8,611 matches
-
fiică, simbolul cărnii, și de mamă care este circumcizia. De fapt, avem de-a face cu un conflict de hermeneutici (R. Waelkens): pentru Macarie, metoda de interpretare a adversarului său, legată de litera textului, nu poate justifica „economia”, proiectul de mântuire realizat de Dumnezeu prin intermediul istoriei, care trebuie citit recunoscând în Vechiul Testament o prefigurare a celui Nou, iar în cel Nou o împlinire a celui Vechi. De aici și necesitatea unei exegeze alegorice. Pe de altă parte, pentru Macarie, exegeza literală
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
cristologia, în special întruparea, văzută din perspectivă net antinestoriană; Proclus insistă asupra Fiului unic în care cele două naturi nu duc la apariția a două ipostaze separate, ci sunt reunite într-o singură ipostază guvernate de oikonomia, de voința de mântuire a lui Dumnezeu care se realizează în istorie și mai precis în întrupare. Ne-au mai rămas de la Proclus și opt scrisori, în parte fragmentare, ca și alte câteva ce-i sunt adresate. Cele mai multe s-au păstrat numai în latină
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
se referă la circumstanțe precise din viața lui Isus cum sunt Crăciunul (10), Botezul lui Isus (11), duminica (16), vinerea sfântă și patimile (17), Paștele (18), Urcarea la cer (19). Într-adevăr, începutul discursului nr. 10 anunță întreaga „economie” a mântuirii; din această serie fac parte și discursurile despre coborârea în infern despre care vom vorbi în următorul paragraf. În fine, interesante sunt și cele care combat superstiții foarte răspândite: ornitomanția (7) și astrologia (22). Discursul 13 povestește coborârea lui Ioan
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
om, chiar și supus Patimilor, Cristos rămâne impasibil; suferințele sale nu sunt „naturale” precum cele ale celorlalte ființe umane, ci „voluntare”. Mai mult, tocmai pentru că nu trebuia să moară, Cristos a putut să ofere moartea sa din proprie voință pentru mântuirea lumii. Caracterul paradoxal al acestor formule scoase din context, a permis lui Sever și adversarilor ulteriori ai lui Iulian să-l eticheteze drept eutihian și docetist. Contestată la început, această interpretare a lui Draguet pare astăzi acceptată de mai toată lumea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
în individ. Logosul s-a unit cu o natură umană individuală (însă dotată cu toate caracterele speciei) și completă (trup și suflet; Logosul nu înlocuiește sufletul - ceea ce ar fi apolinarism - tocmai pentru că în primul rând sufletul omenesc are nevoie de mântuire). Unirea dintre divin și uman nu este pentru Leontie o simplă unire morală, așa cum greșit o concepeau antiohienii și Nestorios, pentru că în acest fel nu există o adevărată unire; de altfel, nu e nici o contopire în care totul se amestecă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
din care prima conținea fundamentele teoretice, iar cea de-a doua preceptele practice care derivă din acestea. Când Dumnezeu a făcut omul, i-a dat simțuri sănătoase, însă, prin capăt, acestea s-au îndepărtat de starea lor naturală; opera de mântuire a lui Cristos a constat în readucerea ființei umane de la starea nenaturală la cea naturală. Activarea omului trebuie să fie așadar o continuă renunțare la poftele trupești, pervertite prin păcat, pentru ca el să se poată întoarce la sănătoasa condiției originală
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
poftele trupești, pervertite prin păcat, pentru ca el să se poată întoarce la sănătoasa condiției originală. De aici, necesitatea penitenței, a respectării poruncilor, dar mai ales a umilinței. De aici, necesitatea penitenței, a respectării poruncilor, dar mai ales a umilinței. Calea mântuirii este imitarea lui Cristos și în special urcarea pe cruce de pe care omul nu trebuie să mai coboare. Al doilea strat pus în evidență de Draguet e focalizat asupra „liniștii”, stare de indiferență și de neprihănire la care se ajunge
