18,601 matches
-
de stinghereală poate, și am tăcut amândouă. Când a tras din nou pătura peste el, Keiko l-a sărutat acolo jos, pe deasupra chiloților. „Hai, sărută-l și tu“, mi-a zis. Mi-am apropiat și eu buzele, rugându-mă ca Maestrul să fie mereu plin de vigoare. După excursia aceea nu am mai vazut-o niciodată pe Keiko. Reiko termină de vorbit și dădu pe gât dintr-o suflare cocktailul puternic pe bază de vodcă, ca și cum ar fi Înghițit niște medicamente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
forță psihică Într-un singur fascicul subțire, la fel de pătrunzător ca o rază laser. — Eu... Reiko se oprea după fiecare cuvânt pe care-l pronunța. — ... nu știu ce fel de persoană... Făcu din nou o pauză și privi fix paharul de cocktail. — ...este Maestrul, dar... Din nou paharul. — ...Într-o bună zi nu-mi voi mai pune alte Întrebări, spunea Maestrul... Paharul gol de cocktail. — Eu nu mă Înțeleg nici pe mine Însămi... Paharul de cocktail cu picior lung, pe fundul căruia rămăseseră câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
după fiecare cuvânt pe care-l pronunța. — ... nu știu ce fel de persoană... Făcu din nou o pauză și privi fix paharul de cocktail. — ...este Maestrul, dar... Din nou paharul. — ...Într-o bună zi nu-mi voi mai pune alte Întrebări, spunea Maestrul... Paharul gol de cocktail. — Eu nu mă Înțeleg nici pe mine Însămi... Paharul de cocktail cu picior lung, pe fundul căruia rămăseseră câteva picături greoaie de lichid transparent. — Dacă nu mă Înțeleg nici pe mine Însămi, cum o să-i Înțeleg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
De exemplu, Îmi dau seama ce reacție ar avea dacă un bărbat de un anumit gen mi-ar spune anumite cuvinte. Reacțiile spun totul. Reacțiile pe care le avem față de ceva anume ne definesc Întru totul. Asta Îmi spunea mereu Maestrul. Nu știu ce-i cu povestea asta, de ce a ajuns pe străzi, Însă Maestrul nu e genul de om care să facă ceva Împotriva voinței sale. Probabil că a ales să fie un vagabond ca reacție la ceva anume. Nu știu ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
de un anumit gen mi-ar spune anumite cuvinte. Reacțiile spun totul. Reacțiile pe care le avem față de ceva anume ne definesc Întru totul. Asta Îmi spunea mereu Maestrul. Nu știu ce-i cu povestea asta, de ce a ajuns pe străzi, Însă Maestrul nu e genul de om care să facă ceva Împotriva voinței sale. Probabil că a ales să fie un vagabond ca reacție la ceva anume. Nu știu ce-ar putea fi acest ceva. Însă atâta timp cât Îl știu Încă În viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
om care să facă ceva Împotriva voinței sale. Probabil că a ales să fie un vagabond ca reacție la ceva anume. Nu știu ce-ar putea fi acest ceva. Însă atâta timp cât Îl știu Încă În viață, nu-mi pasă dacă Maestrul e un vagabond; poate să și lustruiască pantofi, că totuna mi-e. Reiko era cea față de care reacționase Yazaki și ea nici măcar nu-și dădea seama. Yazaki devenise un vagabond ca reacție la Reiko. Poate aveau dreptate cei doi asistenți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
am slăbit mai mult de zece kilograme. O singură dată am primit o carte poștală ilustrată de la Reiko. Era expediată de pe insula Sardinia. Doar câteva cuvinte: „Nu veți Înțelege, poate, niciodată cât de mult ne iubim noi, eu, Keiko și Maestrul Yazaki. Este peste puterile dumneavostră să Înțelegeți ce ne leagă unul de altul chiar și acum.“ Nu mă interesau asemenea lucruri. Unica mea plăcere era momentul În care Keiko Kataoka se afla lângă mine, ajutându-mă să elimin prezervativul Înghițit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
de peticul de pe ochi și apoi își transferă nervii asupra pipei - simbolul eșecului parteneriatului nostru. Urăsc toate accesoriile care însoțesc fumatul de pipă: punguța de tutun, filtrul, peria de curățat, cuțitașul de buzunar și bricheta specială. Fumătorii de pipă sunt maeștri ai neastâmpărului fără rost și o tot atât de grozavă mană pentru lumea noastră ca un misionar care debarcă în Tahiti cu o valiză plină cu sutiene. Nu era vina lui Bruno, căci, în ciuda băuturii și a micilor sale metehne enervante, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
mică lume a Atenei. Dușmanul comun rămâne Platon, Comandorul cu veleități piromane. Și multe istorioare puse pe seama unuia sau a altuia se clarifică în lumina contextului antiplatonician. într-un fel, lupta este dusă contra idealismului lui Platon în numele pretinsului său maestru, Socrate, omul liber, magicianul cuvântului, strălucitul vorbitor, faunul ironic care străbate străzile cetății ca interpelator glumeț și pe care nu-l interesează să viziteze adâncimile unor peșteri ipotetice. Antistene, Diogene și Aristip împărtășesc aceeași repulsie teoretică și fizică pentru Platon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
