10,156 matches
-
de ușurare. Ada, Lea și Zilpa au cântat cântecele pătrunzătoare și aspre care anunță nașterile, morțile și evenimentele care compun viața femeii mature. La apusul soarelui, în prima zi cu lună nouă, când toate femeile au început să sângereze, au pictat cu henna unghiile și tălpile Rahelei. I-au vopsit pleoapele cu galben și i-au adus toate brățările, pietrele prețioase, bijuteriile pe care le-au găsit, i-au împodobit gleznele, degetele și încheieturile mâinilor. I-au pus pe cap vălul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
să fac ceva ce eu însămi îmi doream mai mult decât orice pe lume. Așa că exact în timp ce protestam, de fapt acceptasem. Ada era prea bolnavă ca să ajute în acea dimineață la împodobirea miresei, așa că Zilpa s-a ocupat de toate, pictând mâinile și picioarele Leei cu henna, conturându-i ochii cu kohl, acoperind-o cu tot felul de podoabe. Rahela stătea într-un colț, cu genunchii la gură și tremura în timp ce Lea se pregătea pentru seara care ar fi trebuit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
câteva luni.) Așa că în acea noapte, o noapte cu lună plină și vreme rece, Bilha a intrat la Iacob și a ieșit a doua zi dimineața. Nu mai era virgină, dar nu fusese nici mireasă. Mâinile Bilhei n-au fost pictate cu henna, nici nu s-a făcut vreo petrecere, nici nu i s-au adus daruri. N-au existat nini cele șapte zile în care să fi cunoscut secretele trupului lui Iacob sau înțelesurile vorbelor lui. Când a răsărit soarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
se întâmplă. Inna a adus o cupă din metal șlefuit plină cu vin întărit, atât de întunecat și de dulce, că abia îi simțeam puterea. Dar capul a început să mi se învârtă curând, în timp ce mamele mele începuseră să mă picteze cu henna pe vârfurile picioarelor și pe palme. Spre deosebire de o mireasă, mi-au pictat o linie roșie de la picioare până la sex, iar de la mâini pornea un desen cu puncte care mergea până la buric. Mi-au pus kohl pe ochi („Ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
atât de întunecat și de dulce, că abia îi simțeam puterea. Dar capul a început să mi se învârtă curând, în timp ce mamele mele începuseră să mă picteze cu henna pe vârfurile picioarelor și pe palme. Spre deosebire de o mireasă, mi-au pictat o linie roșie de la picioare până la sex, iar de la mâini pornea un desen cu puncte care mergea până la buric. Mi-au pus kohl pe ochi („Ca să vezi departe”, a spus Lea) și m-au dat cu parfum pe frunte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
ochi („Ca să vezi departe”, a spus Lea) și m-au dat cu parfum pe frunte și la subsuoară („Ca să pășești printre flori”, a zis Rahela). Mi-au scos brățările și rochia. Probabil din cauza vinului n-am întrebat de ce m-au pictat și parfumat cu atâta grijă pentru ca apoi să mă îmbrace într-un veșmânt grosolan din pânză simplă așa cum purtau femeile la naștere sau care se mai folosea pentru a aduna placenta, după ce copilul se năștea. Au fost așa de drăguțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
o specie nouă de mentă dulce care creștea pe acele dealuri. Era bună pentru stomac și era o minune pentru cele care sufereau de greață și balonare în timpul sarcinii. Dar când, de exemplu, Inna a văzut cum femeile de pe dealuri pictau corpul viitoarelor mame cu spirale galbene „ca să păcălească demonii”, a strâns din buze și a mormăit că nu făceau decât să irite pielea. A mai fost un lucru important pe care învățătoarele mele l-au aflat de la femeile din valea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
și supraveghetor peste preoții lui Ra. Mi-am întors ochii spre apă și i-am ținut acolo până când am ajuns la Teba. Marele oraș era uimitor în lumina apusului. Spre vest, stânci roșietice încadrau o vale verde, presărată cu temple pictate în culori strălucitoare, de care erau agățate flamuri verzi și aurii. Pe malul de răsărit erau case mari, dar și temple și clădiri mai mici vopsite cu alb, toate strălucind în ape rozalii și aurii în lumina soarelui care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
de coșuri meșteșugite și rogojini împletite. O colecție de sticluțe era pusă pe un fel de cutie mozaicată, lângă o grămadă de pânzeturi împăturite, despre care mai târziu am aflat că erau prosoape de baie. Fiecare suprafață era vopsită sau pictată în culori strălucitoare. Nu-mi găseam locul lângă toate aceste lucruri minunate, și totuși aceasta era singura mea casă. În acele prime săptămâini n-am prea fost conștientă de copilul pe care îl purtam. Corpul meu nu arăta deloc diferit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
