5,376 matches
-
Călugărița lui Denis Diderot, roman social, roman-memoriu considerat azi unul dintre marile romane ale secolului al XVIII-lea, este povestea unei adolescente de 16 ani pe care părinții o obligă să intre-n mânăstire. Neavând deloc vocație religioasă însă, Suzanne, personajul principal, va încerca în mod repetat să părăsească lumea închisă a mânăstirilor, și pe măsură ce firul narațiunii avansează, înțelegem, alături de copilă, situația complexă care a dus-o implacabil printre călugărițe. Ea își va scrie
Călugărița (Diderot) () [Corola-website/Science/308375_a_309704]
-
romane ale secolului al XVIII-lea, este povestea unei adolescente de 16 ani pe care părinții o obligă să intre-n mânăstire. Neavând deloc vocație religioasă însă, Suzanne, personajul principal, va încerca în mod repetat să părăsească lumea închisă a mânăstirilor, și pe măsură ce firul narațiunii avansează, înțelegem, alături de copilă, situația complexă care a dus-o implacabil printre călugărițe. Ea își va scrie memoriile în care descrie pățaniile prin care trece în diversele mânăstiri în care s-a aflat la un moment
Călugărița (Diderot) () [Corola-website/Science/308375_a_309704]
-
în mod repetat să părăsească lumea închisă a mânăstirilor, și pe măsură ce firul narațiunii avansează, înțelegem, alături de copilă, situația complexă care a dus-o implacabil printre călugărițe. Ea își va scrie memoriile în care descrie pățaniile prin care trece în diversele mânăstiri în care s-a aflat la un moment sau altul, ocazie pentru autor de a ne zugrăvi portretul acestora. La un moment dat, ea declară binefăcătorului ei : «Urăsc viața solitară, simt cu toată ființa mea c-o urăsc, și simt
Călugărița (Diderot) () [Corola-website/Science/308375_a_309704]
-
va acorda vreodată: am făcut totul strâmb și am zis totul prost. Lipsa de vocație se ivește din fiece acțiunea a mea, se vede asta cu ochiul liber. Insult în fiece moment viața monastică prin doar prezența mea într-o mânăstire. Lipsa mea de vocație e numită însă "orgoliu" și sunt umilită de colege pentru asta. Greșelile și pedepsele se țin lanț, iar zilele mele trec măsurând din ochi înălțimea zidurilor.» [aici e necesar citatul din ediția românească; cel de mai
Călugărița (Diderot) () [Corola-website/Science/308375_a_309704]
-
ani, și care era chemat să hotărască dacă unei tinere călugărițe i se poate accepta ruperea legământului monastic ("mariajul" său cu Hristos) sau nu. Mai exact, este vorba despre celebrul caz al Margueritei Delamarre, născută în 1717 și plasată-n mânăstire de către părinți de la vârsta de trei ani. După moartea tatălui ei, aceasta îndrăznește să conteste validitatea declarației de legământ, cerând anularea ei. La data de 28 august 1756, cererea primește finalmente decizia autorităților judiciare care respingeau până și caracterul valid
Călugărița (Diderot) () [Corola-website/Science/308375_a_309704]
-
hrănire a populației de către o aceeași suprafață de teren, grație mai bunei stabilități și previzibilități alimentare. Asta, din păcate, se traduce prin mai mulți copii decât părinții pot înzestra ("dota", la dot = zestre) financiar și material, fapt ce face ca mânăstirile să se umple cu fete nobile sau din medii de extracție mai joasă, puse acolo cu forța de către părinții ce nu-și permiteau să le înzestreze (cei mai norocoși puteau să-și mărite 2 fete). "Excedentul" uman era așadar călugărit
Călugărița (Diderot) () [Corola-website/Science/308375_a_309704]
-
