4,697 matches
-
o mare varietate de surse, de multe ori exotice sau chiar biblice, dar neglijent traduse înapoi în folclorul și tradiția polonez, și motivele din propria sa pictură. Dintre tablouri sale cele mai cunoscute se numără "Błędne koło" (Cercul nebun, 1895-1897), "Melancolia" (1890-1894), "Natchnienie malarza" (Muza pictorului, 1897), "Wizja" (O viziune, 1912), seria Thanatos, precum și Bajki (basme), și multe altele. Multe dintre picturile sale sunt autoportrete în costume elaborate, o marcă a stilului său, afișând un mare simț al umorului. În perioadele
Jacek Malczewski () [Corola-website/Science/329228_a_330557]
-
culorile, dar, de asemenea, tehnicile acestora. Acest portret emană multe ambiguități, ceea ce complică interpretarea lucrării. Chipul sfios, meditativ, cu ochii calzi de dimensiuni nefirești, fața palidă și bolnăvicioasă, tonurile de gri și silueta fină conferă imaginii o ușoară starea de melancolie. Imaginea este completată de un buchet de crizanteme. Fata stabilește în mod clar un contact mental cu publicul, ceea ce sugerează că are nevoie de un sentiment mai mare de siguranță. Inocența copilei, liniștea afișată, trăsăturile delicate ale feței, mâinile fine
Fata cu crizanteme () [Corola-website/Science/329314_a_330643]
-
constată că în scrierile lui Sadoveanu „căutarea singurătății nu mai e o asceză, ci un rafinament” ce produce o „stare de fericire statornică”, iar vânătoarea și pescuitul devin prilejuri de a te bucura de frumusețea naturii; scriitorul înlocuiește senzația de melancolie de tip eminescian în fața naturii cu o vitalitate de tip flamand, astfel că Moldova lui Sadoveanu poate fi comparată cu „Olanda pictorilor de acum câteva secole, cu oameni în zdrențe, umflându-se cu vin și contemplând cu ochi lacomi mari
Împărăția apelor () [Corola-website/Science/334879_a_336208]
-
soartă. Lucrarea în sine prezintă adâncimea psihologică, misterele și suferințele sufletului; întâlnirea, adică ne-întâlnirea, bărbatului și a femeii. Béla Balázs îl prezintă pe Barbă-Albastră ca un erou al unei balade populare maghiare. Bartók, care din copilărie era înclinat spre melancolie, a scris în 1905 o scrisoare către mama sa, în care relata cât de singur este, și că nu-și găsește pereche, trebuie să accepte singurătatea oferită de soartă. Bartók încă nu trecuse peste iubirea refuzată de către Stefi Geyer când
Castelul Prințului Barbă-Albastră () [Corola-website/Science/332027_a_333356]
-
la spitalul St. Luke în iunie 1870. Elizabeth ura America și, după ce a fost externat din spital, el și soția sa s-au întors în Anglia pe 22 octombrie 1870 și au trăit în Ross on Wye, Herefordshire. Suferind de melancolie acută, el a fost în curând din nou internat in spital. A încercat să scrie, dar a finalizat puține lucrări. El a trăit în principal de pe urma pensiei oferite de Armata SUA, care nu era suficientă pentru a-i acoperi cheltuielile
Thomas Mayne Reid () [Corola-website/Science/336525_a_337854]
-
Dicționarului de scriitori români coordonat de Mircea Zaciu, Marian Papahagi și Aurel Sasu, redactând peste 40 de articole. În primăvara anului 1989 se încheie perioada maramureșeană, una pe care o consideră fertilă și despre care vorbește întotdeauna cu bucurie și melancolie. În aprilie se mută la Oradea (familia proprie urmându-l din toamnă) fiind primit în redacția celebrei reviste „Familia” unde îl are coleg pe Ion Simuț, el însuși echinoxist; după evenimentele din decembrie 1989, pentru o scurtă perioadă, în redacție
Ioan Moldovan (scriitor) () [Corola-website/Science/333451_a_334780]
-