concepută ca o etică, și viceversa, îi permite târâș-grăpiș să ducă o existență destul de plină de evenimente până la vârsta de șaptezeci și doi de ani. Țintuit la pat vreo cincisprezece zile - ultimele - de o criză de litiază îah! Montaigne, credincios până la exces maestrului său!), el se îmbăiază, își adună prietenii, bea un pic de vin, face câteva recomandări privitoare la viitorul Școlii și apoi moare, liniștit, calm, departe de extravaganțele asociate foarte adesea morții filosofilor în doxografia antică. Sfârșitul filosofului, începutul legendei... -2-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
dar nici chiar cu oricine. Față de cei care nu pot intra în mod decent în comunitatea electivă epicuriană, punctuală sau durabilă, geografic reperabilă, sedentară, sau legată de fluxurile intersubiective, nomade, îți rămâne ultimul recurs al materialiștilor, al subversivilor și al maeștrilor imanenței: râzi - și te bucuri în altă parte... XII PHILODEMOS DIN GADARA și comunitatea hedonistă -1- Efectele benefice ale catastrofei. Uneori, cel mai mare mai rău generează cel mai mare bine: astfel, moartea produce supraviețuiri, distrugerea ocazionează conservări, ființa apare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
tineretul și celebra moliciunea, o virtute situată la antipozii aspirațiilor societății romane în această perioadă... în bazinul mediteranean, epicurismul se bucură de un real succes. Philodemos vine din Gadara, un oraș din Siria, unde vede lumina zilei în 110 î. Hr. Maestrul său, Zenon din Sidon, îi inculcă principiile epicuriene la Atena. Biblioteca lui provine poate din orașul său natal sau din timpul șederii în Grecia. Fapt este că sosirea sa la vila lui Piso îi permite constituirea unui autentic instrument de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
de bătălie intelectual. Poemul expune o odisee marțială contra a tot ceea ce îi împiedică pe oameni să se bucure, deci să trăiască: temeri, frici, iluzii, ficțiuni, fabulații. Pe linia de ochire se află mitologiile laice și religioase. Nici zei, nici maeștri, doar Venus... La Lucrețiu, poetul, filosoful și omul de știință se suprapun: a scrie mii de versuri în latină, a elabora noțiuni, a efectua trecerea de la greacă la această limbă atât de puțin făcută pentru gândire, a transplanta epicurismul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
al lui Buddha - contemporan cu Pitagora... -, surâsul - această blândă modalitate a râsului materialist - îndeamnă la gândirea epicurismului ca o gândire aproape orientală... -4- Grădina universală. Critica universitară a punctat momentele în care Diogene din Oenanda manifestă câte o particularitate față de maestrul său. Ocaziile de subiectivitate rămân rare în acea epocă, pentru că pe atunci nu se alerga, ca astăzi, după originalitate cu orice preț. Nimeni nu gândea noutatea ca o garanție sigură a profunzimii. De unde un număr considerabil de texte semnate Platon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
n-au nimic de-a face cu autorii anunțați. Textele exprimă uneori chiar inversul tezelor celui de al cărui nume se folosesc. A se vedea, de exemplu, Axiochos, atribuit lui Platon... Unii se ascund mai degrabă în umbra unui mare maestru pentru a încerca să-și impună tezele... Este greu, în aceste condiții, să căutăm o specificitate a gândirii lui Diogene din Oenanda. Unii o găsesc într-o mână de fragmente: desigur, prin el aflăm de existența clinamenului chiar în textele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
de existența clinamenului chiar în textele lui Epicur, dar lucrul acesta n-are nimic în comun cu o revelație, configurația arheologică face această informație interesantă pentru cercetători, dar ea nu-l transforma pe discipolul târziu într-un gânditor distinct de maestrul său; un mic text dezbate pe scurt asupra efectelor care-și preced cauzele în timp, dar nu găsim aici nimic cu adevărat revoluționar; niște considerații asupra cauzei căderilor de grindină vara, da, bine; dar nicio idee tranșantă sau care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
o să vă adoarmă complet. Sunt o fată ca oricare, n-am nimic deosebit. Și sunt o infinitate ca mine. — Interesante valori dați dumneavoastră somnului, schimbă vorba comandantul. — Pentru noi, oricât de ciudat, somnul e esențial, spuse tânăra mediocră. Avem adevărați maeștri la dormit. Ei pot adormi instantaneu, indiferent de împrejurare sau tocmai din cauza ei. Dar pentru asta trebuie exerciții, antrenament... Noi, ăștialalți, ne mulțumim cu un somn normal, fără vise. Și unde dormiți? Aici, arătă tânăra spre șirul de barăci. Aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
