4,695 matches
-
tot atât de mult cât opera copiilor abandonați. În locul denunțului, am decis să celebrez mâine o sfântă Liturghie pentru dumneavoastră». Bietul jurnalist, dezarmat de atâta gingășie și, mai ales, de transparența izvorâtă din atâta încredere și sinceritate, nu mai știa decât să murmure câte un: scuzați... mulțumesc... nu era intenția mea să vă pun în ridicol... etc. Acel ziar nu a mai publicat niciodată articole răuvoitoare despre Operă. Iar jurnalistul a devenit amicul și admiratorul lui don Calabria. Urca adesea la San Zeno
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
încercat de atâtea îndoieli. Spunea: „Nu mai simt nimic“. Odată, pe când îi slujeam la sfânta Liturghie, la momentul consacrării, adresându-i-se lui don Rossi care îl asista, spuse: „Nu mai cred nimic“, dar mai apoi, cu o voce subțire, murmura: „Cred, o Doamne, cred, cred“. Și termină sfânta Liturghie cu liniște. Alte ispite îl tulburau: gândul că nu ar fi făcut nimic bine și, dacă ar fi făcut ceva bun, că ar fi făcut-o din mândrie ori pentru a
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
am adresat ofițerului supraveghetor care constată împreună cu mine, surprins și îngrijorat, că scaunul liber era al lui Dreyfus. Minutele treceau, sferturile de oră treceau; la un moment dat Dreyfus se întoarce. Mă duc la el: "Unde ați fost?". Destul de descumpănit, murmură: "de ieri, soția are dureri grele de naștere, care îi neliniștesc pe medici. Adineaori m-a cuprins o mare teamă: mi se părea că o aud chemîndu-mă să-și ia adio. Am dat o fugă pînă la ea și mă
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
la un pahar de șampanie servit în vagonul restaurant, pe cînd ne întorceam de la petrecerile date cu ocazia celei de a 25-a aniversări a prințului Boris, ne-a făcut, mie și ministrului Franței, confidențe ce revelau refulările sale poloneze, murmurînd că dacă Rusia nu ar fi îngrădit în așa măsură libertățile Poloniei, el ar fi muncit de bună voie în serviciul ei (cu toate că familia și bunurile sale se aflau în Galiția...). Trimisul rus, Nehliudov chiar acela care a trebuit să
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
noastră să nu aibă neplăceri, am răspuns convocării. Introdus în micul salon rezervat martorilor, m-am trezit în compania lui Henri de Jouvenel 166, pe atunci redactor-șef la "Matin", foarte agitat, învîrtindu-se precum călușeii de lemn de la iarmaroc, și murmurînd din cînd în cînd: Ce va trebui oare să le spun?" Încadrat de aprozi cu lanțul lor de aur la gît167, conduși de șeful lor, cumnatul președintelui Poincaré, a trebuit să traversez marea galerie de pe marginea sălii de ședințe, printre
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
Ratti 205, bibliofilia era o a doua natură, rămasă intactă sub sutana albă. La sfîrșitul audienței, Papa mi-a spus în italiană: "Am să vă arăt ceva". Îndreptîndu-se spre fundul biroului, deschise ușile unui scrin lucrat în stilul renașterii sieneze, murmurînd într-un fel de reculegere extaziată: "Excelența Voastră vede aici adunate toate concordatele încheiate de Sfîntul Scaun cu statele de pe glob". În fața ochilor mei se etalau, bine rînduite, legate în aur și argint 206, întregul șir al acestor concordate. Într-
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
puteam să nu apropii temerile primului-ministru iugoslav de o mărturisire imprudentă pe care mi-o făcuse atașatul militar italian în chiar cabinetul meu de ministru al Afacerilor Externe, după parada de la 10 mai. Făcînd elogiul armatei noastre, acest ofițer superior murmurase: "Ce tragedie ar fi să vedem într-o zi pe soldatul român luptînd împotriva soldatului italian!". Mai mult decît surprins, i-am spus: "Noi sîntem aliați. Armata română, prin Mica Antantă, nu are menirea să se bată decît dacă Ungaria
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
Externe al României și părerea unui corespondent german, pentru dumneavoastră contează aceasta din urmă. Vă declar din nou că delegații dumneavoastră vor fi opriți la frontiera română pînă la o autorizație ulterioară de a intra". Imagine a disperării, diplomatul german murmură se simțea teama că va plăti oalele sparte... "Cum să ies din această situație?". Nu sînt însărcinat să repar gafele dintre germani: totuși, cu titlu particular, vă dau un sfat: telefonați la consulul dumneavoastră de la Lvov, unde trenul se oprește
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
regulat, un număr de pagini. Aproape toți cei care au făcut-o pe un timp mai îndelungat au sfârșit prin a se plânge. De la marele Caragiale și până la Pastenague, care mă privește în acest moment agasat, dacă nu chiar furios. Murmură printre dinți: — Spuneai că ai citit cele trei volume despre Jurnalul intim ale lui Eugen Simion și că ți-au plăcut... — Așa e! Mi-au plăcut foarte mult. De la Impresii asupra literaturii spaniole a lui Călinescu nici un critic român n-