ca temă "Unirea Principatelor Românești". Atunci a semnat prima dată cu pseudonimul Robert Cahuleanu, pe care l-a adoptat din profundă simțire românească, cum a declarat el mai târziu. Debutul editorial s-a produs în 1936, cu placheta de versuri "Melancolie". Ulterior a început să publice în câteva reviste: Basarabia, Basarabia literară, Raza. În 1944 i-a apărut la Chișinău cartea de poezii "Cântece de dor și de război". După pierderea Basarabiei de către România, odată cu retragerea trupelor române, în 1944 familia
Andrei Ciurunga () [Corola-website/Science/334067_a_335396]
-
Starea de sănătate a marchizei se deteriorează tot mai mult, fiind agravată și de infidelitățile generalului. În anul 1820 Arthur Grenville devine medicul Juliei, cu consimțământul soțului ei, și reușește în interval de un an să-i vindece starea de melancolie. În sufletul tinerei marchize se dă o luptă între dragostea pentru lordul englez și datoria ei de soție și mamă. Julie îi mărturisește că-l iubește și-i cere să se întoarcă în Anglia. Doi ani mai târziu, timp în
Femeia de treizeci de ani () [Corola-website/Science/335199_a_336528]
-
admitere automată la o altă facultate. Student fiind, François s-a angrenat într-o serie de tulburări studențești din care a scăpat fără pedeapsă prin protecția părintelui Guillaume de Villon (, din „Testament”, versul 853). Villon și-a reamintit ulerior, cu melancolie, în „Testament”, de această perioadă agitată de studenție<poem> "Bien sçay, se j'eusse estudié" "Ou temps de ma jeunesse folle" "Et a bonnes meurs dedié," "J'eusse maison et couche molle." "Mais quoy ! je fuyoië l'escolle" "Comme fait
Opera lui François Villon () [Corola-website/Science/331553_a_332882]
-
perceput diferit de către fiecare grup și sectă în parte, de unde și diferențele între modurile în care oamenii sărbătoresc această zi; în unele regiuni, această celebrare este foarte însuflețită, pe câtă vreme în altele trece aproape neobservată sau este marcată de reculegere și melancolie. În unele zone se organizează petreceri în aer liber, cu cântece, dans și voie bună. În alte zone este vorba de o zi dedicată celor plecați din această lume, care se celebrează prin vizite la cimitir și pomeni pentru sufletele
Nowruz () [Corola-website/Science/331831_a_333160]
-
talentat și eroul eponim al romanului. În cartea sa "Chapman's Odyssey" (2011), personajul principal, Harry Chapman, întâlnește personaje literare, scriitori, prieteni decedați și membri ai familiei într-un delir indus de morfină pe patul unui spital din Londra. În ciuda melancoliei și fricii, Harry își distrează asistentele, recitându-le unele dintre poemele sale preferate pe care le memorase într-o viață de lectură. Ultima sa carte este "The Prince's Boy" (2014), o poveste melancolică despre o dragoste a unui gay
Paul Bailey () [Corola-website/Science/335620_a_336949]
-
sortită dispariției”, consideră că vina îi aparține personajului din poveste (respectiv lui Antim), care își părăsește logodnica și își cauzează astfel propria nefericire. El privește în sus, înspre Cer, în loc să privească către oamenii din jurul său. Personajul trăiește o stare de melancolie cauzată de ratarea întâlnirii cu sacrul și este cuprins de obsesia morții. În finalul nuvelei, el este răpit într-o lumină escatologică de una din logodnicele sale, care-l părăsise mai demult atunci când aflase că și-a trădat vocația artistică
Uniforme de general () [Corola-website/Science/335624_a_336953]
-
pe care o va intitula ulterior „Pe strada Mântuleasa...”. "„Am început-o, ca atâtea alte cărți, fără să știu ce se va întâmpla în capitolul următor. Descopeream acțiunea pe măsură ce scriam. Știam doar că voi povesti confruntarea a două mitologii: misterele, melancoliile și frumusețile îngropate ale Bucureștiului evocat de Fărâmă și scepticismul, cruzimea, încrederea acerbă în automatizare, statistici și tehnologie a celor care-l vor ancheta”", va afirma mai târziu. Eliade scria într-un ritm destul de alert (12-15 pagini pe zi). Pasiunea
