KorAP: Find »[drukola/base=oaste & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...185 186 187 ...212 >

5,280 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628

izbândeau măcar să salveze Suceava, călărimile aveau să primească ceea ce ceruseră Înainte de a pleca la luptă. Trei săptămâni ca să-și Îngroape morții, ca să salveze supraviețuitorii și să strângă cât puteau din recolte. Era o decizie care nu ținea de comandantul de oști, ci de omul care trebuia să asigure viața țării, indiferent de rezultatul războiului. Înfrântă sau nu, Moldova trebuia să supraviețuiască. Chiar și fără Ștefan, fără Albu, fără Mihail sau fără Oană. Oamenii simpli, anonimii istoriei, trebuiau să trăiască mai departe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
târziu. Câmpul de luptă de la Ștefănești devenise deja un loc al victoriei Moldovei. Dar războiul era departe de a se fi Încheiat. Păstrând ca vârf de atac grupul Apărătorilor, călărimile domnești goneau În urmărirea lui Eminek, care avea, Încă, o oaste superioară numeric. Pentru Oană, această retragere era, În mare măsură, inexplicabilă. Tătarii Crimeii se puteau apăra foarte bine pe un alt aliniament, fără să aibă nevoie de această goană nebună spre sud. De ce spre sud? - Vadul Prutului... Își dădu seama

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Dar nu singur... interveni Erina. Există un om care a făcut totul posibil și care se numește Ștefan Oană. - Sau care susține că s-ar numi așa. Refuz să mă gândesc că ar putea fi... Ajunge cu presupunerile. Vom hărțui oastea lui Eminek atâta vreme cât se va afla pe teritoriul Moldovei. Iar când acest pericol nu va mai fi, atunci... Căpitanul voise să spună că atunci cavaleria se va Întoarce ca să sprijine rezistența Înverșunată a lui Ștefan. Dar Își amintise de porunca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
din cetatea Hârlăului și din nici o altă cetate. Cele două corpuri de vânători domnești și regimentul cavaleriei de Neamț continuă urmărirea lui Eminek, dar nu mai departe de vadul Nistrului.Din ziua În care tătarii au ieșit de pe teritoriul Moldovei, oastea este liberă pentru trei săptămâni. Ne aflăm pe malul drept al Siretului, unde Mahomed conduce grosul urdiei. Țara de Jos e sub stăpânire turcească. Astăzi am reușit să oprim Înaintarea sultanului În apropiere de Răcătău. Dar oastea Semilunei e atât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
de pe teritoriul Moldovei, oastea este liberă pentru trei săptămâni. Ne aflăm pe malul drept al Siretului, unde Mahomed conduce grosul urdiei. Țara de Jos e sub stăpânire turcească. Astăzi am reușit să oprim Înaintarea sultanului În apropiere de Răcătău. Dar oastea Semilunei e atât de mare Încât nici acum nu s-a terminat trecerea ei pe cele cinci poduri de la Dunăre. E limpede că sultanul Își joacă acum toate cărțile și că, odată ce va Înfrânge Moldova și va trece Carpații, traversarea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
de la iscoadele trimise spre Răsărit acum o săptămână. Se pare că taberele lui Mengli Ghirai au fost spulberate de o furtună care se numește Hoarda de Aur. Este o mare victorie a diplomației măriei tale. Ce a mai rămas din oastea lui Eminek se Îndreaptă spre sud-est. Cosmin Oană 12 iulie 1476, Frumoasa, Valea Bistriței Căpitane Oană, Locul În care mă aflu spune totul pentru tine. Ne-am retras pe Valea Bistriței, puțin mai sus de locul În care Bistrița se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Încercare a tătarilor de a trece râul mai devreme. Încă nu s-a luminat de zi. Pe malul celălalt, tătarii Crimeii au fost Încolțiți de o avangardă a Hoardei de Aur. Din câte Îmi dau seama, Hanatul Crimeii e zdrobit. Oastea pe care am condus-o până azi e liberă. Oamenii au pornit deja spre casele lor. Nu comentez această decizie. Înțeleg că ea trece dincolo de soarta acestui război, spre vremurile care vin DUPĂ. Aștept poruncile măriei tale. Spune-mi unde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
de ieniceri se Întreaptă spre cetățile noastre dinspre Răsărit. Vor fi sub asediu, În următoarele zile, Cetatea Albă, Tighina, Orheiul. Nu avem cu ce să le apărăm. Se vor apăra cu propriile lor garnizoane, fără a aștepta nici un ajutor de la oastea țării. Acum Înțelegi de ce n-am Încuviințat ieșirea niciunui oștean pe porțile vreuneia din cetăți. Pe scurt, n-ai cum să treci. Urcă Înapoi pe Siret, apoi ține Valea Bahluiului, treci de Hârlău și coboară mai jos de Cetatea Neamțului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
să dau ultima bătălie. Ștefan Nu era o câmpie, era halucinația unei câmpii. Era visul rău al unei câmpii care se pierdea spre Răsărit, dincolo de Nistru, În stepele unde tătarii Crimeii mureau striviți de furia nebună a unui comandant de oști numit Amir Baian. Un mesager umil și zdrențuit sosise, În acea dimineață, În fața căpitanului Oană. Căpitanul Îl privise și Înțelese că nu era nici umil și nici zdrențuit, ci doar trebuia să pară astfel, ca să poată trece prin infernul Țării

