4,664 matches
-
în formula de salut din 2Cor 1,3: EulogQtòs ho theòs kaì patgr to¤ kyríou hQmÄÎn IQso¤ Christo¤, ho patgr tÄÎn oiktirmÄÎn kaì theòs pásQs parakaleseÄs...: „Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, Părintele indurărilor și Dumnezeul a toată mângâierea...” Ambele sunt semitisme, expresii calchiate după ebraică, în care al doilea termen este un substantiv la plural, forma de marcare a intensității. Au fost preluate ca atare atât în traducerile românești, cât și în cele alese de noi pentru comparație
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
noi pentru comparație. Semnificații de bază: cel milostiv prin excelență. 3.2.1.10.4. theòs pásQs parakaleseÄs ho parakalÄÎn: „Dumnezău a toată mângâiarea, Cela ce mângâie” (SC); „Dumnezeul a toată mângăiarea, Cel ce șneț mângâie” (Blaj); Dumnezeul a toată mângâierea, Cel ce șneț mângâie” (BVA, G-R, BS); „Dumnezeul oricărei mângâieri, care șneț mângâie” (C); „Deus totius consolationis, qui consolatur șnosț” (Vg); „le Dieu de toute consolation, qui șnousț console” (BJ); „God of all comfort, who comforts șusț” (RSV). Formulă de
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
3.2.1.10.4. theòs pásQs parakaleseÄs ho parakalÄÎn: „Dumnezău a toată mângâiarea, Cela ce mângâie” (SC); „Dumnezeul a toată mângăiarea, Cel ce șneț mângâie” (Blaj); Dumnezeul a toată mângâierea, Cel ce șneț mângâie” (BVA, G-R, BS); „Dumnezeul oricărei mângâieri, care șneț mângâie” (C); „Deus totius consolationis, qui consolatur șnosț” (Vg); „le Dieu de toute consolation, qui șnousț console” (BJ); „God of all comfort, who comforts șusț” (RSV). Formulă de salut citată mai sus se continuă, la începutul versetului 4
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
este considerată "un lux". Profetică, în acest sens pare observația lui Caragiale dintr-o scrisoare trimisă lui Th. Missir: " începem o altă istorie mai puțin veselă decât cea de până ieri; râsul și gluma nu ne vor mai sluji de mângâiere ca altădată față cu cele ce se vor petrece în lumea noastră românească. Copiii noștri vor avea poate de ce să plângă noi am râs destul"144. 3.7. Sub semnul ironiei Despre semnificația și rolul ironiei în creația și în
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
a mă plimba dimineața sau pe Înserat, În ambele cazuri căldura este suportabilă. Hoinăresc fără țintă prin mulțimea anonimă a portului, inspir cu voluptate aerul sărat al mării, precum fumătorul care-și prizează porția de tutun și Întind obrazul pentru mângâierile tandre ale ultimelor 399 raze ale soarelui de jăratec. În spate, munții În culorile violacee ale Înserării Își Întind semețiți umbra peste golf, În rada portului puzderie de vapoare, șlepuri, yachturi, șalupe se leagănă domol pe ape În așteptarea ieșirii
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
japonezii, australienii și neozeelandezii. Vântul clatină Întinderea trandafirie și plină de soare a tufișurilor... O suflare de vânt răzleață și molatică, furișânduse prin ascunzătoarea-i răcoroasă de frunziș Întunecos, se abătu fără de veste prin Întinderea Înflorită din fața mea; iar sub mângâierea-i ușoară și trecătoare, florile Își plecară spre pământ fruntea lor drăgălașă, ca sub farmecul unei sărutări neașteptate. Oare ziditorul tuturor lucrurilor n-a așezat câte o 511 scânteie de viață și de simțire În fiice lucru, de la om până la
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
izbiră unul de altul, soarele se sfărâmă, luciul apelor se Încreți și cercuri largi cu crestele strălucitoare se mânau spre maluri, unele pe altele... E așa de dulce să chemi somnul În murmurul apelor, În răcoarea verde a pădurii, sub mângâierile moi ale vânturilor!... Continuăm vizita cu magnifica Lagune Pagsanjan și Cascadele Pagsanjan unde participăm la un distractiv rafling pe râul Pagsanjan sau „ micul Amazon al Filipinelor”, cum mai este numit acesta. Și sub zvârcolirea fără de margini a frământării și sub
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
3. 56 Paul Sippel, Adèle Kamm, Lausanne, 1912. 57 Cf. de ex.: Souvenirs de Marie Flournoy-Burnier, Genève, 1910. (Nu se află în comerț). Trăiri dureroase au făcut-o pe această femeie foarte dotată și profund religioasă să-și găsească unica mîngîiere în ideea că orice suferință provine din natură, pe care n-ar fi creat-o Dumnezeu. Cu consecința (mai plauzibilă în cazul unui calvinist decît al unui luteran) că ea afirmă: "Si Dieu était véritablement dans le monde, il serait
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
