5,147 matches
-
Eyck. În secolul al XVI-lea, inginerul militar de origine italiană, Bartolomeo va consolida apărarea castelului, la ordinul guvernatorului orașului Saumur, Philippe Duplessis-Mornay. Va construi în jurul castelului medieval defensive joase, bastioane și curtine, urmând un plan în forma de stea. Mareșalul, Urbain de Maillé-Brézé, guvernator al orașului Saumur din 1626 până în 1650, va restabili capela și va realiza bastioanele din unghiurile nord-estic și sud-estic. Mai puțin glorios, castelul a devenit închisoare în timpul regelui Ludovic al XIV-lea și Napoleon I al
Castelul Saumur () [Corola-website/Science/315687_a_317016]
-
von Falkenhayn au răspuns la atac, în noiembrie 1916, oprind ofensiva trupelor române și ruse. Germanii au intrat adânc în România și au cucerit partea de sud a țării (Muntenia, inclusiv București) până la sfârșitul anului 1916. Forțele românești, condusă de către mareșalul Constantin Prezan, s-au retras în partea de nord-est a României (Moldova). În iulie și august 1917, Prezan, ajutat de viitorul mareșal, generalul Ion Antonescu, au oprit cu succes invazia germană, condusă de mareșalul August von Mackensen. Generalul Alexandru Averescu
Forțele Terestre Române () [Corola-website/Science/315713_a_317042]
-
au cucerit partea de sud a țării (Muntenia, inclusiv București) până la sfârșitul anului 1916. Forțele românești, condusă de către mareșalul Constantin Prezan, s-au retras în partea de nord-est a României (Moldova). În iulie și august 1917, Prezan, ajutat de viitorul mareșal, generalul Ion Antonescu, au oprit cu succes invazia germană, condusă de mareșalul August von Mackensen. Generalul Alexandru Averescu a condus a doua armată în victoriile din bătăliile de la Mărăști (22 iulie - 1 august 1917) și de la Mărășești (6 august - 8
Forțele Terestre Române () [Corola-website/Science/315713_a_317042]
-
anului 1916. Forțele românești, condusă de către mareșalul Constantin Prezan, s-au retras în partea de nord-est a României (Moldova). În iulie și august 1917, Prezan, ajutat de viitorul mareșal, generalul Ion Antonescu, au oprit cu succes invazia germană, condusă de mareșalul August von Mackensen. Generalul Alexandru Averescu a condus a doua armată în victoriile din bătăliile de la Mărăști (22 iulie - 1 august 1917) și de la Mărășești (6 august - 8 septembrie 1917). Ca rezultat al Revoluției Ruse, România a fost în imposibilitate
Forțele Terestre Române () [Corola-website/Science/315713_a_317042]
-
avantajele prevăzute de Tratatul de la București, în 1918. După finalizarea cu succes a ofensivei aliate de la Salonic împotriva Bulgariei, România a reintrat în război pe 10 noiembrie 1918, cu o zi înainte de terminarea acestuia în Occident. După ce generalul (mai târziu mareșalul) Ion Antonescu a preluat puterea, în septembrie 1940, România a aderat la Pactul Tripartit cu Puterile Axei și, ulterior, în 1941, a luat parte la Operațiunea Barbarossa - o expediție de invadare a Uniunii Sovietice în Basarabia și în sudul Ucrainei
Forțele Terestre Române () [Corola-website/Science/315713_a_317042]
-
României în timpul primei ofensive sovietice Chișinău-Iași, și au luat parte la luptele din Târgu Frumos. La sfârșitul lunii august 1944, Armata Roșie a intrat în estul României. Pe 23 august 1944, regele Mihai I l-a demis și arestat pe mareșalul Antonescu și a înființat un guvern pro-aliat format din comuniști și Frontul Plugarilor. S-a estimat că actul de la 23 august 1944 a scurtat al doilea război mondial cu circa șase luni. România a declarat război Germaniei naziste, prima și
Forțele Terestre Române () [Corola-website/Science/315713_a_317042]
-
