6,603 matches
-
am reușit să mă Împrietenesc oarecum cu Radu Sergiu Ruba, un scriitor (poetul care-mi place cel mai mult) și un om extraordinar, o prietenie de care mă simt onorat. Numai că fiind un individ sălbatic, n-am izbutit din nefericire să păstrez măcar conveniențele obișnuite În orice prietenie, indiferent de grad, cum ar fi un telefon, o scrisoare, o vizită, stă-n Pantelimon. Vizitele și telefoanele mă obosesc peste măsură. Evident că nimeni nu-nțelege asta. Și sigur că-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
-i mort complet, ea fumează, vorbește urît la telefon din pricina durerii, din aceeași pricină se tăvălește peste cadavru, Îl ia-n brațe, se simte singură, dă foc la ușă și se duce la institut să doneze corneele bătrînului care, din nefericire, nu mai sînt bune de nimic, se Învechiseră, În apartament nu curge apa și În scurt timp e violată, iar doctorul cu care se Împrietenește-n alt oraș Îl ia la palme pe directorul spitalului, apoi pe procuror, mai zgomotos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
planetă, Bene Treilax, pe care nu-mi dau seama ce se-ntîmplă, și Încă una, Arrakis, mai mare. Se vorbește În șoaptă despre mina de mirodenie și despre harkonnieni, dușmanii oamenilor cinstiți. Detectivul Cooper este fiul ducelui. Ducele e cumsecade. Din nefericire, viermii de pe Arrakis, unde sînt dune, au lungimi apreciabile, circa 450 de metri unul mediocru. SÎntem avertizați și de faptul că amestecul de mirodenie cu nu se știe ce colorează ochii oamenilor, iar fierea viermilor este periculoasă. Mama lui Paul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ce nu spune nimic și a jocului minimal, Depp a ajuns să reprezinte În ’90 cea ce reprezentau prin anii ’50 James Dean, Brando, Newman și Jack Lemmon, prin ’70 Hackman, Pacino sau Hoffman: o garanție a calității filmului. Din nefericire, nici unul dintre acești monștri sacri sau copiii lor nu mai reflectă așa ceva, Depp a rămas singur ca Edward mîini de foarfece. Să ne uităm de pildă la What’s Eating Gilbert Grape, din ’93, al lui Lasse Hallstrm. Un adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
În premieră, elegantul semnal sonor al emisiunii, bună seara, băi, domnilor, băi, doamnelor, băi, domnișoarelor, după care-a urmat un rîgÎit În boxa din dreapta, era stereo. Am apreciat calm această neobișnuită formulă postprandială de introducere Într-un univers sonor, din nefericire realizatorii n-au mers pînă la capăt, așa cum ar fi fost de dorit, pentru a crea o atmosferă cu adevărat de veselie și educație, și au pus frînă emisiilor vocale Înainte de a completa tabloul În mărime hertziană a omului nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de oameni, exceptînd-o, desigur, pe cea cu supozitoare, doi, pentru că bătrînul nu e medic, trei, deoarece nu văd motivul comparației, patru, fiindcă lipsesc din enumerare URRS-ul, Cuba, Corea de Nord și Statele Unite, și cinci, pentru că nu-i adevărat. Din nefericire pentru posteritate, Corbu restrînge și mai mult, prin Însăși motivația sa, opera senatorului, de la cele 25 de pagini, la una singură. Dar adaugă repede: „nemaivorbind de textele de circulație nepublică - cuvîntări, intervenții, scrisori redactate și trimise Comitetelor Centrale ale altor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Steinhardt. Te gîndești automat la Miorița, unde se eternizează-n rimă lipsa curajului, corect, dar și, În chip nefiresc, a rîsului. CÎnd tocmai tradiționala zeflemea ne mai colorează puțin În oameni. Miștoul, ce ne apără de fantome. De fanatisme. Din nefericire, a degenerat și ăsta. A rămas doar bleaga resemnare, Miorița Forever. După ce primește informația - cel mai important lucru În era lui și-a noastră - eroul transmutant nu (re)acționează absolut deloc, negăsind altceva mai bun de făcut decît să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
are proza universală a acestui Început de secol XXI? R.P. Suferințele nu-s mari și sînt, În parte, legate de cele ale receptorului. A cărui atitudine În privința culturii este de natură statică, pentru că deși rafinat din punctul lui (și din nefericire general uman) de vedere, nu poate decoda nimic, nici măcar contorul, și s-ar asfixia dac-ar ști că există scriitori ce așteaptă de la el o participare la construcția și deconstrucția textului sau că Borges era decis să-l oblige să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