eu sunt. Mi se turbură mintea și nu mai știu unde mă găsesc și ce fac. Vai ! sărmanii mei bani, sărmanii mei bani, scumpii mei prieteni ! am fost lipsit de voi ; și pentru că v-au rapit, mi-am pierdut propteaua, mângâierea, bucuria. Totul s-a sfârșit pentru mine și nu mai am ce căuta pe lume. Fără voi îmi e cu neputință să mai trăiesc. S-a isprăvit, nu mai am, mor, am murit, sunt înmormântat !” Aceeași tipologie marcantă a avarului
Caleidoscop by Gicuța Elena Agheorghiesei () [Corola-publishinghouse/Science/91786_a_93242]
-
vîrfu-acestei stînci de cretă. Uită-te-n nalt: de-așa sus ciocîrlia N-o vezi și n-o auzi. Privește-n sus! GLOUCESTER: Vai, eu n-am ochi! Nenorocirea Și de-asta binefacere-i lipsită, Asfîrși prin moarte? Era o mîngîiere Jalea să-nșele furia-unui tiran, Scăpînd trufașei lui voinți. EDGAR: Dă-mi brațul. Sus! Cum e? -Ți simți picioarele? Poți stă? GLOUCESTER: Prea bine, da. EDGAR: E peste-nchipuire! Pe vîrful stîncii, ce ființă-era Cea care te-a lăsat? GLOUCESTER
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
agresivă sau cu scop determinat), o mișcare de stoarcere (de eschivare), o mișcare de biciuire (agresivă imprevizibilă), o mișcare de alunecare (un fel de situație cu lipsă de forță), o mișcare de tamponare (mișcare bruscă), o mișcare de plutire (risipire, mângâiere relaxantă), o mișcare de fluturare (nepăsare). Direcțiile mișcării mâinii pot fi de întindere spre exterior, ori de ghemuire spre interior, situații care depind de poziția naturală ca gesturi de gândire, ori cu mișcări spre verticală ori spre respingere. Variația mișcării
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
direcțiile celor trei cărări din palmă (a vieții, a inimii și a minții), mâna reprezintă, alături de alte părți fermecate ale corpului, un semn magic al relației cu divinitatea blândă sau pedepsitoare și că o binecuvântare înseamnă o întoarcere spre prima mângâiere maternă. De aceea, o amprentă în artele plastice și cele literare, create cu ajutorul minții, inimii și mâinii, reprezintă un elogiu voluntar sau involuntar al acestei părți a corpului uman. Imaginea mâinii divine din Capela Sixtină atinge și trezește viața în
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
Modernism, Ackroyd își înalță propria distopie, care înseamnă de fapt să fii desprins de viață și să nu poți totuși fără ea (sunt atâtea...) El are nevoie de viață pentru a scrie și scrie pentru a face viața suportabilă, pentru mângâiere, pentru liniștea lui, cel care e "de unul singur" (telefonul mort...), ca să-și aștearnă tandrețea, marea obsesie a scrisului lui. 3.3. Fleur Adcock: Convenția sentimentului în poem Născută în 1934, în Noua Zeelandă, Fleur Adcock se numără printre poetele care
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ironice. Cu cât tonul e mai uscat, cu atât e mai hazoasă descrierea nou născutului, cu atât e poemul mai atașant, iar Adcock cu siguranță că știe ce face: se preface neutră, când, de fapt, stilul ei e o infinită mângâiere. Folosește un timp trecut impersonal, ocolește cu grijă intensitatea poetică tradițională, încheie cu două propoziții descurajant de scurte: "Se face mare. Are copii frumoși". Sentimentul încheie astfel un cerc. Mama devine bunică, fiul are un copil la rândul lui. Counting
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
prietenul și fratele său l-au convins să urmeze cursurile teologice, ceea ce a și făcut. Se credea vindecat de iubirea devastatoare. Dar, la o conferință publică pe care o ținea, a revăzut-o pe Manon care l-a copleșit cu mângâieri și promisiuni de fidelitate iar el era hotărât să-i jertfească toate episcopatele lumii creștine. Se simțea eliberat de suferința despărțirii de ea. Patima îi învăluise pe amândoi. Manon era robită de plăceri și el, des Grieux, era robit de
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
se lanseze în relații cu femei vârstnice pentru același considerent, al banilor. Ieșirea în public, la teatru a lui Manon cu G.M, l-a adus pe cavaler în stare de disperare din cauza geloziei. Ceda însă de fiecare dată la mângâierile și jurămintele ei, ceda mulțumit că totuși este în inima ei, că se simțea iubit. Îl dezmierda cu cele mai dulci cuvinte și se învinovățea de nenorocirile pe care i le aducea aceasta era tactica atenuării conflictelor. Des Grieux a
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
sculptorița Simina, se conturează ca un tărâm izbăvitor. Însă e o izbăvire părelnică, de fapt, sorgintea unei damnațiuni fără apel. Dacă nu se pot „vindeca” de singurătate, acestor bărbați și acestor femei cu intimitatea confiscată nu le este hărăzită nici mângâierea unei „singurătăți în doi”. Încercarea lui Damian de a se smulge prin iubire din sinele îngrădit, din cercul infernal în care e înlănțuit fiind sortită eșecului, tristețea se transformă în disperare, iar disperarea urcă spre paroxism. O crâncenă luciditate îl
