4,924 matches
-
Ecologia stărilor sufletești. Ghidul bunei dispozițiii, București, Editura Humanitas. Horney, K. (1998), Conflictele noastre interioare, București, Editura IRI. Iluț, P. (2003), "Relații intime", în vol. Neculau, A. (coord.), Manual de psihologie socială, Iași, Editura Polirom. Kant, Imm. (1972), Întemeierea metafizicii moravurilor, București, Editura Științifică. Kierkegaard, S. (2002), Frică și cutremur, București, Editura Humanitas. Kierkegaard, S. (1999), Boala de moarte, București, Editura Humanitas. Lacombe, F. (2005), Rezolvarea dificultăților de comunicare, Iași, Editura Polirom. Lacroix, M. (2009), Să ai un ideal, București, Editura
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
la Înălțimea eforturilor. În acest sens, disonanța are uneori efecte fantastic de constructive. Exemplu: Bill Clinton Bill Clinton, președintele Statelor Unite Între 1992 și 2000 1997-1998: Cel de-al doilea mandat al președintelui Bill Clinton este otrăvit de o afacere de moravuri. Fiindcă a negat existența unei relații sexuale cu o stagiară de la Casa Albă, Monica Lewinski, este acuzat de sperjur și amenințat cu o procedură de impeachment. Va trebui să-și ceară scuze public. Mai multe tranzite, toate semnificative, ating tema
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
adaptat tehnicii de comunicație la distanță utilizate, ținându-se seama de principiile de bună practică comercială în tranzacții și de principiile care guvernează protecția minorilor și a altor persoane lipsite de capacitate de exercițiu, precum și de principiile referitoare la bunele moravuri. În cazul comunicărilor telefonice, la începutul oricărei conversații cu consumatorul comerciantul are obligația de a-și declina identitatea, precum și de a indica în mod explicit scopul comercial al apelului. Ordonanța precizează și aspecte privind dreptul de denunțare unilaterală a contractului
[Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
de la nimeni, luptând cu multe greutăți și adversități omenești, este de mare curaj, aș putea zice eroică chiar. De aceea noi care cunoaștem această stare de lucruri și știm cât e de greu să duci o atare luptă contra unor moravuri adânc înrădăcinate în atmosfera viciată a timpului, îi urăm colegului, din tot sufletul, ca să aibă parte de cât mai multe aniversări ale acestei publicații sătești, ce cu atâta demnitate și curaj o conduce ". Cele de mai sus, scrise în aprilie
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
în știri concise, corecte și stil popular”, să contribuie a reînvia, a redeștepta și a renova starea apatică a spiritelor lâncezânde și aproape atro fiate.” Încumetându‐ se să scoată iarăși „Tutova, Vechea Tutovă a mea, voi încerca nu să asanez moravurile, nu să îndrept strâmbii, nu să vază orbii, nu să alerge șchiopii, nici să închid pușcăriile sau să dărâm spitalele”, ci „dator sunt, față de societatea care formează pentru mine familia umană, să fac să se audă glasul meu..., să redeștept
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
tradiție pozitivistă, a elaborat teoretic acest relativism: valorile se înrădăcinează în substratul lor social și se modifică odată cu el. Ele reflectă condițiile de viață și interesele. Întâlnim aceeași poziție în pozitivismul juridic, pentru care justiția este în strânsă legătură cu moravurile. Acest pozitivism elimină problema morală, deoarece nu este științifică. Dacă nu există nicio valoare absolută, niciun etalon transcendent pentru a discerne binele și răul, nu este posibil să evaluăm un sistem social decât pornind de la propriul nostru sistem de valori
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
erau închiși pe viață, copii de șase și opt ani munceau între douăsprezece și paispre-zece ore pe zi, iar oameni respectabili vindeau și cumpărau scla-vi în Africa și în Statele Unite. Instituția căsătoriei, eminamente în criză, reprezintă un incomparabil rafinament al moravurilor, în comparație cu uniunile forțate, prin răpire sau prin cumpărare. În ciuda diverselor mărturii, există mai puțină brutalitate între bărbați și femei, între părinți și copii, între profesori și elevi decât în timpul unor generații nu prea îndepărtate (cu toate că, până și astăzi, este încă
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
fete consideră că vălul este un semn de pudoare, o apărare împotriva poftelor bărbaților, în timp ce pe stradă este peste tot afișată imaginea femeii goale, iar fetele vin la școală în ținute provocatoare. 4. Trebuie să îi dăm crezare lui Montesquieu: moravurile creează cetățeni mai buni decât o fac legile. Femeile mu-sulmane se vor emancipa prin studii și prin atracția exercitată de libertăți. Până nu demult, femeile creștine trebuiau și ele să se acopere pentru a putea intra în biserică. Toate acestea
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
