5,657 matches
-
acestui mizerabil a fost mai degrabă pedeapsa unui plan neizbutit, decât o satisfacție pe măsură pentru regi, pentru popoare și pentru morală. Ea, femeia aceasta, a luat asupră-și povara faimei lui și ea, recunoscându-se drept cauză a atâtor nenorociri și a atâtor crime, nu-i lasă decât titlul de abject instrument al unei furii care mai durează încă, fără să fie în stare nici să plângă, nici să roșească pentru ea. O curiozitate fatală și nu știu bine ce
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
a puterii legislative. Este adevărat că după ședința din 21 iunie a fost cel dintâi care a susținut Adunarea împotriva regelui, iar acest moment a fost hotărâtor; dar acțiunea aceasta trebuie judecată în lumina împrejurărilor de atunci, și nu prin nenorocirile care au transformat răsturnarea monarhiei într-un act funest: ceea ce am spus dovedește îndeajuns că în momentul acela trebuia să ne temem de triumful unui partid care voia să dizolve Adunarea și să nimicească speranța libertății naționale. Această mare măsură
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
despre Ludovic al XVI-lea; ea îi sfâșia amintirea cu înverșunare. Eu îi aminteam de respectul pe care se cuvine să-l arătăm nefericirii; eu consideram că omul căruia nu voia să-i facă nici o concesie dovedise totuși, în culmea nenorocirii, un curaj destul de înalt, și că s-a dus spre moarte cu o măreție de suflet adevărată: „Nimic de zis - mi-a replicat ea -, s-a purtat destul de frumos pe eșafod; dar nu trebuie să-i facem un merit din
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
întoarcerea ei; nici nu le spunea că merge la moarte; ultimele cuvinte pe care le adresa erau de fiecare dată recomandări mișcătoare. Le îmbia să fie pașnice, să aibă curaj și speranță, să exercite acele virtuți care sunt potrivite cu nenorocirea. Un bătrân temnicer cu numele de Fontenay, a cărui inimă bună rezistase la treizeci de ani de asemenea crudă meserie, a venit să-i deschidă gratiile plângând. Eu m-am achitat în trecere de comisionul lui Clavières; mi-a răspuns
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
alt subiect decât cel care îl preocupa în acel moment; iar, dacă îți asumai riscul să-l contrazici, tot ce puteai spera să ți se întâmple mai bun era să se considere că n-ai spus nimic; pentru că, dacă din nenorocire contrazicerea ta îl șoca, te zdrobea cu o brutalitate de care singur nu-și dădea seama. Obișnuința de a fi singur, de a reflecta mult, de a fi stăpân absolut în casa lui, forța naturii și a spiritului său, dar
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
o direcție cu totul diferită. Moartea ultimului fiu al lui Julie a fost cauza propriei sale morți și semnul unei stingeri pe cât de manifestă, pe atât de rapidă. Lovită de trei ori în mai puțin de trei ani de o nenorocire de felul acesta, n-a putut rezista acestor șocuri dureroase și repetate. Sănătatea ei, adesea șovăiel nică, păruse că luptă împotriva naturii atâta vreme cât o susținuse speranța sau cât îngrijirile pe care nu i le-a precupețit fiului ei pe moarte
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
îl săpase pe dinăuntru trecerea vremii". Tim îi dă din puterea lui. Are tot atunci un vis înspăimântător despre nebunie, când alunecă într-o gravură de Hogarth reprezentând casa de nebuni. Lecția de pictură demonstrează că există armonie și în nenorocire, iar muzica înțelegerii însoțește fiecare clipă de viață. Visul se încheie cu exclamația, " Fericit priceputul născocitor!", care ne duce cu gândul la Peter Ackroyd însuși. Romanul se unduiește ca o apă stătătoare. Nu curge nimic, dar suprafața se agită. De-
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
care se concretizează în indiferența lui Robyn. Robyn recunoaște: "În noaptea aia chiar mi-a plăcut de el". Și pe bună dreptate, dar nici ea nu realizează încă de ce trebuie să-l aprecieze pe Vic. Diagnosticul ei e însă corect: Nenorocirea e că vrea să scoată o mare idilă din asta. Vic telefonează, vine la orele ei și e convins că o iubește. Reacția ei în ce privește noaptea din Frankfurt este: Mai taci cu noaptea aia, zise. N-a fost decât sex
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
2000) În februarie 2005, Pinter anunța într-un interviu că a scris destule piese și vrea să se concentreze asupra politicii. În 1999 el a condamnat intervenția NATO în criza din Kosovo, susținând că nu va face decât să "agraveze nenorocirea și ororile și să devasteze țara". În 2001 s-a alăturat comitetului internațional care-l apăra pe Slobodan Milosevici. În noiembrie 2002 s-a opus așa zisului război preventiv împotriva Irakului: Bush a spus: Nu vom permite ca armele cele
