5,217 matches
-
în măsură să „meargă” pe suprafața apei, și chiar se pot scufunda sub apă la întâlnirea cu dușmanul. Alții scapă de prădători executând sărituri la o distanță de 5 - 6 centimetri. Acuplarea este anticipată de oferirea unui cadou femelei de către masculi. Cadoul reprezintă o insectă înfășurată în matase. Probabil, pentru a potoli foamea femeli și asfel masculul are șansa de a nu fi mâncat de ea. În caz că în timp de, cel mult, două zile masculul nu va găsi vreo femelă, le
Pisauridae () [Corola-website/Science/319371_a_320700]
-
cu dușmanul. Alții scapă de prădători executând sărituri la o distanță de 5 - 6 centimetri. Acuplarea este anticipată de oferirea unui cadou femelei de către masculi. Cadoul reprezintă o insectă înfășurată în matase. Probabil, pentru a potoli foamea femeli și asfel masculul are șansa de a nu fi mâncat de ea. În caz că în timp de, cel mult, două zile masculul nu va găsi vreo femelă, le o va mânca singur. Ponta este depusă într-un cocon, care este ținut cu ajutorul chelicerelor și
Pisauridae () [Corola-website/Science/319371_a_320700]
-
de oferirea unui cadou femelei de către masculi. Cadoul reprezintă o insectă înfășurată în matase. Probabil, pentru a potoli foamea femeli și asfel masculul are șansa de a nu fi mâncat de ea. În caz că în timp de, cel mult, două zile masculul nu va găsi vreo femelă, le o va mânca singur. Ponta este depusă într-un cocon, care este ținut cu ajutorul chelicerelor și pedipalpilor și nu este atașat de organele filiere ca la păianjenii lupi. Înainte de eclozare femela va amplasa coconul
Pisauridae () [Corola-website/Science/319371_a_320700]
-
de pește, însă consumă câteodată și plante. Cufundarul mic este membru al speciei cufundatoriilor cu o lungime a corpului cuprinsă între 55-67 cm, cu o deschidere a aripilor de 91-110 cm și are o greutate de aproximativ 1,4 kg. Masculii și femelele arată similiar, doar că masculii au tendința sș fie mai lați și mai grei. Penajul de iarnă este mai deschis decât al cufundarului polar, cu mai puțin gri pe partea posterioară a gâtului, iar ochiul de obicei este
Cufundar mic () [Corola-website/Science/315558_a_316887]
-
Cufundarul mic este membru al speciei cufundatoriilor cu o lungime a corpului cuprinsă între 55-67 cm, cu o deschidere a aripilor de 91-110 cm și are o greutate de aproximativ 1,4 kg. Masculii și femelele arată similiar, doar că masculii au tendința sș fie mai lați și mai grei. Penajul de iarnă este mai deschis decât al cufundarului polar, cu mai puțin gri pe partea posterioară a gâtului, iar ochiul de obicei este înconjurat de un alb curat; spatele este
Cufundar mic () [Corola-website/Science/315558_a_316887]
-
maro-roșiatic. În zbor se aseamănă cu cufundarul polar (Gavia arctica), dar poate fi diferențiat pe baza picioarelor mai puțin proeminente, a spatelui mai bombat, a gâtului încovoiat, a bătăilor din aripi mai rapide și a aripilor îndoite mult spre înapoi. Masculul emite un strigăt nupțial puternic repetat: "oo-orrr" acompaniat de cel al femelei mai puternic și mai ascuțit "arroo-arroo-arroo". Totodată emite un strigăt plângăreț "eeeh". Strigătul cel mai frecvent auzit se aseamănă cu sunetele rapide emise de gâscă în zbor "gac-gac-gac-gac
Cufundar mic () [Corola-website/Science/315558_a_316887]
-
incapabil să mai zboare pentru 3-4 săptămâni. Spre deosebire de ceilalți membrii ai familiei cufundătorilor care își pierd capacitatea de a zbura la sfârșitul iernii, cufundarul mic își pierde capacitatea de a mai zbura începând cu luna august până în noiembrie. Ambii, atât masculul cât și femela, participă la construirea cuibului. Cuibul este de obicei o platformă ușor adâncită (câteodată din noroi și plante). Femela depune două ouă care sunt incubate între 24 și 29 de zile tot de către femelă. Ouăle au o culoare
Cufundar mic () [Corola-website/Science/315558_a_316887]
-
din care 8% este coaja. Incubația ouălor începe după depunere. Puii de cufundar mic sunt hrăniți de ambii părinți, la început cu nevertebrate iar mai apoi cu pești mici pe o perioadă cuprinsă între 38-48 de zile. După această perioadă, masculul și femela îi vor neglija pe pui pentru a-i îndepărta de cuib.