un destin privit ca decent de către familie, în timp ce tânăra avea cel puțin asigurat un rost social, un "cămin", o securitate alimentară și un mediu presupus având un nivel moral acceptabil în epocă. Însă chiar și pentru a pătrunde într-o mânăstire trebuia facută o mică zestre (în comparație cu cea necesară măritișului), iar mânăstirile însele se înscriau într-o ierarhie care le facea pe unele preferabile altora. Apăruse un adevărat "comerț" cu călugărițe între mânăstiri și o adevarată concurență între familiile "posesoare" de
Călugărița (Diderot) () [Corola-website/Science/308375_a_309704]
-
puțin asigurat un rost social, un "cămin", o securitate alimentară și un mediu presupus având un nivel moral acceptabil în epocă. Însă chiar și pentru a pătrunde într-o mânăstire trebuia facută o mică zestre (în comparație cu cea necesară măritișului), iar mânăstirile însele se înscriau într-o ierarhie care le facea pe unele preferabile altora. Apăruse un adevărat "comerț" cu călugărițe între mânăstiri și o adevarată concurență între familiile "posesoare" de pretendente pe de-o parte, și între mânăstiri pe de cealaltă
Călugărița (Diderot) () [Corola-website/Science/308375_a_309704]
-
Însă chiar și pentru a pătrunde într-o mânăstire trebuia facută o mică zestre (în comparație cu cea necesară măritișului), iar mânăstirile însele se înscriau într-o ierarhie care le facea pe unele preferabile altora. Apăruse un adevărat "comerț" cu călugărițe între mânăstiri și o adevarată concurență între familiile "posesoare" de pretendente pe de-o parte, și între mânăstiri pe de cealaltă, cum exista și o puternică tendință a mânăstirilor de a "capitaliza" individul, care reprezenta o sursă lunară de venit sigur pentru
Călugărița (Diderot) () [Corola-website/Science/308375_a_309704]
-
necesară măritișului), iar mânăstirile însele se înscriau într-o ierarhie care le facea pe unele preferabile altora. Apăruse un adevărat "comerț" cu călugărițe între mânăstiri și o adevarată concurență între familiile "posesoare" de pretendente pe de-o parte, și între mânăstiri pe de cealaltă, cum exista și o puternică tendință a mânăstirilor de a "capitaliza" individul, care reprezenta o sursă lunară de venit sigur pentru mânăstire, deci o sursă de existență și eventual prosperitate colectivă de unde tendința spre abuz, adică de
Călugărița (Diderot) () [Corola-website/Science/308375_a_309704]
-
le facea pe unele preferabile altora. Apăruse un adevărat "comerț" cu călugărițe între mânăstiri și o adevarată concurență între familiile "posesoare" de pretendente pe de-o parte, și între mânăstiri pe de cealaltă, cum exista și o puternică tendință a mânăstirilor de a "capitaliza" individul, care reprezenta o sursă lunară de venit sigur pentru mânăstire, deci o sursă de existență și eventual prosperitate colectivă de unde tendința spre abuz, adică de reținere cu forța în mânăstire. În romanul prezentat aici sunt descrise
Călugărița (Diderot) () [Corola-website/Science/308375_a_309704]
-
și o adevarată concurență între familiile "posesoare" de pretendente pe de-o parte, și între mânăstiri pe de cealaltă, cum exista și o puternică tendință a mânăstirilor de a "capitaliza" individul, care reprezenta o sursă lunară de venit sigur pentru mânăstire, deci o sursă de existență și eventual prosperitate colectivă de unde tendința spre abuz, adică de reținere cu forța în mânăstire. În romanul prezentat aici sunt descrise la un moment dat situațiile aberante și socante ce decurg din aceasă tendință. Dar
Călugărița (Diderot) () [Corola-website/Science/308375_a_309704]
-
exista și o puternică tendință a mânăstirilor de a "capitaliza" individul, care reprezenta o sursă lunară de venit sigur pentru mânăstire, deci o sursă de existență și eventual prosperitate colectivă de unde tendința spre abuz, adică de reținere cu forța în mânăstire. În romanul prezentat aici sunt descrise la un moment dat situațiile aberante și socante ce decurg din aceasă tendință. Dar istoria concretă (reală) a tinerei Delamarre este chiar mai tragică și denotă o imoralitate chiar mai mare decât aceea descrisă