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
sau Pele. Înălțații în grad sînt mîndri, Cornel Dinu îmbracă ținuta de gală și rostește, deloc metafizic, un „Servesc Patria“ profesional, îmbujorat în fața lui Iliescu precum un oștean prusac în fața lui Bismarck. Doamna Lipă strînge cu palma bătucită decorația și murmură înfiorată cum își va apăra țara cu arma în mînă. Suferim, ca nație, de un festivism absurd, fezandat sub foamea care n-ar trebui să ne dea dreptul să fim atît de mîndri. Ne place să stăm smirnă în fața inutilului
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
sfințise; A puțurilor cumpeni țipând parcă chema A satului cireadă ce greu, mereu sosise Și vitele muginde la sghiab întins pășea. Dar altele-adăpate trăgea în bătătură, În gemete de mumă vițeii lor striga! Vibra al serii aer de tauri grea murmură; Zglobii sărind vițeii la uger alerga. S-astîmpără ăst zgomot, și-a laptelui fântână Începe să s-auză ca șoaptă în susur, Când ugerul se lasă sub fecioreasca mână Și prunca vițelușă tot tremură-mprejur. Tot ce e convențional în poezia
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
e purtată prin pădurile de molifți, salutată de șoimul de pe creste, ori comentată de urletele cîinelui: Scârbit peste măsură Tovarăș de-ntristare, De zgomotul cetății, Un câine, lângă mine, Eu caut în natură Prin urletele sale Un loc făr' de murmură Natura să răscoale, Supus singurătății... În aste locuri vine. Mica Tismană devine palat ossianic, într-o scenerie feudală stil Mrs. Radcliffe: Feodală cetățuie, ce de turnuri ocolită, Ce de lună colorată și privită de departe, Părea unul din acele osianice
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
naturii: Un clopot ce seara s-aude la turme, Ce stă, reîncepe, abia răsunând, Cu glas care moartea-i aproape să-l curme, Când viața-ncetează treptat înghețînd; Un greier ce cântă, o iarbă, răsura, Stufoasă pădure, pierdute cărări, Adânca murmură ce-nvie natura Ca geniuri tainici ascunse prin flori. Tot mișcă, încîntă a noastră gândire; Tot are un farmec, tot este mister. Abundența și prozaismul strică operei poetice a lui Alecsandrescu. În Umbra lui Mircea la Cozia a fost atins
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
vraja tăcerii. El sună și alte-i răspund, Cântând ca argintul de clare, Și-odată s-aude din fund Și clopotul domului mare! Și valuri de-adînci armonii Părând că sunt sute și mii Plutesc în fantastice zboruri, De îngeri ce murmură-n coruri... Poetul a fost un traducător minunat. Blestemul bardului de Uhland, Grenadirii lui Heine par originale. Lenore de Bürger e oferită într-o interpretare magistrală: Auzi... deodată, trap, trap, trap, Copite bat afară. Un călăreț s-oprește-n drum Și urcă
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
incarnat de crin ale lui Botticelli întristatul, Mult vestitul florentin... fecioarele pale trecând muzical: O, marile pasionate, O, tragicele Magdalene, Femei etern îndurerate Ca niște triste cantilene. Pe urmele îndepărtatului Radu Ionescu, poetul se cutremură de acordurile pianinelor funerare: Acorduri murmurate de negre pianine Atinse-ncet și dulce de mâini ce-au tresărit Sub visul care, palid, o clipă-a răsărit, Sub lacrimi neștiute în tainice suspine. Și mâna diafană ce lunecă pe clape Trezind din somn de veacuri dulci visuri
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
fugi în America amintesc literatura lui André Gide. Mihail Celarianu e și poet remarcabil, la modul prelung elegiac al lui Shelley, în care cântă uimirea în fața universului, a pădurilor bunăoară: Pădurile, pădurile-nnegrite Cu duhuri la tot pasul de-ntuneric, Ce murmură cu freamăt negrăit, Eu știu, în șoapta lor nemuritoare Ce taină uriașă-a-ncremenit. Într-alte poezii mai recente face elogiul florilor, mallarmeizînd în linia Macedonski-Anghel. ANTON HOLBAN Anton Holban era și el în căutare de "experiențe tragice", preocupat de a nu
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
aer se simți un minunat parfum de trandafiri și totul în preajma lor părea învăluit într-o blândă lumină trandafirie. Maria băgă de seamă că acesta era reflexul unei ape cu străluciri purpurii, ce curgea în valuri mici, roz-argintii, clipocind și murmurând melodii încântătoare. Pe această frumoasă apă ce se lățea tot mai mult, ca un lac întins, pluteau douăsprezece lebede strălucitoare, albe ca zăpada, cu salbe de aur în jurul gâtului, cântând laolaltă cântece dulci, în ritmul cărora, ca într-un dans