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
dificultățile textului biblic. Preferă mai degrabă să cumuleze interpretările, cam de-a valma, pentru a extrage din fiecare element al textului o cât mai mare bogăție de semnificații. Cântarea, în care mirele e firește Cristos, este o profeție a istoriei mântuirii, iar mireasa este în același timp sufletul care se înalță spre contemplarea lui Dumnezeu, punctul de vedere fiind cel al ascezei monastice. Această concepție asigură unitatea operei care nu se poate înscrie fără îndoială nici într-o tradiție exegetică bazată
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
ne dă libertate, dar e o libertate care trebuie să se manifeste prin respectarea poruncilor, lucru greu de îndeplinit nu pentru că nu dispare influența păcatului originar, ci pentru că oamenii nu dau dovadă de credință. Tratatul 5, Lui Nicolae, învățături pentru mântuirea sufletului, este un itinerariu de viață ascetică pentru un tânăr care abia și-a început viața de călugăr; la sfârșit se găsește (nu în toate manuscrisele) răspunsul novicelui. Disputa cu un avocat (7): un firav cadru narativ structurează tratatul sub
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Stâlpnicul, în urma cutremurului din 577; mai este cunoscut totodată cel intitulat Unul-Născut, compus de împăratul Justinian I (527-565) în 536, care e o parafrază în versuri a simbolului Crezului constantinopolitan la care se adaugă formule doxologice și o rugăciune pentru mântuire. În cursul secolului al patrulea sunt înlocuite aproape toate imnurile foarte vechi și, în același timp, se dezvoltă o bogată producție nouă, influențată, așa cum reiese din studiile cele mai recente, de producția de imnuri din creștinismul sirian, scrise în aceeași
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
siriene și multe din omiliile sale au fost traduse în siriană. Dacă definirea dogmei este sarcina specialiștilor, teologia morală intră în sarcina tuturor celor care se îngrijesc de suflete și de cea mai mare atenție se bucură marea temă a mântuirii și marea temă a întoarcerii Domnului care rămân și în perioada următoare teme fundamentale, de exemplu la Roman Melodul. De altfel, nu fără motiv, Roman scrie omilii dogmatice numai atunci când are ocazia și o face fără talent și originalitate, însă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
în mare pericol, și a salvat-o. Apoi, imnul însuși poate fi considerat mai degrabă un poem pentru Postul Mare decât un imn dedicat Bunei-Vestiri. Tocmai preamărirea întrupării și sublinierea care apare aici a rolului Fecioarei în această economie a mântuirii ne pot face să ne gândim că imnul n-a fost dedicat neapărat sărbătorii Bunei-Vestiri și, ca atare, să plasăm compunerea lui înainte de perioada în care a fost instituită această sărbătoare, adică înainte de intervalul 530-535. Acest imn a mai fost
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
1897; Frumos!, București, 1905; Martirii, București, 1908; ed. pref. Ion Gorun, București, 1928; Departe de lume, cu o copertă de Șirato, București, 1909; Aici, pe pământ, București, 1914; Teatru de copii, pref. D. Anghel, București, 1914; Ultimul prietin, București, 1916; Mântuirea, Sibiu, 1920; Lilica iubește, Sibiu, 1921; Rodica. În vârtejul războiului, București, 1921; Judecătorul, Sibiu, 1922; Teatru de copii, București, 1925; Povestiri din viața copiilor, Sibiu, 1928. Repere bibliografice: N. Iorga, „Martirii”, „Neamul românesc”, 1908, 18; Ilarie Chendi, „Martirii”, VLT, 1908
HODOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287440_a_288769]
