundarea Liturghiei și a regulilor Bisericii Armene. Ca urmare a acestei pregătiri teologice, la 28 noiembrie 1943, arhimandritul Vazken Balgian a fost numit în funcția de locțiitor de prelat al Episcopiei Armene din București. Arhimandritul Vazken a fost ales în 1947 ca prelat al comunității Bisericii Armene din România. A făcut parte din conclavul care l-a ales pe catolicosul Gevorg al VI-lea la Ecimiadzin în
Vazken Balgian () [Corola-website/Science/304666_a_305995]
-
astfel că nu s-a ajuns la un acord și luptele au continuat, românii transilvăneni urmărind să obțină prin revoluție mai multă autonomie. Abrudul a fost atacat (conform indicațiilor lui Kossuth) de un detașament maghiar condus de aventurierul Imre Hatvani, (locțiitor de comandant), mulți revoluționari români își pierd viața. Pe parcursul unui fals armistițiu maghiaro-român din timpul revoluției de la 1848 încheiat de revoluționarii unguri pentru a-i dezorienta pe cei români, Emeric Hatvani în fruntea unui detașament revoluționar maghiar de 1500 de
Petru Dobra () [Corola-website/Science/303523_a_304852]
-
50, Olanda 2, Portugalia 2, Spania 22). În perioada 5 iulie 2001-9 martie 2002, Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a delegat pe arhiepiscopul Iosif al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române pentru Europa Occidentală și Meridională să preia mandatul de Arhiepiscop Locțiitor al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române în America și Canada. Mitropolitul Iosif al Mitropoliei Ortodoxe Române pentru Europa Centrală și Meridională a participat în octombrie 2004 ca delegat al Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, alături de PS Episcop-Vicar Patriarhal Vincențiu Ploieșteanul și
Iosif Pop () [Corola-website/Science/303537_a_304866]
-
al Timișoarei și Caransebeșului și mitropolit al Banatului. Înscăunarea a avut loc la 4 martie 1962. Odată cu reînființarea în 1994 a Episcopiei de Caransebeș, funcția de episcop de Caransebeș a fost preluată de Emilian Birdaș. Interimar, Corneanu a mai fost locțiitor de mitropolit al Ardealului (câteva luni în 1967) și locțiitor de mitropolit al Olteniei (în anii 1967-1968). La 4 martie 1990 l-a hirotonit ca episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timișoarei pe Daniel Ciobotea, actualul Patriarh al BOR. În ședința sa din
Nicolae Corneanu () [Corola-website/Science/303555_a_304884]
-
avut loc la 4 martie 1962. Odată cu reînființarea în 1994 a Episcopiei de Caransebeș, funcția de episcop de Caransebeș a fost preluată de Emilian Birdaș. Interimar, Corneanu a mai fost locțiitor de mitropolit al Ardealului (câteva luni în 1967) și locțiitor de mitropolit al Olteniei (în anii 1967-1968). La 4 martie 1990 l-a hirotonit ca episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timișoarei pe Daniel Ciobotea, actualul Patriarh al BOR. În ședința sa din 20 mai 2011, Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a
Nicolae Corneanu () [Corola-website/Science/303555_a_304884]
-
erau un accident frecvent, determinând întreruperi de peste o zi. De asemenea bacurile nu corespundeau cerințelor militare, deoarece nu permiteau deplasarea rapidă spre litoral a garnizoanei din oraș, în caz de atac. Ținând seama de aceste condiții, căpitanul de fregată, Robin, locțiitorul guvernatorului Louis Faidherbe, i-a solicitat prințului Jerôme Napoléon, Ministrul Algeriei și al Coloniilor, aprobarea de a construi un pod plutitor. Inaugurat la 2 iulie 1865, podul avea o lungime totală de 680 metri (din care partea plutitoare reprezenta 350
Podul Faidherbe () [Corola-website/Science/304021_a_305350]
-
secretarul regional cu propaganda. A devenit un politician popular în regiune. Printre multele sale sarcini, Ziuganov s-a ocupat și de organizarea a numeroase petreceri dansante și baluri. Ca apparatcik de nădejde al partidului, a fost promovat în funcția de locțiitor al primului-secretar regional de partid. A fost admis în 1978 la cursurile școlii de elită de partid, Academia de Științe Sociale, în 1983 primind gradul academic post-doctorat de доктор наук - "doctor nauk". S-a reîntors în Oriol, unde a funcționat
Ghennadi Ziuganov () [Corola-website/Science/304335_a_305664]
-
ministru al comerțului și industriei, ulterior și al comunicațiilor, și vice prim-ministru, în guvernul condus de Ariel Sharon. În 2005 l-a urmat pe Ariel Sharon în noul partid de centru înființat de acesta, Kadima (Înainte) și a devenit locțiitor al primului ministru și ministru de finanțe în locul lui Binyamin Netanyahu care a demisionat în semn de protest față de hotărârile lui Sharon cu privire la retragerea unilaterală a forțelor israeliene din Fâșia Gaza. La 4 ianuarie 2006 i-a succedat lui Sharon
Ehud Olmert () [Corola-website/Science/304394_a_305723]
-
din cadrul Fabricii de Tractoare din Chișinău. În anul 1968 a devenit membru al PCUS. În perioada 24 decembrie 1985 - 12 iulie 1989, Alexandru Mocanu a îndeplinit funcția de președinte al Prezidiului Sovietului Suprem din RSS Moldovenească, fiind ales și ca locțiitor al președintelui Prezidiului Sovietului Suprem al URSS (1986-1989). În vara anului 1989, confruntat cu mișcarea de eliberare națională din RSS Moldovenească, Alexandru Mocanu a rămas la Moscova.
