13,371 matches
-
hepatică a GHR . Uremia cauzează scăderea fosforilării și translocării intranucleare a proteinelor STAT, determinând astfel o rezistență postreceptor la acțiunea GH . Uremia duce la creșterea nivelului IGFBP 1, astfel încât, chiar dacă nivelul de IGF-I și IGF-II e normal, acțiunea lor periferică e inhibată de excesul de legare plasmatică. în cazul în care copiii prezintă și sindrom nefrotic, ei vor avea un nivel scăzut de IGF-I și IGFBP 3, din cauza excreției urinare a complexului dintre cele două molecule . Transplantul renal nu
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
somnolență, lipsa capacității de concentrare. Diagnosticul de hipotiroidie, prin dozări hormonale, arată un TSH mare și o fracție liberă a levotiroxinei (fT4) scăzută. Fracția liberă a triiodotironinei (fT3) nu este informativă în hipotiroidie, adesea fiind în limite normale, datorită deiodinării periferice crescute a T4 în T3. Anticorpii antitirozin peroxidază (anti-TPO) și anti-tiroglobulină pot fi deseori crescuți, confirmând etiologia autoimună a bolii. Evident, acești copii au avut o maturare normală a sistemului nervos central din moment ce deficitul de hormoni tiroidieni s-a instalat
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
de topirea țesutului adipos și a masei musculare, evidentă la nivelul membrelor superioare și inferioare, care vor suferi de amiotrofie . Deoarece glucocorticoizii determină insulinorezistență, nivelul insulinei pacienților cu sindrom Cushing va fi invariabil crescut . Glucocorticoizii acționează preponderent asupra țesutului adipos periferic, de la nivelul membrelor. țesutul adipos centripet (faciotroncular) are capacitatea de a activa local cortizonul în cortizol sub acțiunea unei enzime specifice, 11 beta hidroxisteroid dehidrogenaza de tip 1. Excesul de cortizol va inhiba expresia acestei izoenzime, astfel încât nivelul glucocorticoizilor activi
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
mod necesar o calitate a osului scăzută, am considerat că beneficiile terapiei sunt net superioare riscurilor adiacente. 5.1.4. Terapia cu GH recombinant în cazul adulților cu deficit de GH înaintarea în vârstă determină atât modificări ale activității glandelor periferice, cât și ale axelor trope hipofizare. Cea mai brutală modificare este suportată de femei, prin întreruperea bruscă a funcției ovariene, din cauza unor fenomene apoptotice insuficient elucidate, fenomen cunoscut sub denumirea menopauză. Prin analogie cu menopauza, s-a încercat să se
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
-I/rIGFBP 3 cu titlu experimental urmărește șansa administrării mai rare a tratamentului concomitent cu reducerea riscului de efecte secundare . în același timp, se pune problema combinației terapeutice a rGH cu IGF-I, în cazurile de rezistență parțială la acțiunea periferică a GH . 5.3. Alte tratamente ale tulburărilor de creștere 5.3.1. Inhibitorii de aromatază Se știe că maturarea și închiderea cartilagiilor de creștere e determinată de efectele directe ale estrogenilor, indiferent de sex (vezi capitolele anterioare). Intervenția estrogenilor
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
precoce poate fi tumorală (tumori gonadice sau suprarenale care secretă de cele mai multe ori androgeni), caz în care terapia constă în extirparea tumorii secretante. Dacă tumora nu e extirpabilă, se poate purcede la inhibiția secreției androgenice cu ketoconazol, la inhibiția efectelor periferice ale androgenilor cu flutamidă și spironolactonă și la inhibiția aromatizării androgenilor în estrogeni cu testolactonă . Alteori e vorba de hiperplazie suprarenală congenitală, cheia tratamentului fiind administrarea de glucocorticoizi. Acestui tratament clasic i se poate asocia un tratament antiandrogenic (flutamide) și
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
