5,217 matches
-
ochii lor [= ai «uriașilor»] ca niște lăcuste” (Numerii 13, 33), În comparație cu o credință populară din Vâlcea : „Noi ăștia d’acum suntem pe lângă jidovi ca niște muște mititele” <endnote id="(46, p. 196)"/>. Dacă acceptăm ideea originii iudaice a unor motive mitice din tradiția populară românească referitoare la „jidovi”, trebuie să admitem și faptul că acestea s-au suprapus unor mitologeme zonale, cum ar fi povestea fetei de „jidov” care ia oameni În poală (AT 701) și atribuirea construcțiilor megalitice „neamului jidovilor
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
au fost „a-morțiți”, adică „fură ca nește morți” <endnote id="(96, p. 76)"/>, ca și cei cei puși să-l păzească pe Sfântul Petru În Închisoare <endnote id="(113, I, p. 170)"/>. Sfântul Gheorghe și alți sfinți Un alt motiv mitic destul de uzual este modul În care evreii Îl omoară pe Sfântul Ioan cel Nou : legându-l de „un cal neînvățat [= sălbatic]”. Asemănător se Întâmplă lucrurile Într-o legendă populară bucovineană referitoare la „muncile” Sfântului Gheorghe : „Zice că jidovii aveau foarte
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Și În urmă se hotărâră : să fie legat cu picioarele de picioarele dinapoi ale unui cal sălbatic, și apoi să dea drumul calului.” Imaginea hagiocidului pare identică cu cea din legenda Sfântului Ioan cel Nou, dar un element al ecuației mitice este diferit și el va răsturna cu totul ecuația Însăși. Spre deosebire de Sfântul Ioan cel Nou, care este negustor din Trapezunt, Gheorghe este un „sfânt militar”. El este soldat În armata romană și, ca atare, este „deprins a umbla cu caii
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Împresurat jidovii și l-au aruncat de pre aripa besearicii gios și acolo l-au omorât” <endnote id=" (497, p. 173)"/>. Mentalitatea tradițională, care ignoră dimensiunea istorică a faptelor, În sensul că nu operează cu ea, ci doar cu cea mitică, atribuie hagiocidul nu numai evreului neotestamentar, dar și celui contemporan. Declarația (din urmă cu doar vreo două decenii) a unui țăran din sud-estul Poloniei nu este doar comică, ci și definitorie pentru acest tip de gândire : „Am citit În Breviar
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
spațiul românesc. De pildă, imaginea unui „călugăr [creștin-] ortodox, făcând elogiul funebru la moartea unui rabin evreu” <endnote id="(328, p. 4 ; cf. 326, p. 281)"/>. Nu mă voi ocupa acum nici de evoluția și răspândirea În timp a motivelor mitice care compun legenda apocrifă Adormirea Maicii Domnului, nici de posibilele influențe - din zona cultă sau din cea folclorică - suferite probabil de motivul „mâinilor tăiate și crescute la loc”. Au făcut-o alții, Înaintea mea : Moses Gaster <endnote id="(20, pp.
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
loc comun În mitologia populară românească, dar cauza sancționării Sfântului Ilie este, de regulă, alta. Și structura cântecului epic comentat este uzuală <endnote id="(vezi colinda tip „Furarea astrelor” ; cf. 14, pp. 15-62)"/>, dar resortul care pune În mișcare scenariul mitic este diferit. De regulă, În cadrul acestui tip de scenariu, războiul se poartă Între Sfântul Ilie și demonul Iuda. Din nou, „jidovii” sunt asociați sau echivalați cu Iuda. Textul este atestat și În formă de colindă - culeasă de G. Dem. Teodorescu
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
de cari. „Cel mai bun lucru e să o iei Într-o [zi de] sărbătoare și s-o arunci pe o apă curgătoare” <endnote id=" (137, p. 110)"/>, de unde va ajunge În „Apa Sâmbetei” și, de acolo, În tărâmul strămoșilor mitici. Pe de altă parte, țăranul român crede că, dacă o icoană trosnește, cade, se rupe, plesnește etc., este un semn de piază rea, „e rău de moarte”, este „cea mai mare nenorocire a casei” <endnote id="(137, p. 148)"/>. 4
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
și simplu. E o lume supraîncordată muscular, supracontrolată cromatic, închisă, fără aer deci și fără suflu epic. Pare lumea interioară a unui adolescent obsedat de culturism, dependent de jocuri video și chinuit de tot felul de năluci venite de pe tărîmul mitic al Sexului Murdar. într-un fel, asta și este : o adaptare fidelă (realizată de Zack Snyder) a unei benzi desenate de Frank Miller. Presupun că nu întrunesc (sau nu mai întrunesc) toate calitățile necesare pentru a mă bucura la maximum
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
încearcă să facă literatură vizionară din rețetarul thriller-ului de duzină. Formula thriller-ească folosită de el e una arhicunoscută un tip descoperă o valiză cu bani și fuge cu ea, urmărit de mai mulți vînători , dar viziunea lui e una mitică, flamboaiant-obscurantistă, în care toți oamenii sînt vînători, sortiți să se vîneze unii pe alții pînă la Judecata de Apoi, într-o lume pe care Dumnezeu pare s-o ignore, dar pe care diavolul încă se mai obosește s-o viziteze