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
În 2001 Pinter însuși se explică: propaganda orwelliană e o realitate a zilelor noastre. El spune următoarele în interviul cu Anne-Marie Cusac: Cred că ni se spun numai minciuni. Propaganda democrațiilor noastre este pur și simplu ipocrită. Pe cine prostim? Nenorocirea este că chiar prostesc o mulțime de oameni. Tata, care a murit la nouăzeci și șase de ani, a fost un tip extraordinar. Era un bărbat viguros. Mi-aduc aminte că zicea, "Dar așa zice în ziar. Îți spun fiindcă
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
respinsă, dată la o parte păcălită, fără minte, penibilă atunci când la a doua ori a treia întâlnire e evident că nu mai avem ce ne spune. Mă întreb care dintre ei, în autobuz ori tren, dacă s-ar întâmpla o nenorocire, s-ar gândi să mă salveze. Străini. Poezia lui Ruth Fainlight cere participarea intensă a lectorului. Poetă posesivă, pumn de fier în mănușă de catifea (cum spune un vers), sensibilitate anxioasă, mai mult decât vulnerabilă, Ruth Fainlight scrie vertical, dar
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
și nu de povestit. Încercări prea mult rumegate și povestite de atâția oameni veniți din Est! Mă lăsam influențată, fără nici o îndoială, de lucruri auzite de mii de ori. Ascultând povestirile oamenilor pe care-i cunosc, sunt covârșită de monotonia nenorocirilor lor, de problemele lor care au făcut ca, într-o bună zi, să se „lase păgubași“, prăbușindu-se în resemnare sau în fatalism, sau să-și asume toate riscurile pentru a pleca. Genul acesta de experiențe de zi cu zi
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
cu succes; și cu eșecuri, e drept, dar modelul european se impusese și calea spre viitor era deschisă. Au urmat războiul și sosirea comunismului. Destin, cuvântul-refugiu al românilor, dac-ar fi să-l credem pe Cioran, care a vorbit despre nenorocirea românilor cu violența și furia unei iubiri trădate. Dar cine ar putea nega faptul că popoarele din Europa de Est au avut un „destin“ fatidic în secolul XX? Deceniul ’50 a inaugurat sfârșitul principiilor pe care se clădise România modernă, în ultima
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
ființa națională sunt supuse disoluției sub impactul tendinței de globalizare, atât la nivel economic, cât și la nivel cultural, lectura articolelor eminesciene relevă probleme de actualitate și oferă imaginea spirituală a unui gazetar care își subordonează gândirea detentelor temporale ample: "Nenorocirea cea mare ce ni se poate întâmpla nu este că vom pierde și rămășița unei prețioase provincii pierdute; putem să pierdem chiar mai mult decât atâta, încrederea în trăinicia poporului român"193. Păcatul eludării contextului social, istoric, politic al scrisului
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
Cameră și din Senat, cu ocaziunea adresei, și-au zis negreșit că protivnicii guvernului au recunoscut în fine ș-au declarat că buna, înțeleaptă și-n adevăr patriotică a fost calea pe care a mers națiunea și guvernul ei. Din nenorocire ei a făcut contrariul. După luarea Plevnei, atacurile au început și mai cu înverșunare. Eroul Osman-Pașa a capitulat; eroii de la Pressa și de la Timpul bombardează, cu o furie crescentă, guvern și națiune"502. Problematica articolelor din 1878 vizează condițiile impuse
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
de cultură materială și de civilizație pe solul nostru transformat de revoluția neolitică. Aceea a unei Antichități în care amestecul celto-roman a produs primele fructe ale aculturațiilor fecunde. Aceea a unui Ev Mediu care nu a fost numai timpul tuturor nenorocirilor, dar și cel al tuturor nașterilor și renașterilor și al impregnării cu valori creștine care, oricare ar fi opțiunile noastre filosofice, constituie încă astăzi humusul mentalităților și sensibilităților noastre. Aceea a Timpurilor moderne în care, uneori cu exces, se instalează
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
confruntă cu grave crize interne, dar statul găsește mijlocul afirmării sale. Cînd, pentru prima dată după 987, puterea regală trece în mîinile unei ramuri colaterale, de Valois, a venit momentul să se facă un bilanț: bilanț strălucitor, dar discutabil din cauza nenorocirilor vremii. Război, ciumă, foamete: cei trei cavaleri ai Apocalipsului fură, în ochii oamenilor acelor vremi, răspunzători pentru o dramă pe care istoricii de astăzi o prezintă mai ales în termeni de depresiune și de crize. Într-adevăr, după mai multe
