7,150 matches
-
Simbolistica aceasta fiind cunoscută tuturor membrilor comunității, ea face posibilă o comunicare perfectă și firească” (/107). Pentru Eliade, simbolul are funcția de protecție, Îndeplinește un rol terapeutic care permite omului să regăsească un limbaj și experiența unui timp primordial, originar, „nostalgia” unei vremi pierdute și regăsite prin simbol. Este vorba de simbolismul religios, care Îl introduce pe om În domeniul sacrului, conform unui timp particular de comunicare ce pune În mișcare o Întreagă dinamică psihologică. Întâlnim două aprecieri despre dialectica simbolului
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
celorlalți, inaccesibil celor neinițiați există un spațiu privilegiat, un loc paradisiac pe care, dacă ai avut norocul să-l cunoști nu-l mai poți uita toată viața” (). Orice intrare În universul sacru este marcată, În romanul lui Eliade, de trezirea nostalgiei paradisului (a „originilor”), paradis obiectivat În spațiul și timpul copilăriei. În legătură cu acea cameră secretă, Ștefan povestește o legendă a unei camere „interzise” din copilăria sa (aceeași cu a camerei interzise În copilăria autorului). Deși nu unică, problema erosului este o
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
lui Jung ) sunt miturile. Ele n-au dispărut din existența omului modern dar nici din istorie. Sunt doar ,,camuflate”. Concluzia este că, omul se poate ridica și din această a ,,doua cădere” a sa. Are de partea lui miturile, visele, nostalgiile. Unul din marile fenomene ale secolului al XX-lea este descoperirea ,,omului ne-european” și a universului său spiritual descoperire ce aparține lui Eliade și care ar putea fi amintită În prezentarea capitolului ,,Omul”. Este o prejudecată că omul european
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
Univers, București, 1991. 14. Eliade. M: Istoria ideilor și credințelor religioase, volumele IIII, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1991. 15. Eliade M.: Imagini și simboluri, Editura Humanitas, București, 1994. 16. Eliade M.: Oceanografie, Editura Humanitas, București, 1991. 17. Eliade M.: Nostalgia originilor, Editura Humanitas, București, 1992. 18. Eliade M. Sacru și profan, Editura Humanitas, București, 1992. 19. Eliade M.: Tratat de istorie a religiilor, Editura Humanitas, București, 1992. 20. Eliade M. : Solilocvii, Editura Humanitas, București, 1991. 21. Eliade M.: Jurnal, III
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
durere fizică; ea declanșează "nu numai un rău corporal sau lipsa energiei, ci și un mod de gândire ineficient care zăbovește asupra unui număr mic de idei deprimante" (Damasio, 2010, p. 87). În manifestarea ei concretă, tristețea poate lua forma nostalgiei legată de sentimentul de a fi departe de obiectul dorit și transforma în melancolie asociată cu impresia unei pierderi definitive (Brillon, 2010). Prin urmare, ea are mai multe nuanțe: nostelgie, descurajare, consternare, melancolie, disperare. De asemenea, de cele mai multe ori și
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
și culpabilității (simptome care ne împing spre repunerea în discuție ca oameni și ca ființe utile/ valoroase) (André, 2009). Depresia este o tristețe de tip special: durabilă, tenace, intensă, însoțită de devalorizarea propriei persoane, asociată adesea cu alte emoții (neputință, nostalgie, rușine de sine, anxietate, descurajare etc.). Ea "ne poartă către gaura neagră a eșecului, a inutilității, a slăbiciunii. Ne simțim inerți. Totul este inutil și gol. Ne simțim înfrânți și dorim să renunțăm la tot. Timpul și țelurile scriu Holmes
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
între cele două ispite femeiești: între Nina, al cărei magnetism se exercită puternic, dar este de scurtă durată, și între o văduvă care îi propune o plimbare în Italia, unde o va însoți; reîntorcându-se după câteva luni, își prelungește nostalgia după posibila aventură cu ,,drăcușorul’’, pe care nu-l poate uita. Elementul fantastic este atenuat, până la o simplă convenție; ființa umană este direct tangibilă, iar efectul magic al satanismului se reduce la un obișnuit travesti. Însă de la această povestire nevinovată
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
Colecția TEXTE DE FRONTIERĂ (selectiv) • Acolada Atlantică, Ștefan Avădanei • Cartea pentru cei multi. Studiu cultural asupra romanului popular în America postmodernă, Ovidiu Aniculaese • Cioran. Vitalitatea renunțării, Emil Stan • Incertitudinile prezentului, Gustave Le Bon • Jurnal parizian, Dumitru G. Danielopol • Luciditate și nostalgie, Dan Ciachir • Monolog pe mai multe voci, Ion Deaconescu • Noi și ceilalți, Tyvetan Todorov • O.K.pentru America, Gheorghe Stan • Pendulări în abstract, Marius Cucu • Picătura de cucută, Paul Eugen Banciu • Sărbătoarea nebunilor, Isrvan Rath-Vègh • Trei Rîuri și-un ocean
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
