5,053 matches
-
întâmplat? Azi nu l-am văzut toată ziua și nici ieri, la spectacolul Nô. — A, Mitsuhide, răspunse Nobunaga. S-a întors la Castelul Sakamoto. A trebuit să plece atât de repede, încât n-a mai avut timp să-și aducă omagiile. Replica lui Nobunaga fusese rostită cu o voce atât de limpede și înviorătoare, fără a manifesta nici o emoție deosebită în timp ce vorbea. Dar Ieyasu era puțin îngrijorat. Prin oraș circulau zvonuri tulburătoare. Răspunsul scurt și netulburat al lui Nobunaga, însă, părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
În depărtare, văzu multe lămpi strălucind printre copaci. Era prima noapte a banchetului de la castel. „Oare să plec așa, cum mi s-a ordonat?“ se întrebă Mitsuhide. „Sau ar fi mai bine să trec pe la castel pentru a-mi prezenta omagiile, înainte de a pleca?“ Mitsuhide fusese întotdeauna derutat în situațiile de acest gen. În acel moment, capul său, de obicei, limpede era atât de obosit, încât trebuia să gândească din răsputeri pentru a nu face o greșeală. Făcând atâta caz din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Masataka. Amândoi oamenii sunt ocupați cu aruncarea produselor pe care trebuia să le folosim la banchet și cu pregătirile pentru neașteptata plecare. — Vino cu mine la castel. — La castel? Vă duceți la castel? — Cred că se cuvine să-i aduc omagiile mele Seniorului Nobunaga înainte de a pleca. Fă pregătirile. Mitsuhide se ridică grăbit să se îmbrace. Părea să se îndemne singur, înainte de a-i pieri hotărârea. Masataka arăta fâstâcit. — Astă seară, când v-am întrebat ce voiați să faceți, m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
mai multe, iar asta e tot. Sunt doar recunoscător că mă aflu acum cu Domnia Voastră și cred, cu toată tăria, că sufletul tatălui dumneavoastră, în cer, e mulțumit de această faptă. Am sentimentul că, în sfârșit, v-am putut aduce omagiile mele și că mi-am îndeplinit îndatorirea de vasal. Sunt fericit pentru prima oară de când am plecat de la Castelul Takamatsu. În aceeași zi, Hideyoshi îl invită pe Nobutaka să-l însoțească înapoi la tabăra sa din Tonda și, împreună, porniră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
opera sa de-o viață era considerat acum terenul de consfătuire unde aveau să se discute modalitățile de a rezolva problemele clanului. La prima vedere, vasalii clanului Oda rămași în viață, care se adunaseră, susțineau că veniseră să-i prezinte omagiile lor lui Samboshi. Nimeni nu menționa faptul că primise scrisorile lui Shibata Katsuie sau că ar fi venit la invitația lui Hideyoshi. Dar toți știau că, nu peste mult, avea să înceapă o întrunire la castel. Subiectul consfătuirii era, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
la invitația lui Hideyoshi. Dar toți știau că, nu peste mult, avea să înceapă o întrunire la castel. Subiectul consfătuirii era, de asemenea, cunoscut tuturor. Nu mai trebuia decât să se anunțe public ziua și ora. După ce vasalii își aduceau omagiile lui Samboshi, nici unul dintre ei nu se mai întorcea în provincia lui de baștină. Fiecare avea mulți soldați în așteptare la reședința sa din cetate. Populația orașului se înmulțise enorm, ceea ce, pe fondul arșiței din toiul verii și al mărimii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
la adresa lui Katsuie. Acesta își smuci într-o parte gâtul scurt și gros și se întoarse, foșnindu-și hainele, la locul său. După aceea, arăta destul de furios ca să scuipe. Niwa, Takigawa, Shonyu, Hachiya, Hosokawa, Gamo, Tsutsui și ceilalți generali își aduseră omagiile. Apoi, se îndreptară spre sala de banchet folosită pentru solemnitățile de acel gen și, la invitația văduvei lui Nobunaga, se așezară la masă. Erau pregătite tacâmuri pentru peste patruzeci de invitați. Fură împărțite cești, în timp ce lămpile licăreau în adierea răcoroasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
cei cinci sute de arhați și cei trei mii de discipoli ai lui Buddha s-ar fi aflat sub ochii lor. După ce avuseseră loc ceremoniile lecturilor din sutre și ale împrăștierii florilor în fața lui Buddha, marii preoții Zen își aduseră omagiile. În final, marele preot Soken recită gatha de despărțire și strigă din răsputeri: — Kwatz! Preț de-o clipă, se lăsă o tăcere desăvârșită. Apoi, în timp ce muzica solemnă se relua, căzură florile de lotus și, unul câte unul, participanții depuseră tămâie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