-
1979, 31; Constantin Paiu, Un tânăr dramaturg: Dragomir Horomnea, RL, 1982, 36; George Pruteanu, [Scrisoare către Dragomir Horomnea. ianuarie 1985], în Dragomir Horomnea, Drumul Cavalerilor, II, București, 1995; Eugen Hrușcă, Dragomir Horomnea se destăinuie: „Drumul Cavalerilor”, de la drumul calvarului la mântuire, „Gazeta de Botoșani”, 1990, 1-4 februarie; Cornel Munteanu, „Drumul Cavalerilor”, „Solstițiu” (Satu Mare), 1990, 3; Dicț. scriit. rom., II, 539-541; Gândirea interzisă. Scrieri cenzurate. România. 1945-1989, coordonator Paul Caravia, pref. Virgil Cândea, București, 2000, 244; Popa, Ist. lit., II, 929-930; Opriță
HOROMNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287451_a_288780]
-
ochii în lacrimi / sfere luminoase cădeau din ceruri / și cu aripi de îngeri se așezau / la picioarele tale predicând iubirea și pacea // [...] ce fiare întunecate beau astăzi / apa muzicii funerare o styxul / era pe atunci încă un slăvit / loc al mântuirii și ochii tăi străluceau fericiți”. O melancolie delicată cutreieră acum versurile, structurând discursul liric și în același timp constituindu-se într-o contrapondere la retorica vitalistă, însoțită de gesturi ample, a poemelor anterioare: „Studiul profund al melancoliei / cere o masă
LAURENŢIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287754_a_289083]
-
I.U. Soricu, H. Frollo, Romulus Cioflec, G. Ranetti, Const. Rîuleț. Proza este reprezentată de Constanța Hodoș (cu un fragment din romanul Martirii), Tudor Pamfile (cu nuvela Singur), Laura Vampa, Zoe Verzea. Tot Constanța Hodoș semnează piesa într-un act Mântuirea și actul al cincilea din drama Ecaterina Varga, iar V.C. Cosmovici dă piesa istorică în cinci acte Miron Costin. Ultimul număr din 1907 conține articolul Literatura și răscoalele de Petre Locusteanu, iar primul din 1914 include articolul-program Reînviere de Constanța
REVISTA NOASTRA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289241_a_290570]
-
Roman (sau Romano), R.-R. publicase în „Hamagid” și în alte periodice străine articole în chestiuni de literatură ebraică. O semnătură anagramată a scriitorului este R. Moran. A colaborat la „Adevărul”, „Almanahul «Dacia»”, „Calendarul «Răsăritul»”, „Convorbiri literare” „Curentul nou”, „Egalitatea”, „Mântuirea”, „Opinia”, „Reforma”, unde îi apar scurte poeme, „Revista literară și științifică”, „România literară”, „Timpul”. Ca publicist, el adoptă, în studiile sale sociale și economice, o atitudine conservatoare. În literatură, în românește, R.-R., care în tinerețe nu își poate stăpâni
RONETTI-ROMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289366_a_290695]
-
dezamăgit în dragoste, în prietenie, proscrisul Radu, bântuit de negre melancolii, își caută refugiul în mijlocul naturii. Iluziile spulberate rând pe rând au făcut din el un sceptic, cu sufletul înveninat. Singur și nemângâiat, pribeagul, care dorise țării lui o grabnică mântuire de „obedele străine”, se consacră luptei pentru libertate. Ocolită de lirism, scrierea, adesea nebuloasă, incoerentă, are și dezavantajul unei exprimări impure. Într-un alt poem, tipărit postum, Ivan („Flacăra”, 1913) - satiră a regimului țarist -, eroul e un amoral, seducător frenetic
RONETTI-ROMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289366_a_290695]
-
1903, 131-183; Ronetti-Roman. Viața și opera lui, „Revista israelită”, 1908, 4; Sanielevici, Încercări, 37-55; Chendi, Scrieri, IV, 90-94; Arghezi, Scrieri, XXVIII, 143-147; Properțiu, Chestia Manasse, Iași, 1914; Emil I. Critzman, Ronetti Roman. Amintiri. Opera lui, București, 1915; Gala Galaction, „Manasse”, „Mântuirea”, 1919, 138, 142, 145, 150, 160; Mihail Dragomirescu, De la misticism la regionalism, București, 1924, 190-195; Lovinescu, Ist. lit. rom. cont., I, 60-65; Lovinescu, Ist. lit. rom. cont., 325-326; Călinescu, Ist. lit. (1941), 488-489, Ist. lit. (1982), 553-555; Aderca, Contribuții, II
