5,001 matches
-
motivați și recompensați în același timp. Atât timp cât este posibil ca membrii fiecărei echipe să câștige până la urmă aceleași stimulente și recompense, nu va fi nici o problemă. De fapt, câteodată angajații par să înțeleagă situația mai bine decât managerii. Abilitare prin modelare Când adoptați o abordare de tip „câte o echipă pe rând, bazată pe întărire condiționată, echipă-cu-echipă pentru schimbarea organizațională, este foarte important ca criteriile pentru primirea stimulentelor și recompenselor să fie clare și posibil de îndeplinit. În cazul în care
[Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]
-
deciziilor trebuie acordate membrilor echipei atunci când aceasta este pregătită, iar responsabilitățile acordate inițial trebuie să se încadreze în anumite limite. La fel ca în toate inițiativele de schimbare a performanței, strategia care trebuie folosită pentru a avea eficiență maximă este modelarea. Dacă întăriți micile îmbunătățiri, realizați abilitare până la capăt. Nu le puteți oferi oamenilor abilitare; trebuie ca ei să o câștige. 17. Transformarea restructurărilor de personal în ajustarea numărului de personal Vremurile grele cer un management pozitiv De la mijlocul anilor ‘80
[Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]
-
bucuriei la locul de muncă”. Doar acest program oferă 193.330 de ocazii de a descoperi bucuria în acea fabrică din 1979. Noi avem ceva care să se compare cu asta? Japonezii par să aibă un simț înnăscut al înțelegerii modelării. Aduceți-vă aminte de acea vorbă orientală: „Mai multe picături fac un ocean”. Japonezii sunt mult mai dispuși decât noi să celebreze micile îmbunătățiri. Ei știu că cineva care vine cu o idee ce „nu valorează astăzi nici o para chioară
[Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]
-
Scala Ratei de Fixare a Comportamentului Comportment; afacerile și; descurajare prin penalizări; descurajare prin pedeapsă; definiția; distingerea de rezultate; ca funcție a consecințelor sale; încurajarea prin întărire; măsurare și; observare și; performanța ca funcție a; managementul performanței și; încredere și; modelare prin stabilirea obiectivelor; înțelegerea ca soluție a managementului afacerilor; vezi și analiza comportamentală; performanță Consecințele comportamentale; comportamentele și; definiția; întărirea negativă; și penalizare; întărirea pozitivă; pedeapsă; vezi și consecințe Modificare comportamentală Analiză comportamentală; învățare accelerată și; definiția; managementul performanței și
[Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]
-
instruirii fluenței Fortune Regula 4 la 1 Franklin, Benjamin Factprul de frecvență în întărirea pozitivă Fuji Electric Company Împărțirea câștigurilor Gibbon, Edward Gilbert, T. Ginder, Don Obiective și stabilirea obiectivelor; posibil de atins versus nerealiste; analiza proceselor organizaționale; natura obiectivelor; modelarea; seriile de obiective Regula bunicii; definiția; exemplu; Great Place to Work, A (Levering) Green, L. Stimulente de grup Growing Up Digital: THe Rise of the Net Generation (Tapscott) Grow or Die: The Unifying Principle of Transformation (Land) Guru, The (Tobin
[Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]
-
care se supun normei să o și înțeleagă ca atare. Rezultă de aici că, pentru a reuși în acțiunea de normare a limbii, normele trebuie să fie simțite ca o necesitate de către membrii societății și să devină o formă de modelare a comportamentului lor. Această necesitate nu emană însă spontan din interiorul conștiinței (nu are, prin urmare, sorginte introspectivă), ci rezultă din acțiunea mediului social, care imprimă supraeului (înțeles în limitele psihologiei abisale freudiene) anumite reguli, iar acesta acționează, la rîndul
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
Această necesitate nu emană însă spontan din interiorul conștiinței (nu are, prin urmare, sorginte introspectivă), ci rezultă din acțiunea mediului social, care imprimă supraeului (înțeles în limitele psihologiei abisale freudiene) anumite reguli, iar acesta acționează, la rîndul lui, asupra eului. Modelarea de acest tip, realizată prin acțiunea (sistematică) a unei autorități și bazată pe influențare, devine optimă cînd creează convingeri fundamentate rațional și nu rămîne la nivelul unui factor coercitiv. Ținînd cont de statutul limbii în cadrul comunității și de faptul că
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
care o atribuie gînditorul francez conștiinței, ca urmare a identificării unui statut ontologic specific, își desăvîrșește latura obiectivă prin limbă, căci obiectivitatea la nivel social este dată de trecerea subiectivului afară de sine, în primul rînd de comunicarea prin limbă, de modelarea reciprocă a conștiințelor vorbitorilor. În ultimă instanță și în sensul etimologic al cuvîntului latin con-sciencia, conștiința este o cunoaștere de sine, iar întrucît sinele cuprinde cunoașterea despre lume, conștiința este luarea la cunoștință despre ceea ce este știut că există, este
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
mediul cosmic, care, din element extern omului, devine interior lui, ca glosocosmos din sfera antropocosmosului, în spațiul căruia acoperă o suprafață foarte extinsă. Se exercită în acest caz, în primul rînd, funcția denominativă a limbii și se desăvîrșește o eficientă modelare a structurii cosmosului din perspectiva structurii spiritului omului. Cele trei aspecte umanizatoare (individuală, socială și cosmică) sînt procese și realități cu manifestare simultană și corelată, istoria și funcționarea limbii fiind un permanent act de construcție a indivizilor și de reconstrucție
