4,945 matches
-
la îndoială, ea fiind dictată din rațiuni politice asupra cărora ne-am oprit în paginile precedente. Conducătorii moldoveni și munteni ai mișcării naționale românești, care vedeau în polonezii ce luptau în Transilvania o șansă reală și unică de înțelegere cu maghiarii, au înfățișat în culori veridice ideile și acțiunile lui Bem, și ale conaționalilor săi. Erau însă opinii formate de la distanță. Transilvănenii vedeau lucrurile ceva mai nuanțat. Într-adevăr, Bem și polonezii nu aveau înalte atribuții de decizie politică. În această
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Bem s-a adresat, la 12 martie 1849, lui Boulay de la Meurthe, vicepreședinte al Republicii franceze. În Transilvania - spunea Bem -, guvernul ungar „n-a vrut deloc să imite atrocitățile soldățimii austriece”, care a ațâțat pe valahi și saxoni contra libertății maghiarilor pe care - continua el - „vor să-i extermine, și pe care i-au masacrat în mare parte în provinciile în care ei se află în minoritate”. Mă cunoașteți bine - sublinia Bem -, că, dacă aș fi avut instrucțiuni „sangvinare” le-aș
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
nu fi știut Bem de ce se ridicaseră la luptă românii, să nu fi cunoscut cum s-a ajuns la acele masacre ? Ce-i drept, autoritățile austriece aveau interesul (și au și făcut-o) să „ațâțe” pe români și germani împotriva maghiarilor. Că nu aceasta a fost însă cauza ridicării la luptă a românilor este un fapt bine stabilit astăzi. Românii au dat răspuns legitim opresiunii și represiunii naționale, lovind nu în „contra libertății maghiarilor” - cum spunea Bem -, ci în cei ce
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
să „ațâțe” pe români și germani împotriva maghiarilor. Că nu aceasta a fost însă cauza ridicării la luptă a românilor este un fapt bine stabilit astăzi. Românii au dat răspuns legitim opresiunii și represiunii naționale, lovind nu în „contra libertății maghiarilor” - cum spunea Bem -, ci în cei ce le răpeau propria lor libertate. Cel care avea să se opună „tribunalelor de sânge” și să ia apărarea naționalităților cunoștea bine starea de lucruri reală, cum o dovedesc cu prisosință actele sale. Modul
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Bem în treburile civile administrative, după care i s-a cerut acestuia din urmă să se limiteze la atribuțiile ce i-au fost conferite de guvernul central. În proclamația din 21 martie 1849, Bem făcea un nou apel la înțelegere: „maghiari, sași și români, întindeți-vă și strângeți-vă reciproc mâinile ca frați, înlăturați ura națională și veți fi fericiți”. Totuși, urmare a dispozițiilor lui Kossuth, Bem a ordonat la 23 mai 1849 colonelului Kemeny să înceapă campania împotriva românilor. Adresa
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
23 mai 1849 colonelului Kemeny să înceapă campania împotriva românilor. Adresa către Kemeny se deda la insulte atât de degradante pentru români, încât - observa Silviu Dragomir - ea „trebuie să fi fost redactată de unul din aghiotanții lui Bem, un feudal maghiar”. Dezlănțuirea violențelor și a patimilor avea însă să atingă un asemenea grad, încât Bem a fost pus în situația să reacționeze prompt. În proclamația din 5 iunie 1849, el nota: „mă supără și mă înfioară jalbele cele multe”; amnistia nu
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
a poziției lor particulare în raport cu statul maghiar. Dealtfel, cum bine a observat și Eligiusz Kozlowski, Bem nu reținea pe românii ce refuzau să intre în armata maghiară, ci îi lăsa în libertate cu condiția ca niciodată să nu lupte contra maghiarilor, fără însă să abandoneze ideea atragerii maselor românești în armata sa. Raporturile dintre Bolliac și Bem, de pildă, aveau menirea să servească împlinirii tocmai acestui din urmă scop. S-a subliniat în istoriografia noastră că ziarul „Espatriatul” a apărut (25
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Belgrad și Budapesta, la Debrețin și în Transilvania emisarii polonezi și-au făcut simțită din plin prezența și bunăvoința. De la Paris, după cum vom vedea, Czartoryski conducea întreaga rețea poloneză a reconcilierii. Michal Czajkowski, Lenoir, apoi Bystrzanowski acționau ca mediatori între maghiari, sârbi și croați; tot Michal Czajkowski și Bystrzanowski, la care s-a adăugat Ilinski, erau principalii promotori polonezi ai împăcării româno-maghiare. Ziarul „La Pologne” observa ca generalii polonezi Bem și Dembinski, precum și sârbul Damianici, au încercat să impună ungurilor recunoașterea
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
comitetului național român din Sibiu. În aprilie 1849, N. Bălcescu a plecat din Constantinopol însoțit de Ion Bălăceanu, Alecu Mânu și Ilinski, la Belgrad alăturându-li-se Bystrzanowski, cu misiunea de a ajunge, în sfârșit, la o înțelegere concretă cu maghiarii și de a organiza o legiune română. El avea scrisori de recomandare către Bem din partea lui Michal Czajkowski și Bystrzanowski. Deasemenea, N. Bălcescu avea și o scrisoare de acreditare destinată lui Bem și iscălită de Ion Ghica, în numele partidei naționale
