5,303 matches
-
bărbat cu o sănătate de fier, care se bucura de prietenia împăratului. Spărseseră ușa. Îl găsiseră pe juristul cel înțelept și incoruptibil întins pe pat - însă încheieturile îi atârnau inerte, cu venele tăiate, iar sângele formase o baltă enormă pe marmură. Pe masă se afla un bilet scurt: „Părăsesc această viață, care mi-a devenit de nesuportat“. Mama În zilele acelea Gajus împlini douăzeci și unu de ani, dar nimeni nu-și aduse aminte de asta. Se gândi că autobiografia lui Augustus începea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
zadar. Se ascunse în bibliotecă, într-un colț unde nu era suficientă lumină ca să citească. Însă nu-și dădu seama. Întinse mâna la întâmplare, luă un volumen, se întoarse, ajunse sub portic și se lăsă să cadă pe banca de marmură. Gura îi era uscată. Își spuse că rămăsese singur și că nu mai trebuia să se neliniștească pentru nimeni. Nimeni nu mai suferea, închisorile și insulele erau pustii. Trebuia să gândească doar la răzbunare. Cum stătea acolo, mâinile începură să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ca și cum respectivele măsuri s-ar și pune în practică; și cum liniștea romanilor era imperios necesară, aplaudară și ei, cu inima ușoară. Iar când un senator se ridică și declară solemn: „Propun ca acest superb discurs să fie sculptat în marmură și zidit pe Capitolium“, toți aprobară aclamând. Tânărului Împărat, acel consens i se păru o sinceră emoție colectivă, poate chiar afecțiune; era încununarea proiectelor sale îndelung gândite, răzbunarea tatălui său, zorii unor zile noi. Fiindcă era tânăr, renunțarea la apărare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
friguros, afectat de tuse și de răceli cronice, purta pe timpul iernii lenjerie de lână și, peste ea, trei-patru tunici grosolane, țesute în casă de femeile din familie, înainte să-și pună purpura imperială și să înfrunte frigul de pe coridoarele de marmură ale palatului. Secole de-a rândul, torsul modestei lâni albe reprezentase o ocupație casnică, în întregime artizanală, dar și indispensabilă. „A rămas acasă, a tors lână“, așa suna ceea ce pentru antici fusese - în mod interesat - cel mai înalt elogiu. Cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Împăratul se gândi: „Din exil, Ovidius a spus că Palatinus este culmea acelui mundus immensus. E adevărat. Însă versurile lui disperate nu i-au atras compasiunea celorlalți“. Ochii săi parcurseră orizontul dimineții. În stânga, departe, se ridica sacrul Capitolium acoperit de marmură. Pe urmă se zăreau acoperișurile de pe mons Quirinalis, iar apoi o altă colină, mons Esquilius, și o mică vale. Deoarece coasta de răsărit a colinei Palatinus era plină de verdeață - pe atunci nu existau imensele edificii ale dinastiilor Flavia și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
se ridica mons Vaticanus. „Roma mea“, se gândi Împăratul, „Roma mea, care va trăi peste secole, cu numele meu legat de ea. Din măruntaiele ei de piatră voi ridica monumente nemaivăzute“. Era ca o îmbrățisare, orașul divin, norul alb de marmură pe care-l văzuse când venise dinspre Rhenus, orașul întins ca o femeie pe șapte coline. — Manlius, noi nu construim edificii, strigă. Noi redesenăm Roma. Îi vom oferi spații noi: un pod se va arcui peste fluviu și ne va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
sfincși și lei, din diorit, din granit roșu, din bazalt negru. Voi pune să se sculpteze simbolurile fluviilor sacre, Nilus și Tiberis, cei doi frați. Vom avea un drum flancat de obeliscuri, vom avea un khem, cu statuia zeiței din marmură albă. Și mensa pentru ofrande, fără victime și fără sânge. În acel moment își făcu apariția Thryphiodoros, tânărul și capriciosul decorator din Alexandria. Capul îi era ras, iar pe tâmpla dreaptă se vedea cicatricea fină în formă de Tau, semnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
dreptunghi mare. Trasată cu cerneluri colorate, cu linii răbdătoare și drepte, se vedea o compoziție complexă de imagini misterioase, împărțite în pătrate. Împăratul se aplecă să privească. — M-am gândit că mensa isiacă nu va fi din piatră sau din marmură. Va fi din bronz greu. Și nu vom descrie ritul în cuvinte. Îl vom inciza în imagini incrustate cu argint și aur, indestructibile. Vor reproduce pentru totdeauna aspectul vizibil al ritului și semnificația lui tainică, ceea ce ochii omului nu pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Îl privi pe Împărat și-i zâmbi cu complicitate tinerească. — Numai inițiații vor înțelege. Granița de răsărit Însă Destinul, care schimbă soarta oamenilor, îl inspiră pe tânărul Împărat să construiască un somptuos cryptoporticus, o galerie lungă și amplă pardosită cu marmură, care să unească noua Domus Gaj și misterioasa sală a Muzicii cu vechile palate augustiniene. Și își luă imediat obiceiul de a se plimba pe acolo în zilele ploioase, în timpul obișnuitelor discuții legate de guvernare. Pe un perete așeză o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
