4,933 matches
-
opt jocuri europene cotate ca fiind de cinci stele în materie de rivalitate sportivă, alături de meciuri precum Real Madrid - FC Barcelona, Panathinaikos Atena - Olympiakos Pireu, Ajax Amsterdam - Feyenoord Rotterdam, Celtic Glasgow - Glasgow Rangers, Dinamo Zagreb - Hajduk Split, Steaua Roșie Belgrad - Partizan Belgrad, Galatasaray Istanbul - Fenerbahce Istanbul sau Dinamo Kiev - Șahtior Donețk. Rivalitatea dintre cele două a început în primii ani de după înființarea lor, atât Steaua cât și Dinamo fiind create după Al Doilea Război Mondial, evoluând direct în primul eșalon și
Eternul derby () [Corola-website/Science/318849_a_320178]
-
întreaga Turcie, iar britanicii au trimis împotriva lor unități militare cu efective reduse. În Izmet erau cantonate două batalioane ale armatei britanice. Comandanții acestora erau cantonați pe vasul de război otoman "Yavuz". Aceste unități au fost trimise să lupte cu partizanii aflați sub comanda lui Ali Fuat Cebesoy și Refet Bele. Pe 13 aprilie 1920, acestr conflict a izbucnit la Düzce drept consecință a fatwa „sheik ul-Islam”. Pe 18 aprilie, conflictele de la Düzce s-au extins la Bolu, iar două zile
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]
-
i se atribuie formularea metodei exhaustiunii care permite calculul aproximativ al ariilor și volumelor unor figuri mai complicate. În geometrie, Eudoxus formulează diverse teoreme, studiază secțiunile conice și obține alte diverse rezultate care nu ne-au parvenit. Eudoxus a fost partizan al hedonismului, afirmând identitatea dintre bine și plăcere.
Eudoxus din Knidos () [Corola-website/Science/320276_a_321605]
-
asemenea, aceste acțiuni au contribuit și la procurarea de fonduri din șantajul exercitat asupra unora dintre evreii bogați. În această perioadă în care OUN-B a evitat conflictul deschis cu autoritățile germane din Volînia, rezistența antigermană a fost limitată la activitatea partizanilor sovietici din zonele nordice ale regiunii , a unor mici unități ale OUN-M și ale unor mici grupuri ale Armatei Insurecționale Ucrainene conduse de Taras Bulba-Boroveț. Spre sfârșitul anului 1942, situația OUN-B a devenit din ce în ce mai complicată. Autoritățile germane au devenit
Organizația Naționaliștilor Ucraineni () [Corola-website/Science/320343_a_321672]
-
ale Armatei Insurecționale Ucrainene conduse de Taras Bulba-Boroveț. Spre sfârșitul anului 1942, situația OUN-B a devenit din ce în ce mai complicată. Autoritățile germane au devenit treptat mai represive, iar poliția ucraineană era rezervată față de acțiunile în forță împotriva populației civile locale. Mai mult, partizanii sovietici aveau tendința să devină principala forță în lupta anti-germană din vestul Ucrainei. Conducerea OUN-B a emis în martie 1943 instrucțiuni secrete prin care cerea membrilor săi care se alăturaseră poliției germane în 1941 - 1942, (care avea efective de peste 4
Organizația Naționaliștilor Ucraineni () [Corola-website/Science/320343_a_321672]
-
sub controlul OUN-B. Pe 6 iulie, cel mai important grup înarmat al OUN-M a fost silit să accepte conducerea OUN-B și, în scurtă vreme, aproape toate grupurile de rezistență independente au dispărut. Aceste grupuri au fost distruse ori de partizanii comuniști sau de cei banderoviști, sau s-au alăturat celor din urmă. Pe 18 august 1943, Taras Bulba-Boroveț și principalii săi colaboratori au fost încercuiți în timpul unui atac surpriză al mai multor batalioane ale OUN-B. Cinci dintre cei mai apropiați