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
și emigrații polonezi, exprimându-se bucuria în legătură cu prezența generalilor polonezi în fruntea armatelor maghiare și speranța, „în ce ne privește [pe noi românii — n.n.], că excelența voastră va distruge ura de rase, abil fomentată de politica înveterată a Austriei, între maghiari și români din Transilvania și Banat, consacrând drepturile imprescriptibile ale acestor popoare, un acord și o înțelegere atât de necesare în ziua primejdiei”. La Panciovo, N. Bălcescu și Ilinski au purtat convorbiri cu Perczel, Ilinski amintind că agenții români se
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
și românilor deplină autonomie. Din nefericire, Kossuth respinse acordul. Totuși, acel protocol - cum bine observase Handelsman - a înlesnit acțiunea emisarilor polonezi și românii pe lângă Avram Iancu în legătură cu formarea unei legiuni româno-polone. Atingerea acestui din urmă obiectiv presupunea însă acceptarea de către maghiari a propunerilor făcute de Michal Czajkowski, N. Bălcescu și Cezar Bolliac, în care scop Zamoyski a fost trimis în Ungaria și a stăruit pe lângă Bathyani. După cum se știe, toate acele străduințe s-au încheiat cu acordul din iulie, acel Proiect
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
ar fi spus lui N. Bălcescu că nu va primi comandamentul militar dacă ungurii nu vor recunoaște naționalitățile slave și română. De altfel, Dembinski avea să afirme ca s-a dus în Ungaria, fără a înceta să se străduie ca maghiarii să încheie un tratat prin care să garanteze slavilor libertatea, privilegiile lor și naționalitatea, iar slavii să se alăture maghiarilor care reprezintă nu numai cauza libertății Ungariei, ci și a Europei. Să mai adăugăm că, la Pesta, Wysocki, Jakubowski și
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
română. De altfel, Dembinski avea să afirme ca s-a dus în Ungaria, fără a înceta să se străduie ca maghiarii să încheie un tratat prin care să garanteze slavilor libertatea, privilegiile lor și naționalitatea, iar slavii să se alăture maghiarilor care reprezintă nu numai cauza libertății Ungariei, ci și a Europei. Să mai adăugăm că, la Pesta, Wysocki, Jakubowski și Sulakowski semnaseră contractul pentru proiectata legiune română, la a cărei comandă candida tot un polonez, Ilinski, aflat în strâns contact
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
că Ungaria trebuie să devină un stat federal, în a cărui Dietă slavii și românii vor avea majoritatea. Gândul la rolul preponderent al elementului slav i-a împins pe unii emigrați polonezi pe poziții greșite, de natură să zdruncine încrederea maghiarilor. În această privință, semnificative sunt rapoartele lui Lenoir, începând cu iulie 1848, și cele ale lui Tretter, din decembrie același an, în care se cerea sprijin pentru Jelacici, care ar fi fost nevoit, la început, să menajeze susceptibilitatea austriecilor spre
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Ion Ghica, la 3 iunie 1849, că fruntașii maghiari Kossuth, Bathyani și Szemere doreau o confederație compusă din Ungaria, Polonia, Țara Românească și Moldova, însă fără slavii de sud. Interesul pe care polonezii îl arătau slavilor de sud supăra pe maghiari. Din acest punct de vedere și referindu-se în mod concret la croați, care primeau arme din Franța, Kossuth i-a spus în iulie 1849 lui Wl. Zamoyski că politica lui Adam Czartoryski era „inamică ungurilor și funestă însăși Poloniei
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
condițiile când - nota Desprez - la Praga cereau să le fie cedat teritoriul locuit de slovaci, la Zagreb se cerea Croația, Slavonia și Banatul sârbesc, iar la București și Iași erau revendicate teritoriile românești de peste munți - cereri drepte - la care, însă, maghiarii, împinși de o vanitate regretabilă ce domina liberalismul, declarau că nu cunosc nici cehi, nici slovaci, nici croați, nici români: „nu există în Ungaria [...] decât maghiari și supuși maghiari” pretindeau ei. În această situație foarte complexă, românii și polonezii se
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
București și Iași erau revendicate teritoriile românești de peste munți - cereri drepte - la care, însă, maghiarii, împinși de o vanitate regretabilă ce domina liberalismul, declarau că nu cunosc nici cehi, nici slovaci, nici croați, nici români: „nu există în Ungaria [...] decât maghiari și supuși maghiari” pretindeau ei. În această situație foarte complexă, românii și polonezii se apropiau în cea mai mare măsură de înțelegerea înaltelor țeluri pe care viitorul apropiat pentru români, mai îndepărtat pentru polonezi, avea să aducă împlinirea. Una dintre
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