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
operei lui Caragiale. Cu excelentul său eseu, Lumea ca ziar. A patra putere : Caragiale , Ioana Pârvulescu este printre puținii istorici literari care încerca o recuperare a unei fațete a operei contemporane cu scriitorul. Într-o altă carte însă, În Țara Miticilor. De șapte ori Caragiale, autoarea lansa întrebarea care a preocupat câteva generații de istorici literari la care ne alăturăm. Merită revăzute însă nuanțările scriitoarei care deplasează întrebarea către un alt orizont interpretativ. „Cum arată Caragiale, contemporanul nos- tru ? De fapt
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
degeminat într-un cuplu de forțe, un coleric și un flegmatic, un belicos și un împăciuitorist, un fel de oximoron ontologic. Și nu doar Lache și Mache, ci și Farfu- ridi și Brânzovenescu, Leonida și Efimița sau confundabilii amici și Mitici, apar câte doi. Această degeminare a per- sonajului, simptomatică la Caragiale, o vom regăsi în tea- trul absurdului la Eugen Ionescu ăBătrânul și Bătrâna în Scauneleă, la Becket ăVladimir și Estragon sau Lucky și Pozzo în Așteptându‑l pe Godotă
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Rovers care perturba ritmul ordonat al vieții lor medievale. Deși eram Încă departe de momentul instaurării ayatollahului Khomeyni, mersul istoriei se făcea deja simțit, fără ca noi să-l putem descifra. Ruinele de la Persepolis se Înălțau deasupra deșertului, evocând un timp mitic. Brook ne prevenise să nu intrăm În aceste ruine cu atitudinea arogantă a turiștilor interesați să se fotografieze lângă coloane și morminte de regi. Odată ajunși, ne-am așezat pe pietre și am rămas tăcuți, lăsându-ne pătrunși de forța
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
undeva. Se duce undeva. Îi percepi vibrația. O reții. Încerci ca această coardă să vibreze În tine. Văzând Medeea la Paris, Eugen Ionescu a Înțeles direcția muncii noastre și a descris-o În termenii cei mai clari (articolul, intitulat „Dimensiunea mitică a realității“, a apărut pe prima pagină din Le Figaro și a fost reprodus ulterior În Secolul 20, În numărul dedicat Trilogiei): Desigur, În Medeea lui Andrei Șerban este vorba de o tentativă teribilă, tragică, aproape disperată, nemărturisită, de a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
experiența necesare, respectiv la Ministerul Afacerilor Externe. Am adresat, în acest sens, un Memoriu ministrului Sergiu Celac, de care mă legau multe "campanii diplomatice" și, de la 1 martie 1990, am redevenit DIPLOMAT! "Privind înapoi cu mânie", descopăr și eu, ca miticul Orfeu, din Dosarul de la securitate, ce peisaj de infern am lăsat în urma mea. Revin deci la Dosar și la "bolgiile dantești" ale sale. Fiind vorba de o structură militară și ce structură! -, Dosarul e împărțit riguros pe "secțiuni", fiecare purtând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
nu vrea să excursioneze de-al dracu' ce e, să ne fi dat și nouă o satisfacție după ani de muncă", am scris mai sus. După ce i-am pus pe jar zi de zi, mâncându-și singuri ficații, nu ca miticul Prometeu care avea în acest proces un ajutor "de sus", după transferul la ONT, au trecut la atac și mai înverșunați, sperând că dacă la Externe nu m-am lipit de "o trădare, o subtilizare de documente, o informație ultrasecretă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
este răvășit în București, casele vechi și frumoase au devenit antichități irecuperabile, iar construcțiile noi sar în ochi prin opulență de țață parvenită, încărcată de bijuterii excesive. I-am suspectat pe bucureșteni că ar fi unii prea snobi, alții prea "mitică". Între ei, un strat de oameni cultivați, politicoși, ilustrativi; dar stratul se subțiază. Bucureștenii se plâng de sărăcie, și este, într-adevăr, multă sărăcie, uneori suferită demn, alteori nerușinată, într-un fel de calicie, cu jeluire și expuneri indecente ale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
orașului. Din Ciric, din Galata, Tătărași, Sărărie și Țicău, din toate străzile prăvălite ale vechiului Iași, de peste tot, răsare acest cult. Până și bucureștenii, mai snobi, mai cârcotași, mai subțiri, mai intelectuali, cum or fi, mai șmecheri, mai Mitică (cei mai mulți mitici din lume sunt concentrați la București), deci până și bucureștenii au acest cult al lașului. E un fel de obligație națională, nu merge altfel... "Trebuie să fii puțintel ieșean, dacă ești român." Îmi amintesc de un concurs de primariat unde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