RONETTI-ROMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289366_a_290695]
-
lui de vis american era o națiune cu geniu inventiv, permanent angajată În crearea de bogăție și extindere a economiei de piață. Franklin prefera utilul sacrului și dorea mai degrabă să creeze un corn al abundenței materiale decât să obțină mântuirea eternă. America, În viziunea sa, era țara unui popor harnic, expert În meseriile practice. Dacă Winthrop oferea mântuire, Franklin oferea autodepășire. Pentru fiecare act de revelație, pionerilor americani le era administrată o doză de raționalism utilitar, făcându-i pe americani
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
a economiei de piață. Franklin prefera utilul sacrului și dorea mai degrabă să creeze un corn al abundenței materiale decât să obțină mântuirea eternă. America, În viziunea sa, era țara unui popor harnic, expert În meseriile practice. Dacă Winthrop oferea mântuire, Franklin oferea autodepășire. Pentru fiecare act de revelație, pionerilor americani le era administrată o doză de raționalism utilitar, făcându-i pe americani să fie atât cei mai pasionați credincioși, cât și cei mai agresivi pragmatici dintre toate popoarele lumii - o
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
contopit două mari tradiții europene, În aparență contrare, Într-o mare alianță, lansând o viziune a acțiunii umane mai puternică decât oricare alta cunoscută În istoria de până atunci. În timp ce o parte a visului american era concentrată asupra Paradisului și mântuirii eterne, cealaltă parte a sa se concentra asupra forțelor naturii și atracției pieței. Această contopire unică a pasiunii religioase și utilitarismului s-a dovedit a fi o forță puternică pe frontiera americană și, mai târziu, În procesul de construcție a
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
transformat pentru a se conforma acelorași criterii științifice folosite pentru a expropria spațiul. Sensul medieval al timpului, care punea accent pe ciclurile și anotimpurile schimbătoare ale naturii, ritmurile lente ale activității zilnice și lungile perioade de rugăciune În preparare pentru mântuirea eternă, a fost transformat Într-un tablou modern și științific bazat pe obiectivitate, raționalitate, calcul matematic, detașare și luare În posesie. Timpul a fost denaturat și scientizat. Marea bătălie asupra Înțelesului și naturii timpului a Început, este interesant de remarcat
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
bisericești. Sfântul Benedict punea accent pe activitate continuă. Regula lui principală, „inactivitatea este dușmanul sufletului”, a devenit lozinca ordinului 31. Benedictinii erau angajați În activitate continuă atât ca o formă de penitență, cât și ca o modalitate de a obține mântuirea eternă. Sfântul Benedict i-a făcut atenți pe membrii ordinului său că „dacă putem scăpa de chinurile iadului și obține viața eternă, atunci trebuie - cât mai este timp - să ne grăbim să facem acum ce ne-ar putea folosi pentru
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
rădăcinile calviniste ale Americii și la credința noastră intimă că suntem un popor ales. Reformatorii protestanți din secolele al XVI-lea și al XVII-lea credeau că hărnicia și abilitatea de sacrificiu erau un semn că cineva fusese ales pentru mântuire. John Calvin, teologul reformației franceze, a denunțat doctrina Bisericii, a salvării prin lucrări bune, confesie și iertarea de păcate. Dumnezeu nu poate fi influențat pentru un loc În Rai, a spus Calvin. Reformiștii credeau că fiecare ființă umană este izbăvită
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]