5,491 matches
-
situații pot fi cu adevărat incomode, însă doar ele singure sînt rareori capabile să ne inducă niveluri extreme de anxietate, teamă, depresie, inutilitate, inferioritate, mînie etc. Prin urmare, dacă vi se întîmplă adesea să vă simțiți foarte anxios, mînios sau nefericit, probabil că interpretați evenimentele și situațiile pe care le trăiți într-un mod nerealist, care vă dăunează. Oamenii au tendința de a-și forma anumite modele de gîndire cu privire la diverse tipuri de situații. Unul dintre scopurile terapiei cognitive constă în
Psihoterapia tulburărilor anxioase by Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
unui preot modest ori a unui călugăr care s-a trudit o viață întreagă, în cea mai umilă slujire a sufletelor, fără să ceară vreodată ceva pentru sine, în afară de harul de a putea mântui vreun păcătos? Aici, pe acest pământ nefericit, atenția oamenilor este atrasă de faptele mărețe și de situațiile eminente ori zgomotoase; dar atunci când vom trece dincolo, cine poate spune la ce întoarcere de situație va trebui să asistăm? Cine este chemat la viața de învățământ, este investit cu
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
Nici azi nu avem altă soluție. Trebuie să adunăm toată această lume distrată, dezorientată, care se pierde în atâtea ideologii și s-o rechemăm la realitatea centrală: „Domnilor, Cristos este Dumnezeu. El este Cel care poruncește și nu voi, sărmani nefericiți. Chiar dacă nu vreți, de bunăvoie sau siliți, Lui trebuie să-I dați cont. Dacă voi credeți că puteți chiar și numai să-L ignorați, e o nebunie. Să vă împotriviți Lui, e sinucidere“. Deci, chiar și pentru acest motiv se
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
două iubiri formează o unitate — 71. «Război războiului». Strigătul papei Pius al XII-lea trebuie să fie strigătul tuturor catolicilor — 72. Chiar și problema fraților separați trebuie să fie înfruntată cu un spirit de iubire — 73. Trebuie să ajutăm și nefericitul popor evreu 66. Conciliul de la Ierusalim Creștinismul începuse să se răspândească cu rezultate destul de încurajatoare printre păgâni, mai ales datorită Apostolilor Paul și Barnaba. De aceasta se bucurau și creștinii din Ierusalim, dar unii farisei trecuți la creștinism criticau cu
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
grijă să nu-i imităm. Noi îi vom trata totdeauna cu simpatie și respect pe aceia care caută unitatea în mod sincer, chiar dacă mijloacele folosite de ei nu sunt suficiente pentru a obține efectul dorit”. 73. Trebuie să ajutăm și nefericitul popor evreu Înainte de a încheia capitolul, să ne fie îngăduit să atingem problema ebraică, pe care evenimentele recente au scos-o la iveală. La 20 de secole de la dispersiunea lor, după ce a atins, odată cu Revoluția franceză, acea egalitate prestigioasă care
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
ostili să creadă că, până la urmă, și preoții sunt la fel ca toți ceilalți oameni? Cine citește acest text, să-și impună regulile logicii, și să știe să-și înfrâneze rebeliunile sentimentului, ale obișnuințelor, ale tradițiilor. Ori avem conștiința lumii nefericite în care trăim și a îndatoririlor care ne revin, ori nu o avem. Dacă nu o avem, suntem niște nenorociți netrebnici; dar, dacă o avem, nu trebuie să ezităm nici o clipă să luăm măsurile care se impun. Lumii simțului, a
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
mediocru ca șef de guvern, pe cît era fără egal un conducător al opoziției. Cu un guvern care-și pierduse popularitatea fiindcă nu răspunsese așteptării maselor, cu un consiliu de regență care-și pierduse prestigiul printr-o alegere cu totul nefericită și cu un principe regent care își mărturisește deschis incapacitatea sa de a exercita înaltele funcții și care face propagandă fățișă pentru fratele său în exil, în asemenea împrejurări, atît de prielnice, era firesc ca exilatul să se întoarcă în
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
Teilhard, socotit un sfînt, nu numai un filosof. Această ușurință sau numai incapacitate din partea unor oameni ajunși mari gînditori de a judeca faptele criminale este teribila primejdie a zilelor noastre. 94 În vara anului 1953, Adlai E. Stevenson, fostul candidat nefericit la președinția Statelor Unite, a socotit util să facă o călătorie în jurul lumii și a trecut și prin America de Sud. Reîntors acasă, și-a spus interesantele lui impresii. Observația cea mai importantă a fost că încrederea în conducerea americană este zdruncinată pe măsură ce
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
