6,924 matches
-
în toate privințele (apreciat și de unii miniștri, cărora le scria lungi memorandumuri, prioritar de politică externă și de regulă bine primite), mai ales după moartea mentorului ei din primii ani de domnie, lordul Melbourne. S-a arătat preocupat de mizeria în care se zbătea clasa muncitoare, insuflîndu-i același interes și Victoriei, deopotrivă cu cultul, tipic german, al familiei. Se pare că el a convins-o pe Victoria, la începutul domniei, să evite partizanatul politic (dar nu a reușit pînă la
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
li se alăture. Cetățenii animați de considerente umanitare și de un spirit elementar de dreptate nu erau dispuși să-i oblige pe refugiați să rămînă în lagărele în care fuseseră cazați, și nici să-i facă să se confrunte cu mizeria, teroarea și chiar riscul de a fi uciși, dacă ar fi fost expulzați în țările de origine. Confruntate cu presiuni din exterior și din interior, țările democratice au descoperit că granițele lor erau mult mai permeabile decît crezuseră. Pătrunderea ilegală
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
unde trece. Tandră și caldă, îmbălsămează totul cu atingerea și mângâierea sa. Iar pe cât e de delicată pe atât e de puternică și transformatoare. Ea vine cu frumusețe și culoare, din puritate și strălucire, sfidând cu nonșalanță și detașare toate mizeriile umane, oferind ajutor. În aparență instabilă, dar în esență foarte stabilă, ascunzând combinații și amestecuri infinite de nuanțe și culori, strălucitoare și diafane, realizează astfel spectacolul vieții, dându-i permanența mișcării și frământării. Privită în detaliu, este aceeași, dar alta
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
mai pozitiv, cu atât puterea îți crește. Cu cât ești puternic în sensul negativ, cu atât este semn că acolo sunt probleme, de regulă, grave. Ți-am prezentat pe scurt tabloul viteazului puternic, capabil să reziste și care transcende toate mizeriile vieții, păstrându-și armonia, curățenia și structura divină nealterată față de ce vede sau ce se face în jur. Și credeți că ar putea oricine să devină puternic? Categoric, condiția e să-și dorească cu adevărat, nu doar de amorul artei
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
000 de copii între care trebuia să fie și Iisus Christos. Nașterea creștinismului este începutul unei noi ere și al unor noi secole de prigoniri de schingiuiri și crime, din partea păgânilor idolatri. În această istorie atât de contorsionată, în atâtea mizerii și lupte, numărul răniților, mutilaților, îmbolnăviților e de crezut că a fost foarte mare ca și nevoia de îngrijire de asistență medicală, de medici. Ierusalimul, în noua lui cădere sub Titus (67 - 70) se va umple de răniți și de
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Agenții patogeni n-au frontiere. Sănătatea popoarelor europene e pusă în pericol. Ciuma traversează secolul, cu puseuri maxime, în Italia (1630), în Anglia (1665). Variola o acompaniază ajungând în 1670, la starea de endemie. Aceste maladii sunt dublate de bolile mizeriei: tuberculoza, holera, difteria, febra tifoidă etc. Luesul a mai diminuat dar nu eradicat. Morbiditatea e mare. Mortalitatea infantilă face ravagii. Alimentația este precară, apar anemii, febre, sunt medicamente puține. Instrumentarul medical este insuficient și rudimentar. Medicii sunt la datorie, fac
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Pascal (1623 - 1662), expresie a progresului matematicilor și fizicii vor duce în principiu, la crearea statisticii medicale atât de necesară epidemiologiei și demografiei. Medicina e din nou pusă la grea încercare. Oamenii mor înainte de timp. Popoarele vor să scape de mizerie, boli, foame. Orașele vor să se elibereze de milogi, infirmi, senili, nebuni, delicvenți, prostituate etc. Statul nu mai lasă pe seama bisericii asistența medicală dar aceasta, cu surorile ei de caritate în costume albe, lungi cu cruce roșie la piept și
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
de colorare 179 a bacteriilor și ciupercilor de culturi și preparate histologice. A organizat științific lupta antiepidemică, s a preocupat de medicina socială familială, preconizând alimentarea cu apă controlată sanitar, a orașelor și satelor. A militat pentru scoaterea țăranilor din mizerie. S-a distins ca profesor de patologie și bacteriologie la Facultatea de Medicină din București. Elevul său, Constantin Levaditi (1874 - 1953) se afirmă în Institutul Pasteur din Paris, ca microbiolog, virusolog, imunolog. Mulți studenți români s-au format pe lângă el
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
