5,414 matches
-
noastre: Tu din tânăr precum ești / Tot mereu întinerești. Acum e de înțeles de ce-i tot mai trist moșneagul: zilele babei îl dau de rușine prin tinerețea lor perpetuă. Corneliu Traian Atanasiu Pe foaia goală doar un creion fără vârf - ninge ca-n povești Poemul Mariei Tirenescu, de care va fi vorba mai jos, este, într-un anume fel, ecoul altor două poeme în care unul din elementele de recuzită este creionul. Maria Tirenescu reia ideea, dar imaginile ei implică o
COMENTARII LA POEME by Maria Tirenescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83883_a_85208]
-
să o las baltă În ultimul moment, când negocierile pentru un contract au atins un punct critic și a trebuit să prind primul avion spre State. I-am adus, drept cadou de consolare de la New York, un glob muzical În care ninge pe care l-am achiziționat În fugă de la Saks Fifth Avenue, dar nu a mers. Copiii țin minte numai dățile când nu ajungi la serbare, nu și pe cele când ajungi. Îmi doresc să scap de acolo și să sun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
urmei, de un alb copleșitor, doar că nici nu-mi place să recunosc starea asta și nici nu mi-o pot exprima. în mintea mea recunosc, însă. Deși prefer vara și marea, astăzi sunt totuși fericită că e iarnă și ninge. Albul ăsta neprihănit parcă tămăduiește și înțelepțește. Am să vin la ziua ta, îi promit Georgianei, cu un glas vo ios, în timp ce mă ridic. Iar cu olimpiada, oi vedea atunci, după ziua ta, dacă mai am chef să mă duc
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
ianuarie, totuși. Precis că e și ger. Asta i-ar mai lipsi, să răcească, să facă iar una dintre răcelile ei de pomină toc mai acum, la început de an! Se uită pe geam. Afară era un aer sticlos, încețoșat. Ningea dens, cu fulgi care cădeau apatici, pră bușindu-se unul peste altul în straturi groase și neplăcute de zăpadă. Oftă din rărunchi și puse mâna pe telefon, să cheme menajera. Ieși pășind cu băgare de seamă pe trotuar. Nu se
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
cu fulgi care cădeau apatici, pră bușindu-se unul peste altul în straturi groase și neplăcute de zăpadă. Oftă din rărunchi și puse mâna pe telefon, să cheme menajera. Ieși pășind cu băgare de seamă pe trotuar. Nu se înșelase, ningea dens și persistent, straturile de zăpadă creșteau văzând cu ochii și asta îi crea un mare disconfort, mai cu seamă că era și ceață în aer. Dacă sub zăpadă erau ascunse porțiuni de gheață? Putea să alunece, mai știi, dacă
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
școală, dar chestia asta cu aruncatul în zăpadă... Nu, nici pomeneală! Fu rândul Clarei să o privească pe Georgiana stupefiată. — Cum așa, Georgi?! Nu se poate! întoarce-te în trecut! Am declarat amândouă că nu vom uita niciodată ziua aceea! Ninsese atât de mult, se umpluse curtea de zăpadă! Ne-am dus și ne-am aruncat pe spate în zăpadă! Era cu puțin înainte de majoratul tău, țin minte perfect! stărui Clara, tulburată de scena care prindea contur din ce în ce mai limpede în mintea
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
cum procedează flăcăii din Goldana, când ies pe mal din scăldătoarea de la apa Gegiei. În fine, într-un târziu de noapte,pe când blidele dormeau spălate, clătite-lună și lucii, Petronia îl văzu cum își scutură zăpada de pe opincile de cauciuc că ninsese năprasnic în Goldana și pe toată Baisa, anume înainte de înjunghierea porcului. Nicanor intră pe ușă, cu un trosnet de aburi înghețați și albi, ca o rămurică de cireș înflorit, având o față solemnă și îngândurată. Zise scurt, în tăcerea nopții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
care nu-l mai impresionează. Ochiul indiferent al luptătorului înregistrează negrele ruine ale zidurilor mai degrabă ca locuri prielnice unor ambuscade sau atacuri prin surprindere. În totală discordanță cu vacarmul luptelor din ultimele zile un calm nefiresc plutește în aer. Ninge des, glacial, cu fulgi mari, pufoși, ce încearcă timid să acopere peisajul mohorât impregnat cu mirosul pestilențial a morții și distrugerii. Câteodată, vântul, ce începe să capete puterea rece a viscolului, aruncă peste cerceveaua ferestrei în spatele căreia el se instalase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Își revenise până la urmă. Inclusiv cu vederea și crezuse că lăsase în urmă coșmarul acelei perioade. Dar iată că se înșelase. Sau poate era numai o părere. Tot așa de bine poate să fie doar oboseala. Începe din nou să ningă, cu fulgi mari ca niște pufuri de păpădie înghețate. Înserarea se apropie vertiginos și în umbrele crepusculului copacii capătă forme fantastice. Altădată ar fi admirat imaginile oferite de natură, dar acum privește preocupat către ceas. Se întoarce către cel din spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