irosind timpul în zadar, am învățat a mă bucura de viață, clipă de clipă, și a face ceva util: în cazul meu, a scrie. E același Cer deasupra tuturor, numai concepția de viață diferă, și asta te face fericit sau nefericit. Fericirea este în noi! Hana (Floarea) Capitolul II Și iarna poate fi o primăvară... în Japonia Iarna 2005/2006 Deși iarnă, plecăm bucuroși spre Japonia; suntem la cea de a doua călătorie. Avem deja o experiență. Vom zbura cu un
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
rusească întreruptă un timp, reîncepuse. Atacând Uniunea Sovietică, în iunie 1941, nemții au mizat pe un succes rapid, similar cu cel obținut prin „blitz krieg” în Polonia și Franța. N-a fost așa și în realitate, s-a repetat aventura nefericită a lui Napoleon din 1812, iar la capătul unui război care a durat 4 ani și a secerat milioane de vieți de ambele părți, Germania a fost zdrobită. Incontestabil, în obținerea victoriei, a contat foarte mult ajutorul masiv în echipament
Testamentul lui Petru cel Mare. O politică imperialistă, fără întrerupere. Implicaţii în actualitate. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Boldur-Latescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1668]
-
Într-o temniță uitată, de unde nu se iese niciodată, și nimeni n-ar fi Întrebat de ce... Viața prostimii n-are nici un preț, dar tu n-ai de unde să știi asta. Oricum, moartea Domniei Tale trebuia să semene cu o Întâmplare nefericită a cărei vină o poartă acest dobitoc cuminte și nevinovat. Ucigașul, cine o fi el, cunoaște obiceiurile Bizanțului. Stăpână, caută-l printre cavalerii cruciați care s-au Întors de acolo și păzește-te. E un om primejdios și, dacă a
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
zăcea grav rănit, aproape mort, la mânăstirea Sfântul Petru. și iată, acum fusese capturată și frumoasa Adelheid. Fără Îndoială, numai cu ajutorul unei minți iscusite ca a starețului Otto fuseseră puse lucrurile la cale astfel Încât amândoi să ajungă În această stare nefericită. Eglord aspirase dintotdeauna la dragostea fiicei nelegitime a lui Bertold. Fata era fermecătoare și dorită de toți. Mai mult, era și unicul copil al ducelui, care n-avea moș tenitori direcți, astfel că odată cu moartea acestuia, soțul ei s-ar
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
pe fereastră și sperând Într-o minune. Dar locurile erau pustii. Departe jos, În vale, se vedeau câteva cocioabe mizerabile. Erau șerbii amărâți ai lui Adalbrecht, care-și trăiau zilele chinuite aștep tând În fiecare zi să-și sfârșească traiul nefericit, fie sub spada, fie În jugul stăpânului lor. Cruzimea și neomenia lui deveniseră proverbiale chiar În acele timpuri când faptele sângeroase, prădăciunile, satele incendiate nu Însemnau mare lucru. Pe măsură ce timpul trecea, nesiguranța, așteptarea o măcinau tot mai mult. Dacă n-
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
cuvânt se lăsă condus de părintele Urban În biblioteca mânăstirii, unde erau primiți oaspeții aleși. Duhovnicul ședea Într-un jilț, numărându-și cu nerăbdare mătăniile de chihlimbar, după moda grecească, aduse de un preot ce Întovărășise cruciații În expediția lor nefericită. În dreptul ferestrei, În picioare, un bărbat slab și Înalt, cu Îmbrăcăminte modestă de burghez, Își mângâia gânditor bărbia și, se vedea, aștepta cu nerăbdare, numărând clipele. Urs, care nu-l cunoștea, se Întrebă cine putea fi și ce rol juca
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Înțeleaptă și un suflet cinstit, În pofida anilor puțini pe care Îi are. Nu-l va trăda pe prietenul său Bodo. Nici pe ne poata sa, nici pe noi, pe nimeni. Dacă cineva e În stare să descurce ițele acestei Întâmplări nefericite, apoi Conrad e acela. Pentru că istoria asta are rădăcini mult mai adânci și bate mult mai departe decât ne-am Închipuit noi la prima vedere! Jupânul Urs, căruia cei de față Îi povestiseră totul, Încuviință. Mintea lui ascuțită pricepuse de
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
ruga pentru ei și tinerii se liniștiră Întru câtva, deși le venea greu să se prefacă. Își trimiteau vești prin slujitori credincioși, ceea ce nu era lipsit de primejdie. Dacă ar fi aflat ducele Bertold, lucrurile ar fi luat o Întorsătură nefericită. „De ce oare n-am fugit noi Împreună?“ Își spuse Adelheid, În timp ce privea pânzele de păianjen de pe tavan. „Am fi găsit un preot să ne cunune... și am fi plecat undeva, departe. Departe de Curte, de tatăl meu...“ Dar Bodo n-
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
cavaler, care o fermecase din clipa În care Îl văzuse pentru prima oară și care În fața lui Dumnezeu și a oamenilor era soțul ei. Îi urmărea cu o gelozie rău ascunsă aventurile și sub aparenta ei răceală era cu desăvârșire nefericită. Îl privi lung pe Conrad și, văzând Îngrijorarea de pe fața lui, Începu să plângă. Conrad o cuprinse ușor după umeri și femeia Își sprijini capul de pieptul lui, hohotind: — Dac-aș putea să-ți fiu de folos! Nu știu, Conrad
