60,569 matches
-
aveam atelier după-amiaza. O parte din interniști au coborât pentru a-și face temele. Am intrat și noi În clasă și ne-am așezat În ultima bancă. Eu mi-am pus pe cap o căciuliță , iar colega mea o basma neagră Împrumutată de la o amică. Unde sunteți nenorocitelor? striga din ușă, paznicul nostru, plin de nervi, cu obrajii roșii, gâfâind după cât a alergat să ne caute. Vă găsesc eu pe voi! Am să vă dau pe mâna directorului și poate dă
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
oi privi adânc În ochi, smulgându-ți mărturisirea, cu sărutări aprinse, aprinse ... Nu mai am vești de la tine, dragul meu, drag. M-ai părăsit fără un cuvânt, Într-o seară de iarnă. Fulgi mari se roteau, se roteau ... deasupra criptei negre și pe fruntea mea, arsă de dor, se topeau! Mi-am culcat sufletul pe lespedea tăcută și rece. Și lacrimile iubirii, ca-ntr-un vis, livezi de cireși, Înfloreau. Mi s-a părut c-aud șoapte, voie bună și râs
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
data de paisprezece ianuarie, seara târziu. Când am ajuns la liceu, elevii clasei a XII G mă așteptau În curte. Doi băieți Înalți și frumoși purtau pancarta și făceau repetiții. Alți doi băieți, la fel de simpatici, Îmbrăcați elegant, cu paltoane scurte, negre, strânse pe talie, fulare aruncate negjijent, tunsoare la modă, tocmai primeau pliantele de la d-na dirigintă, pliante pe care se afla bustul poetului ( În grafică) și câteva date esențiale privind viața și actul creator al acestuia. Începuse să ningă cu
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
astâmpăr emoția și să prind curaj ( și, lucru important, să le alung neliniștea și neîncrederea care se citeau pe fețele lor). Îndată ce am ieșit din curtea liceului, m-am instalat În fruntea plutonului și am Început să recit: „ De greul negrei vecinicii, / Părinte, mă dezleagă/ Și lăudat pe veci să fii / Pe-a lumii scară ntreagă; ... Reia-mi al nemuririi nimb / Și focul din privire,/Și pentru toate dă-mi În schimb / O oră de iubire... Din chaos, doamne-am apărut
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
excursie prin Împrejurimi ( monumente istorice și mănăstiri). Eu am fost aici! Sunt câțiva ani de atunci. N-am stat decât o jumătate de oră. Am vizitat biserica ridicată de Petru Rareș și am aprins lumânări, uite acolo, În acea cutie neagră, de tablă. Uitasem cu desăvârșire de această vizită până În momentul revenirii la Probota. Pe aleea de trandafiri, ne-a Întâmpinat o măicuță. Înlătura tija trandafirilor cărora li s-au scuturat petalele și, de asemenea, petalele uscate care umbreau frumusețea spectrală
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
-mi libertatea de a alerga liberă pe toate căile necunoscute și nebătătorite! De asemenea, cunoști prețul pe care l plătesc pentru aceste acerbe rătăciri În pustie... Să revenim... Privind mai bine la femeia care tocmai intrase, ce să văd? Tricoul negru avea pe spate imprimată o stea aurie, destul de mare, peste care era scris... ce credeți? Vreun nume de sfânt, vreo frază biblică? Nici vorbă! Scria galben-auriu pe negru, cu litere de tipar, cât o palmă, nimic altceva decât : „HOLLYWOOD”. Chiar
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
pentru mine a rămas aceeași, neschimbată, până în ultima sa zi. Să fi avut pe atunci, poate, vreo cincizeci de ani. Era subțire ca o copilă, uscățivă la corp, iute în mișcări și păstra bine urmele frumuseții din tinerețe. Avea ochii negri și frumoși și o privire în care puteai vedea tristețea fără să vrei. Mama ne spunea despre ea că era foarte frumoasă în tinerețe și că mulți flăcăi doreau să se însoare cu ea. Tot de la mama, știam că, după
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Tufa înaltă de liliac înflorit din fața casei, ce se asemăna cu un munte de flori, răspândea un parfum îmbietor. Casa, cu pereții proaspăt văruiți de o culoare sinilie, părea o domnișoară mândră, care era gata de sărbătoare. Brâiele de culoare neagră, ce păreau niște pantofi noi în picioarele acestei domnișoare, o făceau să arate și mai bine. Maică-sa trebăluia la cuptoraș. - Oare când s-o fi trezit mama? se întrebă Alexandra. Vecina de peste gard scotea apă din fântână și, văzând
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
