7,995 matches
-
nu slăbea o clipă, năvălea prin pleoapele mele neputincioase și mă orbea. Nu mă opream totuși. Am făcut, astfel, de câteva ori ocolul peșterii fără să dau de nici un semn de ușă. M-am pomenit strigând de furie și de neputință și mă mir că în clipa aceea n-am înnebunit de-a binelea, deoarece în locul vocii mele am auzit țipătul femeii de la frizerie, isteric, sfărîmîndu-se de pereții de piatră. Deodată, m-am simțit apucat de umăr și tras afară. Nu
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
e valabilă teoria cu reconstituirea unui brontozaur după un femur. Patimile au încurcat iremediabil multe lucruri. Și pe urmă istoria a fost mereu rescrisă în funcție de interese. Ea a ajuns să semene uneori cu un nesfârșit palimpsest unde e aproape cu neputință să ajungi la scrierea originală. Sau chiar dacă ai ajuns, nu știi că te afli în fața ei. Bănuiești până și adevărul de fals, de mistificare". Așa că renunțasem la ambiția de a lămuri ceea ce rămăsese nelămurit. Unii îl asemănau pe Robespierre cu
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
peron s-au stins cu un zgomot sec și peste întreaga gară s-a așternut o noapte neagră, sfâșiată când și când de fulgere. Ciorile cârâiau pe câmp, îmbătate de apropierea furtunii sau, poate, speriate de ea. Mi-e cu neputință să vă explic ce căuta Eleonora atunci la telefon. Fapt e că am auzit-o deodată țipând. Un țipăt lung și ascuțit, ca un cuțit care se înfigea în tăcerea gării și în care am recunoscut parcă țipătul femeii de la
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
izbucnit din nou, isteric și nesigur. Probabil, ea își dădea seama că vocea n-o mai ajuta și țipa de aceea mai tare, mai strident. Nu mai era un țipăt omenesc. Era un țipăt animalic, plin de disperare și de neputință. Parcă nu se mai termina și simțeam că nu mai puteam să-l suport, deși totul n-a durat poate decât câteva secunde. Deodată m-a fulgerat un gând și mi-am dus mâna la obraz să-mi pipăi masca
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Din receptor se auzea un lătrat răgușit care continua să întrebe sau să răspundă... Asta m-a răvășit și mai rău. Afară fulgera și tuna întruna, iar ploaia se prăbușea în valuri pe acoperișul gării. Eram într-o stare de neputință și deznădejde. Îmi sunau mereu ca un ciocan în cap aceleași întrebări: "Ce s-a întîmplat cu mine? Ce s-a întîmplat cu mine? Mi-am pierdut oare mințile?" În starea asta m-am repezit pe peron și cum trebuia
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
felul cum spusese te disprețuiesc, simțeam că nu exagera deloc. Apostrofa ei mă duruse rău. Nu m-așteptasem să dea astfel drumul mâniei. Cu ea, nu știam niciodată cum să mă port. Mă cuprinse o descurajare adâncă. Așadar, era cu neputință să pun mâna pe fata asta? Oare toată truda mea se risipise în vânt ca o păpădie? Cu orice fată, când ajungi la sărut, a doua zi o iei de acolo de unde ai rămas. Numai cu Mihaela se schimbau lucrurile
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
cât timpul fugea, cu atât neliniștea sporea. Ah, ar fi trebuit să-mi pregătesc dinainte frazele de efect, să studiez din vreme anumite gesturi, nu să dau așa buzna peste ea la voia întîmplării. O descurajare adâncă mă cuprinsese din cauza neputinței de-a face față situației. Tăcerea care creștea mă înnebunea și nu puteam întreprinde nimic din cauza fricii aceleia inhibitorii, ca să nu stric totul printr-o nechibzuință. Mihaela, Mihaela pe care a strânsesem în brațe și fusese una cu mine, mă
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
să am copilul... Ar fi fost pentru mine icoana vie a dragostei mele de atunci... ― Înțeleg. Însă din nenorocire n-am avut parte de el. Dacă am concepe un altul? ― Nu, n-aș mai putea. Nu-i totuna... Era cu neputință s-o aduc pe linia de plutire. Am trecut în mâna timpului această îndatorire, vraci infailibil, care tămăduiește fără nici un leac rănile sufletului. Dar el lucra mai încet de-cît melcul și în primul rând mă acomoda pe mine cu noua
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
ochire. Cine ar fi putut să înțeleagă ceva în nerăbdarea mea care sărea dincolo de timp și în tremurul care învălmășea frazele amestecîndu-le alandala? Am reluat lectura după o pauză tot fără rezultat. Mihaela scria mare, nervos, unele cuvinte erau cu neputință de descifrat. Așternuse pe hârtie tot ce avea pe suflet, într-o grabă febrilă de parcă s-ar fi temut să n-o surprindă moartea înainte de a isprăvi. N-a fost chip să citesc scrisoarea decât după ce am dormit o oră