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]
-
boli. Iar omul mesopotamian știe că poate fi propria sa victimă, a semenilor săi, uneori a rudelor sale, a autorităților și, În final, a spiritelor rele (cf. subcapitolul 4.9b) sau chiar a zeilor. Împotriva acestor situații negative omul caută mângâiere și sprijin În practica religioasă. b) Lumea de „dincolo” și soarta morților 1) Lumea de „dincolo” - Asupra Întregii vieți a omului planează spectrul morții, cu totul urâtă, după cum o demonstrează lumea din poemul lui Ghilgameșxe "Ghilgameș" (cf. subcapitolul 3.5b
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
care ea să Își practice propriile culte, În manieră regulară și sub control. Nu există nici un păstor de suflete care să Însoțească cursul vieții omenești și să dea o configurație proprie acelor rites de passage („riturilor de trecere”). Sfătuirea și mângâierea nu fac parte din prerogativele funcționarilor cultului roman. Un ajutor pentru hotărârile ce trebuie luate este căutat pe lângă marile centre oraculare (Anzio, Praeneste) sau la ghicitorii itineranți. Pentru clasele mai Înstărite, cel care Își ia sarcina de specialist În chestiuni
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
uitarea și tăcerea, ci, unind cu niște ceremonii preasfinte unele imagini și sensuri tainice și Înfățișări ale acelor isprăvi din vremea trecută, a consacrat pentru bărbații și femeile copleșiți de asemenea nenorociri o Învățătură de pietate și o pricină de mângâiere (Despre Isisxe "Isis" și Osirisxe "Osiris", 27). Istoria divină, care contemplă suferința și moartea, dar și soluția pozitivă a „reînsuflețirii” lui Osirisxe "Osiris", care Își recapătă propria suveranitate, fie și În regatul morților, a devenit În ochii unui grec, conștient
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
zeități vindecătoare \: cazul lui Aelius Aristides" În vara lui 145 d.Hr., tânărul orator Aelius Aristides, la Întoarcerea dintr-o nefastă călătorie la Roma, se oprește În Pergam la sanctuarul lui Asclepiosxe "Asclepios", adăpost ultim În care spera să afle mângâiere pentru acea izbucnire de nenorociri care, zădărnicindu-i toate aspirațiile de succes În profesie, Îi stăpânea acum Întreaga existență. Începe astfel acea experiență de comunicare constantă cu zeitatea oraculară și vindecătoare Înlăuntrul sfântului sălaș, Într-o ședere cu durata de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Călinescu, Cronică literară, VR, 1938, 5; Perpessicius, Opere, VIII, 79-80, X, 257-259; Mircea Streinul, Note la poezia bucovineană de azi, RFR, 1938, 5; Traian Mihăilescu, V.I. Posteucă, „Prepoem”, 1940, 14; Constantin Vârtej, Lirica bucovineană, „Cetatea Moldovei”, 1941, 10; Pamfil Șeicaru, Mângâierea dorului de țară, „Carpații”, 1954, 2; Pamfil Șeicaru, Note pe marginea cărții „Poeme fără țară”, „Carpații”, 1954-1955, 4-5; Nicolae Novac, „Cântece din fluier”, „America”, 1962, 24; Ion Velicu, „Poeme ghivizii”, „America”, 1962, 92; Nicolae Novac, „Catapeteasmă bucovineană”, „Revista scriitorilor români
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288985_a_290314]
-
în frică. Când nimeni nu ne iubește, nu apucăm să avem un chip și avem doar chipul nimănui. Suntem, fără ca propriu-zis să fim. Acest miracol al dobândirii eului prin dedublare și prin iubirea de altul își capătă expresia sensibilă în mângâiere. Din clipa în care parcurg conturul altui trup, eu îl iau pe acesta în posesie și totodată îmi livrez trupul în mângâierea mea. Dar bucuria pe care o resimt în mângâiere trece dincolo de simpla voluptate a atingerii. Prin mângâiere eu
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
fim. Acest miracol al dobândirii eului prin dedublare și prin iubirea de altul își capătă expresia sensibilă în mângâiere. Din clipa în care parcurg conturul altui trup, eu îl iau pe acesta în posesie și totodată îmi livrez trupul în mângâierea mea. Dar bucuria pe care o resimt în mângâiere trece dincolo de simpla voluptate a atingerii. Prin mângâiere eu nu preiau doar conturul unui trup. Corpul, la om, nu este o suprafață și nici măcar interioritatea care se exprimă în chip exterior
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
prin iubirea de altul își capătă expresia sensibilă în mângâiere. Din clipa în care parcurg conturul altui trup, eu îl iau pe acesta în posesie și totodată îmi livrez trupul în mângâierea mea. Dar bucuria pe care o resimt în mângâiere trece dincolo de simpla voluptate a atingerii. Prin mângâiere eu nu preiau doar conturul unui trup. Corpul, la om, nu este o suprafață și nici măcar interioritatea care se exprimă în chip exterior. Când cineva mângâie, el atinge hotarul a ceva care
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]