5,043 matches
-
dispariția ca stat a Poloniei în perioada 1793‑1795, când toate teritoriile ucrainene au fost ocupate de Imperiul Țarist. În anul 1653, o garnizoană turcească din Hotin a luptat alături de armatele Principatului Moldovei în bătălia de la Jvanieț. În noiembrie 1673, oștile polono‑lituaniene, conduse de hatmanul Ioan Sobieski (viitorul rege al Poloniei în perioada 1674-1696), împreună cu o oaste de cazaci au luptat împotriva a 40.000 de turci, care apărau cetatea. Cetatea Hotinului a fost pierdută de către turci, fiind ocupată de
Cetatea Hotin () [Corola-website/Science/315855_a_317184]
-
Imperiul Țarist. În anul 1653, o garnizoană turcească din Hotin a luptat alături de armatele Principatului Moldovei în bătălia de la Jvanieț. În noiembrie 1673, oștile polono‑lituaniene, conduse de hatmanul Ioan Sobieski (viitorul rege al Poloniei în perioada 1674-1696), împreună cu o oaste de cazaci au luptat împotriva a 40.000 de turci, care apărau cetatea. Cetatea Hotinului a fost pierdută de către turci, fiind ocupată de o armată de poloni și cazaci . Deși inițial de partea turcilor, domnitorii Ștefan Petriceicu al Moldovei și
Cetatea Hotin () [Corola-website/Science/315855_a_317184]
-
a fost transferată de la Uniunea polono-lituaniană la Principatul Moldovei , Poloniei revenindu-i Podolia. Imperiul Otoman a ocupat în cele din urmă cetatea, anexând-o de la statul moldovean după Marele Război al Nordului. În anul 1713, serascherul Abdi Pașa trecând cu oastea pentru a-l ajuta pe fostul rege al Poloniei, Stanisław Leszczyński, să-și recapete tronul, ocupă cetatea Hotinului . În anul 1715, Hotinul este transformat în raia turcească în cadrul Imperiului Otoman, menținându-și acest statut până în 1812. După instalarea turcilor în
Cetatea Hotin () [Corola-website/Science/315855_a_317184]
-
de tineri scindează din cadrul Galeriei Zimbru, formând o grupare cu numele de ″Ultra Boys″. În anul 2008, după câteva schimburi de generații de suporteri, alături de membrii fondatori ai DESRTOYER’96, se ia decizia de a reorganiza grupul sub denumirea de OASTEA FIARĂ, premisă pentru asta fiind un banner cu acest nume creat încă la începutul anilor 2000. Între anii 2008-2011, grupările OASTEA FIARĂ și ULTRA BOYS, își desfășoară activitatea umăr la umăr în sectorul 8 al noului stadion ”Zimbru”. În anul
FC Zimbru Chișinău () [Corola-website/Science/316505_a_317834]
-
generații de suporteri, alături de membrii fondatori ai DESRTOYER’96, se ia decizia de a reorganiza grupul sub denumirea de OASTEA FIARĂ, premisă pentru asta fiind un banner cu acest nume creat încă la începutul anilor 2000. Între anii 2008-2011, grupările OASTEA FIARĂ și ULTRA BOYS, își desfășoară activitatea umăr la umăr în sectorul 8 al noului stadion ”Zimbru”. În anul 2009, gruparea OASTEA FIARĂ ”se înfrățește” cu brigada BĂIEȚII VESELI de la echipa Politehnica Iași (România). În 2012, după apariția unei noi
FC Zimbru Chișinău () [Corola-website/Science/316505_a_317834]
-
pentru asta fiind un banner cu acest nume creat încă la începutul anilor 2000. Între anii 2008-2011, grupările OASTEA FIARĂ și ULTRA BOYS, își desfășoară activitatea umăr la umăr în sectorul 8 al noului stadion ”Zimbru”. În anul 2009, gruparea OASTEA FIARĂ ”se înfrățește” cu brigada BĂIEȚII VESELI de la echipa Politehnica Iași (România). În 2012, după apariția unei noi brigăzi, ”Drunk Hools” (cu o ideologie profund filo-rusă), în cadrul galeriei lucrurile încep să escaladeze, iar situația devine tot mai tensionată. La data
FC Zimbru Chișinău () [Corola-website/Science/316505_a_317834]
-