și care în fapt, el tocmai, îl face să nu acționeze. De vreme ce riscul ascunde în el perspectiva eșecului, deci iremediabila mea răsturnare, regretul stă la pândă în preliminariile oricărui act. Fiecare gest poartă în sine negativul consecinței sale, și astfel nostalgia unui alt deznodământ. Pentru că nu este pregătit să transfigureze eșecul, pentru că nu este dispus să piardă nimic (cînd de fapt doar în felul acesta el ar avea ce dobîndi), cel nehotărât trăiește riscul doar în negativitatea sa și, o dată cu el
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
și cu desene obscene pe pereți, zgomotul infernal al orașului, amintirea "sandviciurilor" cu slănină cu boia pe care le primea când pleca la școală, în ultimii ani ai domniei lui Ceaușescu. Nu lăsa în urmă prieteni, iubite, amintiri. Nu avea nostalgii. Liber afectiv de mitologia locului și a obârșiilor, era de fapt perfect echipat pentru întîlnirea cu altă lume, de fapt cu orice lume. Nu trăgea după el "petecul nostru de cer" și sensibilitatea lui, enormă, era mai degrabă a unui
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
interesantă din punct de vedere patologic. Căci, într-adevăr, pentru ca un simplu actor să-și închipuiască a reforma în sensul său (și ce sens! ) vocalele unei limbi plăsmuite de secole și milioane de oameni îi trebuiește neapărat ceva din instinctul nostalgiei îndreptate spre țara păsărească. Necuviința neologismelor netrebuincioase și... netrebnice n-o mai accentuăm, fiindcă mirosă astăzi până ș-a bucătărie și pentru această origine nu ne-ar părea nici stranie măcar. Cel mai însemnat defect al d-lui în cestiune
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
ar fi incapabilă să socializeze din pricina unor dificultăți psihologice și sociale de interiorizare a legii, când principiul plăcerii nu se lovește suficient de principiul realității. Împotriva moștenirii "Secolului Luminilor", apatia elevilor postmoderni (Finkelkraut, 1987). Din această critică se nasc frecvente nostalgii după "morala" republicană. Este, totodată, opinia cea mai împărtășită de cadrele didactice din Franța. Astfel, într-o anchetă pe care am realizat-o în 1999 printre 525 de profesori de gimnaziu din Franța, răspunsul la întrebarea " În comparație cu trecutul, familia își
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
școală este o orbire comună, care contribuie la recomandarea unor soluții periculoase ce accentuează, de fapt, fenomenul pe care pretind că-l combat. În mai multe țări din lume, de exemplu în unele state americane sau africane, dar și în nostalgia unor formatori de opinie, e mare tentația de a recurge la soluții de tipul pedepsei corporale în școală. Pornind de la o cercetare empirică, vom examina consecințele acestor practici. Pentru a încerca depășirea acestor false soluții, vom urma în primul rând
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
și al altor instituții. Dimpotrivă, această înțelegere, oricît de variată ar deveni, este o precondiție a însăși profesiei lor. Mai exact, este o condiție primă pentru a contracara pretențiile iresponsabile ridicate în numele realismului, deși nu întotdeauna și în spiritul său. NOSTALGIA UNUI REALISM NETEORETIC Este foarte tentant să spui pur și simplu adio științei și să te întorci la zilele liniștite cînd realismul era o modalitate de cunoaștere general acceptată, sau general respinsă, a unui grup relativ coerent de practicieni academici
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
realiștilor clasici. Cunoașterea codurilor diplomatice clasice nu mai este suficientă. În noua diplomație, ca și în actuala politică globală, nu există nici o cale de întoarcere spre trecuta unitate a culturii diplomatice și a limbajului disciplinei relațiilor internaționale. Aceste încercări dezmint nostalgia față de o disciplină mai puțin teoretică. Întoarcerea la presupusa epocă de aur nu mai e posibilă. În Vechiul Testament, Adam și Eva au trăit o rușine subită pentru goliciunea lor după ce au căzut din paradis. Realismul este de ceva vreme privit
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
în ochii opiniei publice franceze (încă o minoritate redusă a populației franceze, dat fiind faptul ca marea majoritate era formată din țărani analfabeți). Dar anumite grupări din provincii aristocrați, intelectuali din clasa de mijloc și preoți nutreau sentimente ascunse de nostalgie față de provinciile pierdute ale vechii Franțe. Aceste grupări se simțeau excluse din noua Franță centralizată care părea să calce în picioare comunitățile naturale și inseparabile care, conform viziunii lor, erau caracteristice regiunilor în care locuiau. Ca oriunde în Europa, această
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