târziu va înțelege: că până și în înfrângeri există un rost și o lege. Și-ar fi putut numi starea în care se afla disperare, dar încă n-o numea astfel. A avut un gând că există, cum nu crezuse, nefericire, și că ar fi imposibil ca tot ce se întâmplă cu el să nu fie un chip al ei. Zile întregi nu ațipea decât două-trei ceasuri, se zvârcolea gemând prăbușit în coșmaruri pe care n-ar fi fost în stare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
muncă. Azi e deschis până la trei și jumătate, deci ai destul timp. Îi întinse hârtia, dar el n-o luă. O puse pe pervaz, zâmbetul ei se lărgi și clătină din cap. Barbarii nu mai sunt în fața porților, Alan. Din nefericire, ai lăsat poarta larg deschisă. Așa că am intrat pur și simplu și acum avem locurile cele mai bune și stăm cu tălpile ridicate pe masă. Și avem de gând să rămânem aici foarte mult timp. Hilary își închise servieta cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
bătaie în maniera atât de viu descrisă în manuscrisul tău. Mi-au trebuit câteva secunde ca să înțeleg. — Dar cum a supraviețuit prăbușirii avionului? — S-a parașutat în ultimul moment. — Asta înseamnă... a însemnat că Godfrey era încă în viață? — Din nefericire, nu. Dar am avut speranțe un timp. Aș fi dat o mare lovitură. Dar domnul Farringdon a fost cât se poate de categoric în această privință. Îl văzuse cu ochii lui pe Godfrey înghițit de flăcări. — Deci cum Dumnezeu l-ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
am gândit eu, socotind că e momentul cel mai potrivit să fiu optimistă. Poate, cine știe, poate chiar o să se prăbușească din cauza vreunui aliment rar și exotic pe care l-a Îngurgitat și o să fim cu toții salvați de valul de nefericire pe care Îl emană persoana ei. Am tras adânc un ultim fum Înainte de a stinge țigara și m-am Îndemnat să gândesc rațional. Nu vrei să moară, mi-am spus și mi-am Întins oasele. Pentru că, dacă moare, pierzi orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
ne-am Întos, sâmbătă seara, eram extenuate și fericite și am petrecut restul serii urmărind când filmul Când Harry a Întâlnit-o pe Sally pe TNT, când Saturday Night Live. Totul a fost atât de relaxant, atât de departe de nefericirea care devenise pentru mine rutină cotidiană, Încât am uitat cu totul de misiunea Harry Potter până a sunat telefonul - duminică. Doamne sfinte, era Ea! Apoi Însă am auzit-o pe Lily vorbind rusește la telefon, probabil cu un coleg de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
cu mine vom Începe să lucrăm Împreună. Oricine putea fi la telefon un monstru cu suflet de gheață, mai ales cineva căruia Îi displăceau atât de mult vacanțele și ideea de a fi departe de serviciu. Dar eram convinsă că nefericirea acestei prime luni avea să facă loc unei situații cu totul noi și așteptam cu nerăbdare să văd cum se vor desfășura lucrurile. Era puțin după ora zece În dimineața aceea rece și cenușie a zilei de 3 ianuarie, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
cu blândețe și a apăsat În tăcere butonul ca să cheme liftul, după ce a răsucit o cheie. Descurajat și trist cum era, semăna cu o nevastă bătută care nu mai are putere să lupte și care s-a obișnuit cu ideea nefericirii sale. — Te aștept aici, a zis el, cu ochii În pământ. O să vii Înapoi Într-un minut. Mocheta de pe coridor era de un roșu-Burgundia intens și mai să cad În nas din cauza ei, pentru că mi-a agățat tocul. Pereții aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Nu, nu Îți permit să demisionezi“ - și atunci ce puteam spune? Și, În afară de asta, trebuia să nu uit că era vorba doar de un an din viața mea. Un singur an care urma să mă scutească de mulți ani de nefericire. Un an, douăsprezece luni, cincizeci și două de săptămâni, trei sute șaizeci și cinci de zile de acceptare a rahatului ăsta, pentru a face apoi ceea ce Îmi doream cu adevărat. Nu era mare lucru, și-apoi eram prea obosită ca să mă gândesc măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
lui. Deocamdată am vorbit doar la telefon cu el și mi s-a părut un tăntălău prima-ntâi. Și ești sigură că vine Încoace, nu e posibil să existe vreun spirit pe undeva pe sus care să mă scutească de nefericirea asta pe ziua de azi? — Nu, nu pe ziua de azi. Vine sigur. Miranda are oră la pedichiurist la opt și jumătate dimineața, deci nu cred că vine cu el. Am aruncat o privire rapidă de verificare a programului Mirandei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