așeza mai aproape de ușa magazinului, în așa fel ca să nu deranjeze pe nimeni, și o admira pe Liza. Era subțire și toată haina se aranja frumos pe corpul ei, avea mișcări iuți dar precise, pe spate purta un păr frumos, negru și bogat, pe care-l împletea într-o coadă lungă și groasă. Vocea ei blândă și liniștită, însoțită mereu de un zâmbet nevinovat și dragostea cu care îi trata pe cumpărători, o făceau să pară o zână. Tot satul o
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
pe pereți. Geamurile bisericii erau sparte de către copii, iar din cauza ploilor, au apărut niște găuri mari în bolta ei prin care se vedea cerul. Prin aceste găuri, intrau și ieșeau ciorile care își făcuseră cuiburi prin unghere. Prezența acestor păsări negre înăuntrul bisericii, care se simțeau cum se simte o stăpână în casa ei, o făcea să pară înfricoșătoare. După ce am privit înăuntru, m-am ferit într-o parte și nu am mai avut dorință să mă joc, devenind tristă și
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
reușise să mistuie aproape tot. Ce a rămas din biserică? Zidurile înnegrite de fum, nici urmă de acoperiș, scrum și cenușă... O priveliște atât de jalnică, că scotea lacrimi din ochii oamenilor credincioși, care erau adevărați iubitori de Dumnezeu. Ciorile negre, speriate, au privit și ele de prin pomii sau de pe acoperișurile caselor din apropiere, neînțelegând ce se petrecea. Doar o urmă, zidurile arse, mai aducea aminte că acolo a fost cândva biserică. Toată speranța oamenilor în redeschiderea ei se spulberase
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
se spulberase deodată. Nu s-a știut niciodată concret care a fost cauza acelui incendiu. Ceva mai târziu, peste doi-trei ani de la această întâmplare, a circulat un zvon prin sat, cum că un copil, vrând să salveze biserica de ciorile negre, a dat foc cuiburilor acestora. Au fost și dintre cei care au încercat să sperie o bună parte din locuitorii satului cu diferite „proorocii”, cum că ar fi fost un semn de la Dumnezeu că va fi război, foame sau alte
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Tufa înaltă de liliac înflorit din fața casei, ce se asemăna cu un munte de flori, răspândea un parfum îmbietor. Casa, cu pereții proaspăt văruiți de o culoare sinilie, părea o domnișoară mândră, care era gata de sărbătoare. Brâiele de culoare neagră, ce păreau niște pantofi noi în picioarele acestei domnișoare, o făceau să arate și mai bine.” (Sărbătoarea cea mare). Era de așteptat ca locul central al amintirilor să fie ocupat de casa părintească - izvor de sensibile aduceri aminte, purtând poleiala
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
ele îmi amintesc de grupul statuar din Muzeul de la Sighet dedicat închisorilor comuniste. Trec prin expoziția de pictură aborigenă. Desene dense, complicate, fiecare tablou înfățișează o poveste, culori de argilă și de seve naturale, toate nuanțele de bej, alb compact, negru, roșu. Aceste desene îmi aduc aminte de "Evanghelia după Isus Cristos" a lui Jose Saramago. O blasfemie la adresa lui Dumnezeu spun unii, un protest împotriva formelor rafinate de autoritarism spun alții, lumea se prelinge printr-un tunel, e puțină lumină, uneori
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
el ca niște oi, spre deliciul bandiților de ingineri. Ăștia le călăresc pe bietele fete și la propriu, și la figurat. Fiecare are curviștina lui, se folosesc de ele ca de obiecte. Unele dintre curviștine plâng, altele cad într-o neagră tristețe când nu mai sunt exploatate, pe unele le vezi umblând pe la vraci, altele se pocăiesc pe ascuns, altele, mai deștepte, rabdă cât rabdă, își dau seama că sunt folosite și "administrează iubitului șutul corespunzător". Acestea sunt rare și, după
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
ca la carte, se simte în mijlocul unui spectacol televizat. Zinzin o întrerupe: "Ești drăguță să-mi notezi pe o hârtiuță ce crezi că trebuie să raportez și să ne vorbești despre altceva?!". Se îndreaptă spre un vițel alb cu pete negre. Îl îmbrățișează. Botul animalului e umed, privirea blândă. Femeile se plimbă tăcute prin grajd cu aerul că se plimbă în sala de bal. Zinzin se uită în urmă și își vede "colegul" pășind în vârful degetelor și uitându-se speriat
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
stă în sala de concert scufundată în beznă. Sus pe podium Zinzin și-a proptit picioarele în podea și cântă în extaz. Trage de arcuș de parcă ar trage de propriii ei nervi. Sunete incandescente se desprind din trupul viorii, claia neagră de păr i se aprinde în reflexe albăstrii, toată femeia pare cuprinsă de flăcări. Zinzin și Sandei, perechea perfectă, Zinzin sfâșiind cerul cu sunetele viorii, Sandei posedând pianul ca pe o dihanie scoasă din minți, în sală, Aide, spectatoarea fidelă