se înstăpânește din nou. Pentru cât timp? Sesizează apropierea cuiva și se întoarce fulgerător. Din întuneric apare chipul lui Caftoi. Brrr....da frig mai e dom' locotenent. Să gândim pozitiv. Așa ne vom mișca mai repede când pornim. Începe să ningă zdravăn, de nu se mai vede la nici un metru în față. Schimbarea bruscă a vremii hotărăște pe Marius. Vine la timpul cel mai potrivit și în avantajul lui. Dă ordin de înaintare. Într-o tăcere absolută, soldații pornesc unul câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
ăsta de bombardament că numai așa l-am putut găsi. Dinspre crestele munților începe să sufle un vânt tăios care trece ca un geamăt prelung prin pădurea uriașă. Se prăvale peste ei, zgribulindu-i. Nu peste mult timp începe să ningă. Domol, cu fulgi mari, albi ca zahărul, ce îi aduc aminte lui Marius de felicitările Crăciunului. Un vers dintr-un colind al copilăriei se aude adus din depărtări cu clichet cristalin de clopoței: Lumina caldă de Ajun ce vine-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
ce urmară (după ce servi șirul de meseni, Își aduse un scaun și, forțînd un mic deranjament, se așeză Între mine și cel din dreapta, secretarul școlii, un bărbat tînăr și chipeș) o ridicare de mari cortine peste timpuri În adevăr uitate; ningea pe cîmpuri albite și eu mă plimbam cu ea pe drumul comunal de acum patru decenii, ea alunecă, zăpada era pe alocuri Întărită, și ca să nu cadă o prinsei În brațe, vrui s-o sărut, dar ceva mă opri. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
greu să-i uit prezența de-a lungul anilor. Ar fi și nedrept. Moartea, care era departe cîndva, a Început să-și facă arătată prezența. Primul a fost tata. Mormîntul lui e sub zăpadă. Al lui Lung la fel, căci ninge Întruna. Îmi trec timpul cu mama și cu soțul, dar el e mai toată ziua plecat cu treburile școlii, cu activitățile obștești; ne vedem În general serile tîrziu. De aceea rămîn mai tot timpul numai cu mama. Povestim, eu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
fost și nu mai suntem, căci a trecut timpul peste noi. Mama a albit de tot; se vaită de oase, de bătrînețe, vederea i-a scăzut. La televizor, privește totuși cu oboseală; uneori nu poate. Și iarna, cum e acum, ninge și Îngroapă, știi bine, ulițele În zăpezi. Atunci totul e izolat, părăsit, aruncat la marginea lumii. Tu ai ajuns la oraș; s-a desființat judecătoria, dar oricum ajungeai Într-o zi. Destinul tău. Eu am rămas aici. Tata s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
spus că știa. Părinții știu tot. Au intuiția lor care nu dă greș. De atunci n-am mai vorbit niciodată. Te stimează, vorbește foarte frumos de tine. În clipele acelea mi-e ciudă. Pe tine. Nu știu exact de ce. Acum ninge. Se Împlinește sub zăpadă grîul. La primăvară va răsări În lumină. Tu ești departe. Poate vei veni la mormintele lor să te Închini. Te aștept. Odată cu primăvara! Ana”. • A doua zi pusei la poștă o scrisoare prin care Îmi exprimam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
drept pe asfalt/ la 7 ore diferență în boston sau în new york/ e dimineață/ e același soare roșu care ne încălzește ochii// văd o femeie care vrea să treacă strada/ au mai rămas 20 de sec/ mă uit cum ninge peste umbrele noastre/ care s-au amestecat". Citatele sunt precise, numai că distanțele dintre un cuvânt și următorul pot părea uneori enorme. Dacă e să fim drepți, ceva din suflul uniform și din dezinteresul major al acestor pagini - și al
Corectitudinea estetică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8672_a_9997]
-
anumită idee sau un anumit efect artistic. Exemplu:" Plâns de cobe pe la geamuri se opri, Și pe lume plumb de iarnă s-a lăsat; I-auzi corbii, mi-am zis singur și-am oftat, Iar în zarea grea de plumb Ninge gri". ( G. Bacovia- Gri) Măsura -numărul silabelor unui vers. Exemplu: "Doină, doină cântic dulce". (8 silabe) (Doină) Accentul - pronunțarea mai apăsată a unei silabe sau a unui cuvânt dintr-un grup sintactic, silaba accentuată susținând unitatea cuvântului. Exemplu: "Venea un