care este necesară renunțarea la terapia cu analogi somatostatinergici, se poate recurge la tratamentul cu antagoniști ai GH la nivelul receptorului, moleculă cunoscută sub denumirea pegvisomant și comercializată în România sub denumirea Somavert. Pegvisomantul este extrem de eficient în blocarea efectelor periferice ale GH, determinând normalizarea nivelului de IGF-I (parametru care e folosit și pentru monitorizarea eficacității terapiei). Pegvisomantul nu are efecte asupra secreției tumorale de GH, care poate crește chiar sub tratament, din cauza lipsei de feedback negativ provenit de la IGF
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
al condrocitelor, care cresc în volum și înălțime, contribuind la îngroșarea cartilagiului de creștere (după E.O. Reiter, R.G. Rosenfeld, Normal and Aberrant Growth, Williams Textbook of Endocrinology, ediția a XI-a, 2008). Planșa 10. Reglarea secreției de GH. Influențe periferice: creșterea acizilor grași liberi (agl) și a aminoacizilor circulanți (nereprezentați în figură) stimulează secreția de GH, în timp ce creșterea glicemiei (glu) inhibă secreția de GH. Influențe centrale: stimuli neuronali alfa 2 adrenergici și dopaminergici stimulează indirect secreția de GH prin activarea
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
se produce ruptura. Undeva, în salon, D’Arcy se lasă înduplecat să cânte. Oprită pe scări, cu spatele, Gretta îl ascultă fascinată. George devine neliniștit. De acum, ochii lui se transformă în camera care o urmărește exclusiv pe Gretta, înregistrând periferic conversația celorlalți: „Era soția lui. Sprijinită de balustradă, asculta ceva. Gabriel, surprins de liniștea în care sta cufundată, își încordă urechea, ca să audă și el. Dar nu prea auzea mare lucru, în afară de zarva râsetelor și disputei de pe treptele din față
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
însă atunci când aceste celule devin active. Astfel, celula B activă (celulă plasmatică) (B) are o citoplasmă cu o bogăție extraordinară de reticul endoplasmic, plin cu molecule de anticorpi (imunoglobuline). Nucleul limfocitului B activ prezintă zone cu cromatină condensată (heterocromatină) dispusă periferic, după un patern specific, cu rol în reglarea tranzitului molecular prin porii anvelopei nucleare. Totodată, zonele eucromatice active transcripțional sunt evidente și au un aspect clar. Celula T activă (C) prezintă un aspect al cromatinei interfazice oarecum similar celulei B
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
bazează pe sinteza unor molecule efectoare denumite anticorpi sau imunoglobuline, precum și a unor proteine plasmatice cu acțiune nespecifică ce formează setul complementului. Un al doilea aspect al dualității constă în prezența organelor limfoide centrale sau primare și a organelor limfoide periferice sau secundare. Tot astfel, modularea activității limfocitelor se poate realiza fie în sens stimulator, fie în sens inhibitor. Pe de altă parte, există un răspuns imun primar și un răspuns imun secundar. Elementele moleculare esențiale ale răspunsului imun sunt imunoglobulinele
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
imun și asemenea epitopi vor domina răspunsul imun. Cum găsesc limfocitele antigenele țintă și unde are loc maturizarea lor? Limfocitele sunt celule peripatetice: ele se dezvoltă din celule stem imature, localizate în măduva osoasă adultă, de unde migrează în țesuturile limfoide periferice (splină, noduli limfatici), fie direct, pe calea circulației sangvine, în cazul limfocitelor B, fie trecând prin timus, în care caz, ele devin celule T. Limfocitele recirculă între sânge și limfă. Procesul de dispersie asigură ca un antigen care este legat
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
clasic”);- prezența a două populații de limfocite (T și B), care mediază imunitatea celulară și respectiv umorală;- activitatea limfocitelor este modulată fie stimulator, fie inhibitor, sub acțiunea unor celule și a unor factori umorali;- existența organelor limfoide centrale (primare) și periferice (secundare);- existența unui răspuns imun primar și a unui răspuns imun secundar;- dualitatea structurală (două perechi de catene polipeptidice) și funcțională (bivalența) a moleculei de anticorp;- comportamentul dublu al moleculei de Ac: molecula de Ac recunoaște epitopul specific al antigenului
