KorAP: Find »[drukola/base=nenorocire & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...185 186 187 ...231 >

5,767 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798

somn. Băiete, îi spusese într-o dimineață șeful de coloană, să nu crezi că lucrurile pot merge așa la nesfârșit! Ești obosit și asta nu-i în regulă. Meseria asta-i periculoasă iar noi nu vrem să se petreacă o nenorocire. Ori te odihnești ca lumea și vii "fresh" la lucru ori ne despărțim! Plecase capul în jos, lăsându-se spășit de pe un picior pe altul. Șeful avea dreptate, umbla chior de somn și de câteva ori fusese la un pas

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
ci cineva mai bătrân de aici din secție. Nu înțeleg, se făcu Toma că nu pricepe despre ce este vorba, de ce această interdicție? E mai bine așa, fă-mi te rog hatârul acesta și ascultă ce-ți spun. Acum, cu nenorocirea asta care s-a abătut peste noi, mi-e teamă să nu pățești ceva, îi explică Pop evitându-i privirea. Nu-i bine să umbli de unul singur pe coclauri. Ai venit la mine în casă și mă simt răspunzător

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
focul. Cu dosul palmei își șterse o lacrimă din colțul ochiului. I se rupea inima și îi era un dor sfâșietor de Rândunel, fecioru-său care se pierduse. Nu se putea împăca cu gândul că tocmai lui i se întâmplase o nenorocire atât de mare. Băiatul era primul și singurul lui copil și ținea la el ca la lumina ochilor. Îl căutase disperat prin pădure în noaptea când dispăruse și nu-și găsise odihna nici după aceea. Se abținuse cu greu să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
palmei transpirația de pe frunte. N-are nici o legătură cu vreo afecțiune, îl lămuri femeia. Când au început comuniștii să aducă încoace oameni din toate părțile țării ca să muncească în mine, aceștia umblau pe aici și se întâmplau o mulțime de nenorociri. Urcau pe Muntele Rău și nu se mai întorceau. Îi găseau cu mințile pierdute, rătăcind în păduri, ori nu-i mai găseau de loc. Unul dintre localnici, Bolea îl chema, s-a hotărât să stea aici și să-i împiedice