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
de zidul Carpaților. Dincolo de acel zid nu se afla decât prietenia slinoasă a lui Laiotă Basarab și ezitarea trufașă a lui Matei Corvinul. Dar direcția principală de Înaintare rămânea, deocamdată, Valea Siretului, pe malul drept. Acolo se afla Ștefan, cu oastea lui ridicolă de nici zece mii de oameni, și aceia pedestrași. Până când Ștefan nu avea să fie prins și ucis, nu putea fi liniște În Moldova otomană. Nu mai putea fi mult până atunci. Era o chestiune de zile. În fruntea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
lui ridicolă de nici zece mii de oameni, și aceia pedestrași. Până când Ștefan nu avea să fie prins și ucis, nu putea fi liniște În Moldova otomană. Nu mai putea fi mult până atunci. Era o chestiune de zile. În fruntea oastei care urca pe Valea Siretului se afla Însuși Mahomed. Nu mai putea exista nici o șovăire a generalilor turci. Nici o dilemă de strategie. Nici o altă variantă. Un singur comandant, o singură voință. Cuceritorul Constantinopolului se afla, din nou, În prima linie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
de doi ieniceri. Șeful ei intră, iar Oană Îl auzi spunând: - Înălțimea ta, am găsit doi țărani ciudați. - Ciudați? spuse o voce mai groasă, parcă deranjată de apariția ienicerului. Cum adică, ciudați? - După vârstă, ar fi trebuit să fie În oastea lui Ștefan. Până acum am găsit prin sate doar bătrâni, femei și copii. - Poate nu știai că Ștefan a fost atât de prost Încât să-și lase oștenii să plece acasă, la cules recolta. Auzi, râse vocea, la cules recolta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
că Ștefan a fost atât de prost Încât să-și lase oștenii să plece acasă, la cules recolta. Auzi, râse vocea, la cules recolta! Așa că e normal să Întâlnim, de acum, și țărani care ar fi trebuit să fie la oaste! Bine că nu sunt! Ne-au scutit de o bătălie! - Ar mai fi ceva, Înălțimea ta... Țăranii ăștia au venit pe cai. Și-au ascuns caii În pădure. Iar pe șei aveau săbii. Una din ele e chiar o spadă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
săbiile sau securile moldovenilor, sultanul arunca În luptă alte detașamente, apoi altele, Într-un ritm năucitor, până când valea fusese literalmente acoperită de trupele turcești, iar moldovenii fuseseră Împinși Înapoi, spre nord, În adâncurile codrilor. Puținii moldoveni care mai rămăseseră, căci oastea lui Ștefan căzuse aproape În Întregime. Nimeni nu se retrăsese, nimeni nu fugise din calea valurilor de ieniceri și spahii. Oștenii lui Ștefan luptaseră știind că nu vor mai putea ieși din valea aceea și că nici măcar moartea lor nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
spadei, și dus În pădure, unde un grup de oșteni mai aveau cai. Înconjurat de acel mic grup de luptători, Ștefan dispăruse În păduri, În direcția Cetății Neamțului. Iar Cetatea Neamțului era sub asediul armatei otomane. Prinderea lui, acum, când oastea Moldovei nu mai exista, era o chestiune de ore. Sau, cel mult, de zile. Zeci de patrule alcătuite din câte cinci sute de spahii porniseră spre munți, În căutarea voievodului. Nimeni, nicăieri, nu mai opunea rezistență. Războiul se sfârșise. Sultanul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
atunci, o formă a așteptării. Aștepta ocazia de a lupta pentru tronul Moldovei. Așa cum Vlad aștepta ocazia de a lupta pentru tronul Țării Românești. Vlad avusese primul șansa de a urca pe tron. La doar câteva luni Îl ajutase cu oaste pe el, Ștefan, să treacă munții și să câștige bătăliile de pe Valea Siretului. Nu. Unica singurătate adevărată era acum. Când totul era pierdut. Unde greșise? Poate greșise atunci când hotărâse că poate păstra Moldova liberă, puternică, fără nici o vasalitate. Nici față de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
buze. Un sunet prelung, trist, Înfioră pădurile. - E bine. - Pentru Început... completă, Încet, Alexandru. - Acum sună semnalul tău. - Semnalul meu? - Semnalul care trece din cetate În cetate și din deal În deal atunci cînd tu, din tronul tău, poruncești adunarea oastei pentru apărarea țării. - „Ridicați-vă, voievodul vostru vă cheamă la luptă... ” - Acela. Trezește-te. Nu mai sta pe gânduri. Sună. Ștefan duse din nou cornul la gură și suflă, cu putere, cele cinci sunete câte trei joase și câte două

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Fiul meu a dispărut de atunci. Dacă mai trăiește, arată cu totul altfel decât la vârsta de cinci ani. Dacă nu, discuția aceasta e pentru mine o povară inutilă. Mi-era teamă că vrei să știi lucruri tainice despre organizarea oastei sau despre Apărători. - Nu mai e cazul. Oastea Moldovei nu mai există. Iar Apărătorii au trecut munții În Transilvania. Oană tresări atât de puternic Încât umărul stâng i se smuci involuntar. Apărătorii, plecați din Moldova? Așa ceva era de necrezut. Dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
trăiește, arată cu totul altfel decât la vârsta de cinci ani. Dacă nu, discuția aceasta e pentru mine o povară inutilă. Mi-era teamă că vrei să știi lucruri tainice despre organizarea oastei sau despre Apărători. - Nu mai e cazul. Oastea Moldovei nu mai există. Iar Apărătorii au trecut munții În Transilvania. Oană tresări atât de puternic Încât umărul stâng i se smuci involuntar. Apărătorii, plecați din Moldova? Așa ceva era de necrezut. Dacă sultanul spunea adevărul, atunci Ștefan era mort. În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
mult mai apropiat al unui corn de vânătoare. Nu mai era nici o Îndoială. Era semnalul lui Ștefan. „Ridicați-vă, voievodul vostru vă cheamă la luptă!” Era semnalul care călătorea dintr-un capăt În altul al țării atunci când voievodul hotăra mobilizarea Oastei celei Mari. Era gândit astfel Încât, În cel mult patru ore, să ajungă de la Suceava până la cetățile de graniță și să fie răspândit, apoi, din munte În munte, cu ajutorul tulnicelor, și din deal În deal cu ajutorul focurilor. Mai lipsea doar locul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
din călăreți avansă până În dreptul voievodului și spuse: - Să trăiești, măria ta! Sunt arcașul Simion, cu cincizeci de luptători. Am ordin să veghez asupra măriei tale. Am vegheat și până acum. Dar acum am nevoie de Încuviințarea măriei tale, căci oastea țării Începe să se adune. - Poiana asta devine cam aglomerată... mormăi Alexandru. - Știu cine ești, arcașule Simion! spuse Ștefan. Nu te-am uitat de atunci, de la Cetatea Albă, când a căzut prizonier căpitanul Oană! Dar cine ți-a dat ordin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
mea? - Căpitanul Pietro, măria ta! - Și unde e căpitanul, să-și primească pedeapsa pentru nerespectarea poruncii? - E taman În Ardeal, măria ta! Dar va sosi În puține zile, căci misiunea lui a izbândit! - Misiunea lui? Care misiune? -Astăzi, În zori, oastea Clujului și Zărandului și secuimea din ținuturile Harghitei și Covasnei a fost mobilizată de voievodul Ardealului, Ștefan Bathori! - Pornește Matei Corvinul, În sfârșit, spre Moldova? - Matei, nu. Dar pornește un comandant mult mai aprig decât Matei. Vlad, fiul lui Dracula

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
unei poieni largi, străjuite de ceilalți brazi, drepți, Înalți și veșnici. Era un loc În care se ajungea greu, pe poteci știute doar de oamenii pădurii. Dar era un loc sigur. Voievodul se opri la marginea poienii, așteptând. În spatele lui, oastea de plăieși, țărani și răzeși se opri și ea. Se adunaseră, până acum, peste opt mii de oameni. Veniseră pe jos, peste crestele munților, din ținuturile Vrancei, Neamțului, Dornelor, Hotinului, și din câmpiile Sorocăi și Orheiului. Fierarii satelor de munte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
arătau și că, indiferent cât ar dura războiul și indiferent ce efort ar trebui să facă țara, pe câmpurile de luptă sau În spatele lor, Ștefan era hotârăt să meargă până la capăt. Până la ultima sabie, până la ultima săgeată, până la ultimul om. Oastea de plăieși, deocamdată prost Înarmată, ocupase latura stângă a poienii, iar coloanele ei se duceau, Înapoi În păduri, până pe culmea muntelui. Curând după miezul nopții, tropote Înfundate În pământul moale, acoperit de ace de brad căzute În primăverile veacului, se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
două zile. Oricum, prea multe variante nu sunt. Toată țara e sub controlul turcilor, mai puțin cetățile și munții. La cetăți nu putem ajunge, căci se află sub asediu. Ne rămân munții. 14. Întâlnirea 15 august 1476, Păltinoasa, Valea Moldovei Oastea voievodului trecuse dinspre Humor spre Ilișești, fără să iasă din umbra codrilor. Detașamente ale vânătorilor domnești atacaseră și zdrobiseră patrulele de spahii care cutreierau obcinele Bucovinei. Mai sus de Suceava, forțele otomane se aventurau cu greu, iar cele care se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]