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
aceea?" "Cum să nu, asta nu se uită!'" Oare coincid clipele?! zisei eu cu falsă nostalgie. Ia să vedem, și eu păstrez în amintire clipa fatală." "Pe stradă, domnule, zise ea cu un glas ca și când ar fi mărturisit o infamie. Ningea, și tu erai cu Petrică, care pesemne îți povestea ceva despre mine, mă ponegrea, si tu ascultai rânjind, drama lui era pentru tine un spectacol vesel, pe care el ți-i dădea căutând, ca un naiv, înțelegerea unui om pe
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Spusele ei, că s-a obișnuit să-și ducă singură poverile, erau o pură idee: îl deschisei și îi vârâi eu conținutul în dulap. Mă urmărea cu privirea imobilă, cu pledul tras până sub bărbie. "Ei, zisei, ce mai este?" "Ninge", murmură. Da, am văzut..." "Da, dar ninge foarte tare!" "Bine, și ce e cu asta?" Dacă nu se mai oprește? Mamă, mamă, cântă ea deodată, o stranie melodie, care venea în vocea ei parcă de la depărtări incomensurabile, cresc nămeții și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
-și ducă singură poverile, erau o pură idee: îl deschisei și îi vârâi eu conținutul în dulap. Mă urmărea cu privirea imobilă, cu pledul tras până sub bărbie. "Ei, zisei, ce mai este?" "Ninge", murmură. Da, am văzut..." "Da, dar ninge foarte tare!" "Bine, și ce e cu asta?" Dacă nu se mai oprește? Mamă, mamă, cântă ea deodată, o stranie melodie, care venea în vocea ei parcă de la depărtări incomensurabile, cresc nămeții și pierim... Fără țară, fără glie, velerim..." Mă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
bolovane, e-un fenomen meteorologic. Ăla de schimbă clima pe glob.“ „Mersi de coregrafie!“, i-am întors-o la rândul meu. „Ei bine, El Niño a pus lumea la pământ: inundații-n California, secetă-n Anzi. La New Mexico a nins pentru prima oară-n ultimii două sute de ani. În Toronto și Montreal, a plouat o săptămână, după care temperatura a scăzut brusc la minus treizeci; în câteva minute, au căzut toți stâlpii de-naltă tensiune din cauza gheții.“ „Până aici e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
și Stephansdom. Strada se îngusta și se lărgea după densitatea clădirilor, asfaltul sălta și cobora, încrucișând linia de tramvai sau lăsând mici podețe metalice suspendate în dreapta, cu balustradele curățate de gheață și niturile proaspăt vopsite în verde pal. Începuse să ningă, dar nu găseai un fulg, zăpada dispărea prin porii trotuarelor, parcă trasă de mâini invizibile. Acolo unde se formau mici șiroaie de apă, unghiurile străzii le ghidau direct în locurile de evacuare: cădeau toate sub bordură, în cascadă, prin grătarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ca și cum cineva îți dă întâlnire la Universitate și pe urmă te-așteaptă în Băneasa. Mi-am tras hanoracul din cuier și-am părăsit discret hotelul. Pe stradă, m-a lovit un vânt uscat și tăios, ca la sosire. Nu mai ningea, dar ți se congela fața. Ochii lăcrimau, obrajii frigeau. M-am uitat în stânga, apoi în dreapta, apoi am închis mobilul și l-am aruncat într-un tomberon. Nu eram idiot, aș fi putut doar să scot cartela. Îmi plăcea însă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Cepeleuți Hotin, 1933) ar fi împlinit 70 de ani, însă Atropos i-a tăiat firul vieții în 2002, producând o puternică impresie la Chișinău, și întrucât poetului îi apărea, probabil, cea mai importantă carte a sa, după o îndelungată tăcere, Ninge la o margine de existență (Editura Cartea Moldovei, Chișinău, 2002), precedată în 2000 de Piramida singurătății (la aceeași editură), altă construcție poetică solidă. A urmat, în debutul anului 2003, poemul dramatic Decebal (Editura "Universul", Chișinău), libret pentru opera cu același
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
lucru similar s-a petrecut și cu Victor Teleucă, dar el a pus pariul, în 1992, după propria-i mărturie, cu sine însuși și cu soarta ingrată a literaturii basarabene. Dacă mi s-ar fi cerut părerea, aș fi declarat Ninge la o margine de existență "cartea anului 2002", iar nu jurnalul lui Gabriel Liiceanu (care, desigur, e o carte foarte bună, poate chiar capodopera autorului!). Dar, vai, Teleucă vine chiar de la o margine de existență Basarabia, iar criticii români stau
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]