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-i explic! Chiar așa, te rog să-mi explici! ceru inspectorul. Începe cu Muntele Rău! Ajungem și acolo dar vreau să începem cu începutul. Stăm aici la povești, în timp ce poate în noaptea ce a trecut, s-a mai petrecut o nenorocire, o întrerupse Cristian. Îl agasa cumplit faptul că cei doi purtau o conversație pe care numai ei o înțelegeau. Vorbeau despre lucruri care lui îi erau străine. Voia să primească explicații dar nu de genul celor de mai devreme. Vâlvele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
duc ai noștri, pentru că știu că nu e bine s-o facă și o bună perioadă de timp așa au stat lucrurile. Străinii însă nu dau crezare zvonurilor și câteodată își fac de lucru pe muntele blestemat. Atunci se întâmplă nenorocirea. Taică-meu vorbea de un neamț, Fritz Müller, care a venit în zonă, și s-a apucat să facă prospecțiuni. Îl știam și eu pe Fritz ăsta, cine nu-l știa? Pe vremea aceea nu erau mulți străini care să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
uit de comoară și să îmi iau gândul la ea. La fel îți spun și eu ție, să nu care cumva să te împingă păcatul să iei de acolo vreun grăunte de metal prețios. Din cauza lui s-au petrecut toate nenorocirile, aurul acela e blestemat și trebuie să rămână acolo pentru totdeauna. A doua zi, am cunoscut-o pe domnița tăcerii de atunci, bunica dinspre mamă a Ilenei, Zamfira o chema. Era o femeie zdravănă, abia măritată cu un miner înstărit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
ne-ar putea pune în pericol dar ne-a ferit Dumnezeu, norocul iar a fost de partea mea, am scăpat. Ajunsesem să cred că nu va mai ieși niciodată afară. Mă obișnuisem cu gândul acesta. Până acum, când iată că nenorocirea s-a întâmplat... Nu știu cine i-a dat drumul și cred că nici nu mai contează în clipa aceasta. Eu stăteam cu ochii pe străinii ce veneau aici, de ei mi-era teamă. Se pare însă că nu un venetic e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
locului unde aștepta Cristian, pentru a se îndrepta apoi în partea cealaltă. Abia după ce se convingea că nici de acolo nu pândește pericolul, relua cercetarea mai amănunțită în direcția iniți ală. Așa se gândise el să limiteze șansele producerii unei nenorociri. Jos, Cristian aștepta înfrigurat. După fiecare repriză de căutări Calistrat se apropia de el spunându-i că poate să pornească mai departe. Cât timp dura deplasarea, bătrânul rămânea deasupra lui, veghind atent. Apoi, totul se relua de la capăt, Calistrat pleca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
Riscau ca a doua zi să se găsească în aceeași situație ori poate chiar mai rău. Nu se puteau baza că bătrânul va fi în stare să verifice dacă nu cumva dinamita se degradase în timp. Se putea întâmpla o nenorocire, dacă acesta se apuca să desfacă batoanele de exploziv fără să își ia măsurile de precauție necesare. Și așa era un noroc extraordinar că nu-i explo dase în mână cutia pe care o adusese cu el. Neștiind ce se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
a petrecut cu mai bine de douăzeci de ani înainte de începutul secolului trecut. A fost ultima oară când vâlva a ieșit în lume. De atunci și până în urmă cu trei ani nu s-a mai întâmplat. Iată însă că, acum, nenorocirea ne-a lovit din nou și încă foarte repede. Vrei să spui că timp de mai bine de o sută de ani, nu ați mai avut probleme cu ea? Asta înseamnă că Moș Calistrat și-a făcut bine treaba, a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
pună în temă despre vâlvă și toate celelalte lucruri. Cum să facă așa ceva? Era clar că între Pinforest și apariția vâlvei era o relație directă. Într-un fel sau altul, cei de acolo o eliberaseră. Scormoniseră intrarea în peșteră și, nenorocirea se întâmplase. Încă nu știa dacă cei de la Pinforest se mai ocupau și cu altceva în afară de exploatarea lemnului. Probabil că da, din moment ce Pop intrase la bănuieli. În orice caz, deocamdată, eventualele infracțiuni econo mice săvârșite de către cei de la firmă treceau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
știa că acest lucru n-ar fi fost posibil dar, atâta timp cât îi auzea torsul, însemna că arătarea nu este prea aproape de el. Ar fi vrut să coboare din mașină și să vadă ce se întâmplase acolo în lipsa lui, să evalueze nenorocirea. Era un dezastru. Numărase nu mai puțin de zece arme căzute în curte. Asta însemna cel puțin zece oameni uciși. Era o lovitură pentru mica lor armată. Însemna aproape o treime din efectiv și, asta chiar din prima confruntare. Oare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
făcea planuri cu ea. Nu era deloc în stare de șoc, așa cum crezuse Boris mai devreme, pur și simplu își făcea din nou planuri de îmbogățire. Ai înnebunit! îi scăpă lui Boris. Nicidecum. Pur și simplu, încerc să transform această nenorocire într-un avantaj pentru noi. Ia, spune, cât crezi că ar trebui să cerem pe ea? E la fel de puternică ca o bombă atomică, dar fără radiații și, absolut nedetectabilă, cred eu. Godunov nu răspunse, își mai turnă o ceașcă de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
Corola-publishinghouse/Imaginative/85047_a_85834

urîciuni, pentru că a făcut mai rău decît tot ce făcuseră înaintea lui Amoriții, și pentru că a făcut și pe Iuda să păcătuiască prin idolii lui, 12. iată ce zice Domnul, Dumnezeul lui Israel: Voi aduce peste Ierusalim și peste Iuda nenorociri care vor asurzi urechile oricui va auzi vorbindu-se de ele. 13. Voi întinde asupra Ierusalimului frînghia ca asupra Samariei și cumpăna ca asupra casei lui Ahab: și voi curăți Ierusalimul, ca o farfurie, care se curățește, și se răstoarnă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85047_a_85834]
veșmintelor. Ea locuia la Ierusalim, în cealaltă mahala a cetății. După ce i-au vorbit, 15. ea le-a zis: "Așa vorbește Domnul, Dumnezeul lui Israel: "Spuneți omului care v-a trimis la mine: 16. "Așa vorbește Domnul: "Iată, voi trimite nenorociri asupra locului acestuia și asupra locuitorilor lui, după toate cuvintele Cărții, pe care a citit-o împăratul lui Iuda. 17. Pentru că M-au părăsit și au adus tămîie altor dumnezei, mîniindu-Mă prin toate lucrările mîinilor lor, mînia Mea s-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85047_a_85834]
ți-ai sfîșiat hainele și ai plîns înaintea Mea și Eu am auzit, zice Domnul. 20. De aceea, iată, te voi adăuga la părinții tăi, vei fi adăugat în pace în mormîntul tău, și nu-ți vor vedea ochii toate nenorocirile pe care le voi aduce asupra locului acestuia." Ei au dus împăratului răspunsul acesta. $23 1. Împăratul Iosia a strîns la el pe toți bătrînii lui Iuda și ai Ierusalimului. 2. Apoi s-a suit în Casa Domnului, cu toți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85047_a_85834]
Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837