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
mic de actori și interacțiuni repetate într-un orizont de timp pe termen lung, instituțiile internaționale pot dobândi o valoare crucială pentru statele care își urmăresc interesele naționale. Instituțiile pot facilita cooperarea prin reducerea costurilor de tranzacție, scăderea nesiguranței și modelarea așteptărilor statelor. Instituționaliștii recunosc că relațiile interdependente sunt o premisă importantă pentru cooperarea internațională. Tiparele bine dezvoltate ale interdependenței economice sunt cruciale pentru că ele măresc atât sfera câștigurilor comune, cât și frecvența contactelor dintre state. Astfel, instituționaliștii susțin că teoria
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
descrieri valoroase ale "marilor strategii" ale principalelor puteri dintr-o perioadă de fluctuații. Rezultatele indică faptul că sfârșitul Războiului Rece a generat o diversitate de strategii ale actorilor importanți, ceea ce reflectă faptul că preferințele interne au un rol cheie în modelarea reacțiilor față de colapsul sovietic. Editorii apreciază că acest fapt indică alinierea în cadrul unei structuri unipolare. Constrângerile impuse de sistem asupra principalelor puteri sunt relativ slabe, permițând coalițiilor interne un grad ridicat de influență asupra formulării politicii externe. Realiștii structurali ar
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
cunoaște presiuni în sensul internalizării unei identități liberale. Vom evalua această predicție la finalul secțiunii care abordează opțiunile strategice ale Germaniei unificate. Mai întâi, totuși, este necesar să stabilim că se poate considera că rolul jucat de factorii interni în modelarea politicii externe a Germaniei în perioada după Războiul Rece este mai autonom decât au anticipat neorealismul și instituționalismul. Aspecte importante ale comportamentului Germaniei în timpul procesului de unificare pot fi privite ca reflectând un set distinct de preferințe în politica externă
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
și remodelat interesele germane astfel încât, în ochii elitelor politice germane, apartenența la instituții nu era pur și simplu un instrument politic, ci un cadru normativ pentru formularea politicilor. Dezvoltarea unui sprijin reflexiv pentru instituții ... a jucat un rol important în modelarea intereselor germane după unificare. (Anderson și Goodman, 1993, p. 24) Pornind de la analiza lui Anderson și Goodman, Keohane ș.a. caracterizează preferințele în politica externă germană dintre 1989 și 1991 ca fiind "instituționaliste în mod reflexiv: legăturile sale instituționale erau considerate
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
oferă Germaniei o influență indirectă în interiorul UE mai mare decât cea pe care ar putea-o avea prin recursul la resursele sale tangibile. Strategia de integrare a Germaniei urmărește un set neclar de obiective "de mediu", care au ca scop modelarea caracterului general al politicii integrării, și nu negocierea unor chestiuni specifice în funcție de fiecare caz în parte. Bulmer și Paterson identifică arii predominante ale politicii integrării, ce indică modul prin care Germania este capabilă să modeleze preferințele altor state implicate în
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
o serie amplă de actori interni pentru a interacționa cât mai mult cu Europa Centrală și de Est, astfel încurajând țările din regiune să își structureze instituțiile politice interne și economia potrivit modelului german. În cele din urmă, exportarea abordării "modelării mediului", referitoare la formularea deciziilor de politică externă, se întoarce sub forma unui cerc virtuos, în care alți actori devin predispuși să continue participarea în procesul integrării europene. Ca urmare, odată ce statele europene est-centrale aderă la UE, probabil că presiunile
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
o tendință economică mercantilistă vor fi presate să internalizeze o identitate liberală. Această predicție va fi evaluată în secțiunea finală, unde abordăm opțiunile strategice ale Japoniei. Mai întâi, totuși, este necesar să stabilim că rolul jucat de factorii interni în modelarea politicii externe a Japoniei în perioada post-Război Rece este mai autonom decât au anticipat neorealismul și instituționalismul. Există semnale că strategiile Japoniei după Războiul Rece îi influențează politica externă într-un mod ce prezintă anomalii atât pentru predicțiile neorealiste, cât
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
au fost încântați de raportul Nye (Pyle, 1996, p. 172). Mai mult, poziția de putere civilă face ca Japonia să fie "prinsă în vârtejul triunghiular" al relațiilor chino-americano-japoneze. Drifte utilizează această expresie pentru a surprinde rezultatele negative și contra-productive ale modelării relației cu China pornind de la alianța de securitate cu SUA. Îngrijorătoare pentru Japonia este mai ales distanțarea graduală a Chinei de poziția anterioară, aceea de acceptare a MST, ca fiind răul mai mic (Drifte, 2003, pp. 162-173). Astfel, o interpretare