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]
-
zădărit- să fie!" Vrăjit și scos din minți și ocărât- să fie! Când suntem treji, orice stârnește suferință. Când suntem beți, , ce-o fi n-are decât să fie! ” , În aceste micropoeme întâlnim des motivul bahic, dar totdeauna umbrit de melancolii, tristeți, dezamăgiri, de un scepticism și de un pesimism agravat de spectacolul unei vieți frivole, egoiste, nedrepte. Iată două din aceste catrene ( , rubaiate ” ): Cerul ce m-alungă astăzi ca și mîine? De-ar avea și pietre-ar da ca după
Poezia persană () [Corola-website/Science/333718_a_335047]
-
Ion Horea, cuvânt înainte de Al. Cistelecan (Editura Ardealul, colecția „Poesis”, Târgu-Mureș, 2000); Antologia poeților ardeleni contemporani, realizată cu I. Boldea (Editura Ardealul, Târgu-Mureș, 2003); Giuluș - file de monografie, prefață de Ion Horea (Editura Ardealul, Târgu-Mureș, 2008, reeditare 2013); Golfuri și melancolii, poezii, cu o prefață de Al. Cistelecan (Editura Ardealul, Târgu-Mureș, 2011); Prolegomenele inimii, antologie de poezie, cuvânt înainte, notă asupra ediției și repere biobibliografice de Iulian Boldea (Editura Dacia XXI, colecția „Poeții iubirii”, Cluj-Napoca, 2011); Glose din râul fără sfârșit
Eugeniu Nistor () [Corola-website/Science/333824_a_335153]
-
să te facă să te simți ca și cum ai pluti în spațiu”. Mäenpää a ales numele „Wintersun” dintr-o listă pusă la dispoziție de un prieten, explicând mai târziu că „"Winter" reflectă latura rece și furtunoasă a albumului și, de asemenea, melancolia și magia finlandeză. "Sun" se referă la senzația de 'univers, spațiu și stele' a albumului, puternic conectată cu versurile”. Deși piesele de pe "Wintersun" fuseseră scrise între 1995 și 2004 (a se vedea data compunerii fiecărei piese aici), Mäenpää și-a
Wintersun () [Corola-website/Science/333848_a_335177]
-
vom potopi pe vrăjmași! cu mult sânge de-al lor vom spurca pământul!”", pentru ca dialogul să continue o perioadă în acest ton până când autorul intervine și-și notează impresiile în limba lui cultă: "„Cai și oameni coborau obosiți prin întinsa melancolie a acestui peisagiu auriu de primăvară”". Recenziile critice contemporane la adresa romanului au fost în general favorabile (precum cele ale lui Gheorghe Bogdan-Duică Ion Scurtu și Garabet Ibrăileanu), dar au existat și opinii contrare (precum cea a lui H. Sanielevici). Majoritatea
Șoimii (roman) () [Corola-website/Science/333819_a_335148]
-
A primit o pensie de merit de la statul francez. M-am reîntâlnit cu tata în 1990, la Paris. Nu a mai fost bine primit în România. Nici nu era mulțumit de climatul politic, nici după 1990. Era dezamăgit și trăia melancolia regalistă a României“. La 6 februarie 2010, la Muzeul Aviației din București, a avut loc o ceremonie de omagiere a locotenent-comandorului aviator Dan Valentin Vizanty, la împlinirea a 100 de ani de la naștere. A fost prezentată și o colecție de
Dan Vizanty () [Corola-website/Science/333250_a_334579]
-
constată că în scrierile lui Sadoveanu „căutarea singurătății nu mai e o asceză, ci un rafinament” ce produce o „stare de fericire statornică”, iar vânătoarea și pescuitul devin prilejuri de a te bucura de frumusețea naturii; scriitorul înlocuiește senzația de melancolie de tip eminescian în fața naturii cu o vitalitate de tip flamand, astfel că Moldova lui Sadoveanu poate fi comparată cu „Olanda pictorilor de acum câteva secole, cu oameni în zdrențe, umflându-se cu vin și contemplând cu ochi lacomi mari
Țara de dincolo de negură () [Corola-website/Science/334710_a_336039]
-