Cufundar mic () [Corola-website/Science/315558_a_316887]
-
puri și sunt descalificați la concursurile canine). Acest câine este inteligent și receptiv, are o fire veselă și jucăușă. În prima parte a vieții are un nivel de activitate destul de ridicat, apoi devine mai sedentar. Se împacă bine cu copiii, masculii pot fi dominanți și agresivi în prezența altor câini masculi. Foarte atașați de stăpâni, preferă o relație mai profundă cu un anumit membru din familie. Sunt recunoscuți ca niște animale curate și fără cerințe deosebite de îngrijire. Nu se pot
Boxer (câine) () [Corola-website/Science/315797_a_317126]
-
sacou negru și o singură mănușă argintie, a executat o rotație după care a început moonwalk-ul ce a uimit audiența. O specie de pasăre, Manakinul cu Șapcă Roșie din America Centrală execută un dans de împerechere asemănător cu moonwalk. În timpul performanței masculului, acesta mișcă necontrolat și rapid picioarele în spate sau în lateral.
Moonwalk (dans) () [Corola-website/Science/316494_a_317823]
-
7 m (12 picioare). Datorită deschiderii mari a aripilor, pasărea este capabilă să stea în aer mai multe ore fără să bată din aripi. Lungimea corpului este de 107-135 cm (3,5-4,4 picioare), femelele fiind ușor mai mici decât masculii. Penajul diferă cu vârsta, juvenilii având o culoare ciocolatie. Cu cât îmbătrânesc, cu atât culoarea penajului devine mai albă. Adulții au un corp alb cu aripi de nuanță albă și neagră. Masculii au penajul mai alb decat femelele. Albatrosul călător
Albatros călător () [Corola-website/Science/316539_a_317868]
-
4 picioare), femelele fiind ușor mai mici decât masculii. Penajul diferă cu vârsta, juvenilii având o culoare ciocolatie. Cu cât îmbătrânesc, cu atât culoarea penajului devine mai albă. Adulții au un corp alb cu aripi de nuanță albă și neagră. Masculii au penajul mai alb decat femelele. Albatrosul călător este cel mai alb din complexul specilor albatrosului călător, celălalte specii având mai multă nunață de maro și albastru pe aripi și pe corp, asemănânduse cu Albatroșii călători imaturi. Ciocul are o
Albatros călător () [Corola-website/Science/316539_a_317868]
-
depistarea ei ajută cântecul specific al păsării. Fâsa de pădure este o pasăre migratoare, care iernează în savanele din Africa Centrală și Africa de Vest. Este o pasăre cu un corp suplu de o mărime de ca. 15 cm ca o vrabie. Masculii cu aripile deschise ating lățimea de 90 mm, pe când femelele 85 mm. Greutatea păsărilor în timpul împerecherii este între 22 și 24 g. Cu apropierea toamnei pasărea va crește în greutate, depășind 30 de grame. Din punct de vedere a culorii
Fâsă de pădure () [Corola-website/Science/316561_a_317890]
-
dezvoltată, fără radii spinoase, înotătoarea anală este redusă, iar înotătoarea caudală mică sau lipsește. Înotătoarele pectorale sunt scurte sau lipsesc, iar înotătoarele ventrale lipsesc. Orificiul branhial redus la o gaură mică, situată la marginea superioară a operculului. La majoritatea speciilor, masculul are o pungă ventrală, numită cameră incubatoare, unde femela își depune icrele pe care masculul le clocește. După eclozare, larvele rămân un timp în punga incubatoare. Familia singnatide este împărțită în 2 subfamilii: "Syngnathinae" (ace de mare sau singnații) și
Singnatide () [Corola-website/Science/316666_a_317995]
-
pectorale sunt scurte sau lipsesc, iar înotătoarele ventrale lipsesc. Orificiul branhial redus la o gaură mică, situată la marginea superioară a operculului. La majoritatea speciilor, masculul are o pungă ventrală, numită cameră incubatoare, unde femela își depune icrele pe care masculul le clocește. După eclozare, larvele rămân un timp în punga incubatoare. Familia singnatide este împărțită în 2 subfamilii: "Syngnathinae" (ace de mare sau singnații) și "Hippocampinae" (căluți de mare sau hipocampii). Cele mai multe specii sunt marine, răspândite de-a lungul țărmurilor
Singnatide () [Corola-website/Science/316666_a_317995]
-
cufundate în apa, ținându-și la suprafața doar boturile masive. Când se scufunda, hipopotamii își închid nările și pot rămâne sub apa pana la cinci minute, deplasându-se cu ușurința pe potecile delimitate clar pe fundul apei. Pe teritoriul unui mascul - o zona de forma unei pere, lunga de aproximativ 8 km - trăiesc în general 10-15 femele cu puii lor. Cea mai mare concentrație de animale sălbatice din delta Okavango se afla în Rezervația Naturala Moremi. Printre cele mai des întâlnite
Delta Okavango () [Corola-website/Science/316707_a_318036]
-