brigada BĂIEȚII VESELI de la echipa Politehnica Iași (România). În 2012, după apariția unei noi brigăzi, ”Drunk Hools” (cu o ideologie profund filo-rusă), în cadrul galeriei lucrurile încep să escaladeze, iar situația devine tot mai tensionată. La data de 21 iunie 2012 OASTEA FIARĂ ia decizia de a părăsi sectorul 8, și ”"de a deschide o nouă filă în istoria Galeriei Zimbru"” în sectorul 16 al stadionului Zimbru. Aceasta este poziționarea clubului conform IFFHS, la 1 martie 2013: Acesta este coeficientul UEFA al
FC Zimbru Chișinău () [Corola-website/Science/316505_a_317834]
-
ce se numără moare// din sângeria mirare/ îndoită cu apă neîncepută, tămăduitoare/ dă-mi câte trei picături/ după fiece zi fără soare// altoiește-mi întrebările cu prejudecăți/ și ridică împrejurul inimii mele/ ziduri cenușii de cetăți// fă din tăcerile mele oști înzăuate/ și gătește-mi spaimele cu ii înflorate// seamănă-mă, seceră-mă, Doamne,/ mă fărâmă între două pietre de moară/ frământă-mă, dospește-mă și mă coace/ împarte-mă pe la conace/ dă-mă de suflet la vecine// nu-mi număra
Simona Nicoleta Lazăr () [Corola-website/Science/316520_a_317849]
-
izbutit să-l recucerească. Salah ad Din a adăugat cetății noi întăriri. Totuși musulmanii l-au pierdut până la urmă în iulie 1191 în față noilor valuri de cruciați veniți din Europa cu A treia cruciada și în primul rând, a oștilor lui Richard Inima de Leu și ale lui Filip cel Frumos, regele Franței, care au schimbat raportul de forțe în favoarea creștinilor. După ce nu reușiseră să elibereze Ierusalimul, cruciații au făcut din Akko capitala Regatului lor, numit în continuare „Regatul Ierusalimului
Acra () [Corola-website/Science/316560_a_317889]
-
prin daruri la Înaltă Poartă, numirea în fruntea orașului a lui Abdallah pasă, fiu al lui Ali pasă, care fusese adjunctul pașalei decedate. Abdallah Pasă l-a răsplătit apoi, executându-l prin strangulare. În 1821 Frații lui Farhi cu o oaste turcească au încercat în zadar să cucerească orașul. Orașul a continuat să prospere sub stăpânirea lui Abdallah pasă până în 1831. În acel an egiptenii sub comanda lui Ibrahim Pasă, fiul viceregelui Mehmed Ali, au asediat orașul și l-au cucerit
Acra () [Corola-website/Science/316560_a_317889]
-
ocroti, încât au continuat să se roage că orașul să nu cadă în mână cotropitorilor. Într-adevăr, o ploaie torențiala a împiedicat pe tătari să mai asedieze orașul. Moaștele au rămas în Suceava până în anul 1686, când a intrat cu oaste în Moldova regele Jan Sobieski al Poloniei. La retragere, a luat cu sine în Polonia și pe mitropolitul cărturar Dosoftei. De teama unor jafuri, mitropolitul a luat cu el, din Suceava, moaștele Sfanțului Ioan cel Nou, odoarele și documentele Mitropoliei
Sfântul Ioan cel Nou () [Corola-website/Science/316581_a_317910]
-
cavalerilor, basileul le-a propus cruciaților să se care acasă. Primind un refuz, împăratul a organizat un atac asupra detașamentelor lui Henric de Flandra, care colectau în Tracia provizii pentru oștirea catolică, însă furajorii lui Henric au zdrobit cu desăvârșire oastea lui Murtzuphlos, grecii și mercenarii au fugit, lăsând, în pripă, dușmanilor palladiul Bizanțului-steagul străvechi cu imaginea Maicii Domnului. A început un război deschis. În martie, căpeteniile cruciate au luat decizia să ia cu asalt Constantinopolul. Catolicii și au împărțit dinainte
Alexios al V-lea Ducas Murtzuphlos () [Corola-website/Science/316646_a_317975]
-
Laskaris stema imperială. Theodor I se distingea prin multe calități. Mic de statură, vioi și cu o capacitate de muncă uimitoare, acest om și-a câștigat respectul tuturor. Urcând pe tron, despotul a jurat să izgonească din orașele răsăritene blestemata oaste apuseană, care a năvălit fără opreliști în Imperiul romeilor, l-a distrus și l-a devastat, precum norii de lăcuste, să oprească înaintarea oștirii latine, care pune stăpânire întotdeauna pe ceea ce e mai aproape, precum o cangrenă. Basileul se străduia