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
n-aș fi iubit a doua oară. Este așa de neverosimilă și de puțin omenească povestea acestei iubiri unice, încît oricui i-ar părea o născocire. Când am citit Manon Lescaut, om ridicat din umeri zâmbind sceptic, neconvinsă. E cu neputință, îmi spuneam, să iubești așa de total, numai o singură dată în viață? Destinul a vrut să-mi dea o lecție aspră; m-a ales tocmai pe mine ca să confirm realitatea unei povești, s-o depășesc chiar. Nu mă plîng
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Cici. Asta m-a doborît! A trecut dincolo de capacitatea mea de a suferi. Pentru că m-a lovit tocmai în partea cea mai vulnerabilă a sensibilității: în mândria mea. Am încercat să-mi adun gândurile răscolite de grozăvia acestei năpaste. Cu neputință! Cu neputință!!! Știu că n-ai luat-o să te răzbuni pe mine și să mă nimicești. Ești prea mare și bun ca să-mi vrei într-atît răul. Și apoi de ce m-ai ajutat și te-ai jertfit pentru mine? De ce
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
m-a doborît! A trecut dincolo de capacitatea mea de a suferi. Pentru că m-a lovit tocmai în partea cea mai vulnerabilă a sensibilității: în mândria mea. Am încercat să-mi adun gândurile răscolite de grozăvia acestei năpaste. Cu neputință! Cu neputință!!! Știu că n-ai luat-o să te răzbuni pe mine și să mă nimicești. Ești prea mare și bun ca să-mi vrei într-atît răul. Și apoi de ce m-ai ajutat și te-ai jertfit pentru mine? De ce mi-ai
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
face fain-frumos într-un an o monografie sinaiotă de toată frumusețea. Ce naiba, pardon de expresie, la Sinaia, în minunata casă a lui Iorga, trăiesc Alina Mungiu și Andrei Pippidi, al căror oaspete, cu onor și plăcere, am fost. E cu neputință ca oameni ca ei să nu palpite la așa un proiect, unde eu i-aș vedea implicați și pe Ion Bulei, Emanuel Bădescu, Florin Andreescu, dar și Casa Regală, ca să nu mai spun de BNR, tradițională forță de recuperare a
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
știrile TV și de ma sochismul valah, luând-o spre nord-vest cu mașina, cum vezi buna înclinare a balanței întru binecuvântata înțelepciune încorporată-n sloganul „nu-i dracu-așa de negru!“. Lume deschisă la minte și iute adaptată, care detestă neputința lăcrimoasă și spectrul stupid al dro bului de sare de pe sobă, grădini și ferme profitabile, investiții în Ungaria, concedii faine (bașca spitalizări) în Austria, insolite inițiative administrative, solidarizare (asociere), inventivitate financiară, totul, firește, în paralel cu Statul, ori în ciuda lui
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
mod normal, nu specialiștii trebuie să-i caute pe jurnaliști, ci invers [...] Treaba jurnalistului e să facă opinia spe cialistului să ajungă la public“. Așa cum sistemul electoral înregistrează de două decenii (cu furie sau indiferență, cu dispreț, exasperare, cinism, scepticism, neputință ori triumf stupid) faptul că o treime din populație nu votează, la fel presa privește lumea specialiștilor cu un păgubos amestec de silă și milă. Când s-o aplaude, îi vine s-o storcească sub tălpi. Pentru gazetar, specialistul este
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
devastatoare, întristări suave, dar și tristeți agresive, agasante, isterice. Tristeți pufoase ca pleoapele de bufniță ori, dimpotrivă, nevropate și năpras nic răzbunătoare. Avem melancolii copleșitoare ori siropoase, prăbușiri cvasiletale, dar și încercănări hachițoase, ori furii biliare urmate de riduri ale neputinței, tot așa cum există satisfacție tâmpă și hohot eliberator, stoicism eroic și scepticism de doi bani, exultări nemernice, pesimism acneic și frenezii drăcești drapate angelic. Vă veți întreba ce mi se întâmplă (cu așa o intro ducere). Vă răspund. M-a
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
de azi, care nu înțeleg de ce nu ți-ai asumat și tu, intelectual cinstit, slujitor al (uto piei) ma ximalismului etic, dacă nu neapărat o halcă babană, „ca toată lumea“, măcar o partitură decentă în marele concert! Repet: mă umilește ucigător neputința de-a le de monstra adolescenților, pe drept revendicativi astăzi, rațiunile care ne-au ținut pe noi, cincantenarii și sexagenarii de acum, departe de mirajul politicii, suspicioși față de ofertele ofi ciale, reticenți la demnități etc. În comunism, bruma elitară a