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
sau o tendință economică mercantilistă vor fi presate să internalizeze o identitate liberală. Vom evalua această predicție în secțiunea finală, unde abordăm opțiunile strategice ale Chinei. Mai întâi, totuși, este necesar să stabilim că rolul jucat de factorii interni în modelarea politicii externe a Chinei a fost mai autonom în perioada post-Război Rece decât a anticipat neorealismul sau instituționalismul. Există multe dovezi potrivit cărora neorealismul și instituționalismul nu reușesc să explice dimensiunile importante ale strategiilor Chinei după Războiul Rece. Neorealismul și
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
observă căile prin care o strategie de implicare bazată pe o relație SUA-Japonia mai simetrică ar reduce amenințarea la adresa securității Chinei, reprezentată de prezența militară avansată a SUA, și i-ar permite acesteia să aibă un rol mai mare în modelarea relațiilor trilaterale (Sato, 1998, pp. 14-20). Principiul esențial este că, prin adoptarea unei reacții de învățare față de interdependență, China poate cere reciprocitatea într-un mod mai eficient, în privința clarificării politicilor de implicare ale Occidentului (Jisi, 1998, pp. 22-23). Totuși, numai
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
impun o concepție dominantă și stabilizează relațiile sociale, constituind rețele ce exprimă În același timp raporturi de putere Într-un anumit câmp. În modelul propus, considerăm dinamica legăturii instituții sociale - rețele de relații sociale din perspectiva implicării actorilor sociali În modelarea instituțională (chiar dacă operând cu modele mentale incomplete); din această dinamică rezultă instituții sociale funcționale la diferite nivele de agregare socială; funcționalitatea la nivel social (echivalentă cu instituții sociale eficiente) apare atunci când (așteptările) probabilitățile subiective asociate acțiunilor semnificative ale celorlalți actori
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
Autorii propun o metodologie pragmatică care să facă loc eticii În cercetare și care „să servească scopuri umane, să evidențieze simultan dimensiunea morală a organizațiilor și astfel cercetarea să aibă valoare practică” (1998:123), să constituie un instrument social de modelare a realității prin impunerea unor concepții sociale instituțional constrângătoare. Abordarea instrumentală trebuie, cu alte cuvinte, să-și conștientizeze principiile etice (să servească scopuri umane) și nu să asume eficiența ca principiu neutru, universal. Din această perspectivă, managementul devine o chestiune
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
de contestarea funcțiilor clasice ale managementului de către teoria „investitorilor” și conceptul de responsabilitate socială a corporațiilor constituie concepții culturale, fabricate de sistemele de cunoaștere socială (În special academică) care au rol important nu doar În explicarea, cât mai ales În modelarea și legitimarea unui anumit pattern al relațiilor organizaționale. Cooperarea dintre actorii constitutivi În spațiul astfel instituționalizat (normativizat atât la nivel formal, cât și cognitiv) al organizațiilor nu poate fi privită doar ca o chestiune de eficiență economică, având o determinare
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
neoclasice conform căreia agenții economici dețin informație completă și a arătat că actorii operează cu reprezentări ale mediului În deciziile pe care le adoptă. Aceste reprezentări sunt determinate de capacitatea cognitivă a indivizilor care, la rândul ei, este subiect al modelării instituționale. Obiceiurile, rutinele, strategiile practice instituite furnizează cadrul cognitiv pentru transformarea informațiilor În cunoaștere, iar acestea presupun reasertarea non-deliberativă și autoactualizantă a experiențelor și comportamentelor anterioare determinând o importantă opacitate cognitivă față de informația disonantă. Informația nouă este filtrată prin prisma
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
spontană și frecventă de mutații (36). Pe baza secvenței nucleotidice codante s-a stabilit că PKD 1 codifică o proteină de 4304 aminoacizi numită policistină 1; secvența ipotetică de aminoacizi (prezisă pe baza secvenței nucleotidice) a permis (prin studii de modelare moleculară) proiectarea structurii și funcției policistinei 1 (Hughes et al., 1995; International PKD Consortium, 1995). Policistina 1 este o glicoproteină membranară multifuncțională, alcătuită din trei segmente. Segmentul extramembranar (N-terminal) este mare (2579 aminoacizi) și are șase domenii structurale distincte
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
și extrarenale din ADPKD au fost considerate expresia unor perturbări ale matricei extracelulare și interacțiunii sale cu celulele. ADPKD este cert o boală (multi)sistemică ce afectează în principal țesutul conjunctiv. Descoperirea policistinelor și a structurii lor ipotetice obținută prin modelare moleculară pledează pentru o perturbare a acestor interacțiuni în cazul absenței policistinelor. Confirmarea ar trebui să vină, mai întâi, prin studiul distribuției subcelulare a policistinelor (prin imunolocalizare cu anticorpi monoclonali sau policlonali). Primele studii (Ward et al., 1996; Geng et
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]