Organizația Naționaliștilor Ucraineni () [Corola-website/Science/320343_a_321672]
-
Legiunea Arhanghelului Mihail din România, ustașii din Croația, Partidul Crucilor cu Săgeți din Ungaria sau grupurile similare din Slovacia sau Polonia. Au existat însă și diferențe semnificative în cadrul facțiunilor OUN în ceea ce privește abordarea totalitarismului. Liderii moderați, care trăiau în exil, erau partizanii fascismului lui Benito Mussolini și condamnau nazismul, în vreme ce tinerii radicali din Ucraina erau susținătorii fascismului și al metodelor practicate de național-socialiștii germani. Facțiunea condusă din exil sprijinea concilierea și cooperarea cu Biserica Greco-Catolică Ucraineană, în vreme ce radicalii tineri aveau o atitudine
Organizația Naționaliștilor Ucraineni () [Corola-website/Science/320343_a_321672]
-
râul Halha s-au dus lupte între Uniunea Sovietică, Mongolia și Imperiul japonez. Acest război nedeclarat s-a derulat în trei perioade bine definite: Rezultatul nefavorabil al luptei a avut influență determinantă asupra strategiei de mai târziu a japonezilor, dezavuând partizanii unui atac spre nord și determinând Cartierul General Imperial să-și îndrepte atenția extinderii imperiului spre Pacific și Asia de sud-est. Acest conflict militar este de asemenea și prima mare victorie a lui Gheorghi Jukov, pe care sarcina în Orientul îndepărtat l-
Bătălia de la Halhin Gol () [Corola-website/Science/321011_a_322340]
-
pe loc. Comuna adoptase un „decret privind ostaticii” la 5 aprilie 1871, conform căruia orice complice al Versailles-ului va deveni „ostatic al poporului parizian”. La articolul 5 se stipula că execuția de către Versailles a oricărui prizonier de război sau partizan al guvernului Comunei din Paris va fi urmată pe loc de execuția unui număr triplu de ostatici. Acest decret nu a fost, însă, aplicat. Comuna a încercat de mai multe ori să-l schimbe pe Mgr Darboy, arhiepiscopul Parisului, cu
Comuna din Paris () [Corola-website/Science/321033_a_322362]
-
est, 1942). Regimul și-a declarat de la început intențiile de a elimina populația sârbă din NDH ucigând o treime din ea, expulzând o treime și asimilând restul. Un raport al Gestapoului adresat lui Himmler (17 februarie 1942) privind creșterea activității partizanilor arăta că „creșterea activităților bandelor se datorează în primul rând atrocităților comise de unitățile Ustaša în Croația împotriva populației ortodoxe. Ustașii își comit faptele într-o manieră bestială nu doar împotriva bărbaților recrutabili, ci mai ales împotriva bătrânilor, femeilor și
Ante Pavelić () [Corola-website/Science/321101_a_322430]
-
cei 40.000 de romi din Statul Independent al Croației au fost uciși de ustași. Un tribunal iugoslav l-a găsit pe Pavelić vinovat de moartea a aproximativ 700.000 de oameni. În mai 1945, Pavelić a fugit din calea partizanilor iugoslavi, prin Bleiburg în Austria. După câteva luni, s-a mutat la Roma, unde a fost ascuns de membri ai Bisericii Romano-Catolice (conform unor documente americane declasificate.) La șase luni după sosirea la Roma, Pavelić a plecat în America de Sud. Sosind
Ante Pavelić () [Corola-website/Science/321101_a_322430]
-