stradă, scoțând vecinii pe la porți, de unde zâmbeau văzând agitația. Apoi Meryt a fost condusă prin vestibul în camera mare, o cameră modestă cu ferestre înalte care lăsau să intre lumina după-amiezii, cu rogojini deschise la culoare pe jos și pereți pictați cu un peisaj de grădină luxuriantă. Prietena mea a fost așezată pe cel mai bun scaun al casei și i s-a prezentat oficial fiecare nepot. Eu m-am așezat pe podea lângă un perete și am urmărit-o pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
uităm pe unde s-o luăm, șoricelul a scăpat din mâna lui Puiu dispărând în lan, între timp i-am văzut și pe cei de pe strada vecină răsărind din lan, erau ușor de recunoscut după vopseaua roșie cu care se pictaseră pe față, erau aliniați pe două rânduri, în față cei cu praștiile, iar în spatele lor, la vreo zece metri, arcașii, suflătoare n-am văzut la nimeni, și cu toții au început să tragă, ne-am aruncat repede pe burtă și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
stinghie, nici Remus Frunză n-a zis nimic, se uita doar la mine, iar când a clipit, am văzut că avea și pleoapele vopsite în roșu, linia sprâncenelor îi era întărită cu negru, iar pe față și pe frunte își pictase dungi negre, arăta într-adevăr foarte fioros, mi s-a și pus un nod în gât, mă gândeam c-ar trebui să cobor, dar nu mă puteam mișca, îmi simțeam mâna încremenită pe ultima stinghie a scării, ei, și atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
vrut să se potrivească, pentru că numai eu aveam un comandant adevărat în jocul nostru de-a războiul, pe care obișnuiam să-l jucăm cu băieții, în casa scărilor, lui Feri îi turnase taică-su unul, din plumb, pe care-l pictaseră împreună cel, dar pe mine n-avea cine să mă ajute la așa ceva, mama nu știa de jocul ăsta, fiindcă-mi interzisese jocurile violente de orice fel, de când, din cauza unui asemenea joc, a ars lanul de grâu din spatele blocului, așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
confecționez o armură de cavaler pentru balul mascat, m-am dus la raft și, luând una după alta obiectele de pe el, fără să aleg, am început să arunc în cutie broșurile de benzi desenate, machetele de avioane, soldații de plumb pictați manual, nu m-am oprit nici când mi-a căzut în mână vechiul clasor de timbre, l-am aruncat și pe el în cutie, apoi am aruncat și praștia, și suflătoarea, au urmat cărțile cu indieni și cele despre vânătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
de faianță, cufundată În penumbră. Apăsă În zadar Întrerupătorul care acționa iluminatul atelierelor și se Încruntă. Precaută, străbătu În tăcere atelierul rezervat pictării obiectelor, fofilîndu-se fără probleme, datorită obișnuinței, printre rafturile suprîncărcate cu vase din faianță care așteptau să fie pictate. Figurinele albe aliniate ca la paradă aveau ceva marțial În Înfățișare și păreau c-o urmăresc cu ochii lor fără pupile În timp ce Înainta spre treptele care urcau spre birouri. Senzația de rău o cuprinse pe neașteptate. Se clătină pe picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
fiicele ei. Într-o primă perioadă, viața lui Michel nu s-a schimbat prea mult. Crécy-en-Brie e situat la doar cincizeci de kilometri de Paris, iar pe atunci Încă era un sat. Un sat drăguț, cu case vechi; Corot a pictat aici câteva pânze. Un sistem de canale deviază apele râului Grand Morin, drept care Crécy este abuziv numit, În unele prospecte, Veneția ținutului Brie. Puțini dintre locuitorii săi lucrează la Paris. Majoritatea sunt angajați la mici Întreprinderi locale, sau cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
mă gândesc la asta, uneori. Annabelle Îl Însoți până la gară. Se Însera, era aproape ora șase. Se opriră pe podul de peste Grand Morin. Se vedeau plante acvatice, castani și sălcii; apa era calmă și verde. Corot iubise acest peisaj, Îl pictase de mai multe ori. Un bătrân, nemișcat În grădina lui, semăna cu o sperietoare. Acum suntem amândoi În același punct, zise Annabelle. La aceeași distanță de moarte. Chiar Înainte de plecarea trenului, se sui pe scară și-l sărută pe obraji
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