Alexandru Mocanu () [Corola-website/Science/312570_a_313899]
-
Este numit în funcția de șef al secției de propagandă la redacția ziarului „Moldova Socialistă” (1945-46). Îndeplinește apoi, între anii 1946-1962, o serie de funcții de răspundere la Comitetul Central al Partidului Comunist din Moldova: instructor pe probleme politice (1946-48), locțiitor al șefului secției de propagandă și agitație (1948-1951), șef al secției literar-artistice (1951-53) și șef al secției de educație și cultură (1953-1962). La Congresele II-IV ale PCM a fost ales membru supleant al Comitetului Central, apoi la Congresele V-VII
Kiril Iliașenko () [Corola-website/Science/312562_a_313891]
-
V-VII, IX-XIII ale PCM, membru titular al CC. În anul 1962 este numit președinte al Comitetului de stat pentru coordonarea lucrărilor de cercetări științifice al Sovietului de Miniștri al RSSM. După ce în perioada ianuarie - aprilie 1963 îndeplinește funcția de locțiitor al președintelui Sovietului de Miniștri al RSSM, Kiril Iliașenko este numit la data de 5 aprilie 1963 în postul de președinte al Prezidiului Sovietului Suprem al RSSM, post în care va activa timp de 17 ani. Deținerea acestei poziții determină
Kiril Iliașenko () [Corola-website/Science/312562_a_313891]
-
de Miniștri al RSSM, Kiril Iliașenko este numit la data de 5 aprilie 1963 în postul de președinte al Prezidiului Sovietului Suprem al RSSM, post în care va activa timp de 17 ani. Deținerea acestei poziții determină obținerea postului de locțiitor al Președintelui Prezidiului Sovietului Suprem al URSS (din august 1966). Odată cu numirea sa în funcția de președinte al Prezidiului Sovietului Suprem al RSSM, începând din 12 aprilie 1963 Kiril Iliașenko devine și membru al Biroului CC al PCM (între anii
Kiril Iliașenko () [Corola-website/Science/312562_a_313891]
-
și rangul de "magister militum" lui Ricimer pe 28 februarie 457. Leon l-a numit pe Majorian pentru a-l înlocui pe Ricimer la comanda armatei din Italia. Fără un împărat occidental, Leo spera să-l folosească pe Ricimer ca locțiitorul său eficace în Occident. Ca un șef de trib germanic, Ricimer nu și-a putut asuma tronul imperial, ci ca "militum magister" a câștigat influență asupra popoarelor germanice ocupând Galia, Hispania și Africa de Nord. A fost plecat cu opțiunile de dizolvarea
Ricimer () [Corola-website/Science/312101_a_313430]
-
de baterie și de divizion de artilerie (1976-1982). Revenit după trei ani de studii la Academia Militară, devine șef al artileriei unui Regiment Mecanizat (1985-1986), șef de stat major al unui Regiment de Artilerie (1986-1988), comandantul Regimentului 43 Artilerie (1988-1993), locțiitor al comandantului Diviziei 1 Mecanizată (1993-1994), locțiitor al comandantului Corpului 1 Armată (1994-1996). În paralel, a urmat următoarele cursuri: cursul pentru comandanții de regiment (1987), cursul de strategie și artă operațională (1990), Colegiul “George C.Marshall” de Studii Strategice și
Sorin Ioan () [Corola-website/Science/311489_a_312818]
-
1976-1982). Revenit după trei ani de studii la Academia Militară, devine șef al artileriei unui Regiment Mecanizat (1985-1986), șef de stat major al unui Regiment de Artilerie (1986-1988), comandantul Regimentului 43 Artilerie (1988-1993), locțiitor al comandantului Diviziei 1 Mecanizată (1993-1994), locțiitor al comandantului Corpului 1 Armată (1994-1996). În paralel, a urmat următoarele cursuri: cursul pentru comandanții de regiment (1987), cursul de strategie și artă operațională (1990), Colegiul “George C.Marshall” de Studii Strategice și Management al Apărării din Germania (1995), Colegiul
Sorin Ioan () [Corola-website/Science/311489_a_312818]
-
de Apărare NATO de la Roma (2004). Este numit apoi pe rând în funcțiile de șef al Direcției Artileriei din Statul Major General (1996-1997), comandant-șef al Detașamentului Tactic "Sf. Gheorghe", dislocat în Albania ca parte a Forței Multinaționale “ALBA” (1997-1998), locțiitor al șefului Direcției de Planificare Strategică și Control al Armamentului (J5) din Statul Major General (1998-1999). La data de 1 decembrie 1999, a fost înaintat la gradul de general de brigadă (cu o stea) , fiind numit în funcția de comandant
Sorin Ioan () [Corola-website/Science/311489_a_312818]