de Brandenburg. Eric a servit că și comandant în armatele lui Carol V și Filip ÎI, si a luptat de partea lor în războiul Schmalkaldic (1546-1547) și războiul franco-habsburgic (1551-1559). În timpul bătăliei de la St. Quentin (1557), se distinge prin capturarea mareșalilor francezi Anne de MONTMORENCY și Jacques d'Albon de Saint-André. Acești prizonieri au fost foarte importanți pentru Filip ÎI pe post de obiect de negociere în timpul negocierilor pentru tratatul de pace de la Cateau-Cambrésis. În 1558 Filip ÎI a acordat Ducelui
Woerden () [Corola-website/Science/315821_a_317150]
-
ea a fost impresionată de omonima ei, Sfânta Elisabeta a Ungariei și a luat-o ca model. Foarte devreme, în jurul anului 1559, s-a sugerat o căsătorie între ea și viitorul rege Carol al IX-lea al Franței. În 1562 mareșalul de Vieilleville, membru al delegației franceze trimisă la Viena, după ce a văzut-o pe prințesa în vârstă de opt ani, a exclamat:""Majestatea Voastră, aceasta este regina Franței!"". Deși Vieilleville nu avea dreptul de a face o ofertă, bunicul Elisabetei
Elisabeta de Austria (1554-1592) () [Corola-website/Science/316498_a_317827]
-
ritm îngrijorător, Comando Supremo a fost obligat să întreprindă pași tot mai hotărâți spre o planificare militară profesionistă. Pe 10 iunie 1940, în timpul Bătăliei Franței, guvernul francez a fost evacuat la Bordeaux, declarând Parisul oraș deschis. Șeful statului major italian, mareșalul Pietro Badoglio: „"Am nevoie doar de câteva mii de morți astfel încât să stau la conferința de pace ca un om care a luptat."” Mussolini avea ca obiectiv imediat să cucerească noi colonii în Africa de nord prin ocuparea posesiunilor franceze
Istoria militară a Italiei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/316496_a_317825]
-
italiană de război de pe 10 iunie 1940, Regimentul brotanic 11 husari a cucerit fortul Capuzzo din Libia. De asemenea, britanicii l-au capturat într-o ambuscadă pe inginerul-șef al Armatei a 10-a italiene, generalul Lastucci. Pe 28 iunie, mareșalul Italo Balboa, guvernatorul-general al Libiei, a fost ucis din greșeală de focul artileriei antiaeriene italiene în timpul aterizării avionului acestulia la Tobruk. Mussolini i-a ordonat înlocuitorului lui Balbo, mareșalul Rodolfo Graziani, să lanseze un atac împotriva Egiptului. Graziani a încercat
Istoria militară a Italiei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/316496_a_317825]
-
al Armatei a 10-a italiene, generalul Lastucci. Pe 28 iunie, mareșalul Italo Balboa, guvernatorul-general al Libiei, a fost ucis din greșeală de focul artileriei antiaeriene italiene în timpul aterizării avionului acestulia la Tobruk. Mussolini i-a ordonat înlocuitorului lui Balbo, mareșalul Rodolfo Graziani, să lanseze un atac împotriva Egiptului. Graziani a încercat să se opună ordinului, argumentând că forțele de sub comanda sa erau echipate necorespunzător pentru o asemenea operațiune, dar Mussolini i-a cerut să declanșeze atacul în orice condiții. Pe
Istoria militară a Italiei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/316496_a_317825]
-
patru divizii și un grup blindat. Înaintarea italienilor a încetat la Sidi Barrani, unde Graziani, care nu era informat cu privire la efectivele reduse ale brianicilor, Mussolini era foarte furios datorită rezultatelor modeste ale operațiunii conduse de Graziani. Pe de altă parte, mareșalul nu putea fi învinovățit, vina aparținând chiar lui Mussolini, care îl refuzase lui Graziani majoritatea cererilor de dotatre cu camioane, armament sau provizii. Italo Balboa notase în timpul în care se aflase la comanda trupelor din Africa: „Tancurile noastre ușoare, deja