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
funcția de a recunoaște antigenul. Organele limfoide umane primare sau centrale sunt reprezentate de timus și măduva roșie hematopoietică (fig. 1.9). Aici, limfocitele sunt produse din celule precursoare numite celule stem, de unde ele migrează în organele limfoide secundare sau periferice unde pot reacționa cu antigenul. Limfocitele mai pot fi întâlnite și în alte organe ale corpului uman cum ar fi pielea și plămânii. În figura 1.10 este redată dezvoltarea limfocitelor T și B din celulele stem, la păsări și
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
de combinare. După activare, toți descendenții limfocitului B sintetizează imunoglobuline (Ig) și le secretă ca Ac, cu aceeași specificitate de legare pe care a avut-o receptorul. Receptorul de Ag al limfocitelor B. Majoritatea limfocitelor B umane mature din sângele periferic exprimă două izotipuri de Ig pe suprafața lor (IgM și IgD) sau numai unul singur, de regulă IgD. Situsurile de legare ale celor două izotipuri sunt identice. Numai 10% dintre limfocitele B au pe suprafața lor, ca receptor de Ag
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
tuturor distrugerilor tisulare (de exemplu, infarctul miocardic). Creșterea este moderată în infecțiile dentare, amigdaliene, urinare. Numărul leucocitelor crește în neoplazii. Necroza țesutului tumoral reprezintă un stimul pentru afluxul de leucocite. Creșterea numărului de PMNN este frecventă în infecțiile cu localizare periferică. Creșterea este deopotrivă rezultatul unei descărcări din depozite și al hiperfuncției medulare. Hiperfuncția medulară se manifestă prin creșterea numărului de celule tinere (nesegmentate) în sânge. Pentru fiecare neutrofil circulant, în măduva osoasă se găsesc 50-100 neutrofile mature. Arneth a stabilit
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
când are loc creșterea afinității anticorpilor pentru epitopul antigenului stimulator. Hipermutația somatică este considerată a reprezenta mecanismul esențial în generarea diversității anticorpilor. La om, acest proces are loc în prezența antigenului și se produce în centrii germinativi din țesutul limfoid periferic. Rearanjamentul de segmente genice imunoglobulinice prin transpoziție, la care se adaugă mecanismele de diversificare enunțate mai sus, permite ca, în condițiile existenței a mai puțin de 1000 segmente genice diferite în linia germinală, organismul să producă miliarde de tipuri diferite
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
altera funcționarea sistemului imunitar și, implicit, pot genera riscul apariției bolilor autoimune, prin participarea la selecția timică și la maturarea limfocitelor (stabilirea repertoriului de TCR), discriminarea self-ului de non-self sau de self-ul alterat, procesarea și prezentarea centrală sau periferică a antigenelor etc. Regiunea CMH este caracterizată prin linkage-ul puternic dintre genele din regiune. Această particularitate face dificilă identificarea marker- ului real pentru boală. Deși pentru multe afecțiuni autoimune au fost identificați markerii de risc în regiunea CMH, în prezent
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
poliglandulară autoimună cu candidoză și displazie ectodermală) este determinat de mutațiile în gena care codifică pentru proteina AIRE care este un reglator autoimun. Această proteină participă la reglarea etapelor timice (selectarea limfocitelor T și dezvoltarea toleranței centrale timice la antigene periferice) și a toleranței periferice. Boala este caracterizată prin imunodeficiență și autoimunitate. - APS-1 este un subtip de DZ determinat de mutațiile în gena AIRE. Această boală autoimună debutează la tineri. - IPEX este un subtip de DZ1 determinată de mutații în gena