în favoarea acestei legi și a celor care sunt împotrivă urmăresc același scop: coabitarea pașnică, pe termen lung, a populațiilor de origine culturală și religioasă diferită. Opoziția se referă la mijloacele folosite: rigoarea legii, pe de o parte; evoluția firească a moravurilor, pe de altă parte. Când identificăm valorile implicate în cele două discur-suri-tip, ne dăm seama că acestea au făcut apel adesea la aceleași valori, dar că le folosesc în moduri diferite. Să analizăm mai îndeaproape. Regăsim valoarea libertate în ambele
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
să fim fermi pe poziții asupra principiului ales. Punerea în practică a legii poate totuși să fie organizată cu abilitate și în spiritul dialogului . Metoda blândă invocă nu doar valorile de libertate și de toleranță, dar și experiența istorică. Evoluția moravurilor își va desăvîrși opera. Obiceiul creștin care cerea femeilor să își acopere capul cu o pălărie, un văl sau o mantilă în biserică a dispărut fără ca vreo regulă să acționeze. Revoluționarii francezi au interzis veșmântul ecleziastic, iar preoții au reînceput
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
memorie unii din cei mai cunoscuți autori (cititorul va recunoaște esențialul și diversitatea aportului lor): socialiștii libertari ai secolului al XIX-lea; Darwin, Marx și Engels, Nietzsche, Freud; apoi, freudo-marxismul lui Wilhelm Reich; sociologii și antropologii care relativizează gândirea și moravurile; mai aproape de noi, Gide, Camus, Sartre, Erich Fromm, Herbert Marcuse, Ivan Illich, Simone de Beauvoir, Michel Foucault, Gilles Deleuze, Roland Barthes, Jacques Lacan, Claude Lévi-Strauss. Comunismul a fost compromis de evenimentele din Budapesta (1956) și Praga (1968), dar marxismul este
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
științific sau vindecarea maladiilor incurabile. Ne aflăm aici în mijlocul opozițiilor și al construirii noilor valori, în fața unor mize neobișnuite. A. 17. Egalitate Egalitatea în fața legii, tratamentul egal al cetățenilor care se găsesc în aceeași situație, refuzul privilegiilor s-au integrat moravurilor. Dar, progresiv, o nouă cerință este formulată și se răspândește: egalitatea în fața oportunităților. Doi copii, unul născut într-un mediu înstărit, iar celălalt provenind dintr-un mediu umil, sunt egali din punct de vedere al legii, dar nu sunt egali
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
Pirinei, eroare dincolo de Pirinei. Montesquieu demonstrază că e posibil să fii persan. Relativismul nu este unul filosofic, care neagă orice posibilitate de a găsi un absolut, o cunoaștere obiectivă, un adevăr. Relativismul este cultural: refuză să facă o normă din moravurile, cutumele, credințele unui popor, să le declare superioare. Etnocentrismul dăinuie mult timp, dar relativismul pregătește calea pentru ceilalți, cei diferiți. 3. Pentru prima dată în Europa, unitatea ideologică și religioasă se fragmentează (ruptura între Luther și Papă se consumă în
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
constrânge recalcitranții să se îndrepte (Inchiziția). Reforma, care reprezintă forța contestatară a epocii, se datorează unei multitudini de cauze, dintre care cea mai vizibilă este declinul Bisericii de la Roma, care se îndreaptă către o criză profundă: abuzurile sunt din ce în ce mai multe, moravurile celor mai înalte autorități sunt corupte, valorile evanghelice sunt nesocotite etc. Biserica nu mai are nici măcar resursele necesare pentru a se autoreforma. Din momentul în care conflictul este deschis, forțele politice intră în scenă pentru a profita de schimbările religioase
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
cazul lui Salman Rushdie, între altele). E normal ca aprecierile să varieze, pentru a trasa frontiera între admisibil și inadmisibil. E ușor să fii acuzat de dorința de a restabili ordinea morală sau, din contra, de dorința de a sabota moravurile, permițând orice. O democrație puternică, bazată pe adeziunea fermă a cetățenilor săi, suportă cu ușurință grupurile minoritare, chiar și pe cele mai deviante. E adevărat și că adesea este mai bine să treci cu vederea decât să atragi atenția asupra
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
Vor fi necesare decenii, poate secole, pentru a descoperi că ea provoacă efecte nedorite și că va trebui să o reconsiderăm. Pro-gresul calitativ pe care această evoluție îl presupune nu constă în opera revoluțiilor, ci în transformare aproape imperceptibilă a moravurilor și valorilor. Urmează reformele instituționale. Experiența favorizează opiniile larg răspândite, atunci când trecutul le suține. Dimpotrivă, ele nu pot fi invocate în favoarea ideilor inovatoare, tocmai pentru că acestea nu au un precedent. Dacă cineva pretinde că familia compusă din uniunea stabilă a
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
fost pregătit printr-o dezbatere mai largă? Recent, parlamentul belgian a suspendat analiza unei legi propuse, deoarece deputații considerau că nu își clarificaseră destul anumite lucruri. Doreau să mai audă părerile unor experți care susțineau teze diferite. Face parte din moravurile politice belgiene ca o problemă să fie lăsată "la rece", așteptând ca timpul să acționeze, iar discuția să devină mai fructuoasă. Un fenomen social central Încă din Evul Mediu, când universitățile au ridicat disputationes la nivel de artă, dezbaterile de