asigurarea sănătății copilului se fac eforturi financiare de eradicare a bolilor specifice vârstei prin vaccinări obligatorii, controale sanitare în școli, medici școlari, o atenție sporită acordându-se bolilor infecțioase între care hepatita, boală a neglijențelor igieniconutriționale și tuberculoza, boală a mizeriei, împotriva căreia, măsurile educaționale și de ameliorare a condițiilor de viață, se utilizează tuberculostatice de mare eficiență descoperite în a doua jumătate a sec. XX. La noi, în 1901 iau ființă Societatea pentru profilaxia tuberculozei; în 1908 Societatea pentru combaterea
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
aceasta, dacă nu o murdărie mizerabilă, pentru că aceste evenimente ne emoționează cu atât mai mult, cu cât suntem, pentru a ne vedea într-atât de afectați, mai puțin sănătoși. Limbajul curent, este adevărat, spune, când avem noi înșine de pătimit, mizerie, când îi compătimim pe alții, mizericordie. Dar ce fel de mizericordie, la urma urmelor, cu privire la niște evenimente fictive puse în scenă? Ele nu provoacă auditoriul la a simți ușurare, ci îl invită să sufere, și cu cât suferă, cu atât
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
astfel încât să nu provoace suferință, spectatorul își părăsește locul: este dezgustat, critică; dacă, dimpotrivă, suferă, rămâne, ascultă atent, se bucură. Și ce! lacrimi și suferință, ne sunt pe plac? Haida-de! Vrem și noi ca toată lumea să simțim bucurie. Oare pentru că, mizeria neplăcând nimănui, ci mizericordia, numai din cauza ei, să ne placă suferința?" (pp. 62-63) "Dar mie, în mizeria mea, îmi plăcea să sufăr, și căutam subiecte de suferință, în timp ce în legătură cu o nefericire străină, prefăcută, mimată, jocul actorului îmi plăcea cu atât
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
atent, se bucură. Și ce! lacrimi și suferință, ne sunt pe plac? Haida-de! Vrem și noi ca toată lumea să simțim bucurie. Oare pentru că, mizeria neplăcând nimănui, ci mizericordia, numai din cauza ei, să ne placă suferința?" (pp. 62-63) "Dar mie, în mizeria mea, îmi plăcea să sufăr, și căutam subiecte de suferință, în timp ce în legătură cu o nefericire străină, prefăcută, mimată, jocul actorului îmi plăcea cu atât mai mult și mă prindea cu atât mai tare, cu cât îmi storcea lacrimi. Ce-i de
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
cuprinde lucruri care li se întâmplă de obicei oamenilor în funcție de condiții, de vârste, de moravuri și de pasiuni, așa cum este verosimil ca un negustor să caute să câștige, ca un copil să facă imprudențe, ca un cheltuitor să ajungă în mizerie, ca un laș să fugă de pericol, și ceea ce decurge în mod obișnuit de aici; al doilea, cel extraordinar, care se preocupă de lucrurile ce se întâmplă rar și în afara verosimilului obișnuit, ca un om șiret și un răutăcios să
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
s-a îmbogățit demn din muncă. Mercier îl arată, într-o scenă rămasă celebră, cu roaba încărcată cu aur22. Autor angajat, Louis-Sébastien Mercier este și mai ambițios în proiectul său decât Diderot. El vrea să zugrăvească, sub toate formele ei, mizeria socială, încă niciodată adusă pe scenă. "Îmi voi spune că poetul este interpretul nenorocirilor, oratorul public al celor oprimați; că menirea lui este de a aduce jelaniile la urechile cele mândre care, oricât de lipsite de milă ar fi, vor
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
prezentul, spune Hugo în Prefața la Ruy Blas; poporul, orfan, sărac, inteligent și puternic; aflat foarte jos, și aspirând foarte sus; având marcate pe spinare urmele servituții și în inimă premeditările geniului; poporul, valet al marilor seniori, și îndrăgostit, în mizeria și abjecția lui, de singura figură care, în mijlocul acestei societăți prăbușite, reprezintă pentru el, într-o divină strălucire, autoritatea, caritatea și fecunditatea. Poporul ar putea fi Ruy Blas." Investit cu o înaltă funcție morală, teatrul romantic va permite educarea poporului
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
fim lucrătorii cei mai utili și cei mai morali ai genului uman? De aceea s-a indignat adesea în fața nedreptății acuzației contemporanilor săi ce-i taxau opera de imoralitate sub pretextul că zugrăvește acolo viciul. Dacă se străduiește să descrie mizeria și nebunia umană sub toate formele sale, o face în scopul moral de a descoperi cauzele răului social, cu speranța de a le eradica. În Prefața la Cârciuma (L'Assommoir), în 1877, el exclamă: "Cârciuma este cu siguranță cea mai
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
roman despre popor care nu minte și care are mirosul poporului. Și nu trebuie să tragem concluzia că întreg poporul este rău; căci personajele mele nu sunt rele, sunt numai ignorante și depravate de mediul de muncă aspru și de mizerie în care trăiesc." 6.1. Refuzul neverosimilului Condamnarea pe care Zola o face să apese asupra dramei romantice este fără drept de apel. "Cele mai frumoase modele ale genului nu sunt, cum s-a spus, decât opere de mare spectacol