față de provinciile pierdute ale vechii Franțe. Aceste grupări se simțeau excluse din noua Franță centralizată care părea să calce în picioare comunitățile naturale și inseparabile care, conform viziunii lor, erau caracteristice regiunilor în care locuiau. Ca oriunde în Europa, această nostalgie și-a găsit expresia în romantismul literar și în căutarea de locuri nebuloase și exotice precum Bretania celtică, Corsica străbătută de bandiți, sau îndepărtatele ținuturi ale Scoției și Irlandei. Exemple de astfel de creații literare sunt Colomba (1840) lui Prosper
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
Acolo unde cunoștințele au fost transmise prin tradiție verbală mai mult decât prin literatura științifică scrisă, oamenii mai în vârstă au fost profesorii principali. Există o tendință la unii oameni din societățile industriale moderne să privească la această perioadă cu nostalgie, dar la fel ca oricare alt aranjament social, ea a avut dezavantajele la fel ca și avantajele ei. Puterea mare deținută de bătrâni în multe societăți preindustriale înseamnă că alții, adulții mai tineri au avut putere mai mică. Oare ne
Sociologie generală by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
se află dorința de a fi bună, virtuoasă, așa cum sub înfățișarea bătrânei din povestirea ei se găsește de fapt imaginea unei zâne. Târgoveța visează să i se ofere o a doua șansă, în care să își poată păstra puritatea, are nostalgia unei vieți pe care ar fi putut-o creiona într-un mod diferit.405 De aceea nu suntem de acord cu remarca critică potrivit căreia Alison nu cunoaște bunătatea și nici devenirea morală 406. Simpla tristețe care se resimte în
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
filosofii?5, regăsim aceeași idee, cu referire Însă la mit: În haină mitică, adevărul, adeseori crud sau arid, devine mai plăcut, mai „ușor de digerat”. În scrierile lui Maxim din Tyr se simte Însă, spre deosebire de pasajul din Plutarh, o adevărată nostalgie a mitului, și mai ales a veșmântului său poetic. El spune că poeții vechi au făcut precum medicii care „ascund medicamentele amare În mâncăruri apetisante pentru a acoperi gustul neplăcut al binefăcătorului leac”. La Clement din Alexandria regăsim aproape aceleași
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
al bibliotecii. Cu ajutorul neprețuit al unui fost coleg de școală normală, Mihai Zaborilă - regizor al Operei din Iași - aceste gânduri așternute pe hârtie s-au transformat, la 12.X. 02, într-o carte cu multe amintiri personale, de familie, intitulată: „Nostalgii și destine”, lucrare ce cuprinde studii și cercetări psihopedagogice fundamentate pe elemente autobiografice cu descrierea multor evenimente ce m-au marcat, din viața de familie.. În anul 2003, aceste două cărți au apărut și la Editura „Plumb” din Bacău, prin
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
Nu-l pot omite pe colegul normalist, regizorul artistic de la Opera ieșeană Mihai Zaborilă, care m-a îmbărbătat și mi-a stimulat apetitul pentru publicarea consemnărilor așternute pe hârtie cu pasiune doar ca pentru mine, tipărindu-mi inițial observațiile și nostalgiile care mă stăpâneau. Tuturor le datorez mulțumiri pentru încurajare, stimulare morală și lucru efectiv acordat cu dăruire sufletească, pentru ca această temerară încercare să poate vedea lumina tiparului! AȘEZARE GEOGRAFICĂ La intersecția paralelei 46ș28’ cu meridianul 27ș 16’ longitudine estică, în
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
și o pondere importantă o au animalele vânate pentru carne și blană. E de dorit ca vânătoarea să se facă rațional, deoarece după 1989 s-au făcut abuzuri. LUNCA BERHECIULUI Scriem despre lunca Berhecilui de acum, cu gândul și cu nostalgia luncii care a fost, pentru că aspectul ei prezent este departe de frumusețea și bogăția de altădată. Actuala înfățișare a luncii, peisajul ei, au suferit modificări substanțiale datorită unor procese hidrologice și geomorfologice specifice, dar mai cu seamă datorită intervenției omului
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
poartă numele filologului prof. dr. Ariton Vraciu, personalitate marcantă a culturii românești, originar din Tarnița, începând cu data de 1 iunie 2003, cu prilejul lansării cărților „Tranșeele văzduhului” - autor Corneliu Groapă și „Schiță istorică și monografică a satului Tarnița” și „Nostalgii și destine” ale învățătorului Octavian Iftimie. Acest eveniment a fost completat de un reușit spectacol artistic susținut de elevi ai școlii din Oncești, coordonați de către doamna directoare de atunci a școlii, d-na Lăcrămioara Prosie, în prezența unor oficialități ale
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
se află dorința de a fi bună, virtuoasă, așa cum sub înfățișarea bătrânei din povestirea ei se găsește de fapt imaginea unei zâne. Târgoveța visează să i se ofere o a doua șansă, în care să își poată păstra puritatea, are nostalgia unei vieți pe care ar fi putut-o creiona într-un mod diferit.405 De aceea nu suntem de acord cu remarca critică potrivit căreia Alison nu cunoaște bunătatea și nici devenirea morală 406. Simpla tristețe care se resimte în
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]