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
pian. În miezul zilei ieșea în zăpada pufoasă și se încălzea la soare. Se întorcea și se afunda într-o carte, ale cărei înțeles nu prea îl deslușea, dar o ajuta să-și omoare timpul. Erau zile scurte și nopți negre ca smoala, atunci cânta în neștire la pian și citea de parcă s-ar fi îmbătat. Sandei a ieșit din peșteră pe înserate cu gândul precis de a ajunge la Clădirea Albastră. I se făcuse dor de băiatul care îi umplea
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
cartierul în care locuiesc. Îmi întind sarongul, mă așez pe burtă, închid ochii și dau drumul filmului care rulează în creierul meu fără opreliște. O văd pe Zinzin cântând la vioară și pe Sandei la pian. Zinzin cu părul cârlionțat, negru cu reflexe albăstrii, cu vioara înfiptă în claviculă, cântă "în draci". În ultima vreme cântă ca o apucată, improvizând chiar și în marile concerte, atunci dirijorul rămâne cu bagheta suspendată, apoi se retrage pe furiș la o parte, muzica lui
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
purta nicio pică, ba chiar se bucura, se gândea că aventura lui cu Sandei i-a rămas lui Alex în gât, ceea ce ar fi meritat din plin, riscurile culcatului de-a valma, cu oricine îi cădea în drum, Zinzin e neagră de gelozie și de durere, nu-și poate scoate din suflet sentimentele rele care îi macină ființa. Îi vine să fugă din sala de concerte, o doare tot trupul de parcă ar fi fost biciuită îndelung, se uită la spatele lui
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
toți cu treabă pentru agonisirea unei bucăți de pâine, domnule, că viața noastră e de azi pe mâine. * Ajuns în fața cortului, avocatul întâlni un bărbat cu o bogată podoabă capilară care se prelungea pe față. Sub nas, ca doi vrăbioi negri, mustața; barba îi era împodobită cu un păr negru, creț și lucios în care răsăriseră câteva fire de argint ale vârstei. Starostele stătea jos, turcește, direct pe pământ, sorbind cu nesaț dintr-o pipă enormă. Din când în când arunca
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
domnule, că viața noastră e de azi pe mâine. * Ajuns în fața cortului, avocatul întâlni un bărbat cu o bogată podoabă capilară care se prelungea pe față. Sub nas, ca doi vrăbioi negri, mustața; barba îi era împodobită cu un păr negru, creț și lucios în care răsăriseră câteva fire de argint ale vârstei. Starostele stătea jos, turcește, direct pe pământ, sorbind cu nesaț dintr-o pipă enormă. Din când în când arunca în văzduh un fum alburiu lăsându-l în voie
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
ocazia, dar am auzit că e un adevărat spectacol, că știți să vă bucurați de viață și faceți din petreceri nemaipomenite sărbători! - Ați auzit bine, domnule, dar n-ați văzut. Uite, nu ne cunoaștem încă, clipi el șiret din ochii negri de viezure, dar stând de vorbă, poate ne-om potrivi în cuvinte. Se vede că sunteți un om cu multă școală... dacă n-o să aveți nimic împotrivă, vă rog să fiți oaspetele nostru cel mai cel, la această nuntă! Dumneata
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
de pasăre și alte mâncăruri apetisante. Țigăncile tinere se treziră încă din zori, se spălară cu roua căzută din belșug pe ierburi și, din lanurile de grâu de la marginea taberei, culeseră maci roșii pe care îi aninară în părul lor negru, bogat, arătând că asemenea acestor flori sunt și inimile lor. Mergeau cu picioarele goale ca jarul ce le potopea să se scurgă în țărână asemenea unor șerpi de foc, ce le fulgerau inima și sufletul. 1 șah masasa balanăsa varză
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
În codițele împletite cu grijă erau înșirați bani găuriți de aur sau argint. La urechi le atârnau cercei scumpi, sunători. Toate aceste dichisuri le dădeau un aer de adevărate prințese, chiar dacă erau fără blazon. Din întreaga lor ființă, prin ochii negri, focoși ca niște ferestre iscoditoare spre lume, se detașa nestăvilită o tinerețe clocotitoare. Trupurile lor zvelte, purtate cu eleganța doamnelor de companie de la înaltele curți, ca într-un dans perpetuu, se arătau a fi chemătoare de tăinuite doriri în preajma tinerilor
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]