cum dușmanii revoluției au exploatat greșelile păturii conducătoare maghiare. F. I. Tiutcev scria că trebuie făcută o deosebire între Ungaria și Ungaria ungurilor; în poporul maghiar - sublinia el - s-au unit pasiunea revoluționară cu brutalitatea unei hoarde asiatice, și despre maghiari se poate spune, cu mai multă îndreptățire decât despre turci, că nu au nici un drept de patrie în Europa; conducătorii partidului maghiar sunt convinși că poporul lor are o misiune de îndeplinit în estul ortodox; ei se lansează în aventură
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Drama elitelor românești care intră la sfîrșitul secolului al XVIII-lea în sfera de influențn a romantismului german este că acestea se lovesc de elitele maghiare germanizate. Drama celor două istorii este că ele își revendică același spațiu originar, Transilvania. Maghiarii sînt cuceritorii bazinului carpatic la sfîrșitul secolului al IX-lea. Istoriografia maghiară contemporană arată, într-o voluminoasă istorie a Transilvaniei, editată în traducere franceză sub auspiciile Academiei de la Budapesta, în 1992, că: "Înainte de sfîrșitul anului 895, toate forțele importante ale
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
sînt cuceritorii bazinului carpatic la sfîrșitul secolului al IX-lea. Istoriografia maghiară contemporană arată, într-o voluminoasă istorie a Transilvaniei, editată în traducere franceză sub auspiciile Academiei de la Budapesta, în 1992, că: "Înainte de sfîrșitul anului 895, toate forțele importante ale maghiarilor se aflau în bazinul carpatic, pe care 1-au ocupat". Istoriografia română nu contestă așezarea aici a maghiarilor, dar se ridică împotriva tezei maghiare, după care Dacia fusese abandonată de Aurelian și deci maghiarii ar fi primii ocupanți ai Transilvaniei
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
a Transilvaniei, editată în traducere franceză sub auspiciile Academiei de la Budapesta, în 1992, că: "Înainte de sfîrșitul anului 895, toate forțele importante ale maghiarilor se aflau în bazinul carpatic, pe care 1-au ocupat". Istoriografia română nu contestă așezarea aici a maghiarilor, dar se ridică împotriva tezei maghiare, după care Dacia fusese abandonată de Aurelian și deci maghiarii ar fi primii ocupanți ai Transilvaniei. Fideli unei tradiții istoriografice, care se afirmă la sfîrșitul secolului al XVlII-lea, istoricii maghiari conchid Istoria Transilvaniei
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
anului 895, toate forțele importante ale maghiarilor se aflau în bazinul carpatic, pe care 1-au ocupat". Istoriografia română nu contestă așezarea aici a maghiarilor, dar se ridică împotriva tezei maghiare, după care Dacia fusese abandonată de Aurelian și deci maghiarii ar fi primii ocupanți ai Transilvaniei. Fideli unei tradiții istoriografice, care se afirmă la sfîrșitul secolului al XVlII-lea, istoricii maghiari conchid Istoria Transilvaniei din 1992: "Izvoarele istorice, cercetările arheologice și toponimia probează fără echivoc că teritoriul Daciei, rupt de
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
socoteală de argumentele avansate în sprijinul uneia sau alteia dintre cele două teze. Pe de o parte, conform tezei românilor, proba este reprezentată de continuitatea popularii daco-romane în Dacia post-romană, deci și în Transilvania; pe de altă parte, în teza maghiarilor, proba este constituită de absența popularii daco-romane în timpul cuceririi maghiare. Doar o schimbare de concepție privind națiunea și legitimitatea națională va putea să redea adevărata multiplicitate unui spațiu încercat de invazii și de război după retragerea Romei în fața barbarilor. Orice
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
de istoricii unguri ca fiind o "teorie". Conjunctura politică este determinantă. Monarhia Habsburgilor incorporează Transilvania în 1699 și confirmă o ordine, privilegii și excluderi sociale care coboară pînă în secolul al XV-lea. Privilegiile definesc statutul a trei națiuni recunoscute maghiarii, sașii și secuii și a patru Biserici luterană, calvinistă, unitariana și catolică. Excluderea se îndreaptă asupra comunității românești și a Bisericii sale ortodoxe, o comunitate ce reprezintă, spre mijlocul secolului al XVIII-lea, cel puțin 50% din populație. Or, influența
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
sînt, de asemenea, absenți din albaneză. Această specificitate este esențială, deoarece din ipoteza unei simbioze româno-albaneze decurge unul din argumentele în favoarea originii sud-dunărene a românilor și a unei lente și tîrzii urcări a acestora spre spațiul transilvan, deja ocupat de maghiari. Astfel, studiul întreprins de Committee of Transylvania, sub direcția lui Stephen Borsody, Nandor Dreisziger, Adam Makkai și George Schöpflin avansează argumentul similarității fonologice și morfologice dintre două limbi pentru a ajunge la concluzia existenței unei arii de origine învecinată pentru
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]