plecate, zâmbitor și cu ochii scânteietori. Când ajunse în cele din urmă, în fața bătrânei sale mame, spuse: — Pentru acest An Nou am câteva clipe de răgaz și m-am întors să stau puțin timp cu dumneata. În timp ce-i aducea mamei omagiile lui, Hideyoshi arăta exact așa cum îl numea ea atât de des: „băiatul ăsta“. Sub gluga mare de mătase albă, fața mamei sale radia o bucurie mai presus de orice cuvinte. — Drumul pe care l-ai ales a fost plin cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
una bună. În Luna a Zecea, Hideyoshi îi ceru împăratului să-i dea lui Ieyasu un rang mai înalt la curte. * * * În Azuchi, Seniorul Samboshi avea doar patru ani. Câțiva seniori provinciali veniseră să întâmpine Anul Nou, să-i aducă omagiile și să se roage pentru sănătatea lui. — Scuze, Senior Shonyu? — E, Senior Gamo, ce întâmplare. Cei doi se întâlniseră întâmplător în fața sălii mari din fortăreața principală. Unul dintre ei era Ikeda Shonyu, care fusese transferat de la Osaka, la Castelul Ogaki
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
parte ban cu ban, spunea el, ca să aibă la bătrânețe!... Mama se amuza foarte tare de ceea ce domnul Brumă înțelegea prin bătrânețe. Când ajunge omul să fie bătrân cu adevărat? Școala de arte și meserii Încerc să-mi imaginez, suprem omagiu, încăperile în care a locuit ca fetișcană, de pildă pe vremea când frecventa școala de arte și meserii, unde învăța broderia, dar se ocupa, așa cum rezultă din povestirile ei, și de desen cărbune, acuarelă, creioane colorate. Nu mai mult. Fiindcă
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
viața asta, însă acum vom face și noi un parastas pentru bătrânu’, cu mămăligă și cu spirt trecut prin mangal, dacă la funeralii n-am putut lua parte, măcar atât să facem și noi, să-i aducem un ultim pios omagiu, cum om putea și noi, iar acum o să ne arate el cum fac mocanii o mămăligă-mămăligă adevărată, unul să se ducă-n spatele barăcii după lemne, iar ceilalți să-l ajute să desfacă pungile și valizele ca să sorteze, în sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
amintirea păsării lui Zeus, care l-a răpit pe Ganymed, floarea neamului frigian. Dedesubt se aflau gravate următoarele cuvinte: “:Muritorul care va strânge acest scut va trebui să fie tot atât de puternic ca și Hector. Fecioara, sărind de pe cal, a adus omagiul său armelor făcând o plecăciune până la pământ înaintea lor. Regele tătar și-a plecat și el capul, plin de respect, apoi apropiindu-se de scut, l-a atins cu sabia. În clipa aceea un cutremur a zguduit pământul și drumul
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
Stareț Gherontie pentru neobosita îngrijire a acestui tezaur. Mihail Crișan - București 20 martie 1971 Sunt recunoscător autorităților române, atât celor de stat cât și celor bisericești, pentru această posibilitate pe care mi-au dat-o, încât să pot aduce un omagiu luptătorilor eroici de la Mănăstirea Secu din 1821. Sunt de asemenea adânc mișcat de găzduirea bunilor călugări de aici, în frunte cu Egumenul mănăstirii, care ne-a oferit o găzduire cu adevărat creștinească. Jean Cambiotis, Ambasador al Greciei la București * 8
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
lor sufletească, în timpuri aspre de greu zbucium istoric pentru neam; aceste două lucruri îl impresionează în egală măsură pe vizitatorul care poposește pentru prima oară la această mănăstire, cât și pe acel care revine. Marin Mihai 30 iulie 1978 Omagiu tardiv, pios și recunoscător tuturor acelora care au preluat și menținut toate frumusețile, bogățiile acestui lăcaș, una din importantele vetre din trecut și prezent, care au contribuit la luminarea neamului sub toate aspectele, au adus un aport de seamă la
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
iunie 1979 Încercăm un sentiment de profundă admirație și respect față de interesul ce îl poartă Statul și Biserica cu privire la întreținerea și păstrarea acestor valori istoric documentare, ce ne amintește de trecutul poporului nostru și de geniul creator român. Aducem supremul omagiu personalităților ce ne asigură transmiterea lor posterității. Semnătură indescifrabilă 7 septembrie 1979 În amintirea eroicului sacrificiu al lui Iordache Olimpius și a ostașilor săi, în apărarea acestei mănăstiri contra asediatorilor turci, în anul răscoalei grecești (1821). George Hurmuziadis - scriitor grec
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
Hogaș... Gheorghe Cărăușu - Suceava * 28 martie 1981 Vizitând această frumoasă ctitorie a vornicului Nestor Ureche, devenită adevărată cetate sufleteasă din care s-au ridicat buni călugări, vrednici de laudă, cum este și Înaltpreasfințitul Mitropolit Varlaam, se cuvine să aducem un omagiu recunoscător tuturor acelora care au preluat și menținut bogățiile, frumusețile, atât materiale cât și spirituale care au contribuit la luminarea neamului și au adus un aport de seamă la formarea și dezvoltarea limbii. Toate aceste obiecte de mare valoare, vorbesc