acord. Dar acum trebuie să revii la realitate. Asta e pentru mine realitatea, îi strig. E mult mai reală decât viața mea de dinainte. Guy clatină din cap. — Anul trecut, am fost cu Charlotte în Toscania și am învățat să pictăm acuarele. Ne-a plăcut la nebunie. Uleiul de măsline... asfințitul.. totul. Mă fixează un moment, apoi se apleacă ușor în față. Dar asta nu înseamnă c-o să devin un nenorocit de acuarelist toscan. — Nu e același lucru ! Îmi feresc privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
burghez decât spaima de moarte, spunea Ravelstein. Ținea aceste mici anti‑predici Într‑un stil cu totul excentric. Îmi aducea aminte de dansatorii gen păpușă de cârpă, clovnii din anii douăzeci care‑și fâlfâiau brațele lungi, zdrențuite, molatice, și Își pictau zâmbete largi până la urechi pe fețele făinoase. Așadar, preocupările serioase ale lui Ravelstein „coexistau”, ca să folosesc un termen din politica secolului douăzeci, cu bufoneriile sale. Dar numai prietenii puteau desluși această latură a lui. În Împrejurări serioase putea fi destul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
un fel, eliberatoare. Mă Întreb uneori dacă, aflat În pragul morții, nu cumva m‑am desfătat nepăsător, ca orice persoană normală, cu aceste năluciri fantasmagorice - ficțiuni care nu trebuiau născocite. Mă găseam Într‑o pivniță spațioasă. Pereții de cărămidă fuseseră pictați cu veacuri Înainte. În unele locuri Însă erau albi ca brânza de vaci. Dar brânza se murdărise. Pivnița era iluminată cu tuburi fluorescente - și pretutindeni se Înșirau mese după mese după alte mese Încărcate cu obiecte de doi bani, Îmbrăcăminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
ea a lemn sau pâslă sau sticlă, dar când pune mâna pe ceva, nu-tocmai-sticla sau nu-tocmai-lemnul sau nu-tocmai-plușul mai că îl electrocutează. Pascal începe să-și scarpine nedumerit fruntea. Înșirate pe jos cu fața la perete stau pânzele pictorului. Ce-o fi pictat pe ele? Pascal e curios dar nu îndrăznește să întrebe. Nu încă. Obiectele care ticsesc toate suprafețele orizontale îi stârnesc alte întrebări. Imposibil de spus ce sunt sau la ce slujesc. Au fost făcute de mână de om? Totuși au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
zile mai târziu, când triumfa și Revoluția de la Județeană, decedă în spitalul doctorului Wintris. Reușise să încheie, totuși, situația împrumuturilor și achitării ratelor de către cei ce făcuseră împrumuturi la Casa de Ajutor Reciproc a Pensionarilor pe luna precedentă, noiembrie. Focan pictase și un mare portret al lui Băcănel, pe care îl purtau două pensionare îmbrăcate în costume populare, deschizătoarele coloanei care de-acum se îngroșase în urma lui Obănceanu. De fapt, pictorul recondiționase un mai vechi portret al lui Tudorache S. Teodorescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
se îngroșase în urma lui Obănceanu. De fapt, pictorul recondiționase un mai vechi portret al lui Tudorache S. Teodorescu, din anii 50, un activist de frunte al partidului, vechi ilegalist, care condusese înainte de război regionala comunistă din zonă. Începuse să-l picteze cu gândul să-l expună la Anuala artelor plastice din toamna lui 1952. Se împlineau atunci 15 ani de când Tudorache S. Teodorescu stătuse ascuns câteva zile la Șoptireanca. Ideea compoziției era că Tudorache venise acolo, în plină ilegalitate, să refacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
și atelier, pe Maior Părăluță, parcă. Sau Soldat fruntaș erou Pațughelu. Pe unde-a fost înainte ICRAL-ul, de-i acuma firma de salubritate a lui Brandaburlea. A fost adjunct și la pensionari, până după Revoluția de la Județeană. L-a pictat și pe Băcănel, tabloul ăla mare care-l scot în balcon la partidul lor, când fac adunare cu pomenirea martirilor. Gentimir aprobă indiferent. -Tânăr Focan ăsta - urmă Pancratz -, da-l pusese un fel de șef peste pictorii care făcea pavoazarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Dacă vă spun...Se târnosea cu caralii în colonia din Baltă și o dăduse la bucătărie. Apoi, când a venit șef acolo căpitanul Brandaburlea, vărul lui dom Cangurașu, cu ecologia, a trecut-o la afișe. Cea că era talentată la pictat și făcea afișe și lozinci de le punea pă panouri. Vă dați seama... Lupta pentru pace, cu republica, protecția muncii, tot ce era cazul. Spusese toate acestea pe nerăsuflate, ca o lecție îndelung repetată. Oficiantul luă hârtiuța aceea, o cercetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]