50 DE TESTE ?N VEDEREA ADMITERII ?N CLASA a V-a by S?ndica Bizim, Dorel Luchian, Larisa T?rzianu, Viorica Dobre ,Geanina Honceriu, Manuela Mih?escu ,Lumini?a Agache ,Marilena Roman ,L?cr?mioara Isai, Violeta Gale? () [Corola-publishinghouse/Science/83886_a_85211]
-
joc, măi române, / Ca să-ți treacă de necaz... / Mincea-Constituțiune / O bat ciocoii cu haz!“ Ură și disprețuire Dezgust ș-amară căire Iată ce ți se dă azi! O să cazi! — O să cazi! Ieri trecea din gură-n gură Ca o tainică murmură De acorduri îngerești: — Să trăiești! — Să trăiești! Însă... un vânt din pustie C-o teribilă urgie Urlă și mugește azi: O să cazi! — O să cazi! 19 cum cântă neamțul în românia Chind la min aiș fenit, Avut bondoloni zdrimt Și ușor
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
și Corneliu Sturzu (din partea Asociației Scriitorilor din Iași), gesturile de regret ale multora din cei care l-au însoțit pe ultimul său drum. A fost îngropat la margine de alee, între doi tei... *Printre altele, în monologul pe care-l murmura lîngă trupul lui Mișu, Ghizela spunea: „Așteptai Festivalul, Gala...” Fostul meu coleg de redacție avea, carevasăzică, planuri și nu premoniții rele. Într-adevăr, Mișu, ins cu vocația sociabilității, îndrăgea „manifestările” artistice, literare, sportive. În asemenea ocazii nu se cruța, se
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
celuilalt, pentru a-l elibera, sînt, firește, eu. De unde și urarea: „Nu ți-ar muri mulți înainte!” Mă prefac că n-o aud, rabd pînă trece furtuna, apoi, cum zice undeva Arghezi, „aștept crîmpeie mici de gingășie”. *M-am trezit murmurînd: De teama barbarilor/ nopțile mi-s tot mai lungi și mai albe // Fă i, Doamne, să ne ocolească, / Trimite-i asupra Groenlandelor și Saharelor lumii! // De teama barbarilor, / spaimele s-au umflat, au crescut / M-apasă ca umbra unui munte
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
sucomba, oripilată de proximitățile pernicioase, adevărul devenise sălbatic, binele se retrăsese În vis. Când am intrat În casa de pe Pitar Moș de unde pornea cortegiul funerar, Adela Petrescu, În negru, a izbucnit, instantaneu, În plâns. „Nu l-ați mai iubit”, a murmurat când m-am apropiat. Nu știam ce să bâlbâi, nu știu cum am bâlbâit protestul, dar ne-am Îmbrățișat, Într-o disperare care nu avea nevoie de cuvinte. Moartea lui Radu a fost ca și viața sa. De o bonapartistă inflexiune a
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
to accept change and the growth and improvement that inevitably accompany it.” Profesorul se oprise. Cuvintele „growth and improvement”... Parcă le-ar fi auzit Întâia oară. Surdina altor cuvinte, În altă limbă? „Legiunea se șterge la cur cu țara asta”, murmurase, În 1941, la București, un prieten al lui Ionescu. „România nu merită Legiunea”, decretase, tot atunci, la București, alt prieten al lui Ionescu. Bérenger se numea, pe vremea aceea, la București, Eugen Ionescu, martor Îngrozit al rinocerizării prea multora dintre
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Îi și vârâse porția În gură, să fie sigur că nu se mai produce vreo aiureală. Grăbit să se Întoarcă la locul său, să evite glonțul destinat nedisciplinaților, Profesorul are totuși timp să vadă chipul uluit al tânărului și să murmure: „Cum adică, cum, chiar credeai că aș putea să...?”. În neașteptata comportare „irațională” și „inexplicabilă” a Profesorului, care și-a anulat șansa dublă, naratorul vede „singura șansă genuină”, de fapt, a acestuia de a supraviețui, cu adevărat. Lepădarea de „principiul
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
ți-ar fi fost suficient să dai pe gât două cutii de bere. Slujba, whiskyul, liniștea și tihna mea, singurătatea, colecțiile cu Somerset Maugham și John Ford - toate, dar absolut toate, nu mai însemnau nimic. Strălucirea pajiștilor, splendoarea florilor... am murmurat eu. Am întins mâna spre panoul electric și am întrerupt toate luminile din casă. Chiar dacă voiam să gândesc, nu puteam. Mă durea rău rana și eram cumplit de obosit. Decât să reflectez asupra lucrurilor numai de dragul de-a o face
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
să-mi conserv o singură idee: aceea că trebuie să rezist. Proiectez asupra mea un tir puternic de autosugestii. Mă mențin. Mă refac din mers. Dorm în timpul plimbării. Încerc să evadez din realitate gândindu-mă la fel de fel de lucruri. Cânt. Murmur fel de fel de rime și mă joc în gând cu impresiile auditive. Uneori am sentimentul că o pot duce așa la infinit“. Cafeneaua Pas-Parol vorbește despre lupta intelectualului în regimul totalitar, despre încercarea disperată de a face față răului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]