minte încurajarea ironică, jignitoare a lui Sertorius Macro: „Ai deja cu patru ani mai mult decât avea Augustus când a luat puterea“. Poate că și Macro începea să-și amintească. Apropiindu-se de hartă, se împiedică pe pardoseala strălucitoare de marmură și mozaicuri. Se miră, pentru că nu era nimic în care i s-ar fi putut agăța piciorul. „Zeii anunță destinul prin semne infime“, spusese într-o zi Zaleucos. Împăratul declară: — În loc să înarmăm mereu noi legiuni, mai bine să trimitem ambasadori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de-acum știa bine când glasul Împăratului se schimba astfel, cu pauze aproape hipnotice, un glas care nu poruncea, ci descria ceea ce vedea altundeva. — De jur-împrejurul lacului? repetă, pe jumătate surprins, pe jumătate plin de respect. — Și o vei pava cu marmură, pentru că pe lac... Împăratul se întrerupse, ca și cum gândurile i-ar fi venit de foarte departe. Corăbiile Împăratului — Ascultă, Euthymius, pe apa asta vom pune corăbiile marelui rit isiac, așa cum era și aceea pe care s-au urcat Marcus Antonius, străbunul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
templu pe apă... Tot învârtea în mână micul lui codex, carnețelul de papyrus, privindu-l pe Împărat: — În mintea mea, Augustus, se naște o idee. Nu voi face un templu de lemn. Pe apa asta voi construi un templu din marmură... Râse. Tânărul Împărat fu tulburat. — Explică-mi, te rog. Lângă Euthymius veni repede adjutantul său, un tânăr care știa când să-i dea, pentru calculele și desenele lui complicate, un calamus mai bine ori mai puțin ascuțit, instrumentele pentru trasarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
iar dedesubt alta, curbă, care se intersecta la extremități cu prima, conturând coca. Completă linia cu altele, înclinând calamusul, și pe foaie apăru prova. — Privește, asta e coca de lemn; dar va trebui să susțină templul, care va fi din marmură, cărămizi și var. Râse din nou. Continua să deseneze, cu o mână din ce în ce mai iute. Și între două linii zâmbea entuziast: — În trecut s-au construit corăbii regale enorme; dar toate, absolut toate au fost din lemn. — E logic, spuse Împăratul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
construit corăbii regale enorme; dar toate, absolut toate au fost din lemn. — E logic, spuse Împăratul. — Dar eu ți-am văzut ochii, Augustus; ți-am văzut ochii când ți-am zis că pe apa asta va pluti un templu din marmură. Împăratul se uită la el; aveau aceeași vârstă. Și, dintr-odată, râseră amândoi, ca de o glumă. Euthymius continuă să deseneze. — Privește, Augustus, așa ceva nu s-a făcut vreodată: o structură din lemn, ce urmează ascultătoare mișcarea apei, va trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
rog. Simțea că numele lui urma să se lege de ceva nemaivăzut. Alți suverani construiseră mausolee, grădini suspendate, coloși, arcuri de triumf, și aproape întotdeauna grandioasele monumente fuseseră ridicate din bogatele prăzi de război. Pe lacul acela însă, corăbiile de marmură plutind ușoare deasupra apei aveau să le spună oamenilor de pretutindeni că până și cel mai îndrăzneț vis - cel al unei păci îndelungate - se putea împlini. — Vom lucra împreună, îi făgădui Manlius; dar nu îndrăzni să spună că ideea unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
deasupra apei aveau să le spună oamenilor de pretutindeni că până și cel mai îndrăzneț vis - cel al unei păci îndelungate - se putea împlini. — Vom lucra împreună, îi făgădui Manlius; dar nu îndrăzni să spună că ideea unei corăbii de marmură căzuse asupra lui ca un fulger. Euthymius, după ce coca ta va fi gata, chiar a doua zi, eu voi face baza... Iar coloanele, plăcile, marmura, toate vor fi deja pregătite pe mal. Dar tu, Imhotep, trebuie să-mi dai imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
lucra împreună, îi făgădui Manlius; dar nu îndrăzni să spună că ideea unei corăbii de marmură căzuse asupra lui ca un fulger. Euthymius, după ce coca ta va fi gata, chiar a doua zi, eu voi face baza... Iar coloanele, plăcile, marmura, toate vor fi deja pregătite pe mal. Dar tu, Imhotep, trebuie să-mi dai imediat desenele și măsurile. Și tu la fel, Thryphiodoros, pentru mozaicurile și ușile tale... Toate vor face parte dintr-un proiect unic. Apoi adăugă: — Eu voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