Istoria militară a Italiei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/316496_a_317825]
-
un stat pe care dictatorul o considera ca făcând parte din sfera de influență italiană, s-a aliat cu Germania. Mussolini a dat ordinul de atac pe 15 octombrie, el sperând ca trupele sale să înceapă atacul în 12 zile. Mareșalii Badoglio și Roatta, însărcinați cu executarea ordinului, erau dezorientați, deoarece cu numai trei săptămâni mai devreme, la ordinele lui Mussolini, fuseseră demobilizați aproximativ 600.000 de soldați. Pentru a asigura succesul, italienii aveau nevoie de aproximativ 20 de divizii. Cum
Istoria militară a Italiei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/316496_a_317825]
-
Pacific până când "Giuliani" a fost scufundat de submarinul britanic "Tallyho" în februarie 1944, iar celelalte două au fost preluate de Marina Imperială Japoneză după capitularea Germaniei. Alberto Tarchiani, un ziarist antifascist, a fost numit ambasador la Washington de către guvenul Badoglio. Mareșalul Badoglio era șeful guvernului provizoriu italian care funcționa în condițiile ocupării țării de către puterile aliate. Ambasadorul a sugerat ca Italia să declare război Japoniei pe 14 iulie 1945. Acest act, care nu a fost susținut de nicio acțiune armată, a
Istoria militară a Italiei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/316496_a_317825]
-
26 ianuarie 1911, sub baghetă dirijorului Ernst von Schuch. Acțiunea se desfășoară în cercurile aristocratice din Viena, în jurul anului 1740, în primii ani de guvernare a împărătesei Maria Terezia a Austriei. Durată operei: cca 220 minute. Opera începe în dormitorul Mareșalului von Werdenberg, unde prințesa de 32 de ani a petrecut o noapte de pasiune alături de tânărul conte de 17 ani Octavian Rofrano. Prințesa știe că acesta va căuta curând o iubită mai tânără. Îl trimite de aceea pe tânărul Octavian
Cavalerul rozelor () [Corola-website/Science/316692_a_318021]
-
7. Scria pentru revista lunară Dźwignia (Pârghia) și a fost membru al redacției Miesięcznik Literacki (Revista Lunară Literară). În 1930 a fost închis scurt timp împreună cu Jan Hempel și Aleksander Wat în Varșovia. Au primit ajutor de la Bolesław Wieniawa-Długoszowski, adjutantul mareșalului Piłsudski, atunci comandantul Divziei de cavalerie și șeful garnizoanei Varșovia. Acolo Broniewski a scris poemul "Rozmowa z Janem" (Conversația cu Jan). În 1939, în fața pericolului de ofensiva germană, Broniewski a publicat faimosul poem "Bagnet na broń" (Baionetă pe armă). În
Władysław Broniewski () [Corola-website/Science/316729_a_318058]
-
Imperiul romeilor, l-a distrus și l-a devastat, precum norii de lăcuste, să oprească înaintarea oștirii latine, care pune stăpânire întotdeauna pe ceea ce e mai aproape, precum o cangrenă. Basileul se străduia să-și țină cuvântul. Geoffroy de Villehardouin, mareșal de Champagne, autorul cronicii despre cucerrea Constantinopolului, arăta că Theodor I intra în luptă cu oștirea catolică la orice ocazie potrivită. Și, chiar dacă succesele reale ale Imperiului de Niceea, în conflictul armat cu latinii, trebuie calificate ca modeste, primul lui
Theodor I Laskaris () [Corola-website/Science/316751_a_318080]
-
colaborare cu ministerele de externe respective. În conformitate cu prevederile Articolului VII, pactul avea o valabilitate de zece ani. După înfrângerea forțelor Axei și invazia aliată din Sicilia, italienii au semnat un armistițiu cu Aliații în septembrie 1943. Noul guvern condus de mareșalul Pietro Badoglio a organizat o armată care să lupte alături de aliați. În partea de nord a Italiei Mussolini a proclamat Republica Socială Italiană, care a continuat să reprezinte Italia în cadrul Pactului de Oțel.