în prima jumătate a secolului al XIX-lea. Personajul principal Mihály Tímár cumpărase de la un grof un mic conac pe malul nordic al lacului Balaton, în apropiere de Balatonfüred. Acolo a locuit într-o perioadă cât a fost cuprins de melancolie și se gândea să se sinucidă și tot acolo a primit vizita neașteptată a ticălosului Tódor Krisztyán, care l-a amenințat că-l va da pe mâna autorităților, dar a murit înecat în timp ce traversa pe gheață Balatonul către Abația Tihany
Abația Tihany () [Corola-website/Science/334852_a_336181]
-
și în privirea care se pierde. Imaginile sunt inspirate de experiențe profund personale, exacerbate până la renunțare totală. De la peisajele islandeze redate în cerneală, până la cerul înstelat oglindit într-o apă stătătoare, corpusul de serii și lucrări glisează între alienare și melancolie, între căutare și abandon, între jocuri de percepție pre-condiționată și claritate monocromă. Până când vedem. Ramurile lui se hrănesc precum rădăcini în solul albastru, de unde absorb lumina care cade, îngropată acum în noi, cei ce privim arborii inversați. Expoziția va fi
Pe simeze by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105816_a_107108]
-
cu uși deschise spre alte încăperi, piețe largi. Marius Bercea, Guardians of the Molecules, 2016 Picturile Oanei Farcaș reflectă propria ei identitate, filtrând realitatea și transformând-o într-un univers personal distinct și discret. Lucrările lui Robert Fekete emoționează prin melancolia atât de caracteristică Romantismului german, reinterpretând în cheie contemporană lucrările lui Caspar David Friedrich. Picturile lui Alin Bozbiciu se remarcă prin studiile sale de expresivitate și lumină. Aurelian Marius Piroșca, The Great Selfie, 2016 Lucrările de mari dimensiuni ale lui
Maeștri și discipoli: Expoziție cu nouă artiști clujeni, la New York by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105860_a_107152]
-
continuat să primească ovații de la critici și păreri foarte pozitive. A. O. Scott de la "The New York Times" vede filmul că o "încântare de care te poți bucura oricând", lăudându-l în special , considerându-l "un analgezic împotriva durerii, un argument necesar împotriva melancoliei, mai bine spus, un antidot puternic îmbrăcat în elegantele culori ale entertainmentului. " Ann Hornaday de la "The Washington Post" spune : Richard Roeper de la "Chicago Sun-Times" vede filmul ca fiind curajos, minunat, dulce, amuzant și uneori trist, dar într-un fel sfâșietor
Întors pe dos (film) () [Corola-website/Science/333946_a_335275]
-
anii 1812 și 1818 și este dedicat unei „oceanide”. Poemul descrie călătoriile și reflecțiile unui tînăr obosit de lume, dezămăgit de o viață plină de plăcere și orgie, căutînd aventuri pe pămînturi străine. În sens larg, este o expresie a melancoliei și dezămăgirii simțite de generațiile obosite de războaiele epocilor post-revoluționare și Napoleoniene. Denumirea poemului provine de la termenul childe, titlu medieval al unui bărbat care se candidează pentru rangul de cavaler. Poemul conține elemente ce par a fi autobiografice, întrucît Byron
Pelerinajul lui Childe Harold () [Corola-website/Science/333963_a_335292]
-
Alexandru Steriadi (1880, București - 1956, București) pictează Case la Mangalia, estimat la 8.000 - 12.000 de euro. După o perioadă în care desenul a fost principala sa preocupare, Steriadi a pictat, cu o emoție uneori învăluită de o ușoară melancolie, peisaje urbane și acvatice, colțuri ale vechiului București, imagini din Dobrogea și din numeroasele sale călătorii, gen în care se încadrează și pictura oferită acum. Carel Van Savoy(en) (1619, Antwerp - 1665, Amsterdam) este un reprezentant al Epocii de Aur
Licitația Colecției familiei Halfon-Elias by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/104296_a_105588]