proiect unic. Apoi adăugă: — Eu voi controla totul; nimeni nu va putea să-mi spună că am greșit sau că trebuie să schimb ceva. Dă-mi un an, poate chiar mai puțin de un an, Augustus, și corăbiile tale de marmură vor pluti pe lac veacuri de-a rândul... Dar acel an nu-i fu îngăduit. Și nimeni n-a scris despre un asemenea refuz. Dar, vreme de secole, țăranii și păstorii din acei munți au povestit că pe fundul lacului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
adevărate, m-aș simți foarte liniștit. Atunci Euthymius declară râzând: — Oamenii mei or să-și piardă mințile la auzul unui asemenea proiect. Mâine mă duc la Misenum și le spun: „Băieți, mergem pe un lac să construim două corăbii de marmură“. VI CAMERA SECRETĂ „Puterea e un tigru...“ Febra — Nu mi-am riscat viața în fața lui Tiberius ca să ajung să-i cer băiețandrului ăstuia o audiență prin mijlocirea unor sclavi egipteni, le spuse furios Sertorius Macro oamenilor săi de încredere. De la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
profund, se trezea cu speranța că se iviseră zorii, descoperea că era încă noapte. Și înțelese că de fapt aștepta să vadă chipul unuia dintre oamenii care o trimiseseră pe mama lui la moarte. Arvilius intră în Curia solemnă, cu marmură strălucitoare, plină de senatori nemișcați, care îi intimida pe ambasadorii prieteni și îi îngrozea pe ceilalți. El se clătină însă când îl văzu pe Împărat. La rândul lui, Împăratul, după acea noapte albă, vedea un bărbat la vreo șaizeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
analiză. În fața bazinului cu flori acvatice pe care Augustus le adusese din Aegyptus, Euthymius făcu un gest triumfător, de parcă i-ar fi arătat un oraș cucerit: — Privește, Augustus: două corăbii cu coca din lemn, care au pe punte construcții din marmură și plutesc, ușoare. Privește! Cu un deget mișcă marea timonă aflată la pupa corăbiei fără vâsle și fără vele; prora se întoarse încet spre Împărat. Euthymius râse. — Lipsesc vâslașii; o să fac eu treaba lor. Împinse cu palma cea de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
care, în situațiile disperate, consultau Cărțile Sibiline, toți aceștia, care priviseră nemulțumiți enigmaticul templu isiac de pe Campus Martius, considerându-i o serioasă concurență, afirmau că la Roma se petreceau lucruri ciudate: „O vrajă egipteană ține la suprafața apei corăbiile de marmură“. Neliniștea lor era cu atât mai mare, cu cât tânărul Împărat nu se arăta prea interesat de riturile religioase romane, la care Augustus, spre deosebire de el, contribuise cu daruri bogate și ceremonii grandioase. — Împăratul seamănă cu Julius Caesar, care nu făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
a lui Marcus Tullius Cicero. Pe toți pereții însă, nișele și consolele erau pline de mici obiecte prețioase. Suveranii învinși, ambasadorii care doreau pacea, notabilii locali, guvernatorii provinciilor se străduiau să găsească daruri - obiecte din aur, pietre, smalț, lemn, fildeș, marmură, mozaicuri, sticlă, camee, picturi - care să-i satisfacă bine-cunoscutele gusturi de colecționar. Respectând ordinele, ofițerul însărcinat cu executarea lui Macro ceru să fie anunțat și, în picioare în mijlocul acelor comori strălucitoare, raportă: Macro alesese să se sinucidă, ca un militar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
pe buzele supte l-a sculptat cu mâna lui avarul Lysippus, care, pentru fiecare obiect vândut, arunca o monedă de aur într-o amforă; când a murit, s-au găsit o mie cinci sute de monede. O mică zeiță de marmură, grațioasa Venus din Bithinia, stând ghemuită pe malul mării, goală, și întocându-se să te privească. Se spune că aceasta a fost prima idee la care a lucrat faimosul Doisalsas. „Frumusețea nu trădează, nu întinde capcane. Nu se gândește, atunci când te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
sclavul Helikon să-l ducă în taină cu sine, ani de zile, și, ca un copil, să-i ceară Împăratului roman să-l păstreze în zothecula, „la adăpost“? Portrete ale Drusillei nu existau, ci doar un mic cap sculptat în marmură. Trebuia să pună să fie reprezentată imediat, înainte ca amintirea ei să se șteargă. Hotărî că-i va pune portretul în monumentul de pe malul lacului Nemorensis. Avea să fie înfățișată cu zâmbetul ei adolescentin, într-o atitudine sprirituală - partea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]