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
Sendrail). În felul acesta, între istoria medicală și cea culturală a „răului” se stabilește o relație directă, permanentă. M. Sendrail afirmă că între „istoria bolilor” și „istoria civilizațiilor” există o relație directă. Fiecare civilizație își creează o patologie proprie, în funcție de moravuri, legi, modele de gândire, valori morale și religioase (interdicții, norme, cutume etc.). În mod egal și bolile concură la definirea unei culturi. Fiecare secol sau epocă istorică are „stilul său patologic” așa cum are și „stilurile sale culturale” (M. Sendrail). O
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
-le mai târziu ca „tehnici” de rugăciune, de liniște sufletească și de comuniune cu divinitatea, în practica isihastă (Sf. Maxim Mărturisitorul, Sf. Grigore Palamas). Epoca modernă este inaugurată de N. Malebranche și R. Déscartes. Primul ne propune o „psihoterapie a moravurilor” prin „mortificarea simțurilor” cu ajutorul rațiunii. R. Déscartes va face recomandări, în această privință, în scrierea sa Reguli pentru îndreptarea spiritului. Mai aproape de noi, secolul al XIX-lea, dominat de filozofi și moraliști, aduce în discuție „conceptul de angoasă” (S. Kierkegaard
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
clasificare a „tipurilor caracteriale umane” aparține lui Theophrast, care descrie cu un uimitor spirit de fină observație psihologică 30 de tipuri morale de caracter. Tema este reluată de La Bruyère în același spirit de clasificare morală a caracterelor umane considerate ca „moravuri ale epocii”. Scoaterea din sfera moralei și transferul lor în aria medicinei, a psihologiei și psihiatriei, pune problema unei noi forme de clasificare a tulburărilor de caracter, respectiv a „personalităților psihopatice”, așa cum o vedem la numeroși specialiști (E. Kretschmer, K.
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
în mare măsură, simptomul unei mentalități paranoice. 4) Grupa reformatorilor Paranoicii sunt, de regulă, nemulțumiți de cele ce există. Ei vin foarte frecvent în conflict cu ordinea stabilită în domeniile social, moral, religios, politic. Acești indivizi urmăresc „reforma” societății, a moravurilor etc. Tipurile de reformatori paranoici se prezintă sub o largă paletă de variante, așa cum se poate vedea în continuare. a) Reformatorul social se prezintă sub forma a trei tipuri speciale, veritabile „imagini clinico-sociale”: regicidul (justițiarul tiraniei), anarhistul (distrugătorul ordinii sociale
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
este nebun în raport cu o societate dată”. O altă problemă care se pune este legată de faptul că bolile psihice, dincolo de aspectul lor clinico-psihiatric, pur medical, sunt și produsul specific al unei culturi particulare. Aceasta se manifestă prin următoarele aspecte: influența moravurilor, a credințelor și superstițiilor asupra grupului etno-cultural căruia îi aparține bolnavul respectiv, cu efecte asupra acestuia; influența atitudinii societății față de nebunie și de bolnavul psihic. Față de acestea se poate vorbi de o multitudine de factori cu efect patogen în geneza
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
stea de vorbă cu oameni simpli, cu necunoscuți, descoperind la aceștia mai mult bun-simț și o formulare mai sugestivă decât la atâția pretinși intelectuali. Mai mult, o altă latură a spiritului său este secreta simpatie, complicitatea afectivă față de tipurile și moravurile pe care le conturează. Eroii din comedii, toți pierde vară de bodegă, toți cetățeni pasionați de politică, gazetari și funcționari, sunt înfățișați cu o exuberanță care înlătură bănuiala de antipatie. Despre sociabilitatea deosebită a lui Caragiale vorbește și Vlahuță, care
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
arhitectului este pictură, tot atât de puțin e scrierea de teatru poezie.“ (Vianu, Tudor: Studii de literatură română, Editura didactică și pedagogică, 1965, p. 341) 1.6. Caragiale moralist Caragiale este un moralist, un scriitor preocupat de om, de caracterul și de moravurile acestuia în raport cu societatea: animalul politic, așa cum îl înțelegea Aristotel pe om, în cadrul cetății (polis). De aici și firul politic conducător al trilogiei sale comice: O noapte furtunoasă, Conu Leonida față cu reacțiunea și O scrisoare pierdută. Până și într-o
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
precizează vârsta exactă a Vetei, dar bănuim că este mai mare decât Zița. Ea se apropie de vârsta la care, acum un secol, femeile erau considerate „trecute“ și, astfel, trăiește, cu intensitate, ultima și poate unica ei pasiune. Comedie de moravuri politice, O scrisoare pierdută este dominată de personalitatea puternică a Zoei, a coanei Joițica, alarmată de perspectiva publicării scrisorii de dragoste a lui Tipătescu și, prin urmare, a compromiterii ei totale. Drama ei nu este personală, ci de natură socială
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]