Călugărița (Diderot) () [Corola-website/Science/308375_a_309704]
-
lui, știm că inițial Diderot, Mme. D’Epinay (scriitoare) și baronul F.M. Grimm, compun o scrisoare către De Croisemare, ca și cum aceasta a fost scrisă de biata călugăriță Delamarre, care cerea disperată ajutor de la nobil, anunțându-l că a evadat din mânăstire (acestea erau adevărate pușcării, înconjurate fiind de ziduri și permanent încuiate; a existat de altfel o epocă în care fetele de moravuri mai ușoare (curvele) erau "internate" cu forța în mânăstiri), și solicitând adăpost și ceva de muncă. Astfel, amicii
Călugărița (Diderot) () [Corola-website/Science/308375_a_309704]
-
ajutor de la nobil, anunțându-l că a evadat din mânăstire (acestea erau adevărate pușcării, înconjurate fiind de ziduri și permanent încuiate; a existat de altfel o epocă în care fetele de moravuri mai ușoare (curvele) erau "internate" cu forța în mânăstiri), și solicitând adăpost și ceva de muncă. Astfel, amicii sperau să-l aducă în capitală pe al lor Marc-Antoine-Nicolas. Doar că soarta le joacă feste, căci marchizul ordonă tinerei să vină la Caen, unde sigur va fi ferită de orice
Călugărița (Diderot) () [Corola-website/Science/308375_a_309704]
-
exact) într-o mânastire, și asta la ordinul tatălui său, atunci când tânărul decisese să se căsătorească iar chestiunea moștenirii crease animozități în familie. El evadeaza atunci din "pușcărie" și se căsătorește cu aleasa inimii. Problema moștenirii, banilor și surghiunului în mânăstire le regăsim și în romanul discutat aici. Pe de altă parte, știm că sora lui cea mai mică, pe nume "Angélique", va fi călugărită în ordinul ursulinelor și va muri la vârstă tânără nebună, în 1748. Filozoful a fost profund
Călugărița (Diderot) () [Corola-website/Science/308375_a_309704]
-
frecvente pentru a nu fi niște excepții. Ca formă de manifestare a isteriei provocată de călugărie, ne este descrisă în roman, printre altele, și homosexualitatea (feminină), care în psihologia comportamentului este numită " "de circumstanță" "; e vorba despre una dintre starețele mânăstirilor prin care s-a perindat Suzanne, personajul principal. Dar cazuistica isteriei apare de fapt la mai fiece stareță, Diderot atribuind această cauză comună tuturor manifestarilor particulare: vaporii mistici, sadici și aberant-erotici își au cauza, după el, în mediul monahal care
Călugărița (Diderot) () [Corola-website/Science/308375_a_309704]
-
chiar mai mici. In 1768, probabil ca urmare a înmulțirii scandalurilor gen Delamarre, vârsta este din nou ridicată, ea devenind 18 ani pentru fete și 21 de ani pentru băieți. Rămâne apoi ca punct durerors chestiunea dotei, zestrei, cerute de mânăstiri pentru a primi o tânără. Aici reglementările sunt încă o dată șocante : o calugăriță handicapată fizic sau cu sănătate fragilă trebuia să aibă o zestre dublă față de una "întreaga"! Existau apoi mânăstiri unde populația monastică era nobilă, și unde zestrea reprezenta
Călugărița (Diderot) () [Corola-website/Science/308375_a_309704]
-
apoi ca punct durerors chestiunea dotei, zestrei, cerute de mânăstiri pentru a primi o tânără. Aici reglementările sunt încă o dată șocante : o calugăriță handicapată fizic sau cu sănătate fragilă trebuia să aibă o zestre dublă față de una "întreaga"! Existau apoi mânăstiri unde populația monastică era nobilă, și unde zestrea reprezenta o mica avere ... În legătură cu autorul merită precizată și ascendența sa filozofică: se află sub influența lui Spinoza, care la rândul lui stă sub influența lui Descartes. Cartea prezentată este o lecție
Călugărița (Diderot) () [Corola-website/Science/308375_a_309704]