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
iazuri, fie vară, fie iarnă. Toate, alături de-o puzderie de detalii domestice din epoca preșcolară. Precizez: nu vorbesc de orele de insomnie sau de adormirile panicate, adesea eșuate și nervos reluate, care-ți bubuie-n tâmple iritările, umilințele și neputințele de peste zi. Nu. Ci de pufoasele retrageri în vizuină, fireștile strecurări în culcușeală, când se-ngână trezia cu însomnurarea, acea rotire de sine în simulacrul himeric al phoetusului fără griji care ai fost cândva. Uite-așa mi-am dat seama
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Totul începe cu subtila radiografiere a Nicoreștiului natal (atît pentru tată cât și pentru fiu), un “loc de podgorie dăruind lumii vinuri de preț și primind în loc aceeași lehamite funcționărească a promisiunilor și înainte și după”. Și tocmai în această neputință a locului - egalată doar de cinismul politicienilor - și-a făcut intrarea în lume un ideal-tip de excepție: cel al învățătorului de țară. Lucrarea lui temeinică în mințile și inimile oamenilor este exemplificată în această carte de impresionanta odisee a
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
orice caz, Los Angeles mi-a rămas în amintire ca un oraș inaccesibil. Și nu din pricina "misterelor" lui, din pricina întinderii. Nicăieri n-am încercat o impresie atât de acută de oraș aberant, monstruos, fără limite perceptibile și, de aceea, cu neputință de cuprins mental. După ce te dumirești cât ar trebui să mergi (cu mașina!) ca să-l străbați, nu mai vrei să-l cunoști deloc. Clădirile joase, cam cum sunt vilele din Cotroceni, numai că mai aerate, cu spații verzi între ele
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
vorbește despre "orașe stafii". Orașe întemeiate pe vremea febrei aurului și părăsite mai târziu. Nu mai locuiește nimeni în ele. Casele s-au ruinat, din cele mai multe n-au rămas decât temeliile. Mă stăpânește o impresie insistentă de catastrofa geologică, de neputință a civilizației. Tot ce a reușit omul aici a fost să construiască o șosea. În rest, de o parte și de alta, munții își etalează, sfidător, stâncile goale, crăpate din pricina diferențelor de temperatură. La fel i-au văzut, cu siguranță
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
literare mulțămirea aceea pe care realitatea nu e-n stare de-a v-o da. La mine e cu totul dimpotrivă; într-un pustiu să fiu, și nu mi-aș putea regăsi liniștea. Veți vedea din stângacele schimbări și din neputința de-a corege esențial pe Făt-Frumos că v-am spus adevărul. De-aceea, vă rog, mai citiți-l dv. și ștergeți ce veți crede că nu se potrivește, că eu nici nu mai știu ce se potrivește și ce nu
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
le manifesta. Ei au învățat până și naționalitatea [de] la unguri, și nu sânt naționaliști ca românii, ci cu acel esclusivism radical care-i caracterizează pe unguri înșiși. Afară de aceea, lipsa absolută de prospectul unui viitor în patria lor, simțământul neputinței față cu pericole ce-i amenință, iată ceea ce-i face nenorociți înainte de-a o fi chiar, iată ceea ce-i lipsește de liniștea sufletească cerută pentru produceri literare, ceea ce-i face necapabili de alte producte decât fraza patriotică. E o
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
ceea ce-i lipsește de liniștea sufletească cerută pentru produceri literare, ceea ce-i face necapabili de alte producte decât fraza patriotică. E o idee impusă cu putere, care predomină și întunecă pe celelalte, tot așa precum o idee fixă face cu neputință liniștea sufletească îndată ce se reflectează numai umbra ei pe țesătura celorlalte cugetări. Mie-mi pare că nu sânt aspirațiuni momentane, cum le numiți c-o mică doză de nedreptate, ci o întrebare de moarte sau viață. Apoi noi ne și
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
din 9 mart a. c., prin care se cer tabele statistice de învățămîntul rural pe semestrul al II-le 874/75 pentru județul Vaslui, am onoarea a răspunde că lipsa absolută de formulare tipărite a unor asemenea tablouri mă pune în neputință de-a face față la cererile învățătorilor respectivi, cari ar dori să le formeze, numai de-ar avea o normă oarecare. Această lipsă subsemnatul v-au arătat-o deja prin raportul său N-o 136, din a. c. Revizor școlar: M.
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]