habitatelor lor. Această lipsă de teritoriu este cauzată de întrebuințarea terenurilor în scopuri agricole. Okapi au mai multe metode de comunicare pe teritoriul lor, inclusiv glande la fiecare picior, care produc o substanța ca gudronul, precum și marcarea teritoriului prin urinare. Masculii sunt protectivi când vine vorba de teritoriul lor, dar permit femelelor să treacă prin teritoriul lor pentru a se hrăni. Okapi sunt animale ierbivore, hrănindu-se cu frunze și muguri de copaci, ierburi, ferigi, fructe și ciuperci. Multe dintre speciile
Okapi () [Corola-website/Science/316806_a_318135]
-
cinci metri lungime și are o greutate medie de 1,4 -1,5 tone. 50% din greutatea lor este grăsime, semnificativ mai mult decât la balenele non-arctice, al căror corp este doar 20% grăsime. Stratul este de 10 centimetri grosime. Masculii sunt puțin mai mari decât femelele. Acestea au o greutate medie de 1350 kilograme, iar masculii 1500 kilograme. Se hrănește cu pește, cefalopode și crustacee. Trăiește în grupuri care numără 5-10 indivizi. Durată de viață a femelelor este de 32
Delfinul alb () [Corola-website/Science/315049_a_316378]
-
greutatea lor este grăsime, semnificativ mai mult decât la balenele non-arctice, al căror corp este doar 20% grăsime. Stratul este de 10 centimetri grosime. Masculii sunt puțin mai mari decât femelele. Acestea au o greutate medie de 1350 kilograme, iar masculii 1500 kilograme. Se hrănește cu pește, cefalopode și crustacee. Trăiește în grupuri care numără 5-10 indivizi. Durată de viață a femelelor este de 32 de ani, iar a masculilor cam de 40 de ani. Perioadă de reproducere a delfinului alb
Delfinul alb () [Corola-website/Science/315049_a_316378]
-
decât femelele. Acestea au o greutate medie de 1350 kilograme, iar masculii 1500 kilograme. Se hrănește cu pește, cefalopode și crustacee. Trăiește în grupuri care numără 5-10 indivizi. Durată de viață a femelelor este de 32 de ani, iar a masculilor cam de 40 de ani. Perioadă de reproducere a delfinului alb este de la sfârșitul lui februarie până la începutul lui aprilie.
Delfinul alb () [Corola-website/Science/315049_a_316378]
-
lungime, o greutatea până la 19 kg, și o vârstă de 10 - 20 ani. Depune icrele pe fundul apei, primăvara din mai până în iunie când temperatura apei atinge 12 °C - 15 °C. Icrele se lipesc de plantele sau pietrele din apă. Masculul va păzi icrele de alți pești, puietul devine apt de reproducție la vârsta de 2 - 5 ani când atinge o lungime de 30 - 40 cm. Șalăul este după știucă cel mai important pește răpitor din Europa. El vede și în
Șalău () [Corola-website/Science/315073_a_316402]
-
în munții Anzi și pe coasta vestică a Americii de Sud. Are cele mai mari dimensiuni dintre toate păsările din emisfera vestică. Pasărea are un penaj negru-strălucitor, cu un „guler” alb în jurul gâtului și cu margini pufoase, albe, ale aripilor, evidențiate la masculi. Pe cap și pe cea mai mare parte a gâtului, penele aproape lipsesc, iar pielea goală din aceste locuri capătă nuanțe de la pal-roz până la roșu-cafeniu, în funcție de starea emoțională a condorului. Masculii au „cercei” la gât și o creastă roșie-întunecată, destul de
Condor andin () [Corola-website/Science/315078_a_316407]
-
și cu margini pufoase, albe, ale aripilor, evidențiate la masculi. Pe cap și pe cea mai mare parte a gâtului, penele aproape lipsesc, iar pielea goală din aceste locuri capătă nuanțe de la pal-roz până la roșu-cafeniu, în funcție de starea emoțională a condorului. Masculii au „cercei” la gât și o creastă roșie-întunecată, destul de mare. Unii dispun și de o excrescență în zona ciocului. Femelele sunt mai mari decât masculii, lucru des întâlnit la păsările de pradă. Condorul andin se hrănește preponderent cu hoituri de
Condor andin () [Corola-website/Science/315078_a_316407]
-
goală din aceste locuri capătă nuanțe de la pal-roz până la roșu-cafeniu, în funcție de starea emoțională a condorului. Masculii au „cercei” la gât și o creastă roșie-întunecată, destul de mare. Unii dispun și de o excrescență în zona ciocului. Femelele sunt mai mari decât masculii, lucru des întâlnit la păsările de pradă. Condorul andin se hrănește preponderent cu hoituri de animale, mai ales mari, cum ar fi cerbii, guanaco sau vitele mari cornute. Atinge maturitatea sexuală la vârsta de 5-6 ani și cuibărește la altitudinea
Condor andin () [Corola-website/Science/315078_a_316407]
-
mare pasăre din emisfera vestică. Cu toate că lungimea de la cioc până la coadă măsoară cu 5 cm mai puțin decât la condorul californian, anvergura aripilor este mai mare decât la acesta, măsurând 274-310 cm. Pe lângă acestea, condorul andin e mai greu; un mascul cântărește 11-15 kg, iar o femelă — 7,5-11 kg. Distanța cap-coadă a unui exemplar matur variază între 117 și 135 cm. Trebuie menționat că măsurile prezentate au rezultat din măsurători efectuate preponderent pe exemplare de condori ținuți în captivitate. Coloritul
Condor andin () [Corola-website/Science/315078_a_316407]