adevăr incontestabil. Așa s-ar putea explica caracterul eclectic al poveștilor marine cu pirați, care au apărut în secolul al XVII-lea, în Occident, prin mecanisme poetice, combinând atât elemente din imaginarul general al vieții pe mare, cât și toposuri mitice specifice unor narațiuni eroice, de călătorie sau de aventuri. Născut într-o epocă de maximă anvergură a comerțului maritim, a expansiunii coloniale, a războaielor navale, a presei, a progresului științific-filosofic și a viselor de puritate genuină tipice utopismelor iluministe, imaginarul
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
au rămas prizo nierele spectacolului improvizat anume. Fiindcă între adevă rurile obiective demistificatoare și insațiabila voință de a fi, constitutivă omului, se instaurează libertatea poetică, libertatea «remitifiantă». Mai mult ca niciodată resimțim că o știință fără conștiință, adică fără afirmare mitică a vreunei Speranțe, ar marca declinul definitiv al civiliza țiilor noastre, a subliniat, cândva, Gilbert Durand. Abia poetica și imaginația au redat speranțele omului modern demistificat, pentru care numai eroii zilei par adevărații eroi. Or, ficțiunea are eroi în care
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
din Leonardo da Vinci: O amintire din copilărie (1910), unde Sigmund Freud decela reprezentarea unui vultur ca simbol sexual, Dalí se arată, la rândul său, frapat de faptul că L'Angélus era, de fapt, un "mit tragic". O mare "temă mitică" informează tabloul pictorului francez din secolul al XIX-lea: cea a morții fiului urmată de agresiunea sexuală a mamei-mantide: Pe lângă bine-cunoscutul erotism simbolic al extazurilor mistice cărora le corespunde postura femeii din Angélus, veți fi de acord cu mine că
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
imaginea lui Dragomir în adulometrul sufletului. Scriitorul Horia-Roman Patapievici a mărturisit alaltăseară că n-a auzit de generația de aur. De Dragomir da, dar ca personaj malformant al societății. În egală măsură, putem băga mîna în foc că lui nea Mitică nu-i spune mare lucru numele lui Patapievici, la ce echipă a jucat și cine a luat șpaga cînd Liga l-a declarat jucător liber. mai 2003 Desene animate Fotbalul nostru ar putea copia modelul Real Madrid, dar în sens
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
și pot fi digerate doar de masochiștii care beau argile în speranța că le va trece beteșugul de stomac. Occidentali și civilizați fiind, probabil că spectatorii timișoreni nu-și vor curma dragostea la adresa mediocrităților și vor încerca să ierte. Meridionalii mitici (de la Mitică, nu de la mitul creației), de la care, în principiu, ei n-au ce învăța, iar în chestiuni sufletești cu atît mai puțin, procedează altfel în situații similare. Trag o mamă de bătaie copilului iubit, își iau o pungă de
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
și chintalele de „cesiuni“ anuale nu mai respectă nici o regulă. Se vînd locuri dincolo de orice geografie, din Carpați pînă la marea cea mare. Lipovenii din Deltă le cumpără de la cioplitorii maramureșeni în lemn, oltenii de la secui, iar bănățenii de la detestabilii mitici. Moderna, climatizata și termopanizata FRF nu-și pune întrebări, ci doar întocmește acte, așteptînd probabil ca Juve, retrogradată, să cumpere loc de la Livorno, iar Milan, penalizată cu o grămadă de puncte, să le ia cu împrumut de la vreun văr de-
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
a mitului, pentru a sprijini demersul metodologic al întregului grup de cercetare: acela de a construi comentarii aplicate pentru perioade istorice diferite, plecând de la "radiografii" diferențiale ale imaginarului. Un prim criteriu îl constituie în viziunea sa structura internă a unității mitice sau modul în care se înlănțuie schemele și arhetipurile din cadrul narațiunii. Ca factor ordonator, el permite determinarea unor sub-categorii, cu ajutorul unor procese structurante (linearitate, circularitate, ascensiune, extensie, simbolistică numerică etc.). Un foarte bun exemplu de studiu axat pe acest criteriu
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
fi cercetate familii întregi de subiecte sau poate fi urmat un traseu individual, al unei anumite noțiuni, care a devenit la un moment dat un important nod al amplei rețele de teme, în schema și în structurile imaginarului colectiv (simbolice, mitice sau arhetipale). Ar fi necesară o clarificare a accepțiunii acordate aici noțiunii de schemă (nu cu semnificația kantiană, prezentată în Critica rațiunii pure): pe lângă faptul că este "o generalizare dinamică și afectivă a imaginii [și] constituie factivitatea și non-substantivitatea generală
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]