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
de ce atâtea nazuri, cu acest cuvânt de lacheu? de ce să plângi în hohote? de ce să te otrăvești? Stranie inconsecvență: nu are nimic dintr-un lacheu și moare pentru că este un lacheu. Ajungem aici la exagerarea făcută pentru un cuvânt, la mizeria poveștilor inventate; s-a spus adesea că o primă minciună cere o serie întreagă de minciuni, și nimic nu este mai adevărat în literatură; dacă părăsim terenul cel solid al realului, ne pomenim aruncați în absurd, în fiecare clipă trebuie
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
a creat o lume artificială în care se mișcă niște paiațe. "Talentul Domnului Sardou (...) este făcut în esență din abilitate și spirit, scrie Zola în Causeries dramatiques: el nu ar putea crea personaje reale și nici să pătrundă în profunzimea mizeriilor umane." Zola nu vede, în teatrul lui Emile Augier (1820-1889), care are meritul de a face satira burgheziei bogate, decât o urzeală de șabloane. Zugrăvirea mediului burghez pe care o oferă opera lui Henri Becque (1837-1899) nu-l satisface cu
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
și Lacrima, cu titluri care dezambiguizează, într-o notă de amărăciune, intenția ironico-satirică: "generatia de sacrificiu" este sintagma prin care se autodefineau senatorii și deputații români de după Primul Război Mondial, deși nu își sacrificaseră decât nopțile pentru petreceri pantagruelice, sfidând mizeria și sărăcia populației, iar "lacrima", care apare pe obrazul unui procuror când află, din întâmplare, că un om a fost condamnat pe nedrept și apoi a decedat pare să dezechilibreze pentru o clipă un univers caragialesc, pentru că însoțește un foarte
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
demagog este ipostaziată diversificat, dar păstrând ingredientele de bază, în comediile lui Tudor Mușatescu și ale lui Liviu Rebreanu. Umorul și compasiunea, predominante în prima parte a piesei Titanic Vals, în care Spirache este "un Cănuță deprins a răbda toate mizeriile existenței mic-burgheze din România Mare"94, sunt substituite în cea de-a doua parte de satira amară, prilejuită firesc de posibilitatea plonjării într-o altă sferă socială prin politică. Spirache Necșulescu este, însă, un politician atipic: Chiriachița: Fă și tu
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ci și tineri chiriași buni de exploatat pentru plata datoriilor, asupra seninătății cu care soții sunt înșelați în propriile camere, asupra unei lumi corupte și desfrânate, reflectate cu obiectivitate. Ultimele replici din roman sugerează clar resemnarea și detașarea izbăvitoare în raport cu mizeria umană întâlnită la tot pasul: "Rea e lumea, coană Tincuțo!... -E dată dracului. Mai vrei un ceai?"103 Astfel, ceea ce reprezintă marca diferențiatoare față de viziunea caragialiană este, așa cum spuneam, dramul de înțelegere din privirea umoristică asupra lumii descrise, în care
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
progresului, trad. Viorica Alistar, Editura Tehnică, București, 1994. Nicoară, Simona; Nicoară, Toader, Mentalități colective și imaginar social, Presa Universitară Clujeană/Mesagerul, Cluj, 1996. Pastoureau, Michel, O istorie simbolică a Evului Mediu occidental, trad. Em. Galaicu-Păun, Cartier, Chișinău, 2004. Popper, Karl, Mizeria istoricismului, trad. Dan Suciu și Adela Zamfir, All, București, 1998. Popper, Karl, Mitul contextului. În apărarea științei și a raționalității, trad. Florin Lobonț și Claudiu Mesaroș, Trei, București, 1998. Powell, Barry, A Short Introduction to Classical Myth, Upper Saddle River
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
părere Labarthe și Nancy op. cit., pp. 23-24. 273 Cassirer observă că teoria lui Spengler reînvie de fapt unul dintre cele mai vechi și mai puternice mituri, cel al sorții, Moira, mai puternică și decât zeii. Op. cit., p. 361. 274 Idem, Mizeria istoricismului, pp. xvii-xxi, passim. Dacă nu vrem ca lumea să se prăbușească din nou în nenorocire, trebuie să renunțăm la visele noastre de a ferici lumea. Totuși, putem și trebuie să rămânem corectori ai lumii, dar niște corectori modești." 275
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
catalizat de două mari mituri ale temporalității, miturile originii și cele escatologice, iar paralela dintre structura milenarismului originar religios (starea de perfecțiune inițială, edenul primitiv al Vârstei de aur, căderea din acesta și cortegiul de conflicte declanșate în consecință suferințe, mizerie urmată de venirea lui Mesia, care prin altă serie de cataclisme va reinstaura perfecțiunea inițială prin mia de ani de pace și abundență) și moștenirile sale secularizate este aproape perfectă. Jean-Pierre Sironneau, Milenarisme și religii moderne, pp. 19-40, passim. Jean-Jacques
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]