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
credințele și practicile celor mai mulți. Credințele. Aceste credințe plasează din nou *dogma creștină într-o concepție asupra lumii care nu pune nici o barieră între ordinea naturală și ordinea supranaturală. Dumnezeu și diavolul sînt neîncetat la treabă în lume, spre fericirea și nenorocirea oamenilor; toate evenimentele, oricare ar fi ele, sînt consecințele acțiunii directe ale unuia sau ale altuia. De aceea boala, spre exemplu, poate ceda fie rugăciunilor adresate lui Dumnezeu prin intermediul cutărui sau cutărui sfînt tămăduitor, fie descîntecelor unui * descîntător. Or, dacă
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
muncitor pentru a fixa salariile, libertatea din care comerțul a trăit pînă în prezent încetează să existe și așteptînd ca el să poată să se refacă sub legi noi, Dumnezeu știe cît timp, cîte dificultăți și cîte suferințe vom traversa! Nenorocirea este că acum șaptesprezece ani, în 1831, cînd muncitorii din Lyon au pus aceste probleme cu împușcături, guvernul nu a vrut să se ocupe de ele. Atunci ele ar fi fost studiate pe îndelete, s-ar fi încercat diferite soluții
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
pe aceleași bănci din stînga, noi întreruperi în extrema stîngă și în dreapta). Adevărata întrebare, domnilor, întrebarea pe care trebuie să o punem și s-o punem în termeni clari, este aceasta: oare reculegerea care se impune națiunilor încercate de mari nenorociri trebuie să se transforme în abdicare? Și pentru că o politică detestabilă, vizionară și oarbă a aruncat Franța acolo unde știți, guvernele care au moștenit această situație nefericită se vor condamna la a nu mai avea nici o politică europeană? Oare, absorbiți
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
vor face bine să renunțe la iluziile lor. Franța nu este Prințesa adormită pe care geniul Eliberării va veni să o trezească ușor. Franța este o prizonieră torturată, care, sub lovituri, în temnița sa, a măsurat, odată pentru totdeauna, cauzele nenorocirilor sale și infamia tiranilor săi. Franța eliberată nu va voi nici să reia drumul prăpăstiei, nici să rămînă pe cel al sclaviei. Franța a ales dinainte un drum nou. Dacă ea înțelege pe viitor să fie liberă, să nu cunoască
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
după un model filozofic și religios consacrat : beneficiu interior (fortificare a virtuții și a credinței), confruntare între capacitățile rațiunii umane și limitele ei, în sfîrșit, o dreptate mai vastă decît cea vizibilă, pe care Providența o dăruiește celui încercat de nenorocire. Dar în desfășurarea unei nedreptăți pînă la capătul posibilităților ei peste care se boltește rectificarea divină el citește mai cu seamă proiecția antitetică a misterului : ai văzut lucrurile Lui paradoxale? 4 Toposul platonician și iudeo-creștin al dreptului batjocorit stă, de
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
se umblu cu ulei și se apind spre a lumina drumul până la biserică. Germania. În Germania s-a păstrat obiceiul de a arde un butuc în noaptea de Crăciun, care se spune că ar apăra casa de hoți și de nenorociri tot restul anului. Spania. Deși Crăciunul se sărbătorește la 25 decembrie, darurile se dau pe 6 ianuarie, cu ocazia zilei celor Trei Regi. Acestea sunt oferite de magi, care se deplasează în cortegii de curteni, cavaleri și lăutari, iar în
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
cineva din acea casă, sau casele vor rămâne pustii. Când o găină cântă cocoșește, acesta e semn că: sau găina va muri, sau o persoană din acea mahala. Când vreun câine urlă mereu va pieri el sau se abate o nenorocire pentru acea casă. Celui care omoară un păianjen mare i se iartă șapte păcate, iar de omoară unul mic i se iartă numai trei. Când cocoșul cântă tare în fața ușii sau ferestrei, prevestește sosirea unor musafiri. Când o persoană pleacă
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
a revela frumusețea divină și de a o pune în slujba înnobilării lumii, îl apropie pe geniu de sfânt Apropierea vine în chip firesc și ea e frecventă chiar în tratatele de estetică. Geniul ca om poate să aibă, din nenorocire, o viață cu totul contrară sfântului, dar geniul ca revelator de frumusețe îndeplinește față de lume o funcție asemănătoare cu sfințenia, deși nu identică. Vom vorbi despre aceasta deosebit. Geniul ca om poate să însemne o viață sub nivelul nostru al
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]