Pactul de Oțel () [Corola-website/Science/316812_a_318141]
-
de la urcarea pe tron noul prinț, descurajat neputând realiza binele pe care-l visa și pe deasupra bolnav, se hotărî să abdice. El se gândi un moment să lase puterea fratelui său Ioan, pe care îl ridicase la slujba înaltă de mareșal al curții și de mare logofăt; dar acesta, înspăimântat de greutatea sarcinii imperiale, refuză cu încăpățânare. Soția sa încercă zadarnic să-i ridice curajul; zadarnic îi arătă ea pericolul viitor la care expunea pe ai săi, care vor fisuspectați de
Ana Dalassena () [Corola-website/Science/315023_a_316352]
-
8 pistoale, 32 de încărcătoare, o fiolă incendiară și o bombă de un kg, după acest anunț, ei s-au predat gărzilor SRR. Ca și anunțul asasinării, funerariile primului ministru au fost transmise în direct pe postul de radio. Ordinul Mareșalului Ion Antonescu „Ostași vă ordon, treceți Prutul!”, dat în noaptea de 21/22 iunie 1941, întoarcerea armelor contra armatei germane, la 23 August 1944, abdicarea Regelui Mihai I, sau zilele Revoluției din decembrie 1989, sunt alte momente din istoria României
Radio România Actualități () [Corola-website/Science/315059_a_316388]
-
(n. la Beaune, în 1721 - d. în 1804, la "castelul Mimande", la Chaudenay (Saône-et-Loire)) a fost un senior de Mimande, "mareșal de tabără" francez. "" s-a născut la Beaune, în anul 1721. Era fiul cel mare al lui "Charles Viénot de Vaublanc", cu reședința la Beaune, (născut la 16 martie 1684) și al soției acestuia, "Philiberte Janel", cu care se căsătorise
Charles Viénot de Vaublanc () [Corola-website/Science/315122_a_316451]
-
căpitan, iar la 2 decembrie 1757 a devenit "cavaler de Saint-Louis", apoi maior de administrație la 5 aprilie 1759 și locotenent-colonel la 25 iulie 1762. Era maior de administrație în "regimentul Navarrei", în cursul luptele care l-au opus pe "mareșalul de Broglie" contelui "de Lippe de Buckburg", în cursul Războiului de Șapte Ani, când a trebuit să conducă, în lipsa ofițerilor valizi, o retragere, considerată exemplară ,la Cassel (Nord). Devine "locotenent-colonel" al "regimentului din Sarre" (infanterie), proprietatea "marchizului de Stainville". La
Charles Viénot de Vaublanc () [Corola-website/Science/315122_a_316451]
-
valizi, o retragere, considerată exemplară ,la Cassel (Nord). Devine "locotenent-colonel" al "regimentului din Sarre" (infanterie), proprietatea "marchizului de Stainville". La 2 august 1767, este ridicat la gradul de "colonel", iar la 22 ianuarie 1769, devine "brigadier de infanterie". Este numit "mareșal de tabără" la 1 martie 1780, iar în aceeași zi primește o pensie de "2.800 de livre". Este admis la "retragere" în anul 1792. "Charles Viénot de Vaublanc" a murit în 1804 la "castelul Mimande" de la Chaudenay (Saône-et-Loire). "Charles
Charles Viénot de Vaublanc () [Corola-website/Science/315122_a_316451]
-
Vânătoare se mută pe aerodromul Kramatorskaia, de unde execută misiuni în zonele Izium, Voroșilovgrad, Kupiansk, Starobilsk și Barvinkove obținând numeroase succese. În 5 iunie grupul este chemat la Kirovograd la o paradă militară. Aceasta are loc în fața Regelui Mihai I, a mareșalului Ion Antonescu, a Statului Major al Aerului din parte română și a mai mulți ofițeri superiori din Luftwaffe, în frunte cu Generalfeldmarschall Wolfram von Richthofen, comandantul Luftflotte 4. În 6 iunie cpt. Al. Șerbănescu este felicitat de mareșalul Antonescu, care
Alexandru Șerbănescu () [Corola-website/Science/315210_a_316539]
-
I, a mareșalului Ion Antonescu, a Statului Major al Aerului din parte română și a mai mulți ofițeri superiori din Luftwaffe, în frunte cu Generalfeldmarschall Wolfram von Richthofen, comandantul Luftflotte 4. În 6 iunie cpt. Al. Șerbănescu este felicitat de mareșalul Antonescu, care îi înmânează Ordinul Virtutea Aeronautică clasa Cruce de Aur. Se ia decizia ca Grupul 9 Vânătoare să treacă și el pe Bf 109 și să lupte împreună cu grupul 7, astfel colaborarea cu flotila „Udet” se încheie. În perioada
Alexandru Șerbănescu () [Corola-website/Science/315210_a_316539]