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
ascultat rugăciunea mamei ! Neculai C. Pircu, Director de școală, pensionar, Botoșani 22 iulie 1982 O clipă de regăsire a cugetului, O clipă de pocăință plină de Duh... Semnătură indescifrabilă * 12 august 1982 Cu inima plină de emoție, peste veacuri, aduc omagiu familiei Ureche, care în afara faptului de a fi dat un mare și iscusit cărturar, a ctitorit această mănăstire spre aducere aminte a trecerii lor prin lume. Mihaela Iorga, Iliuți Ștefania, Goian Veronica, București 22 august 1984 Consider că acestea reprezintă
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
nemuritor s-a dus dracului“... O rog pe D. - „Wherever she is“ - să accepte acest mic text nu numai ca monedă de schimb pentru cuvintele pe care mi le-a spus nu foarte demult, dar și ca pe un tandru omagiu. Cerceluși Sunt convins că ai trăit și tu, dragă cititoare, de câteva ori în viață, acea senzație care, ca atâtea altele din aceeași zonă, ar trebui să rămână fără nume, dar care poartă totuși numele urât și tautologic de déjà
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
Stabilindu-se și niște repere temporare, România are un orizont, mai clar, de integrare. Om destoinic Pentru ca om destoinic să te faci, Ai nevoie și de dascăl, și de vraci. Doctorul ca să-ți aline suferința, Dascălul, ca să-ți trateze neștiința. Omagiu Școlii Normale de odinioară De la înființare, ca școală de elit-ai pregătit Învățători ce munca și țara și-au iubit. Cu devotament, ei satele au luminat, Și, cu prețul vieții, Patria și-au apărat. Greșeală Când copilului prea mult îi dai
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
Colibaba A urcat anevoie pe treptele afirmării, făurindu-și un nume cunoscut și respectat. A muncit cinstit, ca și cum aceasta i-ar fi fost singura menire pe pământ. Și a dispărut, discret, ca o stea care a obosit de-atâta strălucire. Omagiu Părinților, care mi-au dat viață și m-au călăuzit, Pământului, pe care prima oară am pășit, Farmecului copilăriei, care nu s-a destrămat, Școlilor și dascălilor care m-au format. Bătrânului Iași Cu trecutul tău de urbe legendară, Cu
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
mii de cetățeni romani puseseră mâna pe arme, urmând însemnele sale. Sub noua lui guvernare, legiunile ajunseseră departe, în Arabia Felix și Aethiopia, iar flota navigase până în îndepărtata Mare de Miazănoapte, care înainte nu era cunoscută. Veniseră să-și prezinte omagiile ambasadori din cele mai îndepărtate țări, chiar și din Indii. Știuse să-i aleagă pe cei care puteau lupta pentru el și toată viața se înconjurase de generali străluciți: Valerius Maximus, Statilius, Carvisius, Terentius Varro. Pe cei mai buni, Agrippa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Helikon. Îți mulțumesc pentru memoria ta, îi spuse. Cheamă un secretar. Și, folosindu-se de puterea pe care i-o acordaseră senatorii, printr-un scurt decret anulă vechea condamnare. Senatorii fură uimiți. Cei mai mulți considerară gestul acela un ingenuu, poate îndrăzneț omagiu adus neamului tatălui său. Unii, mai ageri, se îngrijorară: „Pentru anunțul ăsta a ales aniversarea sinuciderii“. Alții însă, cu amintirile vii din cauza urii, insinuară: „Așa cum Julius Caesar l-a reabilitat după moarte pe Caius Marius, mai-mare peste populares în vremea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
se dezvolta un proiect grandios: în secolele următoare, acel loc sacru necontaminat avea să devină monumentul în memoria tatălui său. Gândul îi dădu un fior, care îi cutremură trupul. Fantezia i se aprinse, puterea imperială nu percepu vreun obstacol. Pe lângă omagiul adus din iubire, era și o răzbunare, un anestezic pentru suferințele vechi, umilitoare, o izbucnire de orgoliu necontrolat. Îl chemă pe Imhotep, tăcutul arhitect egiptean, căruia îi spuse: — M-am hotărât. Și porunci de îndată: — Aici vei construi monumentul închinat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
toiul nopții, să fie aduși așa cum erau, pe jumătate dezbrăcați, dincolo de fluviu, în grădinile noului Circus Vaticanus, unde, cu ani în urmă, fusese arestată mama sa. Alegerea unui asemenea loc, oarecum nepotrivit pentru un proces, li se păru multora un omagiu plin de cruzime adus moartei. Adună în grabă un grup de senatori, care, imediat ce mințile smulse din somn li se limpeziră, văzură că li se oferea posibilitatea reglării unor animozități mai vechi și, prin urmare, constituiră un tribunal confuz. — Interogați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]