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
și displazie ectodermală) este determinat de mutațiile în gena care codifică pentru proteina AIRE care este un reglator autoimun. Această proteină participă la reglarea etapelor timice (selectarea limfocitelor T și dezvoltarea toleranței centrale timice la antigene periferice) și a toleranței periferice. Boala este caracterizată prin imunodeficiență și autoimunitate. - APS-1 este un subtip de DZ determinat de mutațiile în gena AIRE. Această boală autoimună debutează la tineri. - IPEX este un subtip de DZ1 determinată de mutații în gena foxP3, care codifică pentru
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
OM: MECANISME NORMALE ȘI PATOLOGICE, MECANISME IMUNITARE DIN SISTEMELE SANGUINE UMANE 16.1. GENETICA HEMOGLOBINELOR UMANE 16.1.1. INTRODUCERE Dintre toate proteinele umane, hemoglobinele din eritrocite sunt cel mai ușor de studiat, datorită accesibilității materialului biologic reprezentat de sângele periferic din care acestea se pot extrage. În opinia lui Vogel și Motulsky (1979), analiza hemoglobinelor umane a avut o importanță majoră pentru înțelegerea fenomenelor ereditare de nivel molecular, aceasta fiind comparabilă cu studiile realizate la musculița de fructe - Drosophila melanogaster
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
din cel de al doilea cromozom omolog al perechii 11. Testul pentru identificarea heterozigoților (purtătorilor) în analizele de rutină realizate în SUA la persoanele care se prezinită spre a fi înrolate în armată este mult mai simplu: picătura de sânge periferic se introduce între lamă și lamelă și se supune unei atmosfere sărăcite în oxigen, situație în care o parte dintre eritrocite iau formă de seceră, pe când altele (cele cu hemoglobină normală) păstrează formă de disc plat. La persoanele purtătoare ale
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
ARNm pentru globină are loc în precursorii nucleați ai acestora (eritroblaste). Dar, genele pentru diferite catene globinice ale hemoglobinei umane au putut fi izolate și examinate direct din numeroase celule, care în mod obișnuit nu sintetizează hemoglobina: leucocitele din sângele periferic, limfocitele în cultură, fibroblaste, placentă, splină etc. Metodologia constă în extragerea ADN total din celule. ADN este supus acțiunii hidrolitice a enzimelor de restricție (restrictaze), rezultând fragmente de ADN - restricte. Utilizându-se diferite restrictaze care au situsuri de clivare specifice
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
emoțiilor presupun intervenția sistemului limbic. Această parte a creierului este denumită sistem pentru că reprezintă locul de interconexiune a mai multor structuri nervoase sub-corticale (hipotalamus, pedunculul cerebral, bulbul rahidian, hipofiza), structuri direct conectate la sistemul nervos central și la sistemul nervos periferic. Hipofiza și hipotalamusul, de exemplu, trimit informații direct neocortexului, partea creierului responsabilă de procesele cognitive superioare. Aceste nuclee ale creierului înserează cea mai mare parte a neuronilor cu serotonină. Un deficit al acestor neuro-transmițători a fost observat în cazul unor
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
anumite creiere o sensibilitate mai mare în perceperea amenințărilor. Sistemul limbic este în acest caz mult mai solicitat. Activarea fiziologică și agresivitatea Comportamentul agresiv este legat de asemenea de activarea sistemului nervos simpatic care face parte din sistemul nervos autonom (periferic). Acest sistem îl pregătește pe individ "să se bată sau să fugă". Sistemul reacționează atunci când siguranța și/sau viața individului sunt amenințate. Activarea sistemului nervos declanșează un set de reacții fiziologice (dilatarea pupilelor, creșterea tensiunii arteriale și a pulsului, respirația
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]