sabia fiilor lui Amon. 10. Acum niciodată nu se va depărta sabia din casa ta, pentru că M-ai disprețuit, și pentru că ai luat de nevastă pe nevasta lui Urie, Hetitul." 11. Așa vorbește Domnul: "Iată, din casa ta voi ridica nenorocirea împotriva ta, și voi lua sub ochii tăi, pe nevestele tale și le voi da altuia care se va culca cu ele în fața soarelui acestuia. 12. Căci ai lucrat pe ascuns; Eu însă voi face lucrul acesta în fața întregului Israel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
Absalom." 14. Și David a zis tuturor slujitorilor lui care erau cu el la Ierusalim: "Sculați-vă să fugim, căci nu vom scăpa dinaintea lui Absalom. Grăbiți-vă de plecare; altfel, nu va întîrzia să ne ajungă, și va arunca nenorocirea peste noi, și va trece cetatea prin ascuțișul săbiei." 15. Slujitorii împăratului i-au zis: "Slujitorii tăi vor face tot ce vă voi domnul nostru împăratul." 16. Împăratul a ieșit, și toată casa lui mergea după el; și a lăsat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
nu va mai rămîne nici o piatră în ea." 14. Absalom și toți oamenii lui Israel au zis: "Sfatul lui Hușai Architul, este mai bun decît sfatul lui Ahitofel." Dar Domnul hotărîse să nimicească bunul sfat al lui Ahitofel, ca să aducă nenorocirea peste Absalom. 15. Hușai a zis preoților Țadoc și Abiatar: "Ahitofel a dat cutare și cutare sfat lui Absalom și bătrînilor lui Israel, și eu i-am sfătuit cutare și cutare lucru. 16. Acum trimiteți îndată știre lui David, și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
ar fi plăcut. 7. Scoală-te dar, ieși și vorbește după inima slujitorilor tăi! Căci jur pe Domnul că, dacă nu ieși să te arăți, nu va rămîne un om cu tine în noaptea aceasta; și aceasta va fi o nenorocire mai rea pentru tine decît toate nenorocirile care ți s-au întîmplat din tinerețe pînă acum." 8. Atunci împăratul s-a sculat, și a șezut la poartă. Au spus tot poporului: "Iată că împăratul stă la poartă." Și tot poporul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
ieși și vorbește după inima slujitorilor tăi! Căci jur pe Domnul că, dacă nu ieși să te arăți, nu va rămîne un om cu tine în noaptea aceasta; și aceasta va fi o nenorocire mai rea pentru tine decît toate nenorocirile care ți s-au întîmplat din tinerețe pînă acum." 8. Atunci împăratul s-a sculat, și a șezut la poartă. Au spus tot poporului: "Iată că împăratul stă la poartă." Și tot poporul a venit înaintea împăratului. Însă Israel fugise

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
am lucrat în totul ca un nebun!" 11. A doua zi, cînd s-a sculat David, cuvîntul Domnului a vorbit astfel proorocului Gad, văzătorul lui David: 12. "Du-te și spune lui David: "Așa vorbește Domnul: "Îți pun înainte trei nenorociri; alege una din ele, și te voi lovi cu ea." 13. Gad s-a dus la David și i-a făcut cunoscut lucrul acesta, zicînd: "Vrei șapte ani de foamete în țara ta, sau să fugi trei luni dinaintea vrăjmașilor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587

era un mic privilegiu) că, pe cartela de pâine, s-ar putea să se dea fasole. Trebuia căutat și anunțat socrul și, cum era ultima zi a lunii, trebuia să văd dacă nu cumva cartela fusese aruncată, Doamne ferește, iar dacă nenorocirea aceasta s-a produs, să nu mă supăr și să fac bine să răstorn coșul de gunoi. Eram suficient de tânără pentru ca toate aceste lipsuri, tot mai dramatice de la an la an, să nu mă atingă în adânc. După iritare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
de tortură. Iarna era cel mai cumplit. Îți îngheța și inima în tine când duceai la bun sfârșit acest rit, complicat al spălatului comunist. Cu îmbrăcămintea era iar o întreagă daravelă. Noroc, într-un fel, cu uniformele. La școală aveam nenorocirea aia de cârpă pe noi, care acoperea parțial zdrențele pe care le aveam pe dedesubt. Problema era cu ce să asezonăm uniforma la școală și cu ce înlocuim la bairamuri. Colegele mele cele mai inventive sau care aveau mame care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]