la război în sprijinul Triplei Antante. La invitația lui Venizelos, trupele franceze și britanice au intrat în Grecia și l-au forțat pe Constantin I și pe fiul său cel mare, Prințul Moștenitor, să plece în exil. Tânărul Alexandru, un partizan al Megali Idea, a fost încoronat ca rege; în realitate, el nu a avut absolut nici o putere și singura lui sarcină reală a fost de a vizita frontul frecvent și de a încuraja trupele. Totuși, într-o problemă majoră el
Alexandru I al Greciei () [Corola-website/Science/321219_a_322548]
-
Zeta. În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, după ocupația Puterilor Axei în 1941, mare parte din Kosovo de Nord se află sub regimul dictatorial al lui Milan Nedici. Cetnicii erau prezenți în regiune, dar a fost complet eliberat de partizanii iugoslavi în 1945, devenind o parte a Unității Federale a Șerbiei în cadrul unei Iugoslavii Democratice. În 1959, s-a decis să consolideze eliminarea elementul sârbesc din regiunea autonomă Kosovo-Metohia, astfel încât zona care cuprinde azi Kosovo de Nord să fie anexat
Kosovo de Nord () [Corola-website/Science/321216_a_322545]
-
din Nord. Colonistul are negri angajați pe plantație, dar îi conduce aplicând principiile omeniei și egalitarismului raselor, în contradicție cu ideile coloniștilor sudiști printre care trăiește. Burbank-tatăl își lasă negrii să călătorească liberi și îi eliberează după ce este sfidat de partizanii sclaviei, în fruntea cărora se află dușmanul său de moarte, banditul Texar. Texar ajunge șeful magistraților din Jacksonville și îl acuză pe James Burbank de trădare și de pact cu armata nordistă, fiul său fiind înrolat în armata acestora. Texar
Nord contra Sud () [Corola-website/Science/321315_a_322644]
-
Béla I (1060-1063), în defavoarea tânărului Solomon. Perioada 1063-1080 s-a caracterizat prin conflicte între regele Solomon (1057-1080) și verii lui, Géza, Ladislaus și Lampert, care guvernau "tercia pars regni". Ducele Géza s-a revoltat în 1074 împotriva verilor lui, iar partizanii săi l-au proclamat rege în conformitate cu principiul moștenirii după frați. La moartea regelui Géza I (25 aprilie 1077), partizanii acestuia, ignorându-i pe fiii săi, l-au proclamat rege pe Ladislau. Regele Ladislau I (1077-1095) a reușit să-l convingă
Dinastia Arpadiană () [Corola-website/Science/320566_a_321895]
-
lui, Géza, Ladislaus și Lampert, care guvernau "tercia pars regni". Ducele Géza s-a revoltat în 1074 împotriva verilor lui, iar partizanii săi l-au proclamat rege în conformitate cu principiul moștenirii după frați. La moartea regelui Géza I (25 aprilie 1077), partizanii acestuia, ignorându-i pe fiii săi, l-au proclamat rege pe Ladislau. Regele Ladislau I (1077-1095) a reușit să-l convingă pe Solomon, care domnea în comitatele din vest, să abdice. În timpul domniei sale, regatul Ungariei s-a întărit și și-
Dinastia Arpadiană () [Corola-website/Science/320566_a_321895]
-
A fost acordat persoanelor fizice, unităților militare, organizațiilor politice și altora care s-au distins prin faptele lor foarte curajoase în timpul războiului și pe timp de pace. Beneficiarii au fost cunoscuți ulterior că Eroii Poporului Iugoslaviei. Cei mai multi decorați au fost partizanii pentru luptele din al Doilea Război Mondial. Un total de 1322 decorații au fost acordate în Iugoslavia și 22 au fost acordate străinilor. După destrămarea Iugoslaviei, a fost acordat în Șerbia și Muntenegru.