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Unii pretindeau că ar fi plecat În pelerinaj tocmai la Ierusalim și că acolo ar fi intrat În ordinul Surorilor Sfântului Mormânt, alții spuneau că a fost văzută Într-o chinovie din Provence, acolo unde odinioară Își dăduse obștescul sfârșit nefericita Bertranda de Montfort, mama lui Bodo. Dar nimeni n-a mai văzut-o vreodată pe Adelheid; ea și-a dus cu sine În mormânt taina. * * * Conrad ar fi vrut ca Simeon să rămână la Curte. Vom clădi aici o catedrală
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
mental să urmeze locomotiva. Era o grevă a materiei cenușii, a rațiunii care nu putea accepta acte ilogice și absurde. Erau fapte refuzate de normele gândirii umane. Era un nonsens. Pufăind și zvâcnind tot mai puternic, locomotiva îi târa pe nefericiții locatari ai vagoanelor tot mai repede și mai repede spre o destinație numai de ea știută. Din această încleștare mută și imaginară au învins îngerii lui Lucifer, rugile noastre n-au reușit să ajungă până la Cer. Trebuia să capitulăm. Mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
autorități. Au luat-o "ab ovo" "de la început" și au ridicat pe o miriște țepoasă și sub soarele fierbinte al Bărăganului o frumusețe de clădiri învelite cu tablă zincată, încât îți stârneau admirația și respectul față de cei care practicau meseria nefericitului Meșter Manole. Da, nemții erau niște constructori formidabili! Toate aceste clădiri erau situate pe strada numărul 8. Casele, de o parte și de alta, erau ca două aliniamente florale care te întâmpinau cu bucurie de-a lungul unei căi parcurse
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
uniune și prelungire a propriei sale ființe. Domnul Tiron era stăpânul absolut și incontestabil al materiei prime folosite în arta pe care o practica. Eram convins că "maestrului" nu i se va putea întâmpla, sub nicio formă, ceea ce a pățit nefericitul florentin Giovanni Battista Lulli, căruia i-a expirat viza de ședere pe planeta Pământ, primind un pașaport cu valabilitate "sine die" în spațiul unde nu este nici durere, nici întristare și nici suspin -, doar la câteva zile după ce s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
a murit în Bărăgan" este mai mult decât cartea unei copilării furate, mai mult decât cronica unei perioade negre din istoria României și a unui șir de încercări crunte prin care au fost siliți să treacă cei care au constituit nefericita tagmă a "deportaților". "Dumnezeu a murit în Bărăgan" este, mai înainte de orice, o abordare a condiției umane prin ochii și mintea unui copil firavul Titi, introvertit, sensibil, nesupus, dar, mai presus de orice, foarte atent la tot și la toate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
acestor două personalități asupra mea. Mă aflu încă sub marea vrajă a acestor oameni, adică, între fantasmaticul lui Eliade Rădulescu, universalitatea sau năzuința de universalitate a acestuia, care visa bibliotecă universală, după cum se știe, adică o mare bibliotecă pentru acest nefericit popor român, și violența elegantă a lui Grigore Alexandrescu satira. Dar nu vorbesc neapărat de satira îndreptată asupra contemporanilor, ci mai degrabă, satira îndreptată asupra sa. Am amintit în Ingeniosul bine temperat. Dicționar onomastic primul volum, pe unii îndepărtați, cum
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
În acel simbol al bogăției voastre, golful Poarta de Aur. Dați-mi voie să admir mai mult Iowa decât San Francisco. Acest stat dă echilibrul necesar vieții voastre sociale. Urbanismul macină energiile omenești. El azvârle la o parte multă lume nefericită. Japonia e mândră de industria sa, dar de la țară vin energii tinere, viguroase, care o ajută. Modesta mea părere e de a ține seama de acest proces social, uriaș prin consecințele ce le poate avea. Ocupați-vă serios de menținerea
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
cu totul altă sferă de interese, iar indienii de rând (cei fără școală) nu cunoșteau limba engleză ca să pot obține minimele informații. Incident între prieteni. Inimoasa mea companioană punea suflet în toate. Vă relatez acum un mic incident, o întâmplare nefericită provocată de o stângăcie de-a mea. În fiecare seară, după meditația colectivă, indienii împărțeau prasad tuturor participanților. Prasadul de după meditații se compunea din boabe de năut prăjite și niște bombonele albe, zaharoase, servite într-un amestec format din părți
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]