-
pozițiile naturale ale Munților Apenini. Au fost construite rapid două linii temporare de apărare (Volturno și Barbarian), care aveau ca unic scop câștigarea de timp pentru fortificarea Liniei Gustav. În zonă au fost construite două linii defensive, (sprijinindu-se pe mânăstirea fortificată de la Monte Cassino), care apărau flancul vestic al Italiei: liniile Bernhardt și Adolf Hitler. În vreme ce americanii aveau greutăți în depășirea liniilor Volturno și Barbarian din vest, britanicii au avansat mult mai ușor din est, ajungând pe linia Gustav în
Teatrul de luptă din Mediterană (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308359_a_309688]
-
din prenume, când a fost oprit de o călugăriță bătrână care l-a ocărât. Vizitând biserica, a admirat pictura lui Nicolae Grigorescu, care a reușit să înlocuiască "„toate formele ascuțite și osoase ale chipurilor rusești, care împodobesc zidurile tuturor celorlalte mânăstiri”", cu "„formele rotunde și dulci ale școalei profane”", reușind să redea pe aceeași figură maternitatea și virginitatea, întipărind prin linii și culori duioșia unei mame pe fața unei fecioare.
Mănăstirea Agapia () [Corola-website/Science/308457_a_309786]
-
Basarab și soția sa Elina, iar biserica poartă hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”. Ansamblul monahal a fost declarat monument istoric și inclus pe lista monumentelor arhitectonice de importanța națională având . Din anul 1999 Arhiepiscopia Râmnicului a transformat așezământul în mânăstire de maici, în prezent fiind dependentă de stăreția Mănăstirii Bistrița (județul Vâlcea). Paul de Alep, care a vizitat Arnota în 1658, a însemnat tradiția locală, spunând că mănăstirea a fost ridicată pe locul unei biserici de lemn, construită de «vornicul
Mănăstirea Arnota () [Corola-website/Science/308463_a_309792]
-
decât de conținutul special al programului iconografic și al calității picturii. Programul iconografic, care la prima vedere nu prezintă nimic neobișnuit, ascunde o subtilă gândire teologică pe care ne este permis, fară mare greșeală să o atribuim lui Serapion, staretul mânăstirii și donatorul icoanei Sfântului Nicolae. Ctitoria ansamblului de scene reflectă politica de culturalizare a lui Matei Basarab și chiar, până la un punct, concepția sa de viață; dar, în același timp, locul ocupat de anumite imagini și asocierea dintre ele conferă
Mănăstirea Arnota () [Corola-website/Science/308463_a_309792]
-
trăsătură de familie care se va găsi mai târziu și la portretele lui Constantin Brâncoveanu. Se presupune că asupra celorlalte portrete a revenit pictorul Ianache, fiul lui Preda, în anii 1703-1705, cănd Constantin Brâncoveanu a pus să se restaureze pictura. Mânăstirea Arnota se denotă prin importanță istorică și valoare patrimonială deosebite. Biserica (împreună cu biserica Mânăstirii Plătărești din jud. Călărași) păstrează în forma originială picturile murale de secol XVII, comandate de Matei Basarab. Catapeteasma, reconstruită la începutul secolului al XVIII-lea de
Mănăstirea Arnota () [Corola-website/Science/308463_a_309792]
-
Brâncoveanu. Se presupune că asupra celorlalte portrete a revenit pictorul Ianache, fiul lui Preda, în anii 1703-1705, cănd Constantin Brâncoveanu a pus să se restaureze pictura. Mânăstirea Arnota se denotă prin importanță istorică și valoare patrimonială deosebite. Biserica (împreună cu biserica Mânăstirii Plătărești din jud. Călărași) păstrează în forma originială picturile murale de secol XVII, comandate de Matei Basarab. Catapeteasma, reconstruită la începutul secolului al XVIII-lea de Constantin Brâncoveanu, este păstrată în prezent la Muzeul de Artă din București (din 1913
Mănăstirea Arnota () [Corola-website/Science/308463_a_309792]