Ordinul Eroul Poporului () [Corola-website/Science/320659_a_321988]
-
o astfel de schimbare nu ar fi fost primită ușor de puterile europene. Regele Alexandru murise fără să lase moștenitori. Alegerile generale programate pentru 1 noiembrie 1920 au devenit în acest condiții prilej de conflict între susținătorii lui Venizelos și partizanii regelui Constantin. Campania tabărei anti-Venizelos s-a concentrat pe acuzațiile de proastă administrare a afacerilor interne și de comportare dictatorială a guvernului (datorită războiului nu mai fuseseră convocate alegeri generale din 1915). În același timp, această facțiune propunea dezangajarea militară
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
dictatorială a guvernului (datorită războiului nu mai fuseseră convocate alegeri generale din 1915). În același timp, această facțiune propunea dezangajarea militară în Asia Mică, fără însă să prezinte un plan clar asupra metodelor care ar fi trebuit adoptate. Venizelor era partizanul continuării războiului cu forțele naționaliste turce, într-un conflict al cărui sfârșit nu putea fi prevăzut. Majoritatea populației Greciei era sătulă de război și de regimul dictatorial al lui Venizelor și a votat pentru schimbare. Tabăra lui Venizelos a câștigat
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
invadatoare ca eliberatori. Reacția locală a fost menționată de către Lev Mekhlis, care l-a informat pe Stalin că oamenii din vestul Ucrainei i-au primit pe sovietici „ca pe adevărații eroi”. Organizația Naționaliștilor Ucraineni s-au răzvrătit împotriva polonezilor și partizanilor comuniști organizând revolte locale, precum cea din Skidel. Populația evreiască a suferit pogromuri în estul Poloniei, în timpul invaziei germane, și mulți i-au văzut pe sovietici ca fiind mai puțin brutali. Această reacție va spori temerile poloneze existente față de Żydokomuna
Invazia sovietică a Poloniei () [Corola-website/Science/320802_a_322131]
-
a sugerat lui Zola să ia legătura cu ziarul "l'Aurore" și cu Clemenceau. „J'Accuse...!” a apărut la două zile după achitarea la 11 ianuarie a lui Esterhazy de către Consiliul de Război, achitare ce părea să distrugă toate speranțele partizanilor unei revizuiri a procesului în care a fost condamnat Dreyfus. Articolul, distribuit la orele opt dimineața, ocupa întreaga primă pagină și o parte din a doua pagină a cotidianului, din care în câteva ore s-a vândut între și de
J'accuse () [Corola-website/Science/320858_a_322187]
-
urmat după o lună. Stânga în ansamblul ei și-a schimbat părerea, în lumina dovezilor manipulărilor politice și militare. Ca și Clemenceau sau Jaurès, foarte ostili lui Dreyfus în 1894, mulți politicieni au sfârșit prin a fi convinși de înflăcărații partizani ai căpitanului și prin a înțelege realitățile dosarului. După aceasta, ei s-au implicat total în scopul reabilitării căpitanului Dreyfus. Dar din cauza acestei diviziuni, viața politică franceză a rămas pe termen lung ruptă în două tabere ireconciliabile, René Rémond văzând
J'accuse () [Corola-website/Science/320858_a_322187]
-
răgaz oștirii să rămână întreagă. Bătălia de la Capul Artemision nu are o încheiere decisivă, dar permite flotei să se regrupeze spre sud, în schimb, armata persană are cale liberă spre Grecia centrală. La Atena, o aprigă dispută politică se dă între partizanii unei rezistențe, care acceptă un imens sacrificiu - retragerea completă din cetate a combatanților pe corăbiile care se retrag lângă insula Salamina, a populației civile la Troizen, cetate care oferise refugiu pentru familiile atenienilor și abandonarea întregii Atici, cât și a
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
în timpul războiului peloponesiac. În fiecare an, la Marile Dyonosii, delegații sutelor de cetăți aduc la Atena tributul și îl încredințează magistraților atenieni numiți Hellenotamiai care îl administrează conform cu deciziile sunedrionului ale Sfatului Atenian. Controlul politic al atenienilor este asigurat prin intermediul partizanilor, onorați cu privilegii precum proxenos, episkopoi-magistrați , aleși să supravegheze cetățile ale căror răscoale au fost înăbușite comândând garnizoane de clerouchi, cetățeni atenieni dotați cu un lot de pământ în teritoriul cetăților aduse la ascultare. Atena putea decide să distrugă complet
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
Pericle îi cade victima, s-a schimbat radical situația. Violența cu care adunarea reacționează față de răscoala cetății Mytilene din Lesbos a vădit tensiunea în care trăiau atenienii. Pe acest fond, insistențele unui lider care se afirmă în acești ani , Cleon, partizan al celor mai radicale acțiuni, i-a nemulțumit și pe cei moderați, chiar dacă le-a adus atenienilor o victorie în 425, când un important detașament de peste 700 de cetățeni spartani este înconjurat în insula Sphacteria, lângă Pylos în Messenia, și
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]