se odihnească până Îi trece. Hai să luăm niște sandviciuri, OK? Portarul a zis că e un magazinaș foarte bun patru străzi mai Încolo. ↔ — Biroul Mirandei Priestly, am răspuns eu cu tonul acela plictisit care speram că reușește să transmită nefericirea mea tuturor celor care Îndrăzneau să mă Întrerupă din activitatea de transmitere‑primire e‑mailuri. — Bună, tu ești, Em‑Em‑Em‑Emily? a Întrebat o voce chinuită, bâlbâită de la celălalt capăt al firului. Nu, sunt Andrea. Sunt noua asistentă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
infernal? Dat fiind că nu Îl puteam urî pe arhitect sau pe cel care Îl angajase, m‑am văzut nevoită să o urăsc pe Miranda, care de regulă putea fi blamată pentru orice lucru care genera, direct sau indirect, toată nefericirea și relele din viața mea. Aveam senzația că mă aflu la un kilometru depărtare de finalul ascensiunii și gândul mi‑a zburat la orele de rezistență pe care le frecventasem pe vremea când aveam timp de o sală de sport
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
idee strașnică. M‑a privit cu ochii aceia mari, căprui, cu o expresie de uimire mută și durere, după care și i‑a Închis ca pentru a alunga din ei imaginea chipului meu. — OK, Andy. Te eliberez din evidenta ta nefericire și plec. Îți urez distracție plăcută la Paris, sincer. Mai vorbim. Și, Înainte să‑mi dau prea bine seama ce se petrece, m‑a sărutat pe obraz ca pe Lily sau pe mama și a pornit spre ușă. — Alex, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
dracului nu am fost informată că voi să primi un nenorocit de premiu la dineul de azi? a șuierat ea, iar fața i s‑a contorsionat de o furie cum nu văzusem vreodată. Neplăcere? Sigur. Insatisfacție? Tot timpul. Enervare, frustrare, nefericire generalizată? Firește, În fiecare minut din fiecare zi. Dar nu o văzusem niciodată atât de total cătrănită. — Ăă, Miranda, Îmi pare foarte rău, dar biroul lui Briget a fost cel care te‑a anunțat În legătură cu evenimentul de azi și ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
răspundă și am ridicat privirea spre Miranda, care părea sincer uluită. Am simțit cum un zâmbet vag străbate spre fața mea prin valurile de durere și greață atunci când mi‑am dat seama că o lăsasem, pentru moment, fără grai. Din nefericire, și‑a revenit rapid. Exista posibilitatea foarte vagă să nu mă dea afară dacă mă milogeam imediat de ea și Îi explicam și renunțam la atitudinea sfidătoare, dar nu păream În stare să găsesc Înlăuntrul meu cea mai infimă cantitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
fără a sta ore în șir, la o coadă ce părea fără sfârșit. Pentru cei ce stăteau pe lângă ea, era o adevărată plăcere, deoarece timpul trecea mai repede în compania acestei femei minione, ageră și plăcută la vorbă, dar din nefericire, lovită timpuriu de o boală, care i-a adus orbire. Nu era bogată și lipsurile o împingeau să traverseze aproape zilnic orașul, cu pași sprinteni, călăuzită de bastonul alb, care îi făcea loc printre acei trecători grăbiți, mult prea grăbiți
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
fericită, iar o copilărie fericită te pregătește cel mai bine, de fapt, nu știu să existe altfel de ucenicie În domeniu, pentru a fi un adult fericit. Dar copiii fericiți nu sunt deloc buni la a avea succes și avânt; nefericirea, respingerea și statul În ploaie În așteptarea autobuzului alimentează acele lucruri. Să luăm, de exemplu, faptul că Rich este complet lipsit de șiretenie, faptul că le ia În mod constant mai puțini bani clienților de care Îi e milă, optimismul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
lapte, cutiuțele albastru cu alb s-au Împrăștiat peste tot, iar mama a râs și-a tot râs până când Linda de la casierie a trebuit să-i aducă un pahar cu apă din spate. Dar fiicele nu vor să descifreze semnele nefericirii mamelor lor, asta ar putea Însemna că tatăl lor nu e perfect. Ani mai târziu, a devenit clar că Joseph Aloysius Reddy nu era bărbatul potrivit pentru o pasiune, și tot nu am putut să mă rup de el. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]