opta, datează și primele sale exerciții poetice. "Am început să scriu în vederea unui singur cititor - are să relateze mai târziu unui anchetator literar - Tudor Vianu, însă un Tudor Vianu adolescent și mai aparent genial, elev în clasa șaptea liceală și tânăr maestru. Ne vedeam pe atunci destul de des; urmăream exercițiile lui literare cu un amestec de admirație și deșartă invidie. El compunea și traducea. Am căutat să-l imit. Am început cu un foarte ambițios model, cu Le mort joyeux din Les
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Căi ale științei comunicate, nupțială cunoaștere, antene ale Dragostei, măsurând rostogolirea de gemene astre: durata lui Monos și Una, vie, agrigentina Dragoste!" Dar Monos, axă unipolară în singur cer intelectual, sculptă o pauză așa de pustiită dezordonatei improvizații a unui maestru astarteic și rar, încît fâlfâitor, apodictic, un duh se aminti din sustrageri, înmînînd în sfârșit amanetarea de suflet, replica din acel oprimat Decembre al Corbului. " Și tristul decorum, și multul eben (pasărea dar, sigur, și bustul) făceau atunci deficiente silabele-prăpăstii
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
acelor rânduri. De ajuns că la 3 ianuarie 1831 e eliminat de minister, din școală, la cererea directorului. Galois îndură această nouă decădere oarecum ușor, bucuros (poate) de a fi scuturat orice disciplină și a fi devenit el însuși: un maestru și un cetățean, nu un elev. Altfel l-ar fi atins eliminarea din Școala Politehnică. * Un moment îl vedem întemeind, în prăvălia librarului patriot Caillot, din Rue de Sorbone, un fel de academie privată, în care își propune să inițieze
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
442) Haihu-ul este un gen de poezie fixă, care are, după cum se știe, o tradiție ilustrată în cultura japoneză. Primele forme ale unui haiku apar în secolul al XIII-lea, genul ajungând la perfecțiune în secolul al XVII-lea, prin maestrul Matsuo Basho, care elaborează un adevărat program estetic - iconic și lingvistic - al genului. La noi, în România, există Societatea Română de Haiku, înființată de Florin Vasiliu, ulterior afiliată la Asociația Internațională de Haiku din Tokio. Florin Vasiliu, născut la 11
ION ONUC NEMEŞ-VINTILĂ: POEME HAIKU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 596 din 18 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/364268_a_365597]
-
treptele comparației și superlativul, se poate ridica la sublim, poate fi concepută ca intangibilă. Ca și în basme, academiștii au postulat-o ca „de neatins”, închisă în turnul unui castel rece, păzită de balauri și ferită de priviri masculine, deși maeștri sculpturii, bunăoară Bernini sau Rodin, n-au retras nudurilor lor de marmură seducția carnală. Desigur, dacă cercetăm capodoperele artei sacre occidentale, Madonele au un indiscutabil aer hieratic și puber, acoperite mereu cu veșminte prea lungi și bogate în falduri, care
FRUMUSEŢE ŞI FARMEC de DAN CARAGEA în ediţia nr. 951 din 08 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364317_a_365646]
-
IMN PREMIUL I -MARIN VOICAN GHIOROIU / București / Romania-LIMBA ROMÂNĂ (muzică și versuri, înregistrare la TVR -BUCUREȘTI) CUM VA FI SERBATA ZIUA LIMBII ROMÂNE LA MONTREAL PE 31 AUGUST, 2013 Ne-am implicat, am publicat petiții, am fost alături de țară prin Maestrul Corneliu Leu și am reusit! Vestea cea mare a trecut oceanul! Pentru prima dată în istoria zbuciumata a României, pe data de 31 august anul prezent și în miile de ani care vor urma (așa sperăm), se va sărbători oficial
LIMBA NOASTRĂ CEA ROMÂNĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 971 din 28 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364352_a_365681]
-
pe aici care vorbesc limba noastră cea ”dulce”, pe care au învățat-o din dragoste pentru români (și românce) și pentru România noastră natală. Ne vom afla lângă Eminul nostru drag, cu gândul spre țară, spre Platoul munților Bucegi, unde maestrul Corneliu Leu, îndrumător național și internațional al evenimentului, ne va fi aproape. Vom ură cu toții -„ La mulți ani, dulce Limba Română!” și vom cânta : IMNUL MANIFESTĂRILOR de ZIUA LIMBII ROMÂNE (din ”Îndrumarul” pentru Ziua Limbii Române, alcătuit de Corneliu Leu
LIMBA NOASTRĂ CEA ROMÂNĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 971 din 28 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364352_a_365681]
-
diferit, îmbrăcămintea este specifică locului, dar atitudinea personajelor este aproape aceeași. Odihnă după o zi de lucru trudnic, sau doar o pauză binemeritată la amiază, pentru niște oameni ai pământului care s-au sculat odată cu zorile. Ambele tablouri, datorate unor maeștri, sunt creații care pot rezista cu brio unei analize estetice exigente. Odihna este un subiect neocolit de pictori, chiar dacă adesea este preludiul unei desfășurări romantice, biblice sau exotice. Reuven Rubin, de pildă, inspirat de legenda scării lui Iacov și a
ODIHNA, UN SUBIECT NEOCOLIT ÎN ARTĂ de DOREL SCHOR în ediţia nr. 965 din 22 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364410_a_365739]