Theodor I Laskaris () [Corola-website/Science/316751_a_318080]
-
cursul războaielor latino-niceene. De acum înainte, nu grecii erau cei siliți să țină piept presiunii latinilor, ci viceversa. Posesiunile cruciaților din Asia Mică s-au predat, una după alta, lui Vatatzes, care și-a câștigat repede faima unui comandant de oști de temut. Îndată după victoria asupra fraților Laskaris, Ioan al III-lea Ducas a echipat o flotă și a recucerit insulele Lesbos, Samos, Chios și alte câteva insule mai mici. Încurajat de aceste succese, el era gata să înceapă pregătirile
Ioan al III-lea Ducas Vatatzes () [Corola-website/Science/316809_a_318138]
-
numele de "Tokechiyo Matsudaira" (Matsudaira fiind numele de familie), a fost fiul lui "Hirotada Matsudaira", un fel de mic hatman. Mama sa, care va fi cunoscută ulterior sub numele de "Odai no Kata" (1528-1602) a fost fiica unui conducător de oști dintr-o localitate din apropiere, "Tadamasa Mizuno". În 1547, tatăl său care ceruse ajutorul lui "Yoshimoto Imagawa" împotriva lui "Nobuhide Oda", l-a trimis pe fiul său împreună cu alți 50 de tineri samurai drept ostateci la Suruga, conform obiceiurilor vremii
Ieyasu Tokugawa () [Corola-website/Science/315007_a_316336]
-
Nobunaga Oda. Amândoi fuseseră suspectați de Nobunaga ca fiind complici ai clanului Takeda. După asasinarea lui Nobunaga Oda în 1582, Ieyasu preia două noi provincii ale clanului Takeda ("Kai" și "Shinano"), făcându-l unul dintre cei mai puternici șefi de oști din regiune. Relațiile sale inițiale cu succesorul lui Nobunaga, Hideyoshi Toyotomi n-au fost dintre cele mai bune, Hideyoshi chiar atacând la un moment dat o fortăreață a lui Ieyasu de pe muntele "Komaki" (în 1584). Înțelegând reciproc că o relație
Ieyasu Tokugawa () [Corola-website/Science/315007_a_316336]
-
10 ani degradare civică pentru "compunerea de cântări religioase și propagandă religioasă". A compus peste 8000 imnuri și cântări duhovnicești, incluse într-o măsură semnificativă în repertoriile și cărțile de imnuri ale majorității bisericilor evanghelice din România, precum și ale mișcării Oastea Domnului. Este imposibilă încadrarea să într-o denominațiune creștină, întrucat omul s-a dovedit frate nedisimulat al tuturor creștinilor. Crescut în Biserică Ortodoxă, format în iureșul mișcării Oastea Domnului, mai apoi prieten al oricărui creștin, Nicolae Moldoveanu și-a deschis
Nicolae Moldoveanu () [Corola-website/Science/315207_a_316536]
-
cărțile de imnuri ale majorității bisericilor evanghelice din România, precum și ale mișcării Oastea Domnului. Este imposibilă încadrarea să într-o denominațiune creștină, întrucat omul s-a dovedit frate nedisimulat al tuturor creștinilor. Crescut în Biserică Ortodoxă, format în iureșul mișcării Oastea Domnului, mai apoi prieten al oricărui creștin, Nicolae Moldoveanu și-a deschis casă ca loc de adunare pentru frați din toate confesiunile creștine. După ieșirea din Oastea Domnului, nu a mai fost înscris în nicio mișcare sau cult religios. Alături de
Nicolae Moldoveanu () [Corola-website/Science/315207_a_316536]
-
frate nedisimulat al tuturor creștinilor. Crescut în Biserică Ortodoxă, format în iureșul mișcării Oastea Domnului, mai apoi prieten al oricărui creștin, Nicolae Moldoveanu și-a deschis casă ca loc de adunare pentru frați din toate confesiunile creștine. După ieșirea din Oastea Domnului, nu a mai fost înscris în nicio mișcare sau cult religios. Alături de bogată moștenire de cântări, asupra căreia n-a lăsat nici un drept scris, a scris comentarii la Noul Testament și la o parte din Vechiul Testament. Întreaga viață a cântat
Nicolae Moldoveanu () [Corola-website/Science/315207_a_316536]
-
a fost inițiat în tainele muzicii. A cântat la trompeta, dar a invatat în același timp țambalul, pianul și acordeonul. În toamna anului 1935, întorcându-se acasă în concediu, a găsit în satul sau o adunare creștină nou formată, denumită „Oastea Domnului”, pe care a frecventat-o cu interes deosebit. Aici a fost fascinat de cântările adunării, învățând „Blândul Pastor” și „La miezul nopții va veni” și alte cântări duhovnicești. De un real impact au fost predicile despre Iisus Hristos, despre
Nicolae Moldoveanu () [Corola-website/Science/315207_a_316536]
-
cântări creștine, punându-le pe note. Copil de trupă fiind, a decis să-și vândă jumătate din rația zilnică de pâine și toată rația de lapte, pentru a-și cumpăra o Biblie și un abonament la revista „Viața Creștină” a Oastei Domnului. La solicitarea publică a revistei către toți credincioșii, Moldoveanu a trimis mai multe cântări pe note, pentru a fi incluse într-o nouă carte de cântări a Oastei Domnului. Ulterior este chemat de urgență la Cluj în vederea alcătuirii acesteia
Nicolae Moldoveanu () [Corola-website/Science/315207_a_316536]
-
cumpăra o Biblie și un abonament la revista „Viața Creștină” a Oastei Domnului. La solicitarea publică a revistei către toți credincioșii, Moldoveanu a trimis mai multe cântări pe note, pentru a fi incluse într-o nouă carte de cântări a Oastei Domnului. Ulterior este chemat de urgență la Cluj în vederea alcătuirii acesteia, unde, emoționat, face cunoștință cu Ioan Marini, redactor al revistei și cu poetul Traian Dorz. Aici, Nicolae Moldoveanu a pus pe note cântări ale multor credincioși adunați cu această
Nicolae Moldoveanu () [Corola-website/Science/315207_a_316536]
-
adunați cu această ocazie la Cluj, din diferite zone ale nordului Transilvaniei. Astfel s-a nascut prima sa contribuție semnificativă la o publicație de cântări, care a fost intitulată „Să cântăm Domnului”. În scurt timp a devenit cunoscut în mișcarea Oastea Domnului din toată România. În 1947 (la 25 ani) s-a căsătorit cu Elenă Bogdan din comuna Săsciori, județul Albă, fiind binecuvântați cu o fiică, Daniela. Între 1948 și 1959 a colaborat strâns cu poetul Traian Dorz, publicând împreună “Cântările
Nicolae Moldoveanu () [Corola-website/Science/315207_a_316536]
-
Dumnezeu. În ultima parte a vieții s-a angajat să scrie zilnic câte o cantare și câte o meditație inspirată din Biblie. A încetat din viață în data de 12 iulie 2007 la Sibiu. Nicolae Moldoveanu a intrat în rândurile Oastei Domnului în anul 1939. Fratele Traian Dorz, înaintașul mișcării Oastei Domnului, a căutat mereu să-și aproprie tineretul Oastei pentru a creea liderii viitori ce vor duce această mișcare duhovniceasca în toate bisericile ortodoxe: "Oastea Domnului este și rămâne pe
Nicolae Moldoveanu () [Corola-website/Science/315207_a_316536]
-
scrie zilnic câte o cantare și câte o meditație inspirată din Biblie. A încetat din viață în data de 12 iulie 2007 la Sibiu. Nicolae Moldoveanu a intrat în rândurile Oastei Domnului în anul 1939. Fratele Traian Dorz, înaintașul mișcării Oastei Domnului, a căutat mereu să-și aproprie tineretul Oastei pentru a creea liderii viitori ce vor duce această mișcare duhovniceasca în toate bisericile ortodoxe: "Oastea Domnului este și rămâne pe totdeauna și întru totul în Hristos, a Bisericii [Ortodoxe] și
Nicolae